CAPITOLUL 1
Despre Paştile pe care le-a sărbătorit Iosie şi despre regii
următori lui până la robia Babilonului.
l. Şi a prăznuit Iosia Paştile în Ierusalim în cinstea Domnului
Dumnezeului său şi a jertfit pasha în paisprezece zile ale lunii
întâi, aşezând preoţii după rândul lor, împodobiţi în templul
Domnului.
2. Şi a poruncit leviţilor, slujitorilor la cele sfinte ale lui
Israel, să se sfinţească pe sine Domnului în templul pe care l-a
zidit Solomon, fiul regelui David.
3. "Nu va fi chemarea voastră să-l ridicaţi pe umeri, ci acum
slujiţi Domnului Dumnezeului vostru şi purtaţi grijă neamului lui
Israel.
4. Şi pregătiţi mieii pentru Paşti după neamurile şi după familiile
voastre, după rânduiala lui David, regele lui Israel, şi după
strălucirea lui Solomon, fiul lui.
5. Şi stând în templu după rânduiala părinţilor, cuvenită vouă
leviţilor, cei ce staţi în şir înaintea fraţilor voştri din
Israel,
6. Cu rânduială jertfiţi Paştile, şi pregătiţi jertfele fraţilor
voştri, şi faceţi Paştile după porunca Domnului, care s-a dat lui
Moise".
7. Şi a dăruit Iosia poporului care se afla de faţă, din miei şi
din iezi treizeci de mii, viţei trei mii; acestea din turmele
regelui s-au dat, după făgăduinţa sa, poporului, preoţilor şi
leviţilor.
8. Şi au dat Helchia şi Zaharia şi Iehiel, ispravnicii templului
Domnului, preoţilor pentru Paşti, oi două mii şase sute, viţei trei
sute.
9. Şi Iehonia şi Semaia şi Natanael, fratele său, şi Haşabia şi
Ieiel şi Ioram, cei peste mii, au dat leviţilor pentru Paşti, oi
cinci mii, viţei şapte sute.
10. Şi după ce s-au făcut acestea cu bună-cuviinţă, au stat preoţii
şi leviţii, având azimele după seminţii şi după capii de familie
înaintea poporului, ca să aducă Domnului după cele scrise în cartea
lui Moise.
11. Şi au fript pasha la foc, cum se cuvine şi jertfele le-au fiert
în căldări şi în tingiri, cu bun miros, şi le-au adus la toţi cei
din popor.
12. Şi după acestea au gătit pentru ei înşişi şi pentru preoţi,
fraţii lor, fiii lui Aaron, pentru că preoţii aduceau grăsimile
până la căderea nopţii, şi leviţii au gătit lor şi preoţilor,
fraţii lor, fiii lui Aaron.
13. Şi cântăreţii templului Domnului, fiii lui Asaf, erau în rândul
lor, după cum a rânduit David.
14. Şi Asaf şi Zaharia şi Iedutun, dregătorul regelui,
15. Şi portarii stăteau fiecare la poarta lui, fiindcă nimănui nu-i
era îngăduit să-i treacă rândul. Şi leviţii, fraţii lor, au gătit
pentru ei.
16. Şi s-au săvârşit cele de jertfă Domnului, ca în acea zi să se
sărbătorească Paştile şi să se aducă jertfele pe jertfelnicul lui
Dumnezeu, după porunca regelui Iosia.
17. Şi au prăznuit fiii lui Israel câţi se aflau de faţă, în vremea
aceasta, Paştile şi praznicul azimelor, şapte zile.
18. Şi nu s-au sărbătorit Paşti ca acestea în Israel, din zilele
lui Samuel proorocul.
19. Şi toţi regii lui Israel n-au sărbătorit Paşti ca acestea, cum
le-au sărbătorit Iosia şi preoţii şi leviţii şi Iudeii, şi tot
Israelul, şi cei ce s-au aflat în locuinţa lor în
Ierusalim.
20. În anul al optsprezecelea al domniei lui Iosia, s-au sărbătorit
Paştile acestea.
21. Şi s-au îndreptat faptele lui Iosia înaintea Domnului lui, cu
inimă plină de evlavie.
22. Şi lucrurile despre el s-au scris în vremurile cele mai
dinainte, despre cei ce au păcătuit şi au făcut nelegiuiri înaintea
Domnului, mai mult decât orice neam şi împărăţie, şi cele ce au
amărât sufletul lui, cum şi cuvintele cu care Domnul a mustrat pe
Israel.
23. Şi după toate lucrurile acestea ale lui Iosia, s-a întâmplat ca
Faraon, regele Egiptului, să vină cu război în Carchemiş, pe
Eufrat.
24. Şi a ieşit în întâmpinarea lui Iosia şi a trimis la el regele
Egiptului, zicând: Ce este mie şi ţie, rege al lui Iuda? Nu
împotriva ta sunt eu trimis de la Domnul Dumnezeu,
25. Ci spre Eufrat se îndreaptă războiul meu. Şi acum Domnul cu
mine este şi Domnul cu mine sârguind este.
26. Depărtează-te de la mine şi nu sta împotriva
Domnului.
27. Şi n-a întors de la el Iosia carul său, ci a pornit război,
neluând aminte la cuvintele lui Ieremia proorocul, cuvinte din gura
Domnului, şi a intrat cu el în luptă în câmpia
Meghidonului.
28. Şi s-au coborât dregătorii la regele Iosia, şi a zis regele
slugilor sale: Scoateţi-mă din luptă, că am slăbit
foarte.
29. Şi îndată l-au scos pe el slugile lui din rândul de bătaie, şi
el s-a suit în al doilea car al lui şi, ajungând la Ierusalim, şi-a
sfârşit viaţa şi a fost îngropat în mormântul părinţilor
săi.
30. În toată Iudeea au jelit pe Iosia şi a plâns Ieremia proorocul
pentru Iosia; şi căpeteniile cu femeile l-au plâns până în ziua de
astăzi.
31. Şi s-a dat aceasta, ca să se facă totdeauna la tot neamul lui
Israel.
32. Şi acestea sunt scrise în cartea celor povestite despre regii
lui Iuda, de asemenea şi faptele pe care le-a săvârşit Iosia şi
mărirea lui şi înţelepciunea lui în legea Domnului.
33. Iar cele ce s-au făcut de el mai înainte şi cele de acum s-au
scris în Cartea regilor lui Israel şi ai lui Iuda.
34. Şi căpeteniile poporului au luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia,
l-au pus rege în locul lui Iosia, tatăl lui, fiind de douăzeci şi
trei de ani.
35. Şi a domnit în Iuda şi în Ierusalim trei luni.
36. Şi l-a mutat regele Egiptului, ca să nu domnească în
Ierusalim.
37. Şi a păgubit pe popor cu o sută de talanţi de argint şi cu un
talant de aur.
38. Şi regele Egiptului a pus rege în Iuda şi în Ierusalim pe
Ioiachim, fratele lui Ioahaz.
39. Şi a legat Ioiachim pe dregătorii cei mari, şi pe Zarachi,
fratele său, prinzându-l, l-a dus în Egipt.
40. Şi era Ioiachim de douăzeci şi cinci de ani când s-a făcut rege
în Iuda şi în Ierusalim şi a făcut rău înaintea Domnului.
41. Şi împotriva acestuia s-a suit Nabucodonosor, regele
Babilonului, şi, legându-l cu legături de aramă, l-a dus în
Babilon.
42. Şi din sfinţitele vase ale Domnului, luând Nabucodonosor şi
ducându-le, le-a agăţat în templul lui, în Babilon.
43. Şi cele ce s-au scris despre el şi despre necurăţia lui şi
despre nelegiuirea lui, s-au scris în Cartea Cronicilor
regilor.
44. Şi în locul lui Ioiachim a domnit fiul lui, care, când a ajuns
rege, era de optsprezece ani.
45. Şi a domnit trei luni şi zece zile în Ierusalim şi a făcut rău
înaintea Domnului.
46. Şi după un an, trimiţând Nabucodonosor, l-a mutat în Babilon,
împreună cu vasele cele sfinte ale Domnului.
47. Şi a pus pe Sedechia rege în Iuda şi în Ierusalim, în vârstă de
douăzeci şi unu de ani.
48. Şi a domnit unsprezece ani şi a făcut rău înaintea Domnului şi
nu s-a ruşinat de cuvintele care s-auţ grăit prin Ieremia proorocul
din gura Domnului.
49. Şi fiind legat cu jurământ de regele Nabucodonosor pe numele
Domnului, el a călcat jurământul şi a fost îndepărtat din
domnie.
50. Şi învârtoşându-şi cerbicea şi inima sa, a călcat cele legiuite
ale Domnului Dumnezeului lui Israel.
51. Şi fruntaşii poporului şi ai preoţilor au făcut multe
nelegiuiri, mai multe decât toate necurăţiile tuturor neamurilor,
şi au pângărit templul Domnului cel sfinţit în Ierusalim.
52. Şi a trimis Dumnezeul părinţilor lor pe îngerul Său să-i cheme,
întrucât îi ocrotea pe ei şi locaşul Său.
53. Iar ei îşi băteau joc de vestitorii Lui, şi în ziua în care a
grăit Domnul; ei batjocoreau pe proorocii Lui, până ce, mâniindu-Se
El pe poporul Său pentru păgânătăţi, a poruncit regilor Caldeilor
să se suie împotriva lor.
54. Aceştia au omorât pe tinerii lor cu sabia împrejurul sfântului
lor locaş şi nu le-a fost milă de cel tânăr şi de fecioară şi de
bătrân, şi de cel mai tânăr al lor.
55. Ci pe toţi i-au dat în mâinile lor, şi toate vasele sfinte ale
Domnului, cele mari şi cele mici, şi vasele chivotului lui
Dumnezeu.
56. Şi luând vistieria regelui, au dus-o în Babilon şi au ars
templul Domnului.
57. Şi au surpat zidurile Ierusalimului şi turnurile lui le-au ars
cu foc şi au făcut netrebnice toate cele mărite ale lui şi pe cei
scăpaţi de ascuţişul sabiei i-au dus în Babilon.
58. Şi au fost slugi lui Nabucodonosor şi fiilor lui, până ce au
venit Perşii stăpâni, ca să se împlinească cuvântul Domnului care a
fost în gura lui Ieremia, până ce pământul se va bucura de odihnele
sale în tot timpul pustiirii lui, odihnind până la împlinirea celor
şaptezeci de ani.
CAPITOLUL 2
Cirus, regele Perşilor, dă voie Iudeilor robiţi să zidească din
nou templul Domnului şi Ierusalimul, iar Artaxerxe îi
opreşte.
1. Domnind Cirus peste Perşi, în anul întâi, ca să se
împlinească cuvântul Domnului grăit prin gura lui
Ieremia,
2. A ridicat Domnul duhul lui Cirus, regele Perşilor, şi a vestit
în tot regatul său prin grai şi prin scrisori, zicând:
3. Aceasta zice regele Perşilor, Cirus: Pe mine Domnul lui Israel,
Domnul cel Preaînalt m-a pus rege al lumii.
4. Şi mi-a poruncit mie să zidesc Lui templu în Ierusalimul cel din
Iuda.
5. Dacă este cineva dintre voi din neamul lui Iuda, Domnul lui să
fie cu el, să se suie la Ierusalimul din Iudeea şi să zidească
iarăşi templul Domnului lui Israel; căci Acesta este Domnul, Cel
care locuieşte în Ierusalim.
6. Drept aceea, câţi locuiesc în partea locului, în ţinutul acela,
să-i ajute,
7. Cu aur şi cu argint, cu dări, cu cai şi cu vite împreună cu
ceilalţi, care la rugăciune sunt puşi în templul Domnului din
Ierusalim.
8. Şi căpeteniile seminţiilor lui Iuda şi Veniamin, preoţii şi
leviţii, şi toţi cărora le-a trezit Domnul duhul, ca să se suie să
zidească iarăşi templul Domnului din Ierusalim,
9. Şi cei din jurul lor au ajutat în toate cu argint şi cu aur, cu
cai, cu dobitoace şi cu nenumărate daruri făcute de cei al căror
duh fusese trezit.
10. Şi regele Cirus a scos vasele sfinte ale Domnului pe care le
adusese Nabucodonosor din Ierusalim şi le aşezase în templul
lui.
11. Şi scoţându-le, Cirus, regele Perşilor, le-a dat lui Mitridate,
vistiernicul său.
12. Şi prin acesta s-au dat în seama lui Şeşbaţar, cârmuitorul
Iudeii.
13. Şi numărul acestora era: pahare de aur o mie, şi pahare de
argint o mie, căţui de argint douăzeci şi nouă, năstrape de aur
treizeci, de argint două mii patru sute zece, şi alte vase o
mie.
14. şi toate vasele care s-au adus, de aur şi de argint, cinci mii
patru sute şaizeci şi nouă:
15. Şi au fost aduse de Şeşbaţar în Ierusalim împreună cu cei
întorşi din robie din Babilon.
16. Iar în vremea domniei lui Artaxerxe, regele Perşilor, Bilşam şi
Mitridate, Tabeel şi Rehum cârmuitorul, împreună cu Şimşai
scriitorul şi tovarăşii lor care locuiau în Samaria şi în alte
locuri, au scris împotriva celor ce locuiesc în Ierusalim şi în
Iudeea o scrisoare iscălită:
17. "Regelui Artaxerxe, stăpânul: slugile tale, Rehum cronicarul şi
Şimşai scriitorul, şi ceilalţi din sfatul lor, şi judecătorii cei
din Cele-Siria şi din Fenicia;
18. Cunoscut să fie acum domnului nostru, regele, că Evreii,
suindu-se de la voi la noi, venind la Ierusalim, cetatea cea
răzvrătită şi vicleană, zidesc pieţele şi zidurile ei le repară, şi
pun temelia templului.
19. Deci, de se va zidi cetatea aceasta şi se vor sfârşi zidurile,
bir nu vor suferi a da, ci şi regilor vor sta împotrivă.
20. Şi, fiindcă au început clădirea templului, am socotit că este
bine să nu trecem aceasta cu vederea,
21. Ci să înştiinţăm pe domnul nostru, regele, că, dacă vrei să
cercetezi cu amănuntul cronicile părinţilor tăi,
22. Atunci vei afla în cronici însemnări despre acestea şi vei
cunoaşte că cetatea aceasta era răzvrătită, tulburând regi şi
cetăţi.
23. Şi Evreii răzvrătiţi încă din vremuri vechi urzesc răscoale,
pentru care pricină şi cetatea aceasta a fost pustiită.
24. Acum dar arătăm ţie, stăpâne rege, că de se va zidi din nou
cetatea aceasta şi se vor ridica zidurile ei, nu te vei mai coborî
în Cele-Siria şi Fenicia".
25. Atunci a răspuns regele lui Rehum cronicarul şi cârmuitorul,
lui Bilşam şi lui Şimşai scriitorul şi celorlalţi, care împreună cu
ei se sfătuiesc şi locuiesc în Samaria şi în Siria şi în Fenicia,
cele scrise mai jos:
26. "Am citit scrisoarea ce mi-aţi trimis; drept aceea am poruncit
să se caute şi s-a aflat că cetatea aceea este din veac
împotrivitoare regilor;
27. Şi că locuitorii au urzit răscoale şi războaie în ea şi că regi
tari şi cruzi au fost în Ierusalim, stăpânind şi bir luând de la
Cele-Siria şi de la Fenicia.
28. Acum dar am poruncit să fie opriţi oamenii aceia a zidi cetatea
şi să purtaţi de grijă ca să nu se mai întâmple nimic împotriva
acestei porunci.
29. Şi să nu meargă mai departe răutatea, ca regii să se
tulbure".
30. Atunci, citindu-se cele scrise de regele Artaxerxe, Rehum şi
Şimşai scriitorul şi cei ce se sfătuiau împreună cu ei, pornind în
grabă la Ierusalim, cu cai şi cu mulţime de luptă, au început a
opri pe cei ce zideau.
31. Şi a fost oprită zidirea locaşului sfânt din Ierusalim până în
al doilea an al domniei lui Darius, regele Perşilor.
CAPITOLUL 3
Întrebările celor trei tineri din garda împăratului
Darius.
l. Şi pe când domnea Darius, a făcut ospăţ mare tuturor celor de
sub ascultarea lui şi tuturor celor născuţi din casa lui,
2. Şi tuturor dregătorilor celor mari ai Mediei şi ai Persiei şi
tuturor satrapilor şi căpeteniilor oştirii şi cârmuitorilor de
ţinuturi de la India până la Etiopia, care erau în cele o sută
douăzeci şi şapte de satrapii.
3. Şi după ce au mâncat şi au băut şi după ce s-au săturat, s-au
risipit; iar regele Darius s-a dus la aşternutul său şi a adormit
şi s-a deşteptat.
4. Atunci cei trei tineri, din garda regelui, care păzeau pe rege,
au zis unul către altul:
5. Să spunem fiecare dintre noi câte un cuvânt, să vedem al cui va
fi mai tare, iar al cărui cuvânt va fi mai înţelept, aceluia îi va
da lui regele Darius daruri mari şi laude mari;
6. Şi cu porfiră se va îmbrăca şi din vase de aur va bea, şi pe aur
va dormi, şi se va plimba în trăsură cu cai cu frâie de aur, şi va
purta pe cap turban de vison şi lănţişoare împrejurul grumazului
lui,
7. Şi al doilea va şedea după Darius, pentru înţelepciunea lui, şi
rudă lui Darius se va numi.
8. Atunci, scriind fiecare cuvântul său, l-a pecetluit şi l-a pus
sub perna lui Darius, regele, şi au zis:
9. "Când se va scula regele, îi vor da cele ce-am scris, şi al
cărui cuvânt va judeca regele din noi trei, şi marii dregători ai
Persiei, că este mai înţelept, lui i se va da biruinţa, precum s-a
scris".
10. Unul scrisese: mai tare este vinul.
11. Celălalt scrisese: mai tare este regele.
12. Şi al treilea scrisese: mai tari sunt femeile, iar mai mult
decât toate biruieşte adevărul.
13. Şi când s-a sculat regele din somn, luând scrisorile, i le-au
dat şi le-a citit.
14. Şi trimiţând, a chemat pe toţi dregătorii cei mari ai Persiei
şi ai Mediei, pe satrapi, pe căpeteniile oştirii, pe cârmuitorii de
ţinuturi şi pe sfetnici,
15. Şi au şezut în divan şi a citit scrisorile înaintea
lor.
16. Şi a zis: Chemaţi pe tinerii acela, şi ei să-şi arate cuvintele
lor.
17. Şi au fost chemaţi şi au intrat înăuntru, şi le-a zis:
Spuneţi-ne cele ce-aţi scris.
18. Şi a început cel dintâi, cel ce a zis că vinul este mai tare,
şi a zis aşa: O, bărbaţilor, cum nu este mai tare vinul? Căci
tuturor oamenilor care îl beau le rătăceşte mintea.
19. Şi mintea regelui şi a orfanului, şi a robului şi a celui
slobod, şi a săracului şi a bogatului o face una.
20. Şi toată mintea o întoarce spre chef şi veselie, şi nu-şi aduce
aminte de tot necazul şi de toată datoria.
21. Şi toate inimile le face bogate, şi nu-şi aduc aminte nici de
rege, nici de satrap, şi toate le face să vorbească prin
talanţi.
22. Şi nu-şi aduc aminte, când beau, să iubească pe prieteni şi pe
fraţi, ci după puţin timp scot săbiile.
23. Şi când se trezesc de vin, nu-şi aduc aminte de cele ce au
făcut.
24. O, bărbaţilor! Oare nu este mai tare vinul, care sileşte a face
aşa? Şi după ce a zis acestea, a tăcut.
CAPITOLUL 4
Biruinţa adevărului. Darius înapoiază vasele cele sfinte, dând
Iudeilor voie pentru zidirea Ierusalimului şi a templului
Domnului.
l. Şi a început să vorbească cel de-al doilea, care spusese că
este mai tare regele.
2. O, bărbaţilor! Au nu sunt mai tari oamenii care stăpânesc
pământul şi marea şi toate câte sunt în ele?
3. Iar regele mai tare este şi domneşte peste toţi şi-i stăpâneşte,
şi orice le-ar porunci ei fac; de le va zice să facă război unul
împotriva altuia, fac.
4. Şi de-i va trimite împotriva vrăjmaşilor, merg şi surpă munţi şi
ziduri şi turnuri.
5. Ucid şi se ucid, şi cuvântul regelui nu-l calcă; şi de vor
birui, regelui îi aduc toate, şi câte vor prăda, şi celelalte toate
i le aduc.
6. Şi câţi nu se duc la război şi nu luptă, ci lucrează pământul,
iarăşi după ce seamănă şi seceră, aduc regelui;
7. Şi unul pe altul silind aduc dajdie regelui, şi el unul singur
este.
8. De va zice să omoare, omoară; de va zice să lase, lasă; de va
zice să bată, bate.
9. A zis să pustiiască, pustiesc; a zis să zidească, zidesc; a zis
să taie, taie; a zis să răsădească, răsădesc.
10. Şi tot poporul lui şi oştirea lui de el unul ascultă, şi la
toate acestea el şade, mănâncă, şi bea şi doarme.
11. Şi aceştia păzesc în jurul lui şi nimeni nu poate să meargă şi
să facă lucrurile sale, nici nu pot să nu-l asculte.
12. O, bărbaţilor! Cum nu este tare regele, că este aşa de
ascultat! Şi a tăcut.
13. Iar al treilea, care vorbise despre femei şi despre adevăr,
este Zorobabel. El a început a grăi:
14. O, bărbaţilor! Drept este că cel mai mare este regele, şi mulţi
sunt oamenii, şi tare este vinul!
15. Dar cine îi stăpâneşte sau cine domneşte peste ei? Au nu sunt
femeile? Femeile au născut pe regele şi pe tot poporul care
stăpâneşte marea şi pământul.
16. Şi din ele s-au născut, şi acestea au crescut pe cei ce sădesc
viile, din care se face vinul.
17. Ele fac îmbrăcămintea oamenilor, şi tot ele prilejuiesc mărirea
oamenilor, şi omenii nu pot fi fără de femei.
18. Şi de vor aduna aur şi argint şi tot lucrul frumos, când văd o
femeie frumoasă la chip şi la frumuseţe,
19. Pe toate acestea lăsându-le, la ea caută şi cu gura căscată
privesc la ea, şi toţi pe ea o aleg mai mult decât aurul şi decât
argintul şi decât tot lucrul frumos.
20. Lasă omul pe tatăl său, care l-a hrănit, şi ţara sa, şi se
lipeşte de femeia sa.
21. Şi cu femeia lui îşi dă sufletul şi nu-şi mai aduce aminte nici
de tatăl său, nici de mama sa, nici de tară.
22. Şi din acestea se cuvine să ştiţi voi că femeile vă
stăpânesc.
23. Oare nu trudiţi şi osteniţi, şi toate le aduceţi şi le daţi
femeilor, şi ia omul sabia sa, şi iese la drumuri să tâlhărească şi
să fure, şi plutesc pe mare şi pe fluvii,
24. Şi pe leu vede şi în întuneric merge, şi ceea ce fură şi
răpeşte şi jefuieşte, iubitei aduce?
25. Şi mai mult iubeşte omul pe femeia sa, decât pe tatăl său şi pe
mama sa.
26. Şi mulţi şi-au ieşit din minţi din pricina femeilor şi au ajuns
robi pentru ele.
27. Şi mulţi au pierit, au greşit şi au păcătuit din pricina
femeilor.
28. Şi acum nu-mi credeţi mie? Cu adevărat mare este regele în
puterea lui şi toate ţinuturile se tem a se atinge de el.
29. Dar eu l-am văzut pe el şi pe Apamina, fata lui Bartac, cel cu
faimă, concubina regelui, şezând de-a dreapta regelui.
30. Ea a luat diadema de pe capul regelui şi, punând-o pe capul
său, da palme regelui cu stânga.
31. Şi la acestea regele, se uita la ea cu gura căscată; şi dacă ea
râdea cu el, şi el râdea, şi dacă ea se supăra pentru ceva, el o
măgulea, ca să se împace cu el.
32. O, bărbaţilor! Cum nu sunt tari femeile, de vreme ce fac
aşa?
33. Atunci regele şi dregătorii s-au uitat unul la altul.
34. Şi a început a grăi şi despre adevăr. O, bărbaţilor! Tari sunt
femeile. Mare este pământul şi înalt este cerul şi iute la alergat
soarele, căci într-o zi se întoarce şi înconjoară cerul şi iarăşi
aleargă la locul său.
35. Au nu este mare cel ce face acestea? Dar adevărul este şi mai
mare şi mai puternic decât toate.
36. Tot pământul cheamă adevărul, şi cerul pe el îl binecuvântează,
şi toate lucrurile se clatină şi se cutremură, şi nimic la el nu
este strâmb.
37. Nedrept este vinul, nedrept este regele, nedrepte sunt femeile,
nedrepţi sunt toţi fiii oamenilor şi nedrepte sunt toate lucrurile
lor, cele ce sunt ca acestea, şi nu este în ele adevăr, şi, din
pricina nedreptăţii lor, toţi pier.
38. Iar adevărul rămâne şi este tare în veac şi trăieşte şi
domneşte în veacul veacului.
39. El nu caută la faţa oamenilor şi nu părtineşte, ci cele drepte
face tuturor, fie nedrepţi, fie răi, şi la toţi sunt plăcute
lucrurile lui, şi în judecata lui nimic nu este nedrept.
40. Aceasta este tăria, împărăţia, puterea şi mărirea tuturor
veacurilor! Binecuvântat să fie Dumnezeul adevărului!
41. Şi a încetat a grăi, şi tot poporul atunci a răspuns şi a
strigat: "Mare este adevărul şi mai puternic decât
orice!"
42. Atunci regele i-a zis: "Cere orice vei vrea, mai mult decât
cele scrise, şi îţi voi da, pentru că te-ai aflat mai înţelept, şi
alături de mine vei şedea şi ruda mea te vei chema!"
43. Atunci el a zis regelui: "Adu-şi aminte de făgăduinţa pe care
ai făcut-o să zideşti Ierusalimul, în ziua în care înălţimea ta ai
luat domnia,
44. Şi să trimiţi înapoi toate vasele cele luate din Ierusalim, pe
care le-a ales Cirus, când a făgăduit să dărâme Babilonul şi a
făgăduit că le va trimite acolo,
45. Şi tu ai făgăduit să zideşti templul Domnului, pe care îl
arseseră Edomiţii, când a fost pustiită Iudeea de Caldei.
46. Şi acum aceasta este ce te rog, stăpâne rege, şi ce cer de la
tine! Aceasta este fapta cea mare pe care s-o săvârşeşti! Acum te
rog să împlineşti făgăduinţa pe care ai dat-o prin gura ta înaintea
Împăratului cerului!"
47. Atunci, sculându-se regele Darius, l-a sărutat şi a scris
pentru el scrisori către toţi dregătorii, cârmuitorii ţinuturilor,
căpeteniile oştirilor şi satrapii, ca să-l petreacă pe el şi pe
toţi cei cu el, care se suie să zidească Ierusalimul.
48. Şi la toţi cârmuitorii locurilor din Cele-Siria şi din Fenicia
şi la cei din Liban a scris scrisori, ca să ducă lemne de cedru din
Liban la Ierusalim şi împreună cu el să zidească cetatea.
49. Şi a dat scris la toţi Iudeii care voiau să se suie de la regat
în Iudeea că sunt liberi; iar cei care au puterea, cârmuitorul de
ţinut şi satrapul şi economul, să nu meargă la uşile lor.
50. Şi toată ţara pe care o stăpânesc ei, să fie scutită de dări,
şi ca Edomiţii să părăsească satele pe care mai înainte le
stăpâneau de la Iudei.
51. Şi la zidirea templului Domnului să dea pe an douăzeci de
talanţi până ce se va isprăvi zidirea;
52. Şi la jertfelnic arderi de tot să se aducă în toate zilele,
precum au poruncă; alţi şaptesprezece talanţi să aducă, şi peste an
zece.
53. Şi toţi cei ce vin din Babilon să zidească cetatea, să fie
liberi, ei şi fiii lor şi toţi preoţii care i-ar însoţi.
54. Şi a scris şi despre veniturile şi despre odăjdiile preoţilor
în care ei slujesc.
55. Şi a scris să se dea dare leviţilor până în ziua când se va
termina templul Domnului şi Ierusalimul se va zidi.
56. Şi la toţi cei ce păzesc cetatea a scris să le dea lor loturi
şi simbrie.
57. Şi a trimis toate vasele pe care le alesese Cirus de la
Babilon, şi tot ceea ce făgăduise Cirus să facă, el a poruncit să
facă şi să le trimită la Ierusalim.
58. Şi când a ieşit tânărul Zorobabel, ridicându-şi faţa la cer
înaintea Ierusalimului, a binecuvântat pe împăratul cerului,
zicând:
59. "De la Tine este biruinţa şi de la Tine este înţelepciunea şi a
Ta este slava, şi eu sunt robul Tău.
60. Binecuvântat eşti Tu, Cel care mi-ai dat mie înţelepciune, şi
pe Tine Te preaslăvesc, Doamne al părinţilor noştri!"
61. Şi a luat scrisorile şi a ieşit, a venit în Babilon şi a vestit
tuturor fraţilor săi.
62. Şi au binecuvântat pe Dumnezeul părinţilor lor, căci le-a dat
libertate şi învoire, ca să se întoarcă
63. Şi să zidească Ierusalimul şi templul în care s-a numit numele
Domnului. Şi ei au petrecut cu cântări şi cu bucurie şapte
zile.
CAPITOLUL 5
Însemnarea celor întorşi din robia Babilonului. Începerea
înnoirii cetăţii Şi a templului Domnului.
l. Şi după aceasta au fost aleşi ca să se întoarcă capii
familiilor după seminţiile lor, femeile lor, fiii şi fetele lor, şi
robii şi roabele lor, şi dobitoacele lor.
2. Şi Darius a trimis împreună cu ei o mie de călăreţi până îi vor
aşeza în Ierusalim cu pace, cu cântări, cu timpane şi cu
flaute.
3. Şi toţi fraţii lor s-au veselit la plecarea lor, iar regele le-a
îngăduit să plece cu ei.
4. şi acestea sunt numele bărbaţilor, capi de familii din seminţii,
care au pornit în ţinuturile lor:
5. Preoţii, fiii lui Finees, fiul lui Aaron: Iosua, fiul lui
Iosedec, fiul lui Sarai, şi Ioachim, fiul lui Zorobabel, fiul lui
Salatiel, din casa lui David, din neamul lui Fares, din tribul lui
Iuda,
6. Care a grăit sub Darius, regele Perşilor, cuvinte înţelepte în
al doilea an al domniei lui, în luna lui Nisan, întâia lună a
anului.
7. Şi aceştia sunt din Iuda, care au ieşit din străina robie, în
care îi adusese în Babilon Nabucodonosor, regele
Babilonului,
8. Şi care s-au înapoiat la Ierusalim şi în tot cuprinsul Iudeii,
fiecare în cetatea sa, care au venit cu Zorobabel şi cu Iosua,
Neemia, Azaria, Raamia, Nahamani, Mardoheu, Bilşan, Misperet,
Bigvai, Nehumi, Baana, căpeteniile lor.
9. Numărul celor din neam şi conducătorii lor:
10. Fiii lui Fares, două mii o sută şaptezeci şi doi.
11. Fiii lui Şefatia, patru sute şaptezeci şi doi.
12. Fiii lui Arah, şapte sute cincizeci şi şase.
13. Fiii lui Pahat-Moab, adică fiii lui Iosua şi ai lui Iacob, două
mii opt sute doisprezece.
14. Fiii lui Elam, o mie două sute cincizeci şi patru.
15. Fiii lui Zatu, nouă sute patruzeci şi cinci.
16. Fiii lui Horve, şapte sute cinci.
17. Fiii lui Binui, şase sute patruzeci şi opt.
18. Fiii lui Bebai, şase sute treizeci şi trei.
19. Fiii lui Azad, trei mii două sute douăzeci şi doi.
20. Fiii lui Adonicam, şase sute şaizeci şi şapte.
21. Fiii lui Bigvai, două mii şaizeci şi şase.
22. Fiii lui Adin, patru sute cincizeci şi patru.
23. Fiii lui Ater, din casa lui Iezechia, nouăzeci şi
doi.
24. Oamenii din Cheila şi din Azeca, şaizeci şi şapte.
25. Fiii lui Azuran, patru sute treizeci şi doi.
26. Fiii lui Anania, o sută unu.
27. Fiii lui Haşum, treizeci şi doi.
28. Fiii lui Beţai, trei sute douăzeci şi trei.
29. Fiii lui Hasoferet, o sută doi.
30. Oamenii din Beter, trei mii cinci.
31. Cei din Betleem, o sută douăzeci şi trei.
32. Cei din Netofa, cincizeci şi cinci.
33. Cei din Anatot, o sută cincizeci şi opt.
34. Cei din Bet-Azmavet, patruzeci şi doi.
35. Cei din Chiriat-Iearim, douăzeci şi cinci.
36. Cei din Chefira şi din Beerot, şapte sute patruzeci şi
trei.
37. Cei din Piras, şapte sute.
38. Cei din Hadias şi Amidii, patru sute douăzeci şi doi.
39. Cei din Rama şi Gheba, şase sute douăzeci şi unu.
40. Cei din Micmas, o sută douăzeci şi doi.
41. Cei din Vetolio, cincizeci şi doi.
42. Fiii lui Nefusim, o sută cincizeci şi şase.
43. Fiii lui Calamolal şi Ono, şapte sute douăzeci şi
cinci.
44. Oamenii din Ierihon, trei sute patruzeci şi cinci.
45. Fiii lui Senaa, trei mii trei sute treizeci.
46. Preoţii, fiii lui Iedaia, fiul lui Iosua, între fiii lui
Eliaşib, nouă sute şaptezeci şi doi.
47. Fiii lui Esemirot, o mie cincizeci şi doi.
48. Fiii lui Fasaron, o mie patruzeci şi şapte.
49. Fiii din Carmi, două sute şaptesprezece.
50. Iar leviţii, fiii lui Iosua şi Cadmiel şi Binui şi Hodavia,
şaptezeci şi patru.
51. Cântăreţii templului Domnului, fiii lui Asaf, o sută douăzeci
şi opt.
52. Portarii, fiii lui Şalum, fiii lui Ater, fiii lui Talmon, fiii
lui Acub, fiii lui Hatita, fiii lui Şobai, în total o sută treizeci
şi nouă.
53. Cei închinaţi templului: fiii lui Ţiha, fiii lui Hasufa, fiii
lui Tabaot, fiii lui Cheros, fiii lui Sia, fiii lui Padon, fiii lui
Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui Acub, fiii lui Cuta, fiii lui
Chitab, fiii lui Hagab, fiii lui Şalmai,
54. Fiii lui Hanan, fiii lui Catua, fiii lui Ghedur, fiii lui Eru,
fiii lui Desan, fiii lui Noiva, fiii lui Haseva, fiii lui Gazera,
fiii lui Aziu, fiii lui Finees, fiii lui Asara, fiii lui Vaste,
fiii lui Asana, fiii lui Meani, fiii lui Nafisi, fiii lui Acuv,
fiii lui Ahiva, fiii lui Asur, fiii lui Farachim, fiii lui
Vasalot,
55. Fiii lui Meeda, fiii lui Cuta, fiii lui Harea, fiii lui Varhus,
fiii lui Asirar, fiii lui Tomi, fiii lui Nasit, fiii lui
Atifa,
56. Fiii slugilor lui Solomon, fiii lui Asapfion, fiii lui Farida,
fiii lui Ieli, fiii lui Lozon, fiii lui Isdail, fiii lui
Safet,
57. Fiii lui Aghiei, fiii lui Facaret, fiii lui Savia, fiii lui
Sarotia, fiii lui Masia, fiii lui Gar, fiii lui Adus, fiii lui
Suva, fiii lui Afera, fiii lui Varodis, fiii lui Savat, fiii lui
Amon,
58. Toţi cei închinaţi templului Domnului şi fiii slugilor lui
Solomon, trei sute şaptezeci şi doi.
59. Iar cei care au ieşit din Tel-Melah şi Tel-Harşa, cu
conducătorul lor Haraath, şi din Cherub-Adan şi Imer, şi nu puteau
să-şi arate neamurile lor şi seminţiile, că sunt din Israel, au
fost fiii lui Delaia, fiii lui Tobie, fiul lui Necoda, şase sute
cincizeci şi doi.
60. Şi dintre preoţii care erau în slujba preoţiei, dar nu s-au
găsit în condici, fiii lui Hobaia, fiii lui Hacoţ, fiii lui Iadua,
care luase de soţie pe Avghia din fetele lui Barzilai, căruia el îi
luase şi numele.
61. Şi cercetându-se după hrisovul de rudenie al acestora, şi
neaflându-se, s-au înlăturat de la preoţie.
62. Şi le-au zis Neemia şi Ataria, să nu aibă parte din cele
sfinte, până ce se va scula arhiereu, îmbrăcat cu Urim şi
Tumim.
63. Şi aceştia toţi din Israel erau de la doisprezece ani în sus,
afară de slugi şi slujnice, patruzeci şi două de mii trei sute
şaizeci.
64. Slugile lor şi slujnicele, şapte mii trei sute treizeci şi
şapte.
65. Cântăreţi şi cântăreţi din instrumente, două sute patruzeci şi
cinci.
66. Cămile, patru sute treizeci şi cinci.
67. Cai, şapte sute treizeci şi şase.
68. Catâri, două sute patruzeci şi cinci.
69. Asini, cinci mii cinci sute douăzeci şi cinci.
70. Şi când au ajuns ei la templul Domnului din Ierusalim, unii
dintre capii de familii au făgăduit să ridice, după puterile lor,
templul lui Dumnezeu, pe locul lui, şi să se dea la vistieria
templului, pentru lucruri, o mie de mine de aur şi cinci mii de
mine de argint, şi o sută de odăjdii preoţeşti.
71. Şi s-au sălăşluit preoţii şi leviţii şi cei din popor în
Ierusalim şi în ţară, şi cântăreţii templului Domnului şi portarii
şi tot Israelul în satele lor.
72. Şi sosind luna a şaptea, şi fiind fiii lui Israel fiecare întru
ale sale, s-au adunat cu toţii laolaltă la intrarea porţii celei
dintâi, care este către răsărit.
73. Şi stând Iosua, fiul lui Iosedec, şi fraţii lui, preoţii şi
Zorobabel, fiul lui Salatiel, şi fraţii lui, au gătit jertfelnicul
Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, precum
este scris în cartea lui Moise, omul lui Dumnezeu.
74. Şi s-au adunat împotriva lor unele din celelalte neamuri ale
ţării. Iar ei au ridicat jertfelnicul pe locul său, cu toată
duşmănia celorlalte neamuri. Şi i-au asuprit pe ei toate celelalte
neamuri de pe pământ, dar ei aduceau jertfe la vreme şi arderi de
tot Domnului, dimineaţa şi seara.
75. Şi au prăznuit ei sărbătoarea corturilor, după cum s-a rânduit
în lege, şi au adus jertfe în toate zilele cum se cuvenea, şi după
acestea, aducerile cele neîncetate şi jertfa zilelor de odihnă şi a
lunilor noi şi a tuturor praznicelor celor sfinţite.
76. Şi oricâţi au făgăduit vreun dar de bună voie lui Dumnezeu, din
luna a noua a lunii a şaptea, au început a aduce jertfe lui
Dumnezeu, căci templul lui Dumnezeu încă nu se zidise.
77. Şi au dat bani pietrarilor şi dulgherilor şi mâncăruri şi
băuturi cu bucurie.
78. Şi au dat care Sidonenilor şi Tirienilor, ca să aducă de la
Liban lemne de cedru, ca să le ducă cu pluta în Portul Iafa, după
porunca scrisă lor de la Cirus, regele Perşilor.
79. Şi în al doilea an, sosind la templul lui Dumnezeu în
Ierusalim, în luna a doua, Zorobabel, fiul lui Salatiel, şi Iosua,
fiul lui Iosedec, şi fraţii lor şi preoţii şi leviţii şi toţi cei
ce au venit din robie în Ierusalim, au început lucrul. Şi în ziua
întâi a lunii a doua, în al doilea an, după ce au venit ei în Iuda
şi în Ierusalim, au pus temelia templului Domnului.
80. Şi au pus pe leviţii de la douăzeci de ani în sus peste
lucrurile Domnului, şi au stat Iosua şi fiii lui şi fraţii lui,
Cadmiel cu fiii şi fraţii lui Hodavia şi fiii lui Iuda, fiul lui
Henadad, împreună cu fiii şi fraţii, toţi leviţii cei dimpreună
cârmuitori peste lucruri, săvârşind cele de cuviinţă în templul lui
Dumnezeu, şi au clădit zidarii locaşul lui Dumnezeu.
81. Şi au stat preoţii toţi în odăjdii, cu cântări, şi cu trâmbiţe,
şi leviţii, fiii lui Asaf, lăudau cu chimvale pe Domnul,
binecuvântând după rânduiala lui David, regele lui
Israel.
82. Şi au glăsuit prin laude preaslăvind pe Domnul, fiindcă
bunătatea Lui şi slava Lui sunt în veci în tot Israelul.
83. Şi tot poporul a trâmbiţat şi a strigat cu glas mare, dând
laudă Domnului pentru ridicarea templului Domnului.
84. Şi dintre preoţi şi leviţi şi dintre capii de familii au venit
cei bătrâni, care văzuseră locaşul de mai înainte, şi clădirea
celui de acum, cu plângere şi strigăt mare; şi mulţi se bucurau
sunând în trâmbiţe şi strigând cu glas mare, încât poporul nu mai
auzea trâmbiţele din pricina bocetelor;
85. Pentru că era mulţime care trâmbiţa foarte tare, încât de
departe se auzea.
86. Şi auzind vrăjmaşii neamului lui Iuda şi ai lui Veniamin au
venit să afle ce înseamnă glasul acesta al trâmbiţelor.
87. Şi au aflat că cei întorşi din robie zidesc templul Domnului
Dumnezeului lui Israel.
88. Şi venind la Zorobabel şi la Iosua şi la capii familiilor,
le-au zis: "Să zidim şi noi împreună cu voi, că asemenea cu voi
ascultăm de Domnul vostru şi Lui jertfim din zilele lui Asarhadon,
regele Asirienilor, care ne-a mutat aici".
89. Şi au zis Zorobabel şi Iosua şi capii familiilor lui Israel:
"Nu putem zidi împreună templul Domnului Dumnezeului nostru, ci noi
singuri îl vom zidi Domnului lui Israel, precum a rânduit nouă
Cirus, regele Perşilor".
90. Şi neamurile pământului, împotrivindu-se celor din Iudeea şi
împresurând cetatea, împiedicau zidirea şi, sfaturi viclene şi
uneltiri făcând, au împiedicat terminarea zidirii în toată vremea
vieţii regelui Cirus. Şi au fost opriţi de la zidire doi ani, până
la domnia lui Darius.
CAPITOLUL 6
Iudeii zidesc templul lui Dumnezeu cu învoirea lui
Darius.
l. Iar în anul al doilea al domniei lui Darius au proorocit
Agheu şi Zaharia, fiul lui Ido, proorocii printre Iudeii care erau
în Iudeea şi în Ierusalim, în numele Domnului Dumnezeului lui
Israel.
2. Şi atunci, stând Zorobabel, fiul lui Salatiel, şi Iosua, fiul
lui Iosedec, au început a zidi templul Domnului din Ierusalim, şi
erau cu ei proorocii Domnului, care îi ajutau.
3. În vremea aceea a venit la ei Sisin, cârmuitorul Siriei şi al
Feniciei, şi Şetar-Boznai şi tovarăşii lor, şi le-a zis:
4. "Cine v-a îngăduit să zidiţi templul acesta şi acoperământul
acesta, şi celelalte toate să le săvârşiţi? Şi care sunt ziditorii,
care săvârşesc acestea?"
5. Şi bătrânii Iudeilor au avut har de la Domnul, Cel Care îi
avusese în grija Sa în vremea robiei,
6. Şi ei n-au fost opriţi să zidească până în timpul când a fost
înştiinţat Darius şi a venit răspunsul.
7. Cuprinsul scrisorii, pe care a scris-o lui Darius, şi a trimis-o
Sisin, cârmuitorul Siriei şi al Feniciei şi Şetar-Boznai şi
tovarăşii lui, căpeteniile din Siria şi din Fenicia, este acesta:
"Regelui Darius, bucurie.
8. Toate ştiute să fie domnului nostru, regele, că mergând noi în
ţara Iudeii şi venind în cetatea Ierusalim, am găsit în cetate pe
bătrânii Iudeilor, cei care se întorseseră din robie în Ierusalim,
zidind Domnului templu nou şi mare,
9. Din pietre cioplite de mult preţ şi din lemne aşezate în
ziduri.
10. Şi lucrurile acestea în grabă se fac, şi lucrul sporeşte în
mâinile lor şi se săvârşeşte cu toată strălucirea şi
nevoinţa.
11. Şi am întrebat pe bătrânii aceia zicând: Din a cui poruncă
zidiţi templul acesta şi întemeiaţi lucrările acestea?
12. Dar noi i-am întrebat ca să-ţi facem ţie cunoscut şi să-ţi
scriem care sunt căpeteniile lor, şi le-am cerut şi numele celor
ce-i conduc.
13. Şi ei ne-au răspuns, zicând: Noi suntem robii Domnului, Care a
făcut cerul şi pământul.
14. Şi acel templu fusese zidit cu mulţi ani înainte şi fusese
terminat de un rege mare şi puternic al lui Israel;
15. Şi din pricină că părinţii noştri, prin păcatele lor, au
întărâtat pe Împăratul Ceresc al lui Israel, El i-a dat în mâinile
lui Nabucodonosor, regele Babilonului, regele Caldeilor.
16. Şi templul, stricându-l, l-a ars şi pe popor l-a dus în robie,
la Babilon.
17. Iar în anul întâi, când domnea Cirus peste ţara Babilonului, a
scris regele Cirus să se zidească iarăşi templul acesta.
18. Şi sfintele vase cele de aur şi de argint, pe care le-a scos
Nabucodonosor din templul cel din Ierusalim şi le-a aşezat în
templul lui, regele Cirus iarăşi le-a scos din templul cel din
Babilon, şi i s-au încredinţat lui Zorobabel Şesbaţar,
cârmuitorul.
19. Şi i s-a poruncit să ducă aceste vase şi să le pună în templul
din Ierusalim şi templul Domnului să se zidească pe locul
lui.
20. Atunci Şesbaţar, venind, a pus temeliile templului Domnului
celui din Ierusalim, şi de atunci până acum, zidindu-se, nu s-a
terminat încă.
21. Acum dar, dacă se socoteşte cu cale, o, rege, să se caute în
arhivele regale ale lui Cirus;
22. Şi de se va afla că zidirea templului Domnului în Ierusalim se
face cu ştirea regelui Cirus, şi dacă găseşte cu cale domnul,
regele nostru, să ni se răspundă şi nouă despre acestea".
23. Atunci regele Darius a poruncit să se cerceteze arhivele regale
ce se aflau în Babilon; şi s-a aflat în Ecbatana, capitala Mediei,
o carte în care erau pomenite acestea:
24. "În anul întâi al domniei lui Cirus, a poruncit regele Cirus să
se zidească iarăşi templul Domnului din Ierusalim, unde se aduc
jertfe cu ardere fără încetare.
25. Înălţimea templului să fie de şaizeci de coţi, lăţimea de
şaizeci de coţi şi trei rânduri de case din pietre cioplite, şi o
casă de lemn nouă, iar cheltuiala să fie făcută din vistieria
regelui Cirus.
26. Şi vasele cele sfinte ale templului Domnului, cele de aur şi
cele de argint, pe care le-a scos Nabucodonosor din templul cel din
Ierusalim şi le-a adus în Babilon, să fie aşezate în templul cel
din Ierusalim; şi, unde fusese mai înainte, acolo să fie
aşezate".
27. Şi a poruncit lui Sisin, satrapul Siriei şi al Feniciei, şi lui
Şetar-Boznai şi tovarăşilor lor, şi celor rânduiţi în Siria şi în
Fenicia cârmuitori, să nu se amestece acolo, ci să lase pe
Zorobabel, robul Domnului şi cârmuitorul Iudeii, şi pe bătrânii
Iudeilor, să zidească templul acela al Domnului pe locul unde a
fost:
28. "Şi eu am poruncit să se zidească în întregime şi să se ia
aminte să se lucreze împreună cu Iudeii care s-au întors din robie
până la terminarea templului Domnului.
29. Şi din dajdiile din Cele-Siria şi din Fenicia, cu grijă şi cu
rânduială, să se dea oamenilor acelora ceea ce s-a rânduit spre
jertfa Domnului, şi lui Zorobabel cârmuitorul, din tauri şi din
berbeci şi din miei.
30. De asemenea şi grâu şi sare şi vin şi untdelemn neîncetat peste
tot anul, cât este de trebuinţă în fiecare zi, după arătarea
preoţilor din Ierusalim,
31. Ca să se aducă jertfe cu turnări lui Dumnezeu celui Preaînalt,
pentru rege şi pentru supuşii lui şi să se roage pentru viaţa
lor.
32. Şi a poruncit ca oricine va nesocoti ceva din cele mai înainte
scrise, sau nu va împlini, să se ia lemn de spânzurat chiar din
cele ale lui, şi de acela să se spânzure şi averile lui să fie ale
regelui.
33. Pentru aceea şi Domnul al Cărui nume se cheamă acolo, să piardă
pe orice rege şi pe orice neam care va întinde mâna sa să oprească
sau să facă rău templului Domnului din Ierusalim.
34. Şi eu, regele Darius, am poruncit să se facă acestea cu toată
luarea aminte".
CAPITOLUL 7
Terminarea templului Domnului, sfinţirea lui şi serbarea
Paştilor.
1. Atunci Sisin, satrapul Cele-Siriei şi al Feniciei, şi
Şetar-Boznai şi tovarăşii lor, urmând celor poruncite de regele
Darius,
2. Cârmuiau peste lucrurile cele sfinte mai cu grijă, ajutând pe
bătrânii Iudeilor şi pe preoţii slujitori la jertfe.
3. Şi cu spor se făceau lucrurile cele sfinte, proorocind Agheu şi
Zaharia proorocii.
4. Şi s-au terminat acestea prin porunca Domnului Dumnezeului lui
Israel, şi cu voia lui Cirus şi a lui Darius şi a lui Artaxerxe,
regii Perşilor.
5. Şi s-a terminat templul cel sfânt până în ziua de douăzeci şi
trei ale lunii lui Adar, în al şaselea an al lui Darius, regele
Perşilor.
6. Şi au săvârşit fiii lui Israel şi preoţii şi leviţii şi ceilalţi
din foştii robi, care s-au adăugat, după cele ce sunt scrise în
cartea lui Moise.
7. Şi au adus jertfă la sfinţirea templului Domnului tauri o sută,
berbeci două sute, miei patru sute;
8. Doisprezece ţapi jertfă pentru păcatul a tot Israelul, după
numărul celor douăsprezece seminţii ale lui Israel.
9. Şi preoţii şi leviţii stăteau după seminţii îmbrăcaţi în
odăjdii, la lucrurile Domnului Dumnezeului lui Israel, cum este
rânduit în cartea lui Moise; la fel şi portarii, fiecare la poarta
lui.
10. Şi fiii lui Israel, care se întorseseră din robie, au
sărbătorit Paştile în ziua de paisprezece a lunii întâi, după ce se
curăţiseră preoţii şi leviţii,
11. Precum şi toţi fiii robiei, care s-au curăţit.
12. Că leviţii toţi o dată s-au curăţit, şi au junghiat mielul
pascal pentru toţi fiii lui Israel întorşi din robie şi pentru
fraţii lor, preoţii, şi pentru ei înşişi.
13. Şi au mâncat fiii lui Israel, cei întorşi din robie, şi toţi
câţi se depărtaseră de urâciunile neamurilor din ţară, căutând pe
Domnul.
14. Şi au prăznuit sărbătoarea azimelor şapte zile, veselindu-se
înaintea Domnului,
15. Pentru că El întorsese inima regelui Asirienilor spre ei, ca să
întărească mâinile lor la lucrurile Domnului Dumnezeului lui
Israel.
CAPITOLUL 8
Ezdra în Ierusalim. Scrisoarea lui Artaxerxe. Darurile făcute
templului Domnului şi numărarea poporului.
l. Şi după acestea, în vremea domniei lui Artaxerxe, regele
Perşilor,
2. Ezdra, fiul lui Seraia, fiul lui Azaria, fiul lui Hilchia, fiul
lui Şalum, fiul lui Sadoc, fiul lui Abitub, fiul lui Amaria, fiul
lui Azaria, fiul lui Meraiot, fiul lui Zerahia, fiul lui Uzi, fiul
lui Buchi, fiul lui Abiuşa, fiul lui Finees, fiul lui Eleazar, fiul
lui Aaron, preotul cel dintâi, a mers la Ierusalim.
3. Acest Ezdra s-a suit din Babilon, fiind cărturar iscusit în
legea lui Moise, dată de Dumnezeu lui Israel,
4. Şi i-a dat lui regele mărire, aflând har înaintea lui în toate
cererile lui.
5. Şi s-au suit împreună cu el unii din fiii lui Israel, din
preoţii, din leviţii şi cântăreţii templului Domnului, din portarii
şi din cei închinaţi templului Domnului, la Ierusalim.
6. În anul al şaptelea al domniei lui Artaxerxe, în luna a cincea
(acesta este anul al şaptelea al regelui), ieşind de la Babilon, la
lună nouă, în luna întâi,
7. Au sosit la Ierusalim, după călătoria cea bună, dată lor de
Domnul;
8. Pentru că Ezdra avea multă ştiinţă, ca să nu lase la o parte
nimic din legea Domnului şi din porunci, învăţând pe tot Israelul
toate îndreptările şi judecăţile.
9. Şi a venit porunca, scrisă de regele Artaxerxe, la Ezdra preotul
şi cititorul legii Domnului, al cărui cuprins este cel de mai
jos:
10. "Regele Artaxerxe, lui Ezdra preotul şi învăţătorul legii
Domnului, salutare.
11. Chibzuind cu iubire de oameni, am poruncit ca cei ce vor vrea
din neamul Iudeilor, dintre preoţi şi dintre leviţi, care sunt în
regatul nostru, să meargă împreună cu tine la Ierusalim.
12. Deci să meargă cu tine câţi vor pofti, cum am hotărât eu şi cei
şapte sfetnici cei mai apropiaţi ai mei,
13. Să cerceteze cele ce sunt în Iuda şi în Ierusalim,
14. Potrivit celor ce se află în legea Domnului,
15. Şi să aducă în Ierusalim Dumnezeului lui Israel daruri pe care
le-am făgăduit şi eu şi sfetnicii mei cei mai apropiaţi şi tot
aurul şi argintul care s-ar afla în ţara Babilonului,
16. Împreună cu cel dăruit de popor la templul Domnului Dumnezeului
lor din Ierusalim. Să se adune argint şi aur pentru junci, berbeci,
miei şi pentru ce urmează acestora,
17. Ca să aducă jertfe Domnului la jertfelnicul Domnului
Dumnezeului lor din Ierusalim,
18. Şi toate câte vei chibzui împreună cu fraţii tăi să faci cu
aurul şi cu argintul, fă-le după voia Dumnezeului tău.
19. Şi vasele cele sfinte ale Domnului, ce se dau ţie spre
trebuinţa templului Dumnezeului tău, din Ierusalim, pune-le
înaintea Dumnezeului tău în Ierusalim.
20. Şi celelalte câte îţi vor trebui pentru templul Dumnezeului
tău, să le dai din vistieria regală.
21. Şi eu, regele Artaxerxe, am poruncit vistiernicilor Siriei şi
ai Feniciei ca orice ar cere Ezdra preotul şi învăţătorul legii lui
Dumnezeu celui de sus să i se dea cu toată luarea aminte,
22. Până la o sută de talanţi de argint, asemenea şi până la o sută
de core de grâu, şi vin până la o sută de baţi, şi altele cât de
multe.
23. Toate după legea lui Dumnezeu să se aducă cu grijă Dumnezeului
celui Preaînalt, pentru ca mânia Lui să nu se abată peste regatul
regelui şi peste fiii lui.
24. Şi vouă vi se porunceşte ca tuturor preoţilor şi leviţilor şi
cântăreţilor templului Domnului şi portarilor şi celor închinaţi
templului Domnului şi slujitorilor locaşului acestuia,
25. Nici o dare, nici o altă dajdie să nu li se ceară şi nimeni să
nu aibă putere să pună ceva asupra acestora.
26. Şi tu, Ezdra, după înţelepciunea lui Dumnezeu care îţi este
dată, pune judecători şi legiuitori, ca să judece în toată Siria şi
Fenicia pe toţi cei ce ştiu legea Dumnezeului tău, iar pe cei ce nu
ştiu, învaţă-i.
27. Şi toţi câţi vor călca legea Dumnezeului tău şi legea regelui,
să fie pedepsiţi fără şovăire ori cu moarte, ori cu chinuri, ori cu
amendă, ori cu închisoare".
28. Şi a zis Ezdra cărturarul: "Binecuvântat este singur Domnul
Dumnezeul părinţilor mei, Cel care a dat acestea în inima regelui
spre a cinsti templul Lui cel din Ierusalim.
29. Şi pe mine m-a cinstit înaintea regelui, sfetnicilor, tuturor
prietenilor şi a dregătorilor lui.
30. Şi eu am prins curaj, cu ajutorul Domnului Dumnezeului meu, şi
am adunat bărbaţi din Israel, ca să se suie cu mine.
31. Şi aceştia sunt căpeteniile familiilor şi ale seminţiilor care
au pornit cu mine din Babilon sub domnia regelui
Artaxerxe.
32. Din fiii lui Finees, Gherşom, din fiii lui Itamar,
Gamaliel.
33. Din fiii lui David, Haţuş, fiul lui Şecania.
34. Din fiii lui Fares, Zaharia şi cu el s-au scris oameni o sută
cincizeci.
35. Din fiii lui Pahat-Moab: Elioenai, fiul lui Zerahia şi cu
el oameni două sute.
36. Din fiii lui Zatu, Şecania, fiul lui Iahaziel, şi împreună cu
el oameni trei sute.
37. Din fiii lui Adin, Ebed, fiul lui Ionatan, şi cu el împreună
oameni două sute cincizeci.
38. Din fiii lui Elam, Ieşaia, fiul lui Atalia, şi împreună cu el
bărbaţi şaptezeci.
39. Din fiii lui Şefatia, Zebadia, fiul lui Mihail, şi împreună cu
el bărbaţi şaptezeci.
40. Din fiii lui Ioab, Obadia, fiul lui Iehiel şi cu el
bărbaţi două sute doisprezece.
41. Din fiii lui Bani, Şelomit, fiul lui Iosifia, şi cu el bărbaţi
o sută şaizeci.
42. Din fiii lui Bebai, Zaharia, fiul lui Bebai şi cu el
bărbaţi douăzeci şi opt.
43. Din fiii lui Azgad, Iohanan, fiul lui Hacatan, şi cu el bărbaţi
o sută zece.
44. Din fiii lui Adonicam cei mai de pe urmă, pe numele lor:
Elifelet, Ieiel şi Şemaia şi cu ei bărbaţi şaizeci.
45. Din fiii lui Bