CAPITOLUL 1
Plângerea proorocului pentru fărădelegile lui Iuda. Pedeapsa lui
Dumnezeu prin Caldeii năvălitori.
l. Vedenia pe care a văzut-o Avacum proorocul.
2. Până când, Doamne, voi striga fără ca să mă asculţi şi voi
ridica glasul meu către Tine din pricina silniciei, fără ca Tu să
mă izbăveşti?
3. Pentru ce Tu mă laşi să văd nedreptatea şi priveşti apăsarea?
Prăpădul şi silnicia sînt în faţa mea, certuri şi gâlcevi se
iscă!
4. Pentru aceasta, legea nu are nici o tărie şi dreptatea nu se
arată niciodată; cel nelegiuit biruie pe cel drept, iar judecata
iese strâmbă.
5. Aruncaţi privirea printre popoare, fiţi cu băgare de seamă şi
înspăimântaţi-vă, căci se săvârşeşte în vremea voastră un lucru pe
care voi nu l-aţi crede, dacă l-ar povesti cineva!
6. Iată Eu stârnesc pe Caldei, neam amarnic şi iute, care cutreieră
ţinuturi necuprinse, ca să pună stăpânire pe locuinţe care nu sînt
ale lui.
7. El este năpraznic şi înfricoşător. Puterea lui face dreptul lui,
strălucirea lui.
8. Mai iuţi decât leoparzii sînt caii lui şi mai muşcători decât
lupii de seară. Călăreţii lui se avântă, de departe, vin şi zboară,
ca vulturul grăbit să sfâşie prada.
9. Tot neamul acesta vine ca să săvârşească silnicie; spaima merge
înaintea lui şi robii îi adună laolaltă ca nisipul.
10. El îşi bate joc de regi şi râde de căpetenii. El îşi bate joc
de toate întăriturile, căci ridică în jurul lor valuri de pământ,
şi le cuprinde.
11. Pe urmă furtuna s-a întors şi a trecut; el se face vinovat. Se
încrede în tăria lui; iată dumnezeul lui!
12. Nu eşti Tu, oare, din străvechile vremuri, Domnul Dumnezeul
meu, Sfântul meu? Tu, Care nu poţi muri! Tu, Doamne, ai rânduit
acest popor spre dreptate şi pe stâncă Tu l-ai întărit, ca să
săvârşească drepte rânduieli.
13. Ochii Tăi sînt prea curaţi ca să vadă răul, Tu nu poţi privi
apăsarea. Pentru ce ai privi Tu, oare, pe cei vicleni şi ai tăcea,
când cel nelegiuit sfâşie pe unul mai drept decât el?
14. Tu socoteşti pe oameni ca pe peştii mării şi ca pe târâtoarele
care n-au stăpân?
15. El îi scoate pe toţi cu undiţa, îi trage în mreaja sa şi ii
adună pe toţi în năvodul său. Pentru aceasta se bucură şi se
veseleşte.
16. Drept aceea el aduce jertfă mrejei sale şi tămâieri năvodului
său, căci cu ajutorul lor partea lui este grasă şi mîncărurile lui
mai săţioase.
17. Oare îşi va deşerta el într-una mreaja şi va junghia fără milă
popoarele?
CAPITOLUL 2
Vedenia proorocului despre relele viitoare şi pedeapsa Caldeilor
pentru rătăcirile lor.
l. Voi sta de strajă şi mă voi aşeza în turnul cel de veghe ca
să priveghez şi să văd ce-mi va grăi mie şi ce-mi va răspunde la
tânguirea mea.
2. Şi Domnul mi-a răspuns şi mi-a zis: "Scrie vedenia şi o sapă cu
slove pe table, ca să se poată citi uşor;
3. Căci este o vedenie pentru un timp hotărât; ea se va împlini la
vreme şi nu va fi vedenie mincinoasă. Dacă întârzie, aşteapt-o,
căci ea va veni sigur, fără greş.
4. Iată că va pieri acela al cărui suflet nu este pe calea cea
dreaptă, iar dreptul din credinţă va fi viu!
5. Cât de mult va fi copleşit vrăjmaşul, omul cel trufaş, şi nu va
rămâne cu viaţă el, care ţine gura lui căscată ca locuinţa morţilor
şi nu se satură ca moartea; el, care adună toate neamurile şi
cuprinde în el toate popoarele!
6. Oare toate aceste popoare nu vor rosti împotriva lui pilde,
fabule şi cuvinte cu tâlc? şi vor zice: "Vai de cel ce-şi sporeşte
averea cu ceea ce nu este al lui - până când? - şi se încarcă cu
povara zălogurilor luate!
7. Oare nu se vor scula fără de veste cei ce te-au împrumutat şi nu
se vor trezi oare călăii tăi? Şi tu vei ajunge prada lor!
8. Şi fiindcă tu ai prădat popoare fără număr, şi celelalte neamuri
te vor prăda pe tine, din pricina vărsărilor de sânge şi a
silniciilor săvârşite împotriva ţării, împotriva cetăţii şi
împotriva tuturor locuitorilor lor.
9. Vai de cei ce strâng câştiguri nelegiuite pentru casa lor şi îşi
aşează sus de tot cuibul, ca să scape din mâna
nenorocirii!
10. Prin sfaturile tale ai hărăzit ruşine casei tale, ai nimicit
multe popoare şi de aceea vei ispăşi cu sufletul tău!
