CAPITOLUL 1
Antioh Epifan, după ce a bătut Egiptul, venind asupra
Ierusalimului, jefuieşte templul Domnului, asupreşte poporul şi-l
sileşte să părăsească legile părinteşti.
l. După ce s-a luptat Alexandru Macedon, fiul lui Filip, care a
ieşit din ţara Chitim şi a bătut pe Darie, regele Perşilor şi al
Mezilor, a domnit în locul lui, fiind cel dintâi împărat de neam
grecesc.
2. Şi a făcut războaie multe, a biruit multe cetăţi şi a nimicit pe
regii pământului.
3. Şi a trecut până la marginile pământului, a luat prăzi de la
neamuri multe şi a fost supus pământul înaintea lui.
4. Şi s-a înălţat şi s-a ridicat inima lui şi a adunat putere şi
oştire foarte tare.
5. Şi a stăpânit ţări şi neamuri şi tirani şi i-au fost lui
birnici.
6. Şi după aceasta a căzut la pat şi a înţeles că i se apropie
moartea.
7. Atunci a chemat slugile sale cele cinstite, care erau cu sine,
crescuţi din tinereţe, şi le-a împărţit regatul său, încă fiind
viu.
8. Şi a domnit Alexandru timp de doisprezece ani, şi a
murit.
9. Şi au stăpânit slugile lui fiecare la locul său.
10. Şi au pus toţi steme după ce a murit el, şi fiii lor după
dânşii ani mulţi, şi s-au înmulţit răutăţile pe pământ.
11. Şi a ieşit din aceştia o rădăcină păcătoasă, Antioh Epifan,
feciorul regelui Antioh, care fusese la Roma zălog, şi a stăpânit
în anul o sută treizeci şi şapte al domniei Grecilor.
12. În zilele acelea au ieşit din Israel fii fără de lege şi au
îndemnat pe mulţi zicând:
13. Să mergem şi să facem legătură cu neamurile cele dimprejurul
nostru, că, de când ne-am despărţit de ele, s-au abătut asupră-ne
multe răutăţi.
14. Şi cuvântul a plăcut înaintea ochilor lor.
15. Şi s-au înflăcărat unii din popor şi s-au dus la rege ca să le
dea putere să trăiască după datina păgânilor.
16. Şi au zidit şcoală în Ierusalim după legile
neamurilor.
17. Şi nu s-au tăiat împrejur, s-au depărtat de legea cea sfântă,
s-au împreunat cu neamurile şi s-au vândut a face rău.
18. Iar când Antioh şi-a întărit bine domnia, el a gândit să
robească Egiptul, ca să domnească peste amândouă ţările.
19. Şi a intrat în Egipt cu oştire puternică, cu care şi cu
elefanţi şi cu călăreţi şi ou corăbii multe.
20. Şi s-a războit cu Ptolomeu, regele Egiptului. Ptolomeu însă a
fugit din faţa lui, şi au căzut mulţi răniţi.
21. Şi a cuprins cetăţile cele tari ale Egiptului şi a luat o
bogată pradă din Egipt.
22. Şi s-a întors Antioh după ce a bătut Egiptul în anul o sută
patruzeci şi trei.
23. Şi s-a suit împotriva lui Israel şi a Ierusalimului, cu popor
mult, a intrat în templu Domnului cu mândrie, a luat jertfelnicul
cel de aur şi sfeşnicul luminii şi toate vasele lui, masa punerii
înainte, căuşele, năstrapele, cădelniţele cele de aur,
catapeteasma, precum şi cununiile şi podoaba cea de aur, care erau
pe fruntea templului Domnului, şi le-a sfărâmat pe toate.
24. A luat apoi argintul şi aurul şi vasele cele de preţ şi
vistieriile cele ascunse, pe care le-a aflat; şi luându-le pe
toate, s-a dus în ţara sa.
25. Şi a făcut ucidere de oameni şi a grăit cu trufie
mare.
26. Şi a fost plângere mare în Israel şi în tot locul.
27. Şi au suspinat căpeteniile şi bătrânii, fecioarele şi tinerii
au slăbit, şi frumuseţea femeilor s-a schimbat.
28. Tot mirele a izbucnit în plâns şi mireasa care şedea în cămară
a fost în jale.
29. Şi s-a cutremurat pământul din pricina celor care locuiau pe el
şi toată casa lui Iacov s-a îmbrăcat cu ocară.
30. Şi după doi ani de zile a trimis regele pe cel mai mare peste
biruri în cetăţile Iudei şi acesta a venit în Ierusalim cu mulţime
mare.
31. Şi a grăit cu vicleşug către dânşii cuvinte de pace, iar ei
l-au crezut.
32. Şi a căzut asupra cetăţii fără de veste, a lovit-o cu rană mare
şi a pierdut popor mult din Israel.
33. Şi au prădat cetatea şi au ars-o cu foc şi au surpat casele şi
zidurile ei primprejur.
34. Şi au robit femei şi prunci şi vite au luat.
35. Apoi au întărit cetatea lui David cu zid mare şi tare şi cu
turnuri tari, să le fie spre apărare.
36. Şi au pus acolo neam păcătos, bărbaţi fără de lege, şi s-au
întărit într-însa.
37. Şi au pus arme şi hrană şi, adunând prăzile Ierusalimului,
le-au strâns acolo.
38. Şi a fost acea întăritură ca o cursă împotriva sfântului locaş
şi ca un duşman rău pentru Israel pururea.
39. Şi au vărsat sânge nevinovat în jurul celor sfinte şi au
pângărit altarul.
40. Şi din pricina lor au fugit cei care locuiau în cetatea
Ierusalimului, şi s-a făcut locaş străinilor, şi străină fiilor
săi, şi pruncii ei au părăsit-o.
41. Sfântul locaş s-a pustiit ca pustiul, praznicele ei s-au întors
în jale, zilele ei de odihnă întru batjocură, cinstea ei întru
defăimare.
42. Mărirea ei a trecut întru necinste şi înălţimea ei s-a întors
în plângere.
43. Şi a scris regele Antioh la toată împărăţia sa să fie toţi un
popor şi să părăsească fiecare legea sa.
44. Şi au primit toate neamurile cuvântul regelui.
45. Şi mulţi din Israel au primit slujirea cerută de el şi au
jertfit idolilor şi n-au păzit ziua de odihnă.
46. Şi a trimis regele cărţi prin mâinile solilor în Ierusalim şi
în cetăţile Iudei, poruncind să umble după legile cele străine de
ţară
47. Şi să oprească arderile de tot şi jertfa şi turnarea
sfântă;
48. Şi să pângărească zilele de odihnă şi sărbătorile;
49. De asemenea şi locul sfânt şi pe cei sfinţi;
50. Să zidească jertfelnice şi capişti şi casă de idoli şi să aducă
jertfă cărnuri de porc şi vite necurate;
51. Şi să-şi lase pe fiii săi netăiaţi împrejur şi să pângărească
sufletele lor cu toată necurăţia şi întinarea, ca să uite legea şi
să schimbe toate îndreptările;
52. Iar care nu va face după cuvântul regelui să moară.
53. După toate cuvintele acestea, a scris la toată împărăţia sa şi
a pus supraveghetori peste tot poporul.
54. Şi a poruncit cetăţilor Iudei să jertfească din cetate în
cetate.
55. Şi s-au adunat la ei mulţi din popor, toţi care au părăsit
legea Domnului şi au făcut rele pe pământ.
56. Şi au silit pe Israel întru ascunzişuri să-şi caute
scăparea.
57. Iar în ziua a cincisprezecea a lunii Chislev, în anul o sută
patruzeci şi cinci, au ridicat urâciunea pustiirii pe altarul lui
Dumnezeu şi în cetăţile Iudei de jur împrejur au zidit
capişti.
58. Şi tămâiau înaintea uşilor caselor şi în uliţe.
59. Şi cărţile legii, pe care le-au aflat, le-au ars cu foc,
stricându-le de tot.
60. Şi oriunde se afla la cineva cartea legii şi oricine ţinea
legea, acela din porunca regelui era omorât.
61. Cu puterea sa făcea aşa în fiecare lună Israeliţilor care se
aflau în cetăţi.
62. Şi în douăzeci şi cinci ale lunii, au jertfit pe jertfelnicul
care era deasupra altarului.
63. Şi pe femeile care-şi tăiaseră împrejur pe fiii lor, le-au
omorât după poruncă.
64. Şi pe prunci i-au spânzurat de grumajii lor şi casele lor le-au
prădat şi pe cei care i-au tăiat împrejur i-au omorât.
65. Iar mulţi din Israel s-au întărit şi au pus legământ întru
sine, ca să nu mănânce necurat.
66. Şi mai bine au voit a muri, decât a se pângări cu mâncăruri
necurate şi a călca legea cea sfântă; pentru aceea au primit
moartea.
67. Şi mare urgie a venit peste Israel.
CAPITOLUL 2
Matatia preotul, cu fiii săi, împotrivindu-se asupririi lui
Antioh şi ducându-se în muntele Modein, adună oştire; murind,
îndeamnă pe fiii săi spre râvnirea legilor
părinteşti.
1. În zilele acelea s-a sculat Matatia, fiul lui Ioan al lui
Simeon preotul, din fiii lui Ioiarib de la Ierusalim şi a şezut în
Modein.
2. Şi avea el cinci feciori: pe Ionan, care era poreclit
Gadis,
3. Pe Simon, care se numea şi Tasi,
4. Pe Iuda, care se numea Macabeul,
5. Pe Eleazar, care se numea Avaran,
6. Pe Ionatan, care se numea Apfus.
7. Şi văzând blasfemiile care se făceau în Iuda şi în
Ierusalim,
8. A zis: "Vai mie! Pentru ce m-am născut a vedea zdrobirea
poporului meu şi zdrobirea cetăţii celei sfinte şi a şedea acolo,
când s-a dat în mâinile vrăjmaşilor?
9. Cele sfinte sunt în mâinile străinilor, iar templul Domnului a
ajuns ca un bărbat fără de cinste.
10. Vasele măririi lui s-au dus în robie, pruncii lui mor în uliţă,
tinerii lui au fost ucişi cu sabia vrăjmaşului.
11. Care neam n-a moştenit împărăţia lui şi n-a stăpânit prăzile
lui?
12. Toată podoaba lui s-a luat; în loc de slobod, s-a făcut
rob.
13. Şi iată templul nostru şi frumuseţea noastră şi mărirea noastră
s-au pustiit şi le-au pângărit pe ele neamurile.
14. Pentru ce să mai trăim?" Şi şi-au rupt Matatia şi fiii săi
hainele şi s-au îmbrăcat cu saci şi au plâns.
15. Şi au venit cei trimişi de la rege, care sileau pe cei din
cetatea Modein să părăsească pe Dumnezeu şi să
jertfească.
16. Şi mulţi din Israel au mers la ei; iar Matatia şi fiii lui s-au
adunat acolo.
17. Şi răspunzând cei de la rege, au zis lui Matatia: Căpetenie
mare eşti şi mărit în cetate şi întărit cu fii şi fraţi.
18. Acum dar vino întâi şi fă porunca regelui, precum au făcut
toate neamurile şi bărbaţii lui Iuda, cei care au rămas în
Ierusalim, şi vei fi tu şi casa ta dintre prietenii regelui, şi tu
şi fiii tăi vă veţi mări cu argint şi cu aur şi cu daruri
multe.
19. Şi răspunzând Matatia, a zis cu glas mare: Chiar dacă toate
neamurile din cuprinsul stăpânirii regelui vor asculta de el şi
poruncile lui şi se vor depărta fiecare de la închinarea părinţilor
lor,
20. Totuşi eu şi feciorii şi fraţii mei vom umbla întru aşezământul
legii părinţilor noştri.
21. Milostiv fie nouă Dumnezeu, ca să nu lăsăm legea şi
îndreptările Lui.
22. De cuvintele regelui nu vom asculta, ca să nesocotim slujba
noastră.
23. Şi după ce a încetat a grăi cuvintele acestea, a venit un
bărbat evreu înaintea tuturor să jertfească în capiştea cea din
Modein, după porunca regelui.
24. Şi a văzut Matatia şi s-a aprins de râvnă şi i s-au cutremurat
rărunchii şi, dând drumul dreptei sale mânii, a alergat şi l-a
junghiat pe jertfelnic.
25. Şi pe omul regelui, care silea să jertfească, l-a omorât în
aceeaşi vreme şi jertfelnicul l-a stricat.
26. Şi s-a aprins de râvna legii, precum a făcut Finees lui Zimri,
feciorul lui Salu.
27. Şi a strigat tare Matatia în cetate, zicând: Tot cel care are
râvna legii şi se ţine de legământ să vină după mine.
28. Şi au fugit el şi fiii lui în munţi şi au lăsat toate câte au
avut în cetate.
29. Atunci s-au coborât mulţi, căutând dreptate şi judecată în
pustiu,
30. Să şadă acolo ei şi fiii lor şi femeile şi vitele lor, pentru
că s-au înmulţit peste ei răutăţile.
31. Şi s-a spus oamenilor regelui şi ostaşilor, care erau în
Ierusalim, în cetatea lui David, că s-au dus oamenii care nu ţin
porunca regelui în locuri ascunse în pustiu.
32. Şi au alergat după ei mulţi şi, ajungându-i, au tăbărât asupra
lui cu război în ziua de odihnă;
33. Şi au zis către ei: Ajungă-vă până acum! Ieşiţi şi faceţi după
cuvântul regelui şi veţi trăi.
34. Iar ei au zis: Nu vom ieşi, nici nu vom face după cuvântul
regelui, ca să nesocotim ziua de odihnă;
35. Şi au pornit asupra lor cu război. 36. Dar ei nu le-au răspuns,
nici piatră n-au aruncat asupra lor, nici n-au astupat
ascunzişurile, zicând:
37. Să murim toţi întru nevinovăţia noastră şi vor mărturisi pentru
noi cerul şi pământul că fără de judecată ne ucideţi.
38. Şi s-au sculat cu război asupra lor în ziua de odihnă şi au
murit ei şi femeile lor, ca la o mie de suflete.
39. Şi a aflat Matatia şi prietenii lui şi au plâns mult pentru
ei.
40. Şi a zis fiecare către aproapele său: De vom face toţi cum au
făcut fraţii noştri şi nu vom porni război împotriva neamurilor
acestora pentru sufletele şi legea noastră, curând ne vor pierde de
pe pământ.
41. Şi s-au sfătuit în ziua aceea, zicând: Împotriva oricărui om
care va veni cu război împotriva noastră să luptăm şi în ziua de
odihnă şi să nu murim toţi, precum au murit fraţii noştri în
ascunzişuri.
42. Atunci s-a strâns la ei adunarea Asideilor, oameni vârtoşi din
Israel şi care păzeau legea.
43. Şi toţi cei care fugeau de rele s-au adăugat la ei şi li s-au
făcut spre întărire.
44. Şi au adunat oştire şi au bătut pe cei păcătoşi cu mânia lor şi
pe bărbaţii cei fără de lege cu urgia lor şi cei rămaşi au fugit la
neamuri ca să scape.
45. Şi i-au încurajat Matatia şi prietenii lui şi le-au stricat
jertfelnicele.
46. Şi au tăiat împrejur pe pruncii câţi au aflat în hotarele lui
Israel.
47. Şi au gonit pe fiii trufiei şi s-a sporit lucrul în mâinile
lor.
48. Şi au scos legea din mâinile neamurilor, din mâinile regilor şi
au pus stavilă păcătosului.
49. Şi s-au apropiat zilele lui Matatia să moară şi a zis fiilor
săi: Acum s-au întărit trufia şi certarea ţşi vremea sfârşitului şi
urgia mâniei.
50. Acum dar, fiilor, râvnitori fiţi legii şi daţi sufletele
voastre pentru legătura părinţilor noştri.
51. Aduceţi-vă aminte de lucrurile părinţilor noştri, pe care le-au
făcut întru veacurile lor şi veţi lua mărire şi nume
veşnic.
52. Avraam, oare, nu când era ispitit s-a arătat credincios şi i
s-a socotit spre dreptate?
53. Iosif în vremea necazului său a păzit porunca şi s-a făcut
conducător Egiptului.
54. Finees, tatăl nostru, ardea de râvnă pentru Dumnezeu şi a luat
legătura preoţiei celei veşnice.
55. Iosua, plinind cuvântul, s-a făcut judecător în
Israel.
56. Caleb, pentru că a mărturisit în adunare, a luat moştenirea
pământului.
57. David cu mila Lui a moştenit scaunul domniei în veacul
veacului.
58. Ilie, arzând de râvna legii, a fost ridicat la cer.
59. Anania, Azaria şi Misail, crezând, s-au izbăvit de para
focului.
60. Daniel întru nevinovăţia sa a scăpat din gurile
leilor.
61. Şi aşa socotiţi întru fiecare neam şi neam, că toţi cei care
nădăjduiesc într-Însul nu vor slăbi.
62. Şi de cuvintele omului păcătos să nu vă temeţi, că mărirea lui
este gunoi şi viermi.
63. Astăzi se înaltă şi mâine nu va mai fi, căci s-a întors în
ţărâna sa şi planurile lui au pierit.
64. Drept aceea voi, fiilor, întăriţi-vă şi vă îmbărbătaţi în lege,
că într-însa vă veţi mări.
65. Şi iată Simeon, fratele vostru, ştiu că este om de sfat; de el
să ascultaţi în toate zilele, el vă va fi tată.
66. Şi Iuda Macabeul, care este cu putere tare din tinereţile sale,
acesta va fi căpetenie oştirii, ca să faceţi război asupra
popoarelor.
67. Şi voi aduceţi la voi pe toţi cei care iubesc legea şi
răzbunaţi poporul vostru,
68. Răsplătiţi păgânilor pentru tot ce ne-au făcut, şi luaţi aminte
la poruncile legii.
69. Şi i-a binecuvântat pe ei şi s-a adăugat la părinţii săi şi a
murit în anul o sută patruzeci şi şase.
70. Şi l-au îngropat fiii lui în mormintele părinţilor săi în
Modein şi l-a plâns tot Israelul cu plângere mare.
CAPITOLUL 3
Războaiele lui Iuda Macabeul cu Apoloniu şi cu Siron,
căpeteniile oştirilor lui Antioh.
1. Şi s-a sculat Iuda, care s-a chemat Macabeul, fiul lui, în
locul lui.
