Â
RugÄciunea lui ManaĹźe, regele lui Iuda, când se afla el ca
rob Ă®n Babilon.Â
1. "Doamne, AtotĹŁiitorule, Dumnezeul pÄrinĹŁilor noĹźtri, al
lui Avraam, ai lui Isaac Ĺźi al lui Iacov, Ĺźi al seminĹŁie celei
drepte a lor,Â
2. Cel care ai fÄcut cerul Ĺźi pÄmântul cu toatÄ podoaba
lor,Â
3. Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Care ai încuiat
adâncul Ĺźi l-ai pecetluit cu numele TÄu cel Ă®nfricoĹźÄtor Ĺźi
slÄvit,Â
4. ĂŽnaintea cÄruia toate se tem Ĺźl tremurÄ din pricina
atotputerniciei Tale,Â
5. Pentru cÄ nimeni nu poate sÄ stea Ă®naintea strÄlucirii
slavei Tale Ĺźi nesuferitÄ este mânia urgiei Tale asupra celor
pÄcÄtoĹźi!Â
6. ĂŽnsÄ nemÄsuratÄ Ĺźi neajunsÄ este Ĺźi mila fÄgÄduinĹŁei
Tale,Â
7. CÄci Tu eĹźti Domnul cel preaĂ®nalt, bun, Ă®ndelung-rÄbdÄtor
Ĺźi mult-milostiv, cÄruia Ă®i pare rÄu de rÄutÄĹŁile
oamenilor.Â
8. Tu, Doamne, dupÄ mulĹŁimea bunÄtÄĹŁii Tale, ai fÄgÄduit
pocÄinĹŁÄ Ĺźi iertare celor ce ĹŁi-au greĹźit Ĺźi dupÄ mulĹŁimea
Ă®ndurÄrilor Tale ai hotÄrât pocÄinĹŁÄ pÄcÄtoĹźilor spre
mântuire. Aşadar Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepţi, n-ai pus
pocÄinĹŁÄ pentru cei drepĹŁi: pentru Avraam Ĺźi Isaac Ĺźi Iacov,
care nu ĹŁi-au greĹźit ĹŁie, ci ai pus pocÄinĹŁÄ mie
pÄcÄtosului, pentru cÄ am pÄcÄtuit mai mult decât nisipul
mÄrii.Â
9. Multe sunt fÄrÄdelegile mele Ĺźi nu sunt vrednic a cÄuta Ĺźi
a privi Ă®nÄlĹŁimea cerului din pricina mulĹŁimii nedreptÄĹŁilor
mele.Â
10. Strâns sunt eu cu multe cÄtuĹźe de fier, Ă®ncât nu pot
sÄ-mi ridic capul meu Ĺźi nu am nici loc de odihnÄ, pentru cÄ
Te-am mâniat Ĺźi am fÄcut rÄu Ă®naintea Ta; n-am Ă®mplinit voia
Ta, nici am pÄzit poruncile Tale, ci am pus urâciuni Ĺźi am
Ă®nmulĹŁit smintelile.Â
11. Dar acum Ă®mi plec genunchii inimii mele, rugând bunÄtatea
Ta,Â
12. Am pÄcÄtuit, Doamne, am pÄcÄtuit Ĺźi fÄrÄdelegile mele eu
le cunosc,Â
13. ĂŽnsÄ cer, rugându-Te: IartÄ-mÄ Doamne, iartÄ-mÄ Ĺźi nu
mÄ pierde Ă®n fÄrÄdelegile mele Ĺźi nici nu mÄ osândi la
Ă®ntuneric sub pÄmânt,Â
14. CÄci Tu eĹźti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocÄiesc.
AratÄ-Ţi peste mine bunÄtatea Ta, mântuindu-mÄ pe mine
nevrednicul, dupÄ mare mila Ta.Â
15. Ĺži Te voi preaslÄvi Ă®n toate zilele vieĹŁii mele. CÄci pe
Tine Te slÄvesc toate puterile cereĹźti Ĺźi a Ta este slava Ă®n
vecii vecilor. Amin!"Â
 |