11. Căci piatra cea din zid strigă şi grinda din căpriorii casei îi
răspunde.
12. Vai de cel ce zideşte cetatea cu vărsări de sânge şi o
întemeiază pe fărădelegi!
13. Oare nu este aceasta o rânduială de la Domnul Savaot că
popoarele se trudesc pentru foc şi neamurile se muncesc pentru
nimica toată?
14. Căci pământul se va umple de cunoştinţa slavei Domnului,
întocmai ca apele care acoperă sânul mării.
15. Vai de cel ce adapă pe prietenul său din cupa lui otrăvită,
până îl îmbată, ca să vadă goliciunea lui!
16. Tu te-ai săturat de ocară în loc de mărire; bea şi tu şi te
îmbată! Atunci cupa dreptei Domnului se va întoarce împotriva ta şi
ruşinea va acoperi mărirea ta.
17. Căci silnicia împotriva Libanului te va acoperi şi distrugerea
dobitoacelor te va înfricoşa din pricina sângelui vărsat şi a
silniciilor făcute ţărilor şi cetăţilor şi tuturor locuitorilor din
ele.
18. La ce slujeşte un chip cioplit, ca să-l facă meşterul său? Un
chip turnat şi o proorocie mincinoasă, ca să-şi pună nădejdea în
ele cel care le face, făurind idoli fără glas?
19. Vai de cel care zice lemnului: "Deşteaptă-te!" şi pietrei mute:
"Trezeşte-te!" Ne poate ea învăţa? Poleită cu aur şi cu argint, ea
nu are în ea suflare de viaţă.
20. Dar Domnul este în templul Său cel sfânt; pământule întreg,
taci înaintea Lui!
CAPITOLUL 3
Rugăciunea şi cântarea proorocului Avacum pentru izbăvirea
poporului.
l. Rugăciunea proorocului Avacum cântată din harpe.
2. Doamne, auzit-am de faima Ta şi m-am temut de punerile Tale la
cale, Dumnezeule! Fă să trăiască, în cursul anilor, lucrarea Ta şi,
în trecerea vremii, fă-o să fie cunoscută! Dar, întru mânia Ta,
adu-ţi aminte că eşti şi milostiv!
3. Dumnezeu vine din Teman, şi Cel Sfânt din muntele Paran! Sela
(oprire) - Slava Lui acoperă cerurile şi tot pământul este plin de
slava Lui!
4. Izbucnire de lumină ca la răsărit de soare, raze vii din mâna
Lui pornesc!... Acolo stă tainic ascunsă puterea Lui!
5. Înaintea Lui merge molima, iar prăpădul vine pe urma
Lui.
6. Se opreşte!... Zguduie pământul! Şi cu privirea Lui aruncă
spaima printre neamuri! Munţii cei din veac se desprind din locul
lor, colinele străvechi se smeresc şi pier sub paşii veşniciei
Sale.
7. Am văzut corturile lui Cuşan (Etiopia) lovite de groază, iar
colibele ţării Madianului sînt cuprinse de cutremure.
8. Oare împotriva fluviilor Şi-a aprins Domnul văpaia Sa? Sau
asupra marilor râuri mânia Sa? Ori împotriva mării urgia Ta, când
Tu încaleci caii Tăi şi Te sui în carele Tale de
biruinţă?
9. Arcul Tău se încordează! Săgeţile Tale sînt jurămintele pe care
le-ai rostit. Sela (Oprire). Cu şuvoaiele Tale spinteci
pământul!
10. Munţii Te-au văzut şi s-au cutremurat; puhoaie de apă au
trecut. Adâncul şi-a slobozit glasul său şi mâinile sale în sus le
ridică.
11. Soarele şi luna s-au oprit în locuinţa lor; ca să facă lumină,
săgeţile Tale pornesc şi fulgerele lăncilor Tale fără încetare
scapără.
12. Cu mânie Tu păşeşti pe pământ şi întru urgie Tu calci în
picioare popoarele!
13. Ieşit-ai ca să zdrobeşti poporul Tău, ca să izbăveşti pe unsul
Tău; ai doborât acoperişul casei celui fără de lege şi temeliile ei
le-ai dezvelit până jos la piatră. Sela (Oprire).
14. Străpuns-ai cu săgeţile tale capul lui Faraon şi al celor care
se năpusteau asupra mea ca să mă sfărâme, în strigăte de veselie,
ca şi cum porneau să sfâşie pe cel nenorocit în adăpostul
lor.
15. Cu caii Tăi Tu cutreieri marea, puhoiul întinselor
ape.
16. Auzit-am de aceasta şi lăuntrul meu s-a zbuciumat la glasul
Tău, tremurat-au buzele mele; putreziciunea a cuprins oasele mele
şi picioarele mele au şovăit. Liniştit voi aştepta vremea marii
îngrijorări care va veni peste poporul care ne asupreşte!
17. Smochinul să nu mai înmugurească şi via rod să nu mai dea;
înşelătoare să fie rodirea măslinului, şi ogoarele nimic să nu
rodească! Turme să nu mai fie în ţarcuri şi vite în staule
niciodată!
18. Ci eu voi tresălta de veselie în Domnul, bucura-mă-voi de
Dumnezeu, Mântuitorul meu!
19. Domnul, Stăpânul meu, este tăria mea; El face picioarele mele
ca ale căprioarelor, pe culmi poartă paşii mei! - Mai-marelui
cântăreţilor, cu cântare din harpe.
|