2. Şi ajutându-l toţi fraţii lui şi toţi câţi se lipiseră de tatăl
lui, au pornit războiul pentru Israel cu veselie.
3. Şi a răspândit faima poporului său şi s-a îmbrăcat cu zaua ca un
uriaş şi s-a încins cu armele cele de război şi a pornit luptele,
apărând tabăra cu sabie.
4. Şi s-a asemănat leului în lucrurile sale şi ca un pui de leu
răcnind la vânat.
5. Şi a gonit pe cei fără de lege, certându-i şi pe cei care
tulburau pe poporul său i-a ars cu foc.
6. Şi s-au tras toţi cei fără de lege de frica lor şi toţi
lucrătorii fărădelegii împreună s-au tulburat şi a sporit mântuirea
în mâna lui.
7. Şi a amărât împăraţi mulţi şi a veselit pe Iacov cu faptele sale
şi până în veac pomenirea lui întru binecuvântare.
8. Şi, trecând prin cetăţile lui Iuda, a pierdut pe cei nelegiuiţi
din ele şi a abătut mânia de la Israel.
9. Şi s-a vestit până la marginile pământului şi a adunat pe cei
care piereau.
10. Şi a adunat Apoloniu neamuri şi de la Samaria putere mare, ca
să facă război împotriva lui Israel.
11. Şi a prins de veste Iuda şi a ieşit înaintea lui şi l-a bătut
şi l-a omorât şi mulţi au căzut răniţi, iar ceilalţi au
fugit.
12. Şi au luat prăzile lor şi sabia lui Apoloniu a luat-o Iuda şi
cu aceea a făcut război în toate zilele.
13. Şi auzind Siron, mai-marele puterii Siriei, că a strâns Iuda cu
sine adunare şi ceata credincioşilor şi a celor care ies la război,
a zis:
14. Îmi voi face nume şi mă voi mări întru domnie şi voi bate pe
Iuda şi pe cei care sunt cu el şi pe cei care nu ascultă de
cuvântul regelui.
15. Şi a purces împreună cu tabăra păgânilor cea tare, care venise
să-i ajute să facă izbândă împotriva fiilor lui Israel.
16. Şi când s-a apropiat de suişul Bethoronului, a ieşit Iuda
înaintea lui cu puţini.
17. Şi văzând că vine oştirea în întâmpinarea lor, au zis către
Iuda: Oare noi, puţini, vom putea să ne războim cu atâta mulţime?
Căci am slăbit ajunând astăzi.
18. Şi a zis Iuda: Lesne este să închizi pe mulţi în mâinile celor
puţini şi nu este osebire înaintea Dumnezeului cerului dacă
mântuirea vine prin mulţi sau prin puţini.
19. Că nu în mulţimea oştirii stă biruinţa războiului, ci din cer
este puterea.
20. Aceia vin asupra noastră cu semeţie multă şi cu fărădelege, ca
să ne piardă pe noi şi pe femeile noastre şi pe fiii noştri şi ca
să ne prade;
21. Iar noi ne războim pentru sufletele noastre şi pentru legile
noastre.
22. Însuşi Domnul îi va zdrobi sub ochii noştri; voi să nu vă
temeţi de ei.
23. Şi după ce a încetat a grăi, au sărit asupra lor fără de veste,
iar Siron şi oştirea lui au fost zdrobiţi înaintea lui.
24. Şi i-au urmărit pe povârnişul Bethoronului până la câmp şi au
căzut dintre ei ca vreo opt sute de bărbaţi, iar ceilalţi au fugit
la Filisteni.
25. Şi a început să intre frica de Iuda şi de fraţii lui şi spaima
între neamurile cele dimprejurul lor.
26. Şi a ajuns până la rege numele lui şi de războaiele lui Iuda
vorbeau toate neamurile.
27. Iar după ce a auzit regele Antioh cuvintele acestea, s-a mâniat
şi, trimiţând, a adunat toate oştirile împărăţiei sale, o armată
foarte mare.
28. Şi deschizând vistieria sa, a dat plata ostaşilor lui pe un în
şi le-a poruncit într-un an să fie gata la poruncă.
29. Iar dacă a văzut că s-a sfârşit argintul din vistierii şi
birurile ţării sunt puţine pentru vrajba şi rana ce a făcut pe
pământ, strigând legile care au fost din zilele cele
dintâi,
30. S-a temut ca nu cumva să nu aibă şi a doua oară cheltuieli şi
daruri, ca acelea pe care le dăduse mai înainte cu mână largă,
întrecând cu dărnicia pe toţi cei care au fost mai înainte de
el.
31. Şi se îndoia eu sufletul său foarte şi s-a sfătuit să meargă în
Persia, să ia dăjdiile ţărilor şi să adune argint mult.
32. Şi a lăsat pe Lisias, om cu vază şi de neam regesc, mai mare
peste lucrurile regelui, de la râul Eufratului până la hotarele
Egiptului.
33. Şi să crească pe Antioh, fiul lui, până ce se va întoarce
el.
34. Şi i-a dat jumătate din oştire şi elefanţi şi i-a dat porunci
despre toate lucrările, care avea în gând, şi mai ales despre
locuitorii Iudeii şi ai Ierusalimului,
35. Ca să trimită asupra lor oştire să zdrobească şi să nimicească
tăria lui Israel şi rămăşiţa Ierusalimului şi să piardă pomenirea
lor din acest loc
36. Şi să aşeze oameni de alt neam în toate hotarele lor şi să le
dea cu sorţi pământul lor.
37. Iar regele a luat cealaltă jumătate de oştire, care rămăsese,
şi s-a sculat din Antiohia, cetatea stăpânirii sale, în anul o sută
patruzeci şi şapte.
38. Şi a trecut apa Eufratului şi mergea prin ţările cele de sus.
Şi a ales Lisias pe Ptolomeu, fiul lui Dorimene, şi pe Nicanor şi
pe Gorgias, bărbaţi tari dintre prietenii regelui,
39. Şi a trimis cu ei patruzeci de mii de pedestraşi şi şapte mii
de călăreţi, ca să vină în tara Iudeii şi să o strice de tot, după
cuvântul regelui.
40. Şi s-au sculat cu toată puterea lor şi au venit şi au tăbărât
aproape de Emaus în câmpie.
41. Şi au auzit neguţătorii ţării numele lor şi au luat argint şi
aur mult şi slugi şi au venit la tabără, ca să ia pe fiii lui
Israel robi.
42. Şi s-a adăugat la el puterea Siriei şi a pământului celor de
alt neam.
43. Şi a văzut Iuda şi fraţii lui că s-au înmulţit răutăţile şi că
oştirile au tăbărât în hotarele lor şi au înţeles cuvintele regelui
care poruncise nimicirea poporului.
44. Şi a zis fiecare către aproapele său: Să ridicăm surparea
poporului nostru şi să facem război pentru el şi pentru cele
sfinte.
45. Şi s-a strâns adunarea, ca să fie gata la război şi să se roage
şi să ceară mila şi îndurările Domnului.
46. Şi Ierusalimul era locuit ca un pustiu; nu avea cine să intre
şi să iasă dintre cei născuţi ai lui şi locul sfânt era călcat şi
fiii celor de neam străin erau la marginea cetăţii şi acolo era
sălaşul neamurilor, şi s-a luat bucuria de la Iacov şi s-au sfârşit
fluierul şi alăuta.
47. Şi s-au adunat şi au venit la Miţpa, în preajma Ierusalimului,
că locul rugăciunii lui Israel mai înainte era la Miţpa.
48. Şi au postit în ziua aceea şi s-au îmbrăcat cu saci şi cenuşă
au pus pe capetele lor şi şi-au rupt hainele.
49. Şi au deschis cărţile legii, în care neamurile căutau să
găsească potriviri cu idolii lor.
50. Şi au adus hainele preoţeşti şi pârga şi zeciuielile şi au pus
înainte pe nazireii cei care împliniseră zilele lor.
51. Şi au strigat cu glas mare la cer, zicând: Ce vom face acestora
şi unde îi vom duce?
5?. Şi sfintele Tale s-au călcat şi s-au pângărit şi preoţii Tăi
sunt în plângere şi în smerire.
53. Şi iată neamurile s-au adunat asupra noastră ca să ne piardă pe
noi; Tu ştii cele ce gândesc ei asupra noastră.
54. Cum vom putea sta împotriva lor, de nu ne vei ajuta Tu? Şi au
trâmbiţat cu trâmbiţele şi au strigat cu glas mare.
55. Şi după aceasta a pus Iuda povăţuitori poporului peste mii şi
peste sute şi peste cincizeci şi peste zece.
56. Şi a zis celor care zideau case şi celor care îşi logodiseră
femei şi sădiseră vii şi celor fricoşi, să se întoarcă fiecare la
casa lui, după lege.
57. Şi a purces oastea şi a tăbărât la miazăzi de Emaus.
58. Şi a zis Iuda: Încingeţi-vă şi vă faceţi fii tari şi fiţi gata
pentru dimineaţă, ca să porniţi război împotriva neamurilor
acestora care s-au adunat împotriva noastră, ca să ne piardă pe noi
şi templul nostru.
59. Că mai bine este să murim în război, decât să vedem răutăţile
aduse neamului nostru şi sfintelor.
60. Iar precum va fi voia în cer aşa să fie.
CAPITOLUL 4
Alte două războaie ale lui Iuda Macabeul împotriva lui Gorgias
şi Lisias şi biruinţele lui. Curăţirea templului
Domnului.
l. Şi a luat Gorgias cinci mii de pedestraşi şi o mie de
călăreţi aleşi şi oastea a pornit noaptea,
2. Ca să năvălească asupra taberei Evreilor şi să-i lovească fără
de veste. Şi paznicii din cetate îi erau călăuze.
3. Şi auzind Iuda, s-a sculat el şi cei puternici, ca să lovească
oştirea regelui cea din Emaus.
4. Că încă era risipită oştirea din tabără.
5. Şi a venit Gorgias la tabăra Iudei noaptea şi pe nimeni n-a
aflat şi i-a căutat în munţi, că zicea: fug aceştia de
noi.
6. Şi odată cu ziua s-a ivit Iuda în câmp cu trei mii de bărbaţi,
însă platoşe şi săbii n-aveau, precum le era voia.
7. Şi au văzut tabăra neamurilor tare şi înarmată şi călărime
împrejurul ei şi aceştia învăţaţi la război.
8. Şi a zis Iuda bărbaţilor care erau cu el: "Nu vă temeţi de
mulţimea lor şi de năvălirea lor nu vă înfricoşaţi.
9. Aduceţi-vă aminte cum au fost izbăviţi părinţii noştri la Marea
Roşie, când i-a gonit Faraon cu putere multă.
10. Şi acum să strigăm la cer, că doar se va milostivi spre noi,
îşi va aduce aminte de legătura părinţilor noştri şi va zdrobi
oştirea aceasta astăzi înaintea noastră.
11. Şi vor cunoaşte toate neamurile că este mântuitor şi izbăvitor
pentru Israel".
12. Şi au ridicat cei de alt neam ochii şi i-au văzut venind
înainte şi au ieşit din tabără la război.
13. Şi au trâmbiţat cei care erau cu Iuda şi s-au lovit şi s-au
surpat neamurile şi au fugit la câmp; iar cei din urmă toţi au
căzut de sabie.
14. Şi i-au gonit până la Ghezer şi până la câmpiile Edomului şi
ale Azotului şi ale Iamniei.
15. Şi au căzut din aceia ca la trei mii de bărbaţi.
16. Şi s-a întors Iuda şi oştirea lui după izgonirea lor.
17. Şi a zis către popor: Să nu râvniţi prăzile, că războiul este
în preajma noastră şi Gorgias şi oştirea lui se află în munte
aproape de noi;
18. Ci împotriviţi-vă acum cu tărie vrăjmaşilor noştri şi le faceţi
război şi după aceea le veţi lua prăzile cu îndrăzneală.
19. Şi pe când grăia Iuda aceasta, s-a ivit o parte de oaste ieşind
din munte.
20. Şi a văzut înfrângerea şi cum cei care erau cu Iuda au aprins
tabăra, că fumul care se vedea arăta ce s-a făcut.
21. Şi văzând ei acestea, s-au înfricoşat foarte, şi văzând tabăra
lui Iuda la câmp gata de război,
22. Au fugit toţi în ţara Filistenilor.
23. Şi s-a întors Iuda să prade tabăra; şi a luat aur mult şi
argint şi iachint şi porfiră şi avuţie mare.
24. Şi întorcându-se, a lăudat şi a binecuvântat pe Dumnezeul
cerului, că este bun, că în veac este mila Lui.
25. Şi s-a făcut mântuire lui Israel în ziua aceea.
26. Iar câţi au scăpat din cei de alt neam, mergând, au spus lui
Lisias toate câte s-au întâmplat.
27. Iar el, auzind, s-a tulburat şi s-a mâhnit, că nu s-a făcut
pentru Israel cele ce a voit el şi nu s-a întâmplat cele ce i-a
poruncit regele.
28. Iar în anul viitor a gătit Lisias şaizeci de mii de pedestraşi
aleşi şi cinci mii de călăreţi, ca să bată Ierusalimul.
29. Şi au venit în Edom şi au tăbărât la Betţur, şi a ieşit
înaintea lor Iuda cu zece mii de bărbaţi.
30. Şi văzând tabăra lor tare, s-au rugat zicând: "Bine eşti
cuvântat, Mântuitorul lui Israel, Cel care ai zdrobit pornirea
celui puternic prin mâna robului Tău David şi ai dat tabăra
Filistenilor în mâinile lui Ionatan, fiul lui Saul, şi a
purtătorului de arme.
31. Închide tabăra aceasta în mâna poporului Tău Israel şi să se
ruşineze cu pedestrimea şi cu călărimea lor.
32. Dă-le spaimă şi topeşte îndrăznirea puterii lor şi să tremure
de zdrobirea lor.
33. Doboară-i cu sabia celor care Te iubesc şi să Te laude pe Tine
cu cântări toţi cei care ştiu numele Tău!"
34. Şi s-au lovit unii cu alţii, şi au căzut din tabăra lui Lisias
ca la vreo cinci mii de oameni sub ochii Iudeilor.
35. Şi văzând Lisias înfrângerea ce s-a făcut taberei sale şi
îndrăznirea lui Iuda şi că sunt gata sau a trăi, sau a muri
vitejeşte, s-a. dus la Antiohia şi a adunat străini şi, înmulţind
oştirea cea făcută, socotea iarăşi să vină în Iudeea.
36. Şi a zis Iuda şi fraţii lui: Iată-i nimiciţi pe vrăjmaşii
noştri. Să ne suim să curăţăm sanctuarul şi să-l înnoim.
37. Şi s-a adunat toată oştirea şi s-a suit în muntele
Sionului.
38. Şi a văzut locul sfânt pustiit, jertfelnicul pângărit, porţile
arse şi în curţi răsărite tufe, ca într-o pădure sau ca într-un
munte, şi locuinţele surpate.
39. Şi şi-au rupt hainele, s-au tânguit cu tânguire mare, şi-au pus
cenuşă pe cap
40. Şi au căzut cu faţa la pământ şi au trâmbiţat cu trâmbiţele şi
au strigat la cer.
41. Atunci a rânduit Iuda bărbaţi, ca să hărţuiască pe cei din
cetate până ce va curăţi templul.
42. Şi a ales preoţi fără de prihană, credincioşi legii lui
Dumnezeu.
43. Şi au curăţit sfintele şi au dus pietrele necurăţiei la loc
necurat.
44. Şi s-au sfătuit pentru jertfelnicul arderii de tot cel
pângărit, ce vor face cu el.
45. Şi le-a venit sfat bun, ca să-l strice, ca nu cumva să le fie
spre ocară, că l-au pângărit neamurile; şi au stricat
jertfelnicul.
46. Şi au dus pietrele în muntele templului, în loc bun, până va
veni proorocul, Ga să răspundă pentru ele.
47. Şi au luat pietre întregi după lege şi au zidit un jertfelnic
nou, ca şi cel mai dinainte.
48. Şi au zidit templul şi cele dinlăuntrul templului şi
curţile.
49. Şi au făcut vase sfinte noi şi au băgat sfeşnicul şi
jertfelnicul arderilor de tot şi al tămâierilor şi masa, în templul
Domnului.
50. Şi au tămâiat pe jertfelnic şi au aprins lumânările cele de pe
sfeşnic şi luminau în templul Domnului.
51. Şi au pus pe masă pâini şi au întins vălul catapetesmei şi au
săvârşit toate lucrurile ce aveau de făcut.
52. Şi au mâncat dimineaţa în douăzeci şi cinci de zile ale lunii a
noua, care este luna Chislev a anului o sută patruzeci şi
opt.
53. Şi au adus jertfă după lege pe jertfelnicul arderilor de tot
cel nou, pe care îl făcuseră.
54. Pe vremea şi în ziua în care l-au pângărit pe el neamurile,
intru aceea s-a înnoit cu cântări şi cu alăute şi cu harpe şi cu
chimvale.
55. Şi a căzut tot poporul cu faţa la pământ şi s-a închinat şi a
binecuvântat pe Dumnezeul Cerului, Cel care i-a ajutat.
56. Şi au făcut înnoirea jertfelnicului în opt zile şi au adus
arderi de tot cu veselie şi au jertfit jertfă de pace şi de
laudă.
57. Şi au împodobit faţa templului Domnului cu cununi de aur şi cu
paveze şi au înnoit porţile şi chiliile şi le-au pus uşi.
58. Şi sa făcut veselie mare întru popor şi s-a şters ocara
neamurilor.
59. Şi au rânduit Iuda şi fraţii lui şi toată adunarea lui Israel,
ca să se ţină zilele înnoirii jertfelnicului în vremurile sale din
an în an în opt zile, de la douăzeci şi cinci ale lunii Chislev, cu
veselie şi cu bucurie.
60. Şi au zidit în vremea aceea muntele Sionului împrejur cu zid
înalt şi cu turnuri tari, ca nu cumva neamurile să le calce, cum
făcuseră mai înainte.
61. Şi au rânduit acolo oştire să-l păzească. Apoi au întărit cu
pază cetatea Betţur, ca să aibă poporul întărire dinspre
Edom.
CAPITOLUL 5
Alte zece biruinţe ale lui Iuda Macabeul împotriva
vrăjmaşilor.
1. Şi dacă au auzit neamurile din jur că s-a zidit jertfelnicul
şi s-a înnoit sfinţenia ca şi mai înainte, s-au mâniat
foarte,
2. Şi s-au sfătuit ca să piardă neamul lui Iacov, pe cei care erau
între ei, şi au început a-i omorî şi a-i pierde.
3. Şi a pornit război Iuda împotriva fiilor lui Edom, în ţinutul
Acrabatene, căci ei năvăleau mereu peste Israel; şi i-au bătut
cumplit şi i-au strâmtorat şi le-au luat prăzi bogate.
4. Şi şi-a adus aminte de răutatea fiilor lui Beon, care erau
poporului spre laţ şi spre piedică, păzind cu vicleşug
drumurile.
5. Şi i-a închis în turnuri, a tăbărât asupra lor, i-a ucis şi a
ars turnurile împreună cu toţi cei dinăuntru.
6. Şi a trecut la fiii lui Amon şi a aflat mână tare şi popor mult
şi pe Timotei, povăţuitorul lor.
7. Şi a făcut împotriva lor războaie şi i-a înfrânt şi i-a bătut pe
ei.
8. Şi a luat Iazerul şi locurile lui, şi s-a întors la
Iuda.
9. Şi s-au adunat neamurile din Galaad împotriva Israeliţilor care
locuiau în hotarele lor, ca să-i piardă" dar ei au fugit în cetatea
Datema.
10. Şi au trimis scrisori la Iuda şi la fraţii lui,
zicând:
11. "Adunatu-s-au asupra noastră neamurile cele dimprejurul nostru,
ca să ne piardă, şi se gătesc să vină şi să prindă cetatea în care
am fugit şi Timotei este în fruntea taberii lor.
12. Acum dar, venind, scoate-ne din mâna lor, că mulţi au căzut
dintre noi.
13. Şi toţi fraţii noştri, care erau în ţinutul Tubi, au fost
omorâţi şi au dus în robie pe femeile lor şi pe fiii şi averea lor
şi au pierdut acolo ca la o mie de bărbaţi".
14. Încă citindu-se scrisorile, alţi soli au venit din Galileea cu
hainele rupte, spunând după cuvintele acestea,
15. Şi zicând că s-au adunat asupra lor de la Ptolemaida, de la
Tir, de la Sidon şi toată Galileea celor de alt neam, ca să-i
piardă.
16. Şi dacă a auzit Iuda şi poporul aceste cuvinte, s-a adunat
mulţime mare să se sfătuiască ce vor face pentru aceşti fraţi în
nevoie, pe care îi băteau aceia.
17. Şi a zis Iuda lui Simon, fratele său: "Alege-ţi oameni şi mergi
şi scapă pe fraţii tăi cei din Galileea, iar eu şi Ionatan, fratele
meu, vom merge în Galaad".
18. Şi a lăsat pe Iosif, fiul lui Zaharia, şi pe Azaria, căpetenia
poporului, cu cealaltă oştire în Iuda spre pază.
19. Şi le-a poruncit, zicând: Fiţi mai mari peste poporul acesta şi
nu porniţi cu război asupra neamurilor, până ne vom
întoarce.
20. Şi s-au împărţit: Lui Simon, bărbaţi trei mii, ca să meargă în
Galileea; iar lui Iuda, bărbaţi opt mii, ca să meargă în
Galaad.
21. Şi mergând Simon în Galileea a făcut războaie multe împotriva
neamurilor şi, zdrobind neamurile înaintea lui, le-a urmărit până
la poarta Ptolemaidei.
22. Şi au căzut din neamuri ca la vreo trei mii de oameni şi le-au
luat pradă bogată.
23. Şi i-au luat din Galileea şi din Arbata cu femeile şi cu
pruncii lor şi cu toate câte aveau şi i-au dus în Iudeea cu veselie
mare.
24. Şi Iuda Macabeul şi Ionatan, fratele lui, au trecut Iordanul şi
au mers cale de trei zile în pustiu.
25. Şi au dat peste Nabateeni, care, venind înaintea lor cu pace,
le-au povestit toate câte li s-au întâmplat fraţilor lor în
Galaad,
26. Şi că mulţi dintre ei sunt prinşi în Bosra şi în Beter, în
Alema, Casfon, Mached şi Carnaim; toate acestea sunt cetăţi tari şi
mari.
27. Şi în celelalte cetăţi ale Galaadului sunt închişi, şi pentru
mâine s-au pregătit să năvălească asupra cetăţilor şi să le ia şi
pe toţi să-i piardă într-o zi.
28. Şi a întors Iuda şi oastea lui calea spre pustiu la Bosra, fără
de veste, şi a luat cetatea şi a omorât toată partea bărbătească cu
ascuţişul sabiei şi i-a luat toate prăzile şi au ars-o cu
foc.
29. Şi s-au sculat de acolo noaptea şi au mers drept asupra cetăţii
Datema.
30. Şi dacă s-a făcut ziuă, ridicându-şi ochii, iată popor mult,
nenumărat, ridica scări şi unelte, ca să ia cetatea şi aducea
război asupra lor.
31. Şi văzând Iuda că s-a început războiul şi strigarea cetăţii s-a
suit până la cer cu trâmbiţe şi cu glas mare, a zis bărbaţilor
puterii:
32. "Faceţi război astăzi pentru fraţii voştri!"
33. Şi au ieşit cu trei rânduri în spatele lor şi au trâmbiţat cu
trâmbiţele şi au strigat cu rugăciuni.
34. Şi a cunoscut tabăra lui Timotei că Macabeu este, şi a fugit de
la el, şi i-a bătut cu luptă mare şi au căzut dintre ei în ziua
aceea ca la vreo opt mii de bărbaţi.
35. Şi abătându-se Iuda la Miţpa, a făcut război asupra ei şi a
luat-o şi a omorât toată partea bărbătească într-însa, i-a luat
prăzile şi a ars-o cu foc.
36. De acolo purcezând, a luat Casfonul, Machedul, Beterul şi
celelalte cetăţi ale Galaadului.
37. Şi după întâmplările acestea, a adunat Timotei altă oaste şi a
tăbărât în faţa Rafonului, dincolo de pârâu.
38. Şi a trimis Iuda să iscodească tabăra, iar aceştia i-au spus
lui, zicând: "Adunatu-s-au la ei toate neamurile cele dimprejurul
nostru, putere multă foarte.
39. Şi pe Arabi i-a tocmit spre ajutorul lor şi sunt tăbărâţi
dincolo de pârâu, gata să vină asupra ta cu război; şi a mers Iuda
întru întâmpinarea lor.
40. Şi a zis Timotei căpeteniilor oştirilor sale: "Când se va
apropia Iuda şi tabăra lui la pârâul cel cu apă, de va trece la noi
el mai înainte, nu vom putea sta înaintea lui, că va fi mai tare
decât noi;
41. Iar de se va spăimânta şi va tăbărî dincolo de pârâu, să trecem
la el şi vom fi mai tari".
42. Dacă s-a apropiat Iuda la pârâul cel cu apă, a pus pe
căpeteniile oastei la pârâu şi le-a poruncit zicând: "Să nu lăsaţi
pe nimeni să se oprească aici, ci să vină toţi la
război".
43. Şi mergând asupra lor, a trecut cel dintâi dincolo şi tot
poporul lui după el; au fost înfrânte toate neamurile şi, lepădând
armele, au fugit la capiştea din Carnaim.
44. Şi a luat cetatea şi capiştea, au ars-o cu foc împreună cu toţi
cei care erau în ea, şi a fost înfrânt Carnaimul şi n-a mai putut
să mai stea înaintea lui Iuda.
45. Şi a adunat Iuda pe tot Israelul, pe cei care erau în Galaad,
de la cel mic până la cel mare, şi pe femeile şi fiii lor şi averea
lor, tabără mare foarte, ca să vină în pământul lui Iuda.
46. Şi a venit până la Efron, şi aceasta este cetate mare şi la
intrarea ei foarte tare; nu se putea abate de la ea de-a dreapta
sau de-a stânga, ci trebuia să meargă prin mijlocul ei.
47. Şi i-au închis afară cei din cetate.
48. Şi au astupat porţile cu pietre.
49. Şi a trimis la ei Iuda cuvinte de pace, zicând:
50. "Trece-vom prin pământul tău, ca să ne ducem în pământul
nostru, şi nimeni nu vă va face rău, numai cu picioarele vom
trece", şi n-au vrut să-i deschidă.
51. Şi a poruncit Iuda să strige în tabără, ca să tabere fiecare în
care loc este; şi au tăbărât ostaşii, şi au făcut război cetăţii
toată ziua aceea şi toată noaptea, şi a căzut cetatea în mâinile
lui.
52. Şi a pierdut toată partea bărbătească cu ascuţişul sabiei, şi a
luat prăzile ei, şi a trecut prin cetate pe deasupra celor omorâţi,
şi a trecut Iordanul la câmpul cel mare dinspre Betşean.
53. Şi Iuda aduna pe cei mai de pe urmă şi mângâia poporul pe tot
drumul, până ce a venit în pământul Iudei.
54. Şi s-a suit în muntele Sionului cu veselie şi cu bucurie şi au
adus arderi de tot, căci n-a căzut dintre ei nimeni până ce s-a
întors cu pace.
55. Iar în zilele în care erau Iuda şi Ionatan în Galaad, şi Simon,
fratele lui, în Galileea în faţa Ptolemaidei,
56. Au auzit Iosif, fiul lui Zaharia, şi Azaria, mai-marii
oştirilor, despre vitejiile şi despre războiul care s-a făcut, şi
au zis:
57. "Să ne facem şi noi faimă şi să mergem să ne războim cu
neamurile dimprejurul nostru".
58. Şi au poruncit celor din oştire, care erau cu ei, şi au mers
asupra Iamniei.
59. Şi au ieşit Gorgias din cetate şi bărbaţii lui înaintea lor la
război.
60. Şi au fost înfrânţi Iosif şi Azaria şi alungaţi până la
hotarele Iudei şi au căzut în ziua aceea din poporul lui Israel ca
vreo două mii de bărbaţi şi s-a făcut înfrângere mare în
Israel,
61. Pentru că n-au ascultat de Iuda şi de fraţii lui, gândind să
facă vitejie.
62. Iar aceştia nu erau din seminţia bărbaţilor acelor prin ale
căror mâini s-a făcut mântuire lui Israel.
63. Iar Iuda şi fraţii lui s-au mărit înaintea a tot Israelul şi a
tuturor neamurilor, unde se auzea numele lor,
64. Încât mulţi se adunau la ei lăudându-i.
65. Şi a ieşit Iuda şi fraţii lui, ca să bată pe fiii lui Edom în
pământul de către miazăzi, şi au bătut pe Hebron şi fratele lui şi
au stricat tăria lui, şi turnurile lui i le-au ars.
66. Şi s-au sculat să meargă în pământul celor de alt neam şi au
trecut prin Samaria.
67. În ziua aceea au căzut preoţii cetăţilor, vrând să facă
bărbăţie şi ieşind la război fără de sfat.
68. Şi s-a abătut Iuda la Azot, pământul celor de alt neam, şi a
surpat capiştile lor, şi idolii cei ciopliţi i-a ars cu foc şi a
luat prăzile cetăţilor şi s-a întors în Iudeea.
CAPITOLUL 6
Antioh Eupator, căzând în grea boală, moare
chinuit.
1. Iar regele Antioh, umblând prin ţările cele de sus, a auzit
că este în Elimaida Persiei o cetate mărită cu avuţie, cu argint şi
cu aur,
2. Şi templul din ea bogat foarte, şi că acolo sunt acoperăminte de
aur şi zale şi arme, pe care le-a lăsat acolo Alexandru, fiul lui
Filip, regele Macedonenilor, care a stăpânit întâi între
Elini.
s. Şi a venit să ia cetatea şi să o prade, şi n-a putut, fiindcă
planul lui fusese aflat.
4. Şi s-au sculat asupra lui cu război, şi a fugit şi s-a dus de
acolo cu întristare mare, întorcându-se în Babilon.
5. Şi a venit un oarecare în Persia care i-a spus că au fost
înfrânte taberele care s-au dus în ţara lui Iuda,
6. Că a mers Lisias cu putere tare întâi, şi a fost înfrânt de
către ei, şi ei s-au întărit cu arme şi cu putere şi cu prăzi
multe, pe care le-au luat din taberele pe care le-au
nimicit,
7. Şi că au stricat urâciunea care a fost zidită deasupra
jertfelnicului în Ierusalim, şi templul, ca şi mai înainte, l-au
înconjurat cu ziduri înalte, precum şi Betţura, cetatea
sa.
8. Şi auzind regele cuvintele acestea, s-a înspăimântat şi s-a
îmbolnăvit de întristare, căci nu i s-a făcut precum
gândea.
9. Şi a fost acolo zile multe, pentru că a stăruit într-însul
mâhnirea şi a gândit că va muri.
10. Şi a chemat pe toţi prietenii săi şi a zis către ei: Luatu-s-a
somnul de la ochii mei şi mâhnirea mi-a zdruncinat inima.
11. Şi am zis în inima mea: La ce necaz am ajuns şi în ce tulburare
mă aflu? Eu care eram bun şi iubit întru stăpânirea mea;
12. Iar acum îmi aduc aminte de răutăţile pe care le-am făcut la
Ierusalim, luând toate vasele cele de aur şi cele de argint, care
erau în el şi am trimis ca să piardă fără de pricină pe cei care
locuiesc în Iuda.
13. Cunosc eu că pentru acelea m-au aflat pe mine răutăţile
acestea, şi iată că pier de mare mâhnire în pământ
străin.
14. Şi a chemat pe Filip, care era unul dintre prietenii săi, şi
l-a pus peste toată stăpânirea sa,
15. Şi i-a dat lui stema şi veşmântul său şi inelul, ca să aducă pe
Antioh, fiul său, şi să-l crească pentru domnie.
16. Şi a murit acolo regele Antioh în anul o sută patruzeci şi
nouă.
17. Şi a aflat Lisias că a murit regele şi a pus pe Antioh,
feciorul lui, rege în locul lui, pe care de tânăr l-a crescut şi
l-a numit cu numele Eupator.
18. Iar oastea din cetate ţinea încercuit pe Israel împrejurul
templului şi căuta mereu să-i facă neajunsuri, iar pentru păgâni să
le fie sprijin.
19. Şi a gândit Iuda să o piardă şi a adunat tot poporul ca să o
înconjoare.
20. Şi s-au adunat împreună, şi i-au înconjurat în anul o sută
cincizeci, şi au făcut asupra lor întărituri de împresurare de
maşini de război.
21. Şi ieşind unii dintre ei din împresurare, s-au lipit lângă
aceştia o seamă din cei necredincioşi din Israel şi au mers la rege
şi i-au zis:
22. Până când nu vei face judecată şi nu vei răzbuna pe fraţii
noştri?
23. Nouă ne-a plăcut a sluji tatălui tău şi a umbla întru poruncile
lui şi a asculta de poruncile lui.
24. Din această pricină fiii poporului nostru au ajuns să ne fie
duşmani. Şi oriunde afla pe cineva dintre noi, îl omora şi
moştenirile noastre le jefuia.
25. Şi nu numai peste noi a întins mâna, ci şi peste toate hotarele
lor.
26. Şi iată au tăbărât astăzi asupra întăriturii în Ierusalim ca să
o ia; iar templul şi Betţurul le-au întărit.
27. Şi de nu vei apuca mai înainte degrabă, mai mari decât acestea
vor face şi nu-i vei mai putea birui.
28. Şi auzind regele s-a mâniat şi a adunat pe toţi prietenii săi,
căpeteniile puterii sale, şi pe cei care erau peste
călărime.
29. Şi de la alţi regi şi de la ostroavele mărilor au venit la el
oştiri plătite.
30. Şi a fost numărul puterii lui o sută de mii de pedeştri,
douăzeci de mii de călăreţi şi treizeci şi doi de elefanţi învăţaţi
la război.
31. Şi au venit prin Edom, au tăbărât la Betţur, au făcut război în
multe zile şi au făcut maşini de război; dar cei împresuraţi au
ieşit şi le-au ars pe ele cu foc, războindu-se cu
bărbăţie.
32. Şi s-a sculat Iuda din cetate Şi a tăbărât la Bet-Zaharia în
preajma taberei regelui.
33. Şi sculându-se regele de dimineaţă, a ridicat tabăra, a pornit
spre calea Bet-Zahariei, s-au împărţit oştirile la război şi au
trâmbiţat cu trâmbiţele.
34. Şi elefanţilor le-au dat sânge de strugure şi de mure, ca să-i
întărâte la război.
35. Şi au împărţit animalele în rânduri şi au pus lângă fiecare
elefant o mie de bărbaţi înzăuaţi cu lanţuri şi coifuri de aramă
peste capetele lor şi cinci sute de călăreţi aleşi erau rânduiţi la
fiecare fiară.
36. Aceştia întovărăşeau fiara din capul locului, şi oriunde era
fiara erau şi ei, şi oriunde mergea, mergeau cu ea şi nu se
despărţeau de ea.
37. Şi turnuri tari de lemn erau pe elefanţi şi-i acoperea pe
fiecare, turnurile fiind întărite cu chingi şi la fiecare turn erau
treizeci şi doi de bărbaţi, care se războiau de sus, afară de
călăuza elefantului.
38. Şi călărimea au aşezat-o de o parte şi de alta a taberei, ca să
tulbure pe duşman şi să ocrotească laturile. 39. Şi când strălucea
soarele peste scuturile cele de aur, sclipeau munţii de ele şi
străluceau ca nişte făclii aprinse.
40. Şi s-a întins o parte din tabăra regelui peste munţii cei
înalţi, iar alta peste locurile cele de jos, şi mergeau cu pază şi
cu rânduială.
41. Şi se cutremurau toţi cei care auzeau glasul mulţimii lor şi
păşirea mulţimii şi lovirea armelor, că era tabăra mare şi
puternică.
42. Şi s-a apropiat Iuda şi tabăra lui la război şi au căzut din
tabăra regelui şase sute de bărbaţi.
43. Şi a văzut Eleazar Avaran animalul înzăuat cu zaua regească, şi
era mai înalt decât toţi elefanţii, şi i s-a părut că pe acela este
regele.
44. Şi s-a dat pe sine, ca să mântuiască pe poporul său şi să-şi
câştige nume veşnic.
45. Şi alergând la ea cu îndrăzneală în mijlocul rândului, el omora
de-a dreapta şi de-a stânga, şi se dădeau în lături din faţa lui,
încoace şi încolo.
46. Şi a intrat sub elefant, i-a vârât sabia în pântece şi l-a
omorât, şi elefantul a căzut pe pământ deasupra lui şi Eleazar a
murit.
47. Şi văzând Iudeii puterea regelui şi năvălirea oştilor, au dat
înapoi din faţa lor.
48. Iar cei din tabăra regelui s-au suit asupra lor la Ierusalim,
şi a tăbărât regele în Iuda şi la muntele Sionului.
49. Şi regele a făcut pace cu cei din Betţur şi au ieşit din
cetate, că nu aveau acolo hrană, ca să se închidă în ea, că era an
de odihnă în pământul acela.
50. Şi a luat regele Betţurul şi a pus acolo pază, ca să-l
păzească.
51. Şi a tăbărât asupra templului zile multe, a făcut acolo turnuri
de împresurare, maşini şi aruncătoare de foc şi aruncătoare de
pietre şi scorpioane, ca să arunce săgeţi, şi praştii.
52. Şi au făcut şi cei împresuraţi maşini împotriva maşinilor lor
şi a ţinut războiul zile multe.
53. Şi bucate nu erau în vase, pentru că era anul al şaptelea, şi
cei care au scăpat în Iuda de la neamuri au mâncat rămăşiţa pusă la
păstrare.
54. Şi au rămas în locul sfânt bărbaţi puţini, că i-a biruit pe ei
foamea, şi s-a risipit fiecare la locul său.
55. Când a auzit Lisias că Filip - pe care l-a pus regele Antioh
încă fiind el în viaţă să crească pe Antioh, fiul lui, ca să-l facă
rege,
56. S-a întors din Persia şi din Media, el şi oştirile regelui cele
ce au fost cu el, şi că încearcă să ia stăpânirea,
57. Atunci el s-a grăbit ca să se ducă din cetate şi să zică
regelui şi căpeteniilor oastei şi către bărbaţi: "Ne împuţinăm în
toate zilele, hrană avem puţină, iar locul unde suntem tăbărâţi
este tare şi sunt asupra noastră grijile regatului.
58. Acum dar să întindem mâna oamenilor acestora şi să facem pace
cu ei şi cu tot neamul lor.
59. Şi să le îngăduim să umble după legile lor ca şi mai înainte,
că pentru legiuirile lor, pe care le-am risipit, s-au mâniat şi au
făcut toate acestea".
60. Şi a plăcut cuvântul înaintea regelui şi a căpeteniilor şi a
trimis la ei să facă pace, şi ei au primit.
61. Şi li s-au jurat lor regele şi căpeteniile pentru acestea şi au
ieşit din cetate.
62. Şi a intrat regele în muntele Sionului şi a văzut tăria
locului, a călcat jurământul făcut şi a poruncit, şi a surpat zidul
împrejur.
63. Şi s-a sculat degrabă şi s-a întors la Antiohia, a aflat pe
Filip stăpânind cetatea, a făcut război împotriva lui şi a luat
cetatea cu sila.
CAPITOLUL 7
Continuarea luptelor Macabeilor, biruinţa lui Iuda asupra lui
Nicanor.
l. În anul o sută cincizeci şi unu a fugit Dimitrie, fiul lui
Seleuc, din Roma, şi a venit cu oameni puţini la o cetate de lângă
mare şi a domnit acolo.
2. Şi după ce a venit în casa domniei părinţilor săi, a prins
oştirea, pe Antioh şi pe Lisias, ca să-i ducă la el.
3. Şi când i s-a dat de ştire, el a zis: "Nu-mi arătaţi feţele
lor".
4. Şi i-au omorât pe ei oştirile, şi a şezut Dimitrie în scaunul
regatului lui.
5. Şi au venit la el toţi bărbaţii cei fără de lege, şi
necredincioşii din Israel şi Alchimos, conducătorul lor, care voia
să fie arhiereu.
6. Şi au pârât pe popor către rege, zicând: "Pierdut-au Iuda şi
fraţii lui pe toţi prietenii tăi, şi pe noi ne-au risipit din
pământul nostru.
7. Acum, dar, trimite un om credincios, ca, mergând, să vadă toată
pieirea aceasta, pe care au făcut-o nouă şi ţării regelui, şi să-i
pedepsească pe ei şi pe toţi cei care le ajută lor".
8. Şi a ales regele pe Bacchide, prietenul său, care stăpânea
dincolo de râu, mare dregător al domniei şi credincios
regelui.
9. Şi l-a trimis pe el şi pe Alchimos nelegiuitul, pe care l-a
făcut arhiereu, şi i-a poruncit lui să se răzbune asupra fiilor lui
Israel.
10. Şi au purces şi au venit cu putere multă în ţara lui Iuda şi au
trimis cu vicleşug soli lui Iuda şi fraţilor lui cu cuvinte de
pace.
11. Dar ei n-au crezut cuvintele lor, pentru că au văzut că
veniseră cu putere multă.
12. Şi s-a adunat la Alchimos şi la Bacchide adunare de cărturari,
să caute cele drepte.
13. Şi Asideii erau întâi între fiii lui Israel şi cereau de la ei
pace.
14. Că ziceau: "Un preot din seminţia lui Aaron a venit cu oştirile
şi nu ne va face strâmbătate".
15. Şi el a grăit către ei cuvinte de pace şi li s-a jurat, zicând:
"Nu vom face rău vouă şi prietenilor voştri".
16. Şi ei au crezut lui, însă aceia au prins şaizeci de bărbaţi şi
i-au omorât într-o zi, după cuvintele scrise:
17. "Trupurile cuvioşilor Tăi şi sângele lor l-au vărsat împrejurul
Ierusalimului şi nu era cine să-i îngroape".
18. Şi a căzut frica şi cutremurul peste tot poporul şi ziceau: "Că
nu este la ei adevăr şi judecată, că au călcat legătura şi
jurământul făcut".
19. Şi a plecat Bacchide de la Ierusalim şi a tăbărât la Betzet şi
a trimis ca să prindă pe cei care fugiseră din ceata lui, precum şi
o seamă din popor, pe care, după ce i-a omorât i-a aruncat într-o
fântână.
20. Şi a încredinţat ţara lui Alchimos şi a lăsat cu el oştire
multă să-i ajute şi s-a dus Bacchide la rege.
21. Şi s-a nevoit Alchimos ca să pună mâna pe arhierie.
22. Şi s-au adunat la el toţi cei care tulburau poporul său şi au
biruit ţara lui Iuda şi au pricinuit necaz mare lui
Israel.
23. Şi a văzut toată răutatea pe care au făcut-o Alchimos şi cei
care erau cu el între fiii lui Israel, mai mult decât
neamurile.
24. Şi a ieşit la toate hotarele Iudeii împrejur şi a pus pedepse
asupra bărbaţilor care au mers de bună voie cu Alchimos şi i-a
oprit a merge în ţară.
25. Iar dacă a văzut Alchimos că s-a întărit Iuda şi cei care erau
cu el, a cunoscut că nu le va putea sta împotrivă şi, întorcându-se
la rege, i-a pârât de cele mai rele fapte.
26. Şi a trimis regele pe Nicanor, una din cele mai de seamă
căpetenii ale lui, care avea ură şi vrăjmăşie asupra lui Israel, şi
i-a poruncit să piardă poporul.
27. Şi a venit Nicanor în Ierusalim cu oştire multă şi a trimis la
Iuda şi la fraţii lui cu vicleşug cuvinte de pace,
zicând:
28. "Să nu fie vrajbă între noi şi voi; eu voi veni cu oameni
puţini să văd feţele voastre cu pace".
29. Şi a venit la Iuda şi s-au sărutat unii cu alţii cu pace, iar
vrăjmaşii erau gata să răpească pe Iuda.
30. Şi a cunoscut Iuda că a venit asupra lui eu vicleşug, s-a temut
de el şi n-a voit să mai vadă faţa lui.
31. Şi a cunoscut Nicanor că s-a descoperit planul lui şi a ieşit
în întâmpinarea lui Iuda, înspre Cafarsalam, la război.
32. Şi au căzut din cei care erau cu Nicanor ca la vreo cinci sute
de bărbaţi, iar ceilalţi au fugit în cetatea lui David.
33. Şi după întâmplările acestea, s-a suit Nicanor în muntele
Sionului şi au ieşit unii dintre preoţii din locul sfânt şi dintre
bătrânii poporului să se închine lui cu pace şi să-i arate arderea
de tot, care se aduce pentru rege.
34. Iar el i-a batjocorit şi i-a ocărit, grăind cu
trufie.
35. Şi s-a jurat cu mânie, zicând: "De nu mi se va da Iuda şi
tabăra lui în mâinile mele acum, când mă voi întoarce biruitor, voi
arde templul acesta!" Şi a ieşit cu mânie mare.
36. Şi au intrat preoţii şi stând în faţa altarului şi a templului
Domnului, au plâns zicând:
37. "Tu, Doamne, ai ales acest templu să se cheme numele Tău în el,
să fie locaş de rugăciune şi de cerere pentru poporul
Tău.
38. Adu pedeapsă asupra omului acestuia şi asupra taberei lui şi să
cadă în sabie; adu-Ţi aminte de hulele lor şi nu-i suferi pe
ei".
39. Şi a ieşit Nicanor din Ierusalim şi a tăbărât la Bethoron şi
l-a întâmpinat pe el încă o armată siriană.
40. Iar Iuda a tăbărât în Adasa cu trei mii de bărbaţi şi s-a rugat
Iuda, zicând;
41. "Când au hulit solii cei trimişi de regele Asirienilor, a ieşit
îngerul Tău, Doamne, şi a bătut dintre ei o sută optzeci şi cinci
de mii.
42. Aşa zdrobeşte oastea aceasta înaintea noastră astăzi, ca să
cunoască şi ceilalţi că a hulit templul Tău. Judecă-l după răutatea
lui".
43. Şi s-au lovit taberele la război în treisprezece ale lunii Adar
şi a fost înfrântă tabăra lui Nicanor şi întâi el a căzut în
război.
44. Şi dacă a văzut tabăra lui că Nicanor a căzut, lepădând armele
sale, a fugit.
45. Şi i-au gonit cale de o zi de la Adasa până unde vine Ghezer şi
au trâmbiţat după ei neîncetat cu trâmbiţele.
46. Şi au ieşit din toate satele Iudeii de primprejur şi i-au
înconjurat. Şi s-au încăierat unii cu alţii şi au căzut toţi
vrăjmaşii şi n-a rămas dintre ei nici unul.
47. Şi au luat prăzi bogate, iar capul lui Nicanor şi dreapta lui
pe care o ridicase cu trufie, le-au adus şi le-au spânzurat la
Ierusalim.
48. Şi s-a bucurat poporul şi a petrecut în ziua aceea cu veselie
mare.
49. Şi au rânduit ca în tot anul să se ţină ziua aceasta a
treisprezecea a lui Adar.
50. Şi a avut pace Iuda puţine zile.
CAPITOLUL 8
Despre legătura lui Iuda cu Romanii.
l. Şi a auzit Iuda de numele Romanilor, că sunt puternici şi
sunt voitori de bine tuturor celor care se lipesc de ei şi cu toţi
care vin la ei fac prietenie şi că sunt tari şi
puternici.
2. Şi i s-a spus lui războaiele lor şi vitejiile pe care le-au
făcut asupra Galatenilor şi cum i-au biruit şi i-au adus sub
dajdie.
3. Şi câte au făcut în ţara Spaniei şi au pus mâna pe zăcămintele
de argint şi de aur de acolo.
4. Şi cu toate că această ţară este departe, ei au pus stăpânire pe
ea prin cuminţenia şi răbdarea lor; şi pe regii care au venit
împotriva lor de la marginea pământului, i-au zdrobit şi i-au bătut
cu înfrângere mare; şi ceilalţi le dau bir pe fiecare an.
5. Şi pe Filip şi Perseu, regele Chitenilor şi pe cei care s-au
sculat împotriva lor i-au zdrobit cu războiul şi i-au
biruit.
6. Şi Antioh cel Mare, regele Asiei, care a mers împotriva lor la
război, având o sută douăzeci de elefanţi şi călărime şi care de
război şi putere multă foarte, a fost biruit de ei.
7. Şi pe el l-au prins viu şi au făcut legătură cu ei, ca şi el şi
cei care vor domni după el să le dea bir mare şi ostatici şi pământ
zălog,
8. Adică tara Indiei şi Media şi Lidia şi altele din cele mai bune
ţinuturi ale lor, pe care, luându-le de la el, le-a dat regelui
Eumene.
9. Şi că cei din Elada s-au sfătuit să meargă şi să-i piardă şi
Romanii au aflat cuvântul acesta,
10. Şi au trimis împotriva lor pe o căpetenie şi a pornit război
împotriva lor şi au căzut dintre ei răniţi mulţi şi pe mulţi au
robit, pe femeile şi pe fiii lor, şi i-au prădat şi le-au stăpânit
pământul şi au stricat cetăţile lor, şi i-au jefuit şi i-au robit
până în ziua aceea.
11. Şi pe celelalte regate şi ţinuturi, care li s-au împotrivit,
le-au stricat şi le-au robit.
12. Iar cu prietenii lor şi cu cei care se unesc cu ei, au păzit
prietenia şi au biruit stăpânirile cele de aproape şi cele de
departe şi câţi au auzit de numele lor s-au temut de ei.
13. Cei pe care vor să-i ajute şi să-i facă să stăpânească,
stăpânesc, şi pe care vor, îi lipsesc de stăpânire; şi s-au înălţat
foarte;
14. Şi cu toate acestea la ei nimeni n-a pus stemă şi nu s-a
îmbrăcat cu porfiră ca să se mărească întru ea.
15. Şi şi-au făcut senat şi în toate zilele se sfătuiesc trei sute
şi douăzeci de senatori asupra treburilor poporului, ca bine să le
îngrijească.
16. Şi-şi încredinţează stăpânirea lor unui om într-un an, care
stăpâneşte tot pământul lor şi toţi ascultă de unul şi nu este
vrăjmăşie, nici râvnire între ei.
17. Iuda a ales pe Evpolemos, feciorul lui Ioan al lui Acos şi pe
Iason, feciorul lui Eleazar şi i-a trimis la Roma ca să încheie cu
ei prietenie şi alianţă.
18. Şi ea să ridice de la ei jugul, că ei vedeau că stăpânirea
Grecilor ameninţă pe Israel cu robie.
19. Şi au mers la Roma, iar calea era foarte lungă şi au intrat în
senatul lor şi au grăit, zicând:
20. Iuda Macabeul şi fraţii lui şi mulţimea Iudeilor ne-au trimis
la voi ca să aşezăm legătură şi pace şi să ne înscrieţi între
tovarăşii şi prietenii voştri.
21. Şi a plăcut cuvântul înaintea lor.
22. Şi aceasta este copia cărţii pe care au scris-o pe table de
aramă şi au trimis-o la Ierusalim, să fie acolo la ei pomenire de
pace şi de alianţă.
23. Bine să fie Romanilor şi neamului Iudeilor, pe mare şi pe uscat
în veac şi sabia şi vrăjmaşul departe să fie de la ei.
24. Iar de se va întâmpla război asupra Romei mai întâi sau asupra
oricăruia din aliaţii lor întru toată stăpânirea lor,
25. Neamul Iudeilor să ajute cu inimă plină, pe cât le vor îngădui
împrejurările.
26. Vrăjmaşilor să nu le dea nici bucate, nici arme, nici argint,
nici corăbii. Aceasta este voinţa Romei, iar Iudeii vor păzi aceste
îndatoriri fără să primească nimic.
27. Şi asemenea de se va întâmpla mai înainte Iudeilor război, vor
ajuta Romanii din suflet, pe cât le vor îngădui
împrejurările.
28. Şi vrăjmaşilor nu le vor da grâne, arme, argint, corăbii; aşa
hotărăsc Romanii şi vor păzi aceste îndatoriri cu bună
credinţă.
29. Pe cuvintele acestea au aşezat Romanii legământ cu poporul
Iudeilor.
30. Iar după cuvintele acestea de vor avea aceştia sau aceia să
adauge sau să scadă ceva, vor face după cum se vor înţelege şi ce
vor adăuga sau ce vor scădea, întărit va fi.
31. Şi pentru răutăţile pe care li le face regele Dimitrie, i-am
scris lui, zicând: Pentru ce ai îngreuiat jugul tău peste prietenii
şi aliaţii Iudeii
32. Deci, de se vor mai plânge înaintea noastră de tine, le vom
face dreptate şi vom porni război împotriva ta şi pe mare şi pe
uscat.
CAPITOLUL 9
Răzbunările lui Iuda Macabeul şi moartea lui. Ionatan urmează în
locul lui şi face război.
1. Şi a auzit Dimitrie că a căzut Nicanor şi oştirea lui în
război şi a trimis a doua oară pe Bacchide şi pe Alchimos în Iudeea
în fruntea aripii drepte a oştirii.
2. Şi au mers pe calea cea dinspre Galileea şi au poposit cu tabăra
la Mesalot, în Arbel, pe care l-au cuprins şi au omorât mulţi
locuitori.
3. Şi în luna întâi în anul o sută cincizeci şi doi, au tăbărât
asupra Ierusalimului.
4. şi s-au sculat şi au mers la Bereea cu douăzeci de mii de
pedestraşi şi două mii de călăreţi.
5. Şi Iuda avea tabăra în Eleasa, cu trei mii de bărbaţi
aleşi.
6. Şi a văzut mulţimea oştirilor şi s-a temut foarte şi mulţi au
fugit din tabără şi n-au rămas dintr-înşii decât opt sute de
bărbaţi.
7. Văzând Iuda că s-a risipit tabăra lui şi războiul îl grăbea, se
sfărâma cu inima, căci nu avea vreme să-i strângă pe fugari şi a
slăbit.
8. Atunci a zis celor rămaşi: "Să ne sculăm şi să ne suim asupra
potrivnicilor noştri, poate îi vom putea bate pe ei".
9. Şi l-au întors, zicând: "Nu vom putea, ci numai să ne mântuim
sufletele noastre acum; întoarce-te, că fraţii noştri s-au risipit
şi noi să ne batem cu aceştia aşa puţini fiind?"
10. Şi a zis Iuda: "Departe de mine să fac lucrul acesta şi să fug
de ei, că de s-a apropiat vremea noastră, să murim vitejeşte pentru
fraţii noştri, să nu lăsăm hulă măririi noastre".
11. Şi au mers oştirile de unde aveau tabăra; s-a împărţit
călărimea în două părţi iar prăştiaşii şi arcaşii mergeau înaintea
oştirii, fiindcă erau cei mai de frunte războinici, fiind toţi
tari.
12. Şi Bacchide era în aripa dreaptă şi s-au apropiat oştirile din
amândouă părţile şi strigau cu trâmbiţele.
13. Şi au trâmbiţat şi ostaşii lui Iuda cu trâmbiţele şi s-a
cutremurat pământul de glasul taberelor şi s-a făcut război de
dimineaţă până seara.
14. Şi a văzut Iuda că Bacchide şi tăria taberei este de-a dreapta
şi au venit la el toţi cei tari de inimă.
15. Şi au zdrobit aripa dreaptă şi i-au urmărit până la măgura
Azotului.
16. Iar cei din aripa stângă au văzut că s-a zdrobit aripa dreaptă
şi s-au întors după Iuda şi după cei care erau cu el prin
spate.
17. Şi s-a îngreuiat războiul şi au căzut mulţi răniţi şi din
aceştia şi din aceia.
18. Şi Iuda a căzut şi ceilalţi au fugit.
19. Şi au ridicat Ionatan şi Simon pe Iuda, fratele lor, şi l-au
îngropat în mormântul părinţilor lui în Modein.
20. Şi l-a plâns şi I-a jelit tot Israelul cu plângere mare, în
multe zile şi a zis:
21. "Cum a căzut cel tare, care a izbăvit pe Israel?"
22. Iar celelalte cuvinte ale lui Iuda şi războaiele şi vitejiile
pe care le-a făcut şi măreţia faptelor lui nu s-au scris, pentru că
erau foarte multe.
23. Şi după moartea lui Iuda, s-au arătat cei fără de lege în
hotarele lui Israel şi au răsărit toţi cei care lucrau
nedreptate.
24. În zilele acelea a fost foamete mare şi de bunăvoie s-a dat
ţara împreună cu ei.
25. Şi a ales Bacchide pe oamenii cei nelegiuiţi şi i-a pus
conducătorii ţării.
26. Aceştia urmăreau şi căutau pe prietenii lui Iuda şi-i aduceau
la Bacchide şi se răzbunau pe ei şi-i batjocoreau.
27. Şi 5-a făcut mare necaz în Israel, cum nu s-a făcut din ziua de
când nu se mai arătase prooroc între ei.
28. Şi s-au adunat toţi prietenii lui Iuda şi au zis lui
Ionatan:
29. De când a murit fratele tău Iuda, nu este om asemenea lui, să
iasă asupra vrăjmaşilor şi asupra lui Bacchide, asupra celor care
pizmuiesc neamul nostru.
30. Acum dar pe tine te-am ales astăzi, ca să ne fii căpetenie în
locul lui şi povăţuitor, ca să duci războiul nostru.
31. Şi a primit Ionatan în vremea aceea povăţuirea şi s-a sculat în
locul lui Iuda, fratele său.
32. Şi a înţeles Bacchide şi căuta să-l omoare.
33. Dar înţelegând Ionatan şi Simon, fratele lui, şi toţi cei care
erau cu el, au fugit în pustiul Tecoa şi au aşezat tabăra la apa
lacului Asfarului.
34. Şi aflând Bacchide a venit şi el cu toată oştirea lui, în zi de
odihnă, dincolo de Iordan.
35. Şi Ionatan a trimis pe fratele său, Ioan, care era povăţuitor
poporului, să roage pe Nabateeni, prietenii săi, ca să ducă la ei
avuţiile sale cele multe.
36. Şi au ieşit fiii lui Iambre de la Medeba şi au prins pe
Ioan şi toate câte avea şi s-au dus cu ele.
37. Şi după faptele acestea s-au spus lui Ionatan şi lui Simon,
fratele lui, că fiii lui Iambre fac nuntă mare şi aduc mireasă cu
alai mare de la Nadabat, fiica unei căpetenii din cele mari a
Canaaneilor.
38. Şi şi-a adus aminte de Ioan, fratele său şi s-a suit şi s-a
ascuns într-o văgăună a muntelui.
39. Şi ridicându-şi ochii săi, a văzut apărând în mijlocul unui
zgomot mare, o mulţime numeroasă şi mirele şi prietenii lui şi
fraţii lui, ieşind întru întimpinarea lor cu timpane şi cu muzici
şi cu arme multe.
40. Şi s-a sculat asupra lor de unde erau ascunşi ai lui Ionatan şi
i-au ucis şi au căzut răniţi mulţi, iar cei care au rămas au fugit
în munte; şi au luat toate prăzile lor.
41. Şi s-a întors nunta în plângere şi glasul muzicilor în
jale.
42. Şi au răzbunat sângele fratelui lor şi s-au întors la râpa
Iordanului.
43. Şi a auzit Bacchide şi a venit într-o zi de odihnă până la
malul Iordanului cu putere multă.
44. Şi a zis Ionatan celor care erau cu el: "Să ne sculăm acum şi
să facem război pentru sufletele noastre, că nu este astăzi ca ieri
şi ca alaltăieri.
45. Că iată, războiul este înaintea noastră şi înapoia noastră şi
apa Iordanului de o parte, iar de cealaltă parte mocirlă şi
dumbravă şi nu este loc de scăpare.
46. Acum dar strigaţi la cer, ca să scăpaţi din mâna vrăjmaşilor
noştri; şi a început lupta.
47. Şi a întins Ionatan mâna sa să lovească pe Bacchide şi el s-a
dat înapoi.
48. Şi a sărit Ionatan şi cei care erau cu el în Iordan şi au
înotat până de cealaltă parte, iar aceia n-au trecut Iordanul după
ei.
49. Şi au căzut din oştirea lui Bacchide în ziua aceea ca o mie de
bărbaţi.
50. Şi s-a întors Bacchide în Ierusalim şi a zidit cetăţi tari în
Iuda: cetatea din Ierihon, Emaus, Bethoron, Betel, Timnota,
Farathon şi Tefonul, cu ziduri înalte şi porţi şi
zăvoare.
51. Şi a pus pază în ele, ca să hărţuiască pe Israel.
52. Şi a întărit cetatea cea din Betţur şi Ghezer şi marginea, şi
au pus în ele oştire şi hrană.
53. Şi au luat ostatici pe fiii povăţuitorilor ţării şi i-a pus în
cetate, în Ierusalim, sub pază.
54. Şi în anul o sută cincizeci şi trei, în luna a doua, a poruncit
Alchimos să surpe zidul curţii celei dinăuntru a templului şi să
strice lucrurile proorocilor şi au început a le strica.
55. În vremea aceea Alchimos a fost lovit de Domnul şi i s-au
împiedicat planurile şi i s-a închis gura şi a slăbit şi n-a mai
putut grăi cuvânt, nici a porunci în casa lui.
56. Şi a murit Alchimos cu chin mare.
57. Şi văzând Bacchide că a murit Alchimos s-a întors la rege şi a
avut pace Iudeea doi ani.
58. Şi s-au sfătuit toţi cei fără de lege, zicând: "Iată, Ionatan
şi cei care sunt cu el, cu linişte, locuiesc fără de frică; acum
dar să aducem pe Bacchide şi-i va prinde pe toţi într-o
noapte.
59. Şi mergând s-au sfătuit cu el.
60. Şi pornind cu putere multă, a trimis cărţi pe ascuns la toţi
tovarăşii din Iudeea, ca să prindă pe Ionatan şi pe cei care sunt
cu el; dar n-au putut, că s-a descoperit acestora planul
lor.
61. Din această pricină ei au prins din bărbaţii ţării pe
căpeteniile răutăţii, ca la vreo cincizeci, şi i-au
omorât.
62. După aceea Ionatan şi Simon şi cei care erau cu el s-au dus la
Betbasa, care era în pustiu şi au zidit-o din nou şi au
întărit-o.
63. Şi a înţeles Bacchide, şi a adunat toată mulţimea sa, şi a dat
de ştire oamenilor lui din Iudeea.
64. Şi venind a tăbărât împotriva Betbasiei şi a făcut război
asupra ei zile multe şi a adăugat întărituri.
65. Şi a lăsat Ionatan pe Simon, fratele său, în cetate, şi a ieşit
în ţară şi a venit cu un număr mare de oştire.
66. Şi a lovit pe Odomir şi pe fraţii lui şi pe fiii lui Fasiron în
sălaşurile lor, şi a început a bate şi a se sui cu
putere.
67. Şi a ieşit din cetate şi Simon şi cei care erau cu el, şi au
ars întăriturile lor.
68. Şi au pornit război asupra lui Bacchide şi l-au zdrobit şi l-au
necăjit foarte, pentru că planul bătăliei dăduse greş.
69. Acesta s-a aprins de mânie asupra bărbaţilor celor fără de
lege, care i-au dat sfat să vină în ţară, şi a omorât pe mulţi
dintre ei şi a făcut sfat să se întoarcă în pământul său.
70. Şi a înţeles Ionatan şi a trimis la el soli, ca să facă pace cu
el şi să le întoarcă pe cei robiţi.
71. Şi a primit şi a făcut după cuvintele lui, şi s-a jurat că nu-i
va mai face rău în toate zilele vieţii sale.
72. Şi a întors pe cei robiţi, pe care i-a robit mai înainte din
pământul Iudeii, şi întorcându-se, s-a dus în pământul său şi n-a
mai venit în hotarele lor.
73. Şi a încetat sabia din Israel, şi a locuit Ionatan în Micmas,
şi a început a judeca pe popor, şi a pierdut pe cei nelegiuiţi din
Israel.
CAPITOLUL 10
Prietenia lui Ionatan cu regele Alexandru.
1. În anul o sută şaizeci s-a suit Alexandru, fiul lui Antioh
Epifan, şi a luat Ptolemaida şi l-a primit pe el, şi a domnit
acolo.
2. Şi auzind regele Dimitrie, a adunat oştire multă foarte şi a
pornit împotriva lui cu război.
3. Şi a trimis Dimitrie la Ionatan scrisori pentru pace şi de
înaltă preţuire.
4. Că zicea: "Să apucăm să facem pace cu el, mai înainte de a face
el cu Alexandru împotriva noastră.
5. Că-şi va aduce aminte de toate răutăţile pe care le-am făcut
asupra lui şi asupra fraţilor lui şi asupra neamului
lui".
6. Şi i-a dat putere să strângă oştire şi să facă arme, ca să fie
aliatul lui, şi pe cei care erau ostatici, care erau în cetate, a
zis că-i dă înapoi.
7. Şi venind Ionatan în Ierusalim, a citit scrisorile în auzul a
tot poporul şi a celor care erau în cetate.
8. Şi s-a temut cu frică mare, auzind că regele i-a dat putere să
strângă oştire.
9. Şi cei care erau în cetate au dat lui Ionatan pe cei care erau
ostatici şi i-a dat pe ei părinţilor lor.
10. Şi a locuit Ionatan în Ierusalim şi a început a zidi şi a înnoi
cetatea.
11. Şi a zis către lucrători să zidească zidurile şi muntele
Sionului primprejur eu pietre cu patru muchii spre întărire, şi au
făcut aşa.
12. Şi au fugit cei de alt neam, care erau în cetăţile pe care le-a
zidit Bacchide,
13. Şi a lăsat fiecare locul său şi s-a dus în pământul
lui.
14. Numai în Betţur au rămas unii din cei care au lăsat legea şi
poruncile lui Dumnezeu, pentru că le era aceasta loc de
scăpare.
15. Şi a auzit regele Alexandru făgăduinţele ce a trimis Dimitrie
lui Ionatan şi i s-a povestit războaiele şi vitejiile pe care le-a
făcut el şi fraţii lui şi ostenelile pe care le-au avut.
16. Şi a zis: "Oare vom afla noi un om ca acesta? Şi acum să-l
facem prieten şi aliat nouă".
17. Şi a scris scrisori şi i le-a trimis cu aceste cuvinte
zicând:
18. "Alexandru regele, fratelui Ionatan, bucurie.
19. Auzit-am despre tine că eşti bărbat tare cu putere şi vrednic
să ne fii prieten;
20. Şi acum te-am pus astăzi să fii arhiereu neamului tău şi
prieten regelui să te chemi şi ţi-am trimis porfiră şi cunună de
aur ca să te uneşti cu noi şi să fii prieten cu noi".
21. Şi s-a îmbrăcat Ionatan cu haina cea sfântă în luna a şaptea,
în anul o sută şaizeci, la sărbătoarea corturilor, şi a strâns
oştire şi a făcut arme multe.
22. Şi auzind Dimitrie cuvintele acestea, s-a întristat şi a
zis:
23. "Cum de a apucat mai înainte de noi Alexandru să facă prietenie
cu Evreii spre întărire?
24. Le voi scrie şi eu cuvinte de mângâiere şi-i voi preaînălţa şi
le voi trimite daruri, ca să-mi fie ei spre ajutor".
25. Şi le-a trimis cuvintele acestea: "Dimitrie regele, neamului
Iudeilor, bucurie!
26. De vreme ce aţi ţinut legătura, pe care aţi făcut-o cu noi, şi
aţi rămas în prietenia noastră şi nu v-aţi lipit de vrăjmaşii
noştri, am auzit şi ne-am bucurat.
27. Şi acum rămâneţi încă a ţine credinţa către noi şi vă vom
răsplăti cu bunătăţi pentru cele ce faceţi cu noi.
28. Şi vă vom lăsa cele ce trebuie a se lăsa şi vă vom da
daruri.
29. Şi acum vă scutesc şi vă iert pe toţi Iudeii de dajdii şi de
preţul sării şi de dajdia către rege.
30. Şi a treia parte din sămânţă şi jumătate din roadele pomilor,
ce mi se cuveneau mie, le iert de astăzi înainte; să nu se mai ia
din ţara lui Iuda şi din cele trei ţinuturi, ce i s-au adăugat de
la Samaria şi Galileea, din ziua de astăzi şi până în
veac.
31. Şi Ierusalimul să fie sfânt şi scutit de zeciuială şi de
biruri, precum şi hotarele lui.
32. Las şi stăpânirea cetăţii celei din Ierusalim şi o dau
arhiereului, ca să pună pază bărbaţii pe care-i va voi
el.
33. Şi pe toţi Iudeii care au fost duşi robi din Iuda în tot
regatul meu, îi liberez fără răscumpărare; şi toţi să-i scutească
de dări pe ei şi pe vitele lor.
34. Şi toate sărbătorile şi zilele de odihnă şi lunile noi, şi
zilele cele rânduite, şi trei zile mai înainte de sărbătoare şi
trei zile după sărbătoare, să le fie scutite şi slobode tuturor
Iudeilor care sunt în stăpânirea mea.
35. Şi nimeni nu va avea putere a face ceva sau a sminti pe cineva
dintre ei pentru orice lucru.
36. Şi să se înscrie din Iudei în oştirea regelui treizeci de mii
de bărbaţi, şi li se vor da aceeaşi soldă ca şi tuturor oştirilor
regelui.
37. Şi se vor pune dintre ei în cetăţile cele întărite şi mari ale
regelui; iar altora li se vor încredinţa dregătorii în cârmuirea
regatului, şi căpeteniile care vor fi peste ei să fie dintre ei şi
să umble după legile lor, precum a şi poruncit regele pentru ţara
lui Iuda.
38. Şi cele trei ţinuturi, care s-au adăugat la Iuda de la ţara
Samariei, să se adauge la Iuda, ca să se socotească şi să fie sub
unul, şi să nu asculte de alt stăpân decât numai de
arhiereu.
39. Ptolemaida şi ţinutul ei, am dat-o dar templului din Ierusalim,
pentru cheltuielile care se cuvin la cele sfinte.
40. Şi eu am pe an cincisprezece mii de sicli de argint din
veniturile regelui, de la locurile ce se cuvin lui.
41. Şi tot ce a rămas, ce n-au dat cei care erau peste venituri, în
anii trecuţi, de acum vor da pentru nevoile templului.
42. Şi în afară de acestea, cei cinci mii de sicli de argint, care
se luau din veniturile templului Domnului în toţi anii, să fie
lăsaţi, că se cuvin aceştia preoţilor care slujesc.
43. Şi oricine va scăpa în templul Domnului cel din Ierusalim şi în
toate hotarele lui, fiind datornici domneşti sau pentru orice altă
pricină, să se libereze, cu toate cele ce sunt ale lor, întru
stăpânirea mea.
44. Şi la zidirea şi la înnoirea lucrurilor templului, cheltuieli
se vor da din veniturile regelui.
45. Şi la zidirea zidurilor Ierusalimului şi la întărirea de jur
împrejur, cheltuiala se va da din venitul regelui, şi tot aşa la
zidirea întăriturilor din Iuda".
46. Şi dacă a auzit Ionatan şi poporul cuvintele acestea, nu le-a
crezut, nici nu le-a primit, pentru că-şi aducea aminte de răutatea
cea mare pe care o făcuse în Israel şi de necazurile
avute.
47. Şi le-a plăcut mai mult Alexandru, pentru că el a început a
grăi cu ei cuvinte de pace şi le-a fost într-ajutor în toate
zilele.
48. Şi a adunat regele Alexandru oştire mare şi a tăbărât împotriva
lui Dimitrie.
49. Şi s-au războit aceşti doi regi şi a fugit oastea lui Dimitrie,
şi l-a gonit Alexandru şi l-a biruit.
50. Şi s-a întărit războiul, până a apus soarele şi a căzut
Dimitrie în ziua aceea.
51. Şi după întâmplările acestea, a trimis Alexandru la Ptolomeu,
regele Egiptului, soli, zicând:
52. "Fiindcă m-am întors în regatul meu şi am şezut pe scaunul
părinţilor mei, şi am dobândit domnia, şi am biruit pe Dimitrie şi
am stăpânit ţara noastră
53. Şi am făcut război cu el, şi a fost înfrânt el şi tabăra lui de
noi, şi am şezut pe scaunul domniei lui,
54. Să aşezăm acum între noi prietenie; dă-mi pe fiica ta să o iau
de soţie şi îţi voi fi ginere ţi voi da ţie şi ei daruri vrednice
de tine".
55. Şi a răspuns regele Ptolomeu zicând: "Bună a fost ziua în care
te-ai întors în ţara părinţilor tăi şi ai şezut pe scaunul lor de
rege.
56. Şi acum voi face ţie cele ce ai scris; vino să ne întâlnim la
Ptolemaida, ca să ne vedem unul cu altul, şi te voi face ginere,
precum ai zis".
57. Şi a ieşit Ptolomeu din Egipt, el şi Cleopatra, fiica lui, şi a
venit în Ptolemaida în anul o sută şaizeci şi doi.
58. Şi s-a întâlnit cu regele Alexandru şi i-a dat lui pe
Cleopatra, fiica sa, şi a făcut nunta la Ptolemaida, cum fac regii,
cu cinste mare.
59. Şi a scris regele Alexandru lui Ionatan să vină întru
întâmpinarea lui.
60. Şi a mers cu mărire la Ptolemaida şi s-a întâlnit cu cei doi
regi şi le-a dat, lor şi prietenilor lor, argint şi aur şi daruri
multe, şi a aflat trecere înaintea lor.
61. Şi au uneltit împotriva lui bărbaţi ucigaşi din Israel, oameni
fără de lege care l-au pârât, dar nu i-a ascultat regele.
62. Şi a poruncit regele şi a dezbrăcat pe Ionatan de hainele lui
şi l-a îmbrăcat pe el cu porfiră.
63. Şi l-a pus de a şezut cu sine şi a zis căpeteniilor sale:
"Ieşiţi cu el în mijlocul cetăţii şi strigaţi, ca nimeni să nu-l
pârască de nici un lucru şi nimeni să nu-l supere pentru nici o
pricină.
64. Şi dacă au văzut cei care îl pârau mărirea lui, precum s-a
strigat, şi că a fost îmbrăcat cu porfiră, au fugit toţi.
65. Şi l-a mărit regele şi l-a scris între prietenii cei mai de
frunte şi l-a pus povăţuitor şi părtaş domniei.
66. Şi s-a întors Ionatan la Ierusalim, cu pace şi cu
bucurie.
67. Iar în anul o sută şaizeci şi cinci, a venit Dimitrie, fiul lui
Dimitrie din Creta, în ţara părinţilor săi.
68. Şi a auzit regele Alexandru şi s-a mâhnit şi s-a întors la
Antiohia.
69. Şi a pus Dimitrie pe Apoloniu, mare căpitan care era
peste Cele-Siria, şi a adunat putere mare şi a tăbărât la Iamnia şi
a trimis la Ionatan arhiereul zicând:
70. "Tu singur te ridici împotriva noastră şi eu m-am făcut de râs
şi de batjocură pentru tine; pentru ce strângi tu putere împotriva
noastră în munţi?
71. Acum dar de nădăjduieşti în puterile tale, coboară-te la noi,
la câmp, şi să ne batem amândoi acolo, căci cu mine este puterea
cetăţilor.
72. Întreabă şi află cine sunt eu şi ceilalţi care ne ajută. Şi zi
că nu pot să stea picioarele voastre în faţa noastră, că de două
ori au fost înfrânţi părinţii tăi în ţara lor.
73. Şi acum nu vei putea sta înaintea călărimii şi a unei puteri ca
aceasta la câmp, unde nu este piatră, nici pietricică, nici loc de
fugă".
74. Auzind Ionatan cuvintele lui Apoloniu, s-a mâniat şi a ales
zece mii de bărbaţi şi a ieşit din Ierusalim şi i-a întâmpinat
Simon, fratele lui, care îi venea în ajutor.
75. Şi a tăbărât la Iafa, dar cetatea şi-a închis porţile, că paza
lui Apoloniu era la Iafa, şi au pornit cu război asupra
ei.
76. Şi temându-se cei din cetate, i-au deschis lui şi a stăpânit
Ionatan Iafa.
77. Şi a auzit Apoloniu şi a tăbărât aproape cu trei mii de
călăreţi şi cu putere multă şi a mers la Azot, ca şi cum ar fi dat
înapoi, dar el înainta în câmpie, căci avea mulţime de călăreţi şi
nădăjduia în ei.
78. Şi Ionatan l-a urmărit până la Azot şi s-au ciocnit oştile în
război.
79. Şi a lăsat Apoloniu o mie de călăreţi ascunşi în urma
lor.
80. Şi a aflat Ionatan că sunt curse în urma sa, şi a înconjurat
duşmanul tabăra lui Ionatan şi au aruncat săgeţi asupra Iudeilor de
dimineaţă până seara.
81. Dar oastea Iudeilor sta, precum i-a poruncit Ionatan, şi au
obosit călăreţii duşmani.
82. Atunci a împins înainte Simon oastea sa şi s-a lovit cu
duşmanii, pentru că se ostenise călărimea, şi i-au zdrobit şi au
fugit.
83. Şi călărimea s-a risipit prin câmp şi a fugit la Azot şi a
intrat în templul lui Dagon, capiştea lor, ca să scape.
84. Şi a aprins Ionatan Azotul şi cetăţile cele dimprejurul lui şi
a luat prăzile lor şi capiştea lui Dagon, şi pe toţi cei care au
fugit în ea i-a ars cu foc.
85. Şi au fost cei care au căzut de sabie împreună cu cei care au
fost arşi, ca la opt mii de bărbaţi.
86. Şi s-a sculat Ionatan de acolo şi a tăbărât la Ascalon şi au
ieşit cei din cetate înaintea lui cu cinste mare.
87. Şi s-a întors Ionatan la Ierusalim cu cei care erau cu el,
având prăzi multe.
88. Şi dacă a auzit regele Alexandru cuvintele acestea, i-a arătat
lui Ionatan mai mare cinste.
89. Şi i-a trimis o agrafă de aur, precum este obicei a se da
rudelor domneşti, şi i-a dat Ecromul şi toate hotarele lui să-i fie
moşie.
CAPITOLUL 11
Alexandru învins şi omorât în Arabia. Domnia lui Dimitrie.
Cinstirea lui Ionatan.
l. Iar regele Egiptului a adunat puteri multe, ca nisipul de pe
ţărmurile mării, şi corăbii multe şi a încercat să ia domnia lui
Alexandru cu vicleşug şi să o adauge la stăpânirea sa.
2. Şi a ieşit în Siria cu cuvinte de pace şi cei din cetăţi îi
deschideau porţile şi-i ieşeau înainte, că era porunca regelui
Alexandru să iasă înaintea lui, pentru că acela îi era
socru.
3. Iar Ptolomeu, când intra în cetăţi, punea pază de ostaşi în
fiecare cetate.
4. Şi când s-a apropiat de Azot, i s-a arătat capiştea lui Dagon
arsă, şi Azotul şi cele de primprejurul lui stricate şi trupurile
lepădate şi pe cei pe care i-a ars în război, că erau făcute
grămezi de ei în calea lui.
5. Şi au spus regelui cele ce a făcut Ionatan, ca să-l
învinovăţească, însă regele a tăcut.
6. Şi l-a întâmpinat Ionatan în Iafa cu mărire, s-au închinat unul
altuia şi au poposit acolo.
7. Şi a mers Ionatan cu regele până la râul ce se cheamă Elefteros
şi s-a întors în Ierusalim.
8. Iar regele Ptolomeu, supunând cetăţile cele de pe lângă mare,
până la Seleucia cea de lângă mare, cugeta asupra lui Alexandru
planuri rele.
9. Şi a trimis soli la regele Dimitrie, zicând: "Vino să punem
între noi legătură şi-ţi voi da ţie pe fata mea, pe care o ţine
Alexandru, şi vei împărăţi în locul tatălui tău,
10. Că-mi pare rău că i-am dat pe fiica mea, că u căutat să mă
omoare".
11. Şi a grăit rău asupra lui, pentru că poftea el domnia
lui.
12. Şi luându-şi fata, a dat-o lui Dimitrie. Astfel el a rupt
rudenia cu Alexandru, şi s-a vădit vrăjmăşia lor.
13. Şi a intrat Ptolomeu în Antiohia şi a pus două steme pe capul
său, a Asiei şi a Egiptului.
14. Iar Alexandru era în Cilicia în vremurile acelea, că nu vrea să
rămână sub ascultarea lui cei din locurile acelea.
15. Şi a auzit Alexandru, şi a venit împotriva lui cu război şi a
ieşit Ptolomeu şi l-a întâmpinat cu mână tare şi l-a
înfrânt.
16. Şi a fugit Alexandru în Arabia, ca să scape acolo, iar regele
Ptolomeu s-a înălţat.
17. Şi a luat Zabdiel arabul capul lui Alexandru şi l-a trimis lui
Ptolomeu.
18. Şi regele Ptolomeu a murit a treia zi, şi ostaşii care erau în
cetăţi au fost ucişi de către locuitori.
19. Şi s-a înălţat regele Dimitrie în anul o sută şaizeci şi
şapte.
20. În zilele acelea a adunat Ionatan pe cei din Iuda, ca să
cucerească cetatea din Ierusalim şi a aşezat împotriva ei multe
maşini de război.
21. Şi au mers oarecare bărbaţi fără de lege, care îşi pizmuiau
neamul, la rege şi i-au spus că Ionatan este cu oştire împrejurul
cetăţii;
22. Iar el auzind, s-a mâniat şi, îndată purcezând, a venit la
Ptolemaida şi a scris lui Ionatan să nu stea cu oştirea împrejurul
cetăţii, ci degrabă să vină la el în Ptolemaida, să se
întâlnească.
23. Şi dacă a auzit Ionatan, a poruncit să stea cu oştirile
împrejurul cetăţii şi a ales din cei mai bătrâni ai lui Israel şi
din preoţi şi a înfruntat primejdia.
24. Şi luând argint şi aur şi haine şi alte daruri multe, a mers la
rege în Ptolemaida, şi a aflat trecere înaintea lui.
25. Şi deşi-l pârau câţiva oameni ai fărădelegii dintre
Iudei,
26. Regele i-a făcut precum au făcut şi cei mai înainte de el şi
l-a înălţat înaintea tuturor prietenilor săi.
27. Şi i-a întărit lui arhieria şi altele câte a avut mai înainte
spre cinste, şi l-a pus pe el printre prietenii cei mai de
frunte.
28. Şi s-a rugat Ionatan regelui să scutească Iuda de bir şi cele
trei ţinuturi şi Samaria, şi i-a făgăduit în schimb trei sute de
talanţi.
29. Şi a plăcut regelui şi a scris lui Ionatan scrisori despre
toate acestea, care erau aşa:
30. Regele Dimitrie, fratelui Ionatan şi neamului iudeu,
bucurie!
31. Copia scrisorii pe care am scris-o lui Lastene, rudenia
noastră, pentru voi, am scris-o şi vouă, ca să ştiţi, şi este
aşa:
32. Regele Dimitrie lui Lastene părintele său, bucurie!
33. Neamului Iudeilor, prietenilor şi aliaţilor noştri credincioşi,
am judecat să le facem bine pentru bunăvoinţa lor către
noi.
34. Le-am întărit şi hotarele Iudeii şi cele trei ţinuturi: Efraim
şi Lida şi Ramataim, care s-au adăugat Iudeii de la Samaria, şi
toate câte se hotărăsc cu ele; tuturor celor ce aduc jertfă în
Ierusalim le facem scutire de dăjdiile ce lua de la ei mai înainte
regele pe an, din roadele pământului şi din fructele
pomilor.
35. Şi celelalte care ni se cad nouă, zeciuielile şi vămile şi
lacurile cele de sare şi dăjdiile pentru rege care se cad nouă,
toate de ajutor le îngăduim lor.
36. Şi nici una dintr-acestea nu se va călca de acum înainte în
toată vremea.
37. Acum dar aveţi grijă ca să faceţi hrisov de acestea, care să se
dea lui Ionatan şi să se pună în muntele cel sfânt într-un loc de
unde să se poată vedea.
38. Iar văzând regele Dimitrie că este linişte în ţară şi nimeni nu
i se împotriveşte, a slobozit pe toţi ostaşii săi, pe fiecare la
locul său, afară de ostaşii cei străini, pe care-i adunase din
insulele neamurilor. Dar atunci s-au făcut vrăjmaşe lui toate
oştirile care fuseseră în slujba părinţilor lui.
39. Trifon, cel care fusese mai înainte între cei ai lui Alexandru,
văzând că toate oştirile cârtesc asupra lui Dimitrie, a mers la
arabul Iamblic, care creştea pe Antioh, copilul lui
Alexandru,
40. Şi l-a rugat să-i dea copilul ca să-l pună rege în locul
tatălui său. I-a spus apoi câte a făcut Dimitrie şi neînţelegerea
pe care o au oştirile lui cu el şi a rămas acolo multe
zile.
41. Şi a trimis Ionatan la regele Dimitrie ca să-i scoată pe cei
din cetatea Ierusalimului şi pe cei din cetăţile cele întărite, că
porneau război împotriva lui Israel.
42. Şi a trimis Dimitrie la Ionatan, zicând: "Nu numai acestea îţi
voi face ţie şi neamului tău, ei cu mărire te voi mări pe tine şi
pe neamul tău, de voi avea vreme bună.
43. Acum dar lucru bun vei face de-mi vei trimite bărbaţi care să
mă ajute, că s-au viclenit asupra mea toate oştirile
mele".
44. Şi i-a trimis Ionatan trei mii de voinici aleşi la Antiohia, şi
au venit la rege, şi s-a veselit regele de venirea lor.
45. Că s-au adunat cei din cetate, în mijlocul cetăţii, ca la vreo
sută douăzeci de mii de bărbaţi şi voiau să-l omoare pe
rege.
46. Şi a fugit regele în palat şi au cuprins cei din cetate căile
cetăţii şi au început războiul.
47. Şi a chemat regele pe Iudei într-ajutor şi s-au adunat toţi
împreună la el şi îndată s-au risipit în cetate.
48. Şi au omorât în cetate în ziua aceea ca vreo sută de mii şi au
ars cetatea şi au luat prăzi multe şi au izbăvit pe rege.
49. Şi văzând cei din cetate că au biruit Iudeii cetatea precum au
voit, şi-au pierdut curajul şi au strigat către rege, rugându-se şi
zicând:
50. Întinde-ne mâna cu pace şi să înceteze Iudeii de a ne mai bate
pe noi şi cetatea.
51. Şi au lepădat armele şi au făcut pace şi s-au mărit Iudeii
înaintea regelui şi înaintea tuturor celor de sub stăpânirea lui şi
s-au întors la Ierusalim cu prăzi multe.
52. Şi a şezut Dimitrie regele pe scaunul domniei şi s-a liniştit
ţara înaintea lui.
53. Însă a minţit în privinţa a toate câte a zis şi s-a înstrăinat
de Ionatan şi nu i-a răsplătit după facerile de bine, pe care le-a
făcut, ci a început să-i facă necazuri.
54. Iar după aceasta s-a întors Trifon aducând pe Antioh cu el,
încă fiind copil, şi l-a ridicat rege şi i-a pus stemă.
55. Şi s-au adunat la el toate oştirile pe care le-a risipit
Dimitrie, şi s-au războit cu el, iar el a fugit şi a fost
biruit.
56. Şi a luat Trifon elefanţii şi a stăpânit Antiohia.
57. Şi a scris Antioh cel tânăr lui Ionatan, zicând: "Îţi întăresc
arhieria şi te pun mai mare peste cele patru ţinuturi şi vreau să
fii din prietenii regelui".
58. Şi i-a trimis vase de aur pentru slujbă şi i-a dat putere să
bea din năstrapă de aur şi să se îmbrace în porfiră şi să aibă
agrafă de aur.
59. Şi pe Simon, fratele lui, l-a pus cârmuitor de la hotarul
Tirului până la marginile Egiptului.
60. Şi a ieşit Ionatan şi a mers dincolo de râu şi în cetăţi şi
s-au adunat la el toate oştirile Siriei într-ajutor şi a venit la
Ascalon, şi au ieşit cei din cetate înaintea lui cu
mărire.
61. Şi de acolo s-a dus la Gaza şi a înconjurat-o cu oştire şi a
ars împrejurimile cetăţii şi le-a prădat.
62. Cei din Gaza au rugat pe Ionatan şi el a făcut pace cu ei, dar
a luat pe fiii căpeteniilor ostatici, i-a trimis în Ierusalim, iar
el a mers prin ţară până la Damasc.
63. Şi a auzit Ionatan că au venit căpeteniile lui Dimitrie la
Chedeş în Galileea cu oştire multă, vrând să-l scoată din tara
aceea.
64. Şi a ieşit înaintea lor, iar pe fratele său Simon l-a lăsat în
ţară.
65. Şi Simon a tăbărât asupra Betţurului şi a făcut război
împotriva lui zile multe şi l-a închis.
66. Şi l-au rugat pentru pace, şi el le-a dat-o, şi i-a scos de
acolo şi a luat cetatea şi a pus în ea pază.
57. Iar Ionatan şi tabăra lui a tăbărât la Marea Ghenizaretului şi,
sculându-se de dimineaţă, a mers în câmpul Haţorului.
68. Dar dintr-o dată le-a ieşit în faţă, în câmpie, o armată
păgână, care după ce lăsase o parte din oştire în munţi să-l
pândească, înainta drept în faţa lui.
69. Iar oştirea cea ascunsă s-a ridicat din locurile ei şi a
început războiul.
70. Şi au fugit toţi cei care erau cu Ionatan; nici unul n-a rămas
dintre ei, fără de Matatia, fiul lui Absalom, şi Iuda, fiul lui
Alfeu, căpeteniile cetelor de oaste.
71. Şi şi-a rupt Ionatan hainele şi şi-a pus ţărână pe cap şi s-a
rugat.
72. Şi s-a întors împotriva lor cu război şi i-a biruit, şi ei au
fugit.
73. Şi văzând cei care fugiseră de la el, s-au întors la el şi i-au
izgonit cu ei până la Chedeş, unde era tabăra lor, şi au poposit cu
tabăra acolo.
74. Şi au căzut din cei de alt neam, în ziua aceea, ca la vreo trei
mii de bărbaţi, şi s-a întors Ionatan în Ierusalim.
CAPITOLUL 12
Legătura cea nouă a lui Ionatan cu Romanii şi Spartanii. Trifon
omoară cu vicleşug pe Ionatan.
1. Şi văzând Ionatan că-i ajută vremea, a ales bărbaţi şi i-a
trimis la Roma, să întărească şi să înnoiască prietenia cu
ea.
2. Şi la Spartani şi în alte locuri a trimis scrisori ca
acestea.
3. Şi au mers la Roma şi au intrat în senatul lor şi au zis:
"Ionatan arhiereul şi neamul Iudeilor ne-au trimis, ca să înnoiţi
cu noi legătura de prietenie, ca şi mai înainte".
4. Şi Romanii le-au dat scrisori către fiecare ţinut ca să-i
petreacă spre pământul Iudeii cu pace.
5. Iar cuprinsul scrisorilor pe care le-a scris Ionatan Spartanilor
este acesta:
6. "Ionatan arhiereul şi obştea poporului şi preoţii şi celălalt
popor al Iudeilor, fraţilor Spartani, bucurie!
7. Încă de demult s-au trimis scrisori la Onia arhiereul, de către
Arie, unul din regii voştri, în care se adeverea că sunteţi fraţii
noştri, precum se vede din copia de faţă.
8. Şi cu cinste a primit Onia pe bărbatul cel trimis şi a primit
scrisorile în care se arăta legătura şi prietenia dintre
noi.
9. Drept aceea, noi neavând lipsă de acestea şi având mângâiere
cărţile cele sfinte, care sunt în mâinile noastre,
10. Am încercat să trimitem soli la voi care să înnoiască frăţia şi
prietenia, ca să nu ne înstrăinăm de voi, că multă vreme a trecut
de când aţi trimis la noi.
11. Iar noi neîncetat în toată vremea şi la sărbători şi la
celelalte zile cuvioase vă pomenim în jertfele şi rugăciunile pe
care le facem, precum este bine şi se cuvine a ne aduce aminte de
fraţi.
12. Şi ne bucurăm de mărirea voastră.
13. Iar pe noi ne-au înconjurat multe necazuri şi războaie multe,
că s-au sculat cu bătaie asupra noastră regii cei din jurul
nostru.
14. Dar n-am vrut să vă supărăm pe voi şi pe ceilalţi aliaţi şi
prieteni ai noştri cu vestea acestor războaie.
15. Pentru că avem ajutor din cer, care ne ajută, şi ne-am izbăvit
de vrăjmaşii noştri, şi s-au supus vrăjmaşii noştri.
16. Drept aceea, am ales pe Numeniu, fiul lui Antioh, şi pe
Antipater, fiul lui Iason, şi i-am trimis la Romani, ca să
înnoiască prietenia şi legătura de până acum cu noi.
17. Şi le-am poruncit să meargă şi la voi şi să vă aducă
închinăciuni şi să vă dea scrisorile de la noi pentru înnoirea
frăţiei noastre.
18. Şi acum bine veţi face de ne veţi răspunde la
acestea".
19. Iată copia scrisorii trimisă de Spartani:
20. "Arie, regele Spartanilor, lui Onia, preotul cel mare,
bucurie!
21. Aflatu-s-a în scrieri vechi despre Spartani şi Iudei că sunt
fraţi şi că sunt din neamul lui Avraam.
22. Şi acum de când am cunoscut acestea, bine veţi face scriindu-ne
pentru pacea voastră.
23. Şi noi vă răspundem cu scrisoare că turmele voastre şi averea
voastră ale noastre sunt, şi cele ce sunt ale noastre, ale voastre
sunt: poruncim drept aceea, ca să vi se vestească
acestea".
24. După acestea a auzit Ionatan că s-au întors căpeteniile lui
Dimitrie cu putere mai multă decât mai înainte, ca să pornească
război împotriva lui.
25. Şi plecând din Ierusalim, s-a întâlnit cu ei în ţara Amatitei,
că nu i-a lăsat să calce în ţara lui.
26. Şi a trimis iscoade în tabăra lor, şi s-a întors şi i-au spus
lui că aşa au rânduit, ca să vină peste ei noaptea.
27. Şi după ce a apus soarele, a poruncit Ionatan celor care erau
cu el să privegheze şi să fie înarmaţi şi gata de bătaie toată
noaptea; şi a pus străji împrejurul taberei.
28. Şi au auzit vrăjmaşii că Ionatan şi cei care erau cu el s-au
gătit de luptă, şi s-au temut şi s-au speriat şi, fugind, au aprins
focuri în tabăra lor.
29. Şi Ionatan şi cei care erau cu el n-au priceput până dimineaţa,
că vedeau focurile arzând.
30. Şi a alergat Ionatan pe urma lor, şi nu i-a prins, pentru că
trecuseră râul Elefteros.
31. Şi s-a abătut Ionatan la Arabii care se cheamă Zabadei, şi i-a
bătut şi le-a luat prăzile.
32. Şi plecând, a venit la Damasc şi a străbătut toată
ţara.
33. Iar Simon, ieşind, a mers până la Ascalon şi la cetăţile cele
învecinate şi s-a abătut la Iafa pe care a cucerit-o.
34. Că a auzit că ei vor să dea cetatea oamenilor lui Dimitrie şi a
pus acolo să o păzească.
35. Şi s-a întors Ionatan şi a adunat pe bătrânii poporului şi s-au
sfătuit cu ei, ca să zidească cetăţi întărite în Iuda,
36. Şi să înalţe zid mare între cetăţuie şi oraş, ca să o despartă
de Ierusalim, şi să rămână despărţită, aşa încât nici să cumpere,
nici să vândă.
37. Şi s-au adunat să zidească cetatea, fiindcă se dărâmase zidul
de deasupra pârâului Chedron în latura de răsărit, şi au reparat
partea ce se cheamă Cafenata.
38. Şi Simon a întărit Hadidul din Sefala şi i-a pus porţi şi
încuietori.
39. Şi a încercat Trifon să domnească peste Asia şi să-şi pună
stemă şi să pună mâna pe regele Antioh.
40. Dar se temea ca nu cumva să nu-l lase Ionatan şi ca nu cumva să
pornească război împotriva lui; şi căuta să prindă pe Ionatan şi
să-l piardă şi, sculându-se, a venit în Betşean.
41. Şi a ieşit Ionatan înaintea lui la Betşean cu patruzeci de mii
de bărbaţi aleşi de război.
42. Şi văzând Trifon că a venit Ionatan cu putere multă, s-a temut
a-şi întinde mâinile asupra lui.
43. Şi l-a primit cu mărire şi l-a împrietenit cu toţi prietenii
săi şi i-a dat daruri şi a poruncit supuşilor săi să asculte de el,
ca şi de sine.
44. Şi i-a zis lui Ionatan: "Pentru ce ai ostenit tot poporul
acesta, nefiind între noi război?
45. Şi acum trimite-i la casele lor, şi-ţi alege câţiva bărbaţi,
care să fie cu tine, şi vino cu mine în Ptolemaida şi ţi-o voi da
ţie, ca şi pe celelalte cetăţi şi oştiri, şi pe toţi cei care sunt
peste treburi, şi întorcându-mă, mă voi duce înapoi, că pentru
aceasta am venit".
46. Iar Ionatan, crezându-l, a făcut cum i-a zis, şi a trimis
oştirile să meargă în ţara lui Iuda.
47. Şi a lăsat cu sine trei mii do bărbaţi, dintre care două mii în
Galileea, iar o mie a mers cu el.
48. Şi după ce a intrat Ionatan în Ptolemaida, au închis
Ptolemaidenii porţile şi l-au prins pe el şi pe toţi cei care
veniseră cu el i-au omorât cu sabia.
49. Şi a trimis Trifon pedestraşi şi călărime în Galileea şi la
câmpul cel mare, ca să piardă pe toţi cei ai lui Ionatan.
50. Şi au înţeles că Ionatan este prins şi că au pierit cei care
erau cu el, şi se îndemnară şi se întocmiră pentru
război.
51. Şi văzând cei care îi izgoneau că ei pentru sufletul lor se vor
bate, s-au întors.
52. Şi au ajuns toţi sănătoşi în ţara lui Iuda şi au plâns pe
Ionatan şi pe cei care erau cu el şi s-au temut şi a jelit tot
Israelul cu jale mare.
53. Şi au încercat toate neamurile cele de primprejurul lor, ca
să-i piardă.
54. Că ziceau: "N-au căpetenie şi ajutor; acum dar să-i batem şi să
pierdem dintre oameni pomenirea lor".
CAPITOLUL 13
Simon rămâne în locul lui Ionatan. El biruie pe Trifon şi curăţă
Ierusalimul.
1. Şi a auzit Simon că a adunat Trifon putere multă, ca să vină
în ţara lui Iuda s-o piardă.
2. Şi văzând că poporul este spăimântat şi plin de frică, s-a suit
în Ierusalim şi a adunat poporul.
3. Şi i-a mângâiat pe ei şi le-a zis: "Voi ştiţi câte am făcut eu
şi fraţii mei şi casa tatălui meu pentru legi şi pentru cele
sfinte, şi războaiele şi nevoile pe care le-am făcut.
4. Pentru aceasta toţi fraţii mei au pierit pentru Israel şi am
rămas eu singur,
5. Şi acum să nu dea Dumnezeu ca să-mi cruţ eu sufletul în toată
vremea necazului; că nu sunt mai bun decât fraţii mei.
6. Ci voi căuta răzbunare pentru legea mea şi pentru cele sfinte şi
pentru femeile şi fiii noştri, că s-au adunat toate limbile, ca să
ne piardă cu vrăjmăşie.
7. Şi s-a aprins duhul poporului, îndată ce a auzit cuvintele
acestea, şi a răspuns cu glas mare, zicând:
8. "Tu ne eşti căpetenia noastră în locul lui Iuda şi al lui
Ionatan, fratele tău.
9. Poartă războiul nostru, şi toate câte vei zice, vom
face.
10. Şi a adunat pe toţi bărbaţii cei de război şi a grăbit a
săvârşi zidurile Ierusalimului şi a-l întări primprejur.
11. Şi a trimis pe Ionatan al lui Absalom cu putere destulă la Iafa
şi, scoţând pe cei care erau acolo, a rămas în ea.
12. Şi a pornit Trifon din Ptolemaida cu oştire multă, să intre în
pământul Iudei şi avea cu sine pe Ionatan în lanţuri.
13. Iar Simon a tăbărât la Hadid în preajma câmpului.
14. Şi înţelegând Trifon că s-a sculat Simon în locul lui Ionatan,
fratele său, şi că vrea să pornească asupra lui cu război, a trimis
la el soli, zicând:
15. "Pentru banii ce era dator Ionatan, fratele tău, la vistieria
împărătească, pe urma slujbelor ce a avut, îl ţinem
închis.
16. Şi acum trimite o sută de talanţi de argint şi pe doi fii ai
lui ostatici, ca nu cumva, căpătând libertatea, să se viclenească
spre noi, şi noi îl vom elibera".
17. Şi a cunoscut Simon că grăieşte cu înşelăciune către el, însă
tot a trimis banii Şi pe prunci, ca să nu ridice vrăjmăşie mare din
partea poporului şi să nu se zică:
18. "Pentru că Simon nu a trimis banii şi pruncii, de aceea a
pierit Ionatan".
19. Şi a trimis pruncii şi cei o sută de talanţi; iar el a minţit
şi n-a slobozit pe Ionatan.
20. Şi după aceea a venit Trifon, ca să intre în ţară şi să o
supună şi a înconjurat pe calea cea dinspre Adoraim; iar Simon şi
tabăra lui îl urmăreau în tot locul unde mergea.
21. Iar cei din cetate au trimis la Trifon soli, grăbindu-l să vină
la ei prin pustiu şi să le trimită hrană.
22. Şi a gătit Trifon toată călărimea sa, ca să vină în noaptea
aceea, dar a fost zăpadă multă şi n-a putut veni din pricina
zăpezii şi, purcezând, a venit în Galaad.
23. Şi când s-a apropiat de Bascama, a omorât pe Ionatan şi l-a
îngropat acolo.
24. Şi s-a înapoiat Trifon şi s-a dus în pământul său.
25. Şi a trimis Simon şi a luat oasele lui Ionatan, fratele său, şi
l-a îngropat în Modein, în cetatea părinţilor.
26. Şi l-a plâns tot Israelul cu plângere mare şi l-a jelit zile
multe.
27. Şi a zidit Simon mormântul tatălui său şi al fraţilor lui şi
l-a înălţat cu chip frumos la vedere din piatră cioplită pe
dinainte şi pe dinapoi.
28. Şi a pus deasupra şapte turnuri, unul în faţa altuia: tatălui
şi maicii şi celor patru fraţi.
29. Şi le-a făcut împrejur lucrări meşteşugite şi a pus stâlpi mari
şi a făcut pe stâlpi chipuri cu arme spre nume veşnic şi lângă arme
corăbii cioplite, ca să vadă toţi cei care umblă pe mare.
30. Acesta este mormântul pe care l-a făcut în Modein şi care este
până în ziua de azi.
31. Iar Trifon, umblând cu vicleşug către regele Antioh cel Tânăr,
l-a omorât.
32. Şi a domnit în locul lui şi şi-a pus stema Asiei şi a făcut
prăpăd mare pe pământ.
33. Şi a zidit Simon cetăţile Iudeii şi le-a întărit cu turnuri
înalte şi cu ziduri mari şi cu porţi cu zăvoare şi a pus strânsură
de bucate în cetăţi.
34. Şi alegând Simon bărbaţi. i-a trimis cu daruri la regele
Dimitrie, ca să ierte ţara, pentru că toate faptele lui Trifon erau
jafuri.
35. Şi a trimis la el regele Dimitrie după faptele acestea şi i-a
răspuns şi i-a scris această scrisoare:
36. "Regele Dimitrie, lui Simon arhiereul şi prietenul regilor,
bătrânilor şi neamului evreiesc, bucurie.
37. Am primit coroana de aur şi ramura de finic şi suntem gata să
vă dăm pace mare şi am scris celor mai mari peste treburi să vă
lase cele ce vă iertăm.
38. Şi câte am aşezat cu voi rămân, şi cetăţile, pe care le-aţi
zidit, să fie ale voastre.
39. Iertăm scăpările din vedere şi greşelile făcute până în ziua de
astăzi şi dăjdiile către rege cu care eraţi datori şi orice se
vămuia în Ierusalim să nu se mai vămuiască.
40. Şi care vor fi vrednici dintre voi să se înscrie între ai
noştri, să se înscrie şi să fie între noi pace".
41. În anul o sută şaptezeci s-a ridicat jugul neamurilor de
deasupra lui Israel.
42. Şi a început poporul lui Israel a scrie în scrisori şi în
zapise: "În anul întâi pe vremea lui Simon arhiereul cel mare,
mai-marele şi cârmuitorul Iudeilor".
43. În zilele acelea a tăbărât Simon asupra Ghezerului şi a
înconjurat-o cu oştiri şi a făcut un turn pe roate pentru luarea
cetăţii şi s-a apropiat de cetate şi a lovit un turn şi l-a
luat.
44. Şi cei din turnul pe roate au sărit în cetate şi s-a făcut
tulburare mare.
45. Şi s-au suit cei din cetate cu femeile şi cu fiii lor pe zid,
rupându-şi hainele şi au strigat cu glas mare rugând pe Simon să
facă pace cu ei şi au zis:
46. "Să nu ne faci nouă după răutăţile noastre; ci după mila
ta".
47. Şi i s-a făcut milă lui Simon de ei şi nu i-a bătut, ci
scoţându-i din cetate a curăţit casele în care erau idolii, şi aşa
au intrat în ea, lăudând şi binecuvântând pe Domnul.
48. Şi a scos din ea toată necurăţia, a aşezat acolo oameni care
ţin legea, a întărit-o şi a zidit în ea locaş.
49. Iar cei din cetăţuia din Ierusalim erau opriţi a ieşi şi a
merge în ţară şi a cumpăra şi a vinde şi au flămânzit foarte şi
mulţi dintre ei au pierit de foame.
50. Şi au strigat către Simon să-i primească şi i-a primit şi a
scos pe cei care erau acolo şi a curăţit cetăţuia de
necurăţenii.
51. Şi au intrat în ea în douăzeci şi trei ale lunii a doua, în
anul o sută şaptezeci şi unu, cu laude şi cu stâlpări şi harpe şi
chimvale şi cu alăute şi cu cântări şi cântece, fiindcă marele
vrăjmaş al lui Israel fusese înfrânt.
52. Şi a rânduit ca în fiecare an să serbeze această zi cu
veselie.
53. Şi a întărit muntele templului Domnului cel de lângă cetate şi
au locuit acolo, el şi cei care erau cu ei.
54. Şi a văzut Simon că Ioan, feciorul său, este om deplin şi l-a
pus căpetenie peste toate oştirile şi a locuit în Gaza.
CAPITOLUL 14
Arsachis, regele Perşilor, biruind pe Dimitrie, aduce linişte
ţărilor. Simon cucereşte Iafa, Ghezerul şi Ierusalimul, mărind
hotarele neamului său.
l. Şi în anul o sută şaptezeci şi doi, regele Dimitrie şi-a
adunat puterile sale şi s-a dus în Media să-şi caute ajutor, ca să
bată pe Trifon.
2. Iar auzind Arsachis, regele Persiei şi al Mediei, că a venit
Dimitrie în hotarele sale, a trimis pe unul din căpeteniile sale,
ca să-l prindă viu.
3. Acesta, mergând, a bătut oştirea lui Dimitrie, l-a prins, l-a
dus la Arsachis şi l-a pus sub pază.
4. Şi s-a odihnit ţara în pace în toate zilele lui Simon şi a
căutat el cele bune neamului său şi le-a plăcut stăpânirea lui şi
mărirea lui în toate zilele.
5. Şi sporind mărirea sa, a luat Iafa, ca să aibă port şi a făcut
intrare la insulele mării.
6. Şi a lăţit hotarele neamului său şi a stăpânit ţara.
7. Şi a adunat mulţi robi şi a stăpânit Ghezerul şi Betţurul şi
cetatea şi a scos necurăţeniile din ea, că nu i se mai împotrivea
nimeni.
8. Şi lucrau pământul cu pace şi pământul da roadele lui şi pomii
câmpurilor fructele lor.
9. Bătrânii şedeau în uliţe, toţi vorbeau de lucrurile cele bune şi
tinerii se îmbrăcau în haine de mărire şi cu îmbrăcăminte de
război.
10. Cetăţilor le-a dat hrană şi le-a făcut întărituri, încât s-a
vestit numele măririi lui până la marginea pământului.
11. A adus pace pe pământ şi s-a veselit Israel cu veselie
mare.
12. Şi a şezut fiecare sub viţa sa şi sub smochinul său, că nu avea
cine să-i înspăimânte.
13. Că se sfârşiseră de pe pământ cei care aduceau războaie asupra
lor şi regii se prăbuşiseră în zilele acelea.
14. Şi a întărit pe toţi smeriţii poporului său, a păzit legea şi a
pierdut pe cel fără de lege şi viclean.
15. Sfântul locaş l-a mărit şi a înmulţit vasele cele
sfinte.
16. Şi s-a auzit la Roma şi până la Sparta că a murit Ionatan şi
s-au mâhnit foarte.
17. Şi au auzit că Simon, fratele lui, s-a făcut în locul lui
arhiereu şi stăpâneşte ţara şi cetăţile cele din ea.
18. Şi i-au scris lui pe table de aramă, ca să înnoiască prietenia
cu el şi tovărăşia pe care o făcuseră cu Iuda şi cu Ionatan, fraţii
lui.
19. Şi s-a citit înaintea adunării în Ierusalim.
20. Iar copia scrisorilor pe care le-au trimis Spartanii este
aceasta: "Căpeteniile Spartanilor şi cetatea lor, lui Simon
arhiereul, bătrânilor şi preoţilor şi la tot poporul Iudeilor,
bucurie.
21. Solii cei trimişi la poporul nostru ne-au spus de mărirea şi
cinstea voastră şi ne-am bucurat de venirea lor.
22. Şi am scris cele zise de ei în cartea sfaturilor poporului,
precum urmează: Numeniu, fiul lui Antioh şi Antipater, fiul lui
Iason, solii Iudeilor, au venit la noi ca să înnoiască prietenia cu
noi.
23. Şi a primit poporul pe oamenii aceştia cu cinste şi a pus copia
de pe cuvintele lor în arhiva ţării ca amintire pentru poporul
spartan. Iar o copie de pe ele am trimis-o arhiereului
Simon".
24. După aceasta a trimis Simon pe Numeniu la Roma, având o pavăză
mare de aur care preţuia o mie de mine, ca să întărească tovărăşia
cu ei.
25. Şi dacă a auzit poporul lucrurile acestea, a zis: "Cu ce daruri
vom răsplăti pe Simon şi pe fiii lui?
26. Că au fost viteji, el şi fraţii lui, casa tatălui său şi au
bătut pe vrăjmaşii lui Israel şi au întărit stăpânirea lui Israel".
Atunci au scris toate acestea pe table de aramă, pe care le-au pus
pe stâlpi în muntele Sionului.
27. Şi iată copia scrisorii: "În ziua a optsprezecea a lunii Elul,
în anul o sută şaptezeci şi doi, care este al treilea an, pe vremea
lui Simon arhiereul,
28. Căpetenia poporului Domnului, când era mare adunare de preoţi
şi de popor şi de căpetenii ale neamului şi bătrâni ai ţării, vi
s-au făcut cunoscut acestea: Fiindcă de multe ori au fost războaie
în ţară,
29. Simon, fiul preotului Matatia, din neamul lui Ioiarib şi fraţii
lui, s-au pus în primejdie, stând împotriva vrăjmaşilor neamului
său, ca să apere templul şi legea şi cu mărire a preamărit neamul
său.
30. Şi a adunat Ionatan neamul său şi s-a făcut lui arhiereu, şi
s-a adăugat la poporul său.
31. Şi au vrut vrăjmaşii să le calce ţara, ca să le-o supună şi
să-şi ridice mâinile asupra celor sfinte ale lor.
32. Atunci s-a sculat Simon şi a pornit război pentru neamul său şi
a cheltuit bani mulţi dintr-ai săi şi a dat arme şi simbrie
bărbaţilor viteji din neamul său,
33. Şi a întărit cetăţile Iudeii şi Betţurul cel de la hotarele
Iudeii, unde erau armele vrăjmaşilor mai înainte şi a pus acolo
pază bărbaţi iudei.
34. Şi a întărit Iafa cea de la mare şi Ghezer cea de la hotarele
Azotului, în care mai înainte locuiau vrăjmaşii şi au locuit acolo
Iudei şi câte mai trebuia le-a făcut.
35. Şi văzând poporul credinţa lui Simon şi mărirea adusă de el
neamului său, l-a pus cârmuitor şi arhiereu, pentru că el a făcut
toate acestea, păstrând dreptatea şi credinţa neamului său şi
râvnind în tot chipul să înalţe pe poporul său.
36. Şi în zilele acelea a mers bine lucrul prin mâinile lui, că
s-au izgonit străinii din ţara lor şi cei din cetatea lui David din
Ierusalim, care îşi făcuseră cetate, din care ieşeau şi pângăreau
împrejurimea templului şi aduceau mult necaz cu întinăciunea
lor.
37. Şi a pus să locuiască în el bărbaţi iudei şi l-a întărit spre
apărarea ţării şi a cetăţii şi a înălţat zidurile
Ierusalimului.
38. Şi regele Dimitrie i-a întărit arhieria după aceasta,
39. Şi l-a făcut dintre prietenii săi, şi l-a mărit apoi cu cinste
mare,
40. Pentru că a auzit că Romanii îi au pe Evrei de prieteni şi
aliaţi; şi că ei au ieşit înaintea solilor lui Simon cu
cinste;
41. Pentru toate acestea au voit Iudeii şi preoţii să le fie Simon
cârmuitor şi arhiereu în veac, până se va scula prooroc
credincios,
42. Şi să fie peste ei cârmuitor şi să aibă grijă de cele sfinte,
să facă rânduieli mai mari peste lucrurile lor şi peste ţară şi
peste arme şi cetăţi.
43. Şi să poarte grijă de templu şi toţi să asculte de el şi cu
numele lui să se scrie toate scrisorile în ţară şi să se îmbrace cu
porfiră şi să poarte podoabe de aur.
44. Şi nimănui din popor şi din preoţi nu va fi îngăduit să calce
ceva din acestea şi să fie împotriva celor ce va zice el, sau să
facă adunare în ţară fără de el, sau să se îmbrace cu porfiră şi să
poarte agrafă de aur;
45. Iar cine va face afară de acestea sau va călca ceva
dintr-acestea să fie vinovat".
46. Şi a primit tot poporul să-i facă lui Simon, după cuvintele
acestea.
47. Iar Simon a primit şi a voit să fie arhiereu şi cârmuitor şi
stăpânitor neamului evreiesc şi preoţilor şi să poarte grijă de
toii.
48. Şi a zis ca scrisoarea aceasta să fie săpată în table de
aramă,
49. Şi să le aşeze în curtea templului în loc ales şi copii după
ele să le pună în vistierie, ca să le aibă Simon şi fiii
lui.
CAPITOLUL 15
Simon strică prietenia pe care o legase cu Antioh, fiul lui
Dimitrie, şi cu Romanii.
l. Şi a trimis Antioh, feciorul regelui Dimitrie, scrisori din
insulele mării lui Simon preotul şi stăpânitorul Evreilor şi către
tot neamul iudeu.
2. Şi erau scrise în acest chip: "Regele Antioh, lui Simon
arhiereul şi stăpânitorul Evreilor şi neamului evreiesc,
bucurie.
3. De vreme ce oameni mişei au biruit împărăţia părinţilor
noştri,
4. Şi vreau să o aşez din nou precum era mai înainte, am adunat
oştire multă, am făcut corăbii de război şi am hotărât să pedepsesc
pe cei care au prădat ţara noastră şi pe cei care au pustiit
cetăţile din hotarele stăpânirii mele.
S. Acum dar îţi întăresc toate scutirile date de regii cei mai
înainte de mine şi orice alte daruri ţi-au îngăduit ei;
6. Şi-ţi îngăduiesc să faci bani sub numele tău, în ţara
ta.
7. Şi Ierusalimul şi templul să fie libere şi toate armele ce ai şi
cetăţile pe care le-ai zidit şi le stăpâneşti să-ţi rămână
ţie;
8. Şi toată datoria domnească şi oricâte erau să fie pentru domnie,
de acum şi în tot veacul, se lasă ţie.
9. Şi după ce vom aşeza stăpânirea noastră, te vom mări pe tine şi
neamul tău şi templul Domnului cu slavă mare, încât să fie arătată
mărirea voastră în tot pământul".
10. În anul o sută şaptezeci şi patru, a ieşit Antioh în pământul
părinţilor săi şi s-au adunat acolo toate oştirile, încât puţini au
rămas eu Trifon.
11. Şi l-a izgonit regele Antioh, iar el a fugit în Dora cea de
lângă mare.
12. Că a văzut că s-au adunat peste el răutăţile şi l-au părăsit
oştirile.
13. Şi a tăbărât Antioh asupra Dorei împreună cu o sută douăzeci de
mii de bărbaţi războinici şi opt mii de călăreţi.
14. Şi a înconjurat cetatea şi cu corăbii şi o lovea şi dinspre
uscat şi dinspre mare şi pe nimeni n-a lăsat nici să iasă, nici să
intre.
15. Şi a venit Numeniu şi cei care erau cu el de la Roma având
scrisori către regi şi ţări, în care erau scrise acestea:
16. "Lucius, consul al Romanilor, regelui Ptolomeu,
bucurie.
17. Solii Iudeilor au venit la noi prieteni şi aliaţi ai noştri, ca
să înnoiască prietenia şi legătura cea din început, trimişi de
Simon arhiereul şl de poporul Iudeilor.
18. Şi au adus un scut de aur de o mie de mine.
19. Pentru aceasta scriem regilor şi ţărilor, ca să nu le facă rău,
lor şi cetăţilor şi ţării lor, şi să nu dea ajutor celor care se
războiesc împotriva lor.
20. Şi ni s-a părut că este bine a lua scutul de la ei.
21. Deci de vor fi fugit vreunii oameni făcători de rele din ţara
lor la voi, să-i daţi lui Simon arhiereul, să-i pedepsească după
legea lor".
22. Aceeaşi scrisoare a fost adresată regelui Dimitrie, lui Atalus,
lui Ariarate şi lui Arsachis,
23. Precum şi tuturor ţărilor: Sampsame, Sparta, Delos, Mindus,
Sicion, Caria, Samos, Pamfilia, Licia, Halicarnas, Cos, Side,
Aradus, Rodos, Faselis, Gortina, Cnidus, Cipru şi Cirene.
24. Şi copia lor a trimis-o lui Simon arhiereul.
25. Iar regele Antioh î tăbărât asupra Dorei a doua zi, aducând din
ce în ce mai aproape oştirile sale şi făcând maşini, a închis
Antioh pe Trifon, încât nu putea nici să intre, nici să
iasă.
26. Şi i-a trimis Simon două mii de bărbaţi aleşi să-i ajute şi
argint şi aur şi vase preţioase.
27. Şi n-a vrut să le primească, ci a stricat tot ceea ce s-a
înţeles cu el mai înainte şi s-a înstrăinat de el.
28. Şi a trimis la el pe Atenobiu, unul din prietenii săi, spre a
vorbi cu el astfel: "Voi ţineţi Iafa şi Ghezer şi întăritura din
Ierusalim, cetăţi ale stăpânirii mele.
29. Hotarele lor le-aţi pustiit şi aţi adus necaz mare pe pământ,
stăpânind locuri multe în hotarele stăpânirii mele;
30. Acum dar daţi cetăţile pe care le-aţi luat şi birurile
ţinuturilor pe care le-aţi stăpânit din hotarele cele din afară de
Iuda.
31. Iar de nu, daţi pentru ele cinci sute de talanţi de argint şi
pentru stricăciunea făcută şi pentru birurile cetăţilor, alţi cinci
sute de talanii; iar de nu, vom veni şi vom face război împotriva
voastră".
32. Şi a venit Atenobiu, prietenul regelui, la Ierusalim şi a văzut
mărirea lui Simon şi rafturi cu vase de aur şi de argint şi
slugărime multă, încât se minuna şi apoi i-a spus cuvintele
regelui:
33. Şi răspunzând Simon, i-a zis lui: "Nici pământ străin n-am
luat, nici ţinem ceva străin, ci moştenirea părinţilor noştri, pe
care vrăjmaşii noştri fără judecată cu orice prilej au
apucat-o.
34. Iar noi ne ţinem acum de moştenirea părinţilor
noştri.
35. Cât despre Iafa şi Ghezer, pe care le ceri, acestea făceau
tulburare în popor şi în ţara noastră. Pentru ele vom da o sută de
talanţi". Şi Atenobiu nu i-a răspuns nici un cuvânt.
36. Şi întorcându-se cu mânie la rege, i-a spus cuvintele acestea
şi mărirea lui Simon şi toate câte a văzut şi sa mâniat regele cu
mare furie:
37. Iar Trifon, intrând în corabie, a fugit la Ortosia.
38. Şi a pus regele pe Cendebeu comandant la marginea mării şi i-a
dat oştire pedestraşi şi călăreţi.
39. Şi i-a poruncit să se aşeze în preajma Iudeii şi să zidească
Cedronul, să întărească porţile şi să facă război împotriva
poporului. Iar regele a început să urmărească el însuşi pe
Trifon.
40. Şi a venit Cendebeu la Iamnia şi a început să asuprească
poporul şi să intre în Iuda, robind şi ucigând. Şi a zidit
Cedronul.
41. Şi a rânduit acolo călăreţi şi oaste, ca să facă năvăliri şi să
închidă căile Iudeii, precum i-a poruncit regele.
CAPITOLUL 16
Simon şi doi fii ai lui sunt omorâţi mişeleşte. Lui îi urmează
Ioan, fiul lui, care s-a numit Hircan şi care a făcut multe
războaie şi vitejii.
1. Şi s-a suit Ioan de la Ghezer, şi a spus lui Simon, tatăl
său, cele ce a făcut Cendebeu.
2. Şi a chemat Simon pe cei doi fii mai mari ai săi, pe Iuda şi pe
Ioan, şi le-a zis: "Eu şi fraţii mei şi casa tatălui meu ne-am
luptat cu vrăjmaşii lui Israel din tinereţe până în ziua de astăzi,
şi prin mâinile noastre de multe ori s-a izbăvit Israel.
3. Şi acum am îmbătrânit, iar voi pentru această slujbă, din mila
lui Dumnezeu, aveţi ani destui; fiţi în locul meu şi în locul
fratelui meu şi faceţi război pentru neamul nostru, şi ajutorul cel
din cer să fie cu voi".
4. Şi a ales din ţară douăzeci de mii de bărbaţi războinici şi
călăreţi, şi a mers asupra lui Cendebeu, şi au dormit la
Moden.
5. Şi ieşind dimineaţa la câmp, au fost întâmpinaţi de oştire
multă, pedeştri şi călări; iar între ei era un râu.
6. Şi a tăbărât el şi poporul lui în fala lor. Şi văzând că poporul
se teme să treacă râul, a trecut întâi el, şi l-au văzut oamenii
lui, şi au trecut şi ei după el.
7. Şi a despărţit oastea în două şi pe călăreţi i-a aşezat în
mijlocul pedestraşilor, căci călărimea vrăjmaşilor era foarte
multă.
8. Şi au trâmbiţat cu trâmbiţele sfinţite, şi Cendebeu a fost
înfrânt împreună cu tabăra lui, şi au căzut dintre ei răniţi mulţi,
şi câţi au mai rămas au fugit în cetate.
9. Atunci a fost rănit Iuda, fratele lui Ioan, iar Ioan i-a gonit
până la Cedron, pe care-l zidise.
10. Şi au fugit până la turnurile cele din ţarina Azotului, şi
le-au ars cu foc, şi au căzut dintre ei ca la vreo două mii de
bărbaţi, şi s-au înapoiat în pământul Iudeii Cu pace.
11. Iar Ptolomeu al lui Abub era pus cârmuitor în câmpul
Ierihonului, şi avea argint şi aur mult.
12. El era ginere al arhiereului.
13. Şi s-a înălţat inima lui şi a vrut să stăpânească ţara, şi s-a
sfătuit cu vicleşug asupra lui Simon şi a fiilor lui, ca să-l
omoare.
14. Iar Simon umbla prin cetăţile din iară şi purta grijă de
nevoile lor, şi s-a coborât din Ierihon, el şi Matatia şi Iuda,
fiii lui, în anul o sută şaptezeci şi şapte, în luna a unsprezecea,
luna Şebat.
15. Şi i-a primit cu vicleşug feciorul lui Abub într-un castel mic,
ce se chema Doc, pe care-l zidise, şi le-a făcut ospăţ mare, şi a
ascuns acolo bărbaţi.
16. Şi când s-au ameţit de vin Simon şi fiii lui, s-a sculat
Ptolomeu şi cei care erau cu el, şi-au luat armele şi au intrat
asupra lui Simon la ospăţ, şi l-au omorât împreună cu cei doi
feciori ai lui, şi o seamă din slugile lui.
17. Şi a făcut răutate mare şi a răsplătit rele pentru
bune.
18. Şi scriind acestea, Ptolomeu a trimis la rege să-i dea oştire
într-ajutor, şi-i va supune în schimb ţara şi cetăţile
sale.
19. Şi a trimis pe alţii la Ghezer să omoare pe Ioan, şi celor mai
mari peste mii le-a trimis scrisori să vină la el, să le dea
argint, aur şi daruri.
20. Iar pe alţii i-a trimis să cuprindă Ierusalimul şi muntele
templului Domnului.
21. Dar alergând cineva înainte, i-a spus lui Ioan la Ghezer că au
pierit tatăl şi fraţii lui şi că a trimis să-l omoare şi pe
el.
22. Şi auzind, s-a spăimântat şi, prinzând bărbaţii care veniseră
să-l piardă, i-a omorât, că a cunoscut că voiau să-l
omoare.
23. Iar celelalte fapte ale vieţii lui Ioan, războaiele lui şi
vitejiile lui, pe care le-a făcut bărbăteşte, şi zidurile
Ierusalimului pe care le-a făcut, şi toate isprăvile lui,
24. Iată acestea s-au scris în cartea zilelor arhieriei lui, după
ce s-a făcut arhiereu în locul tatălui său.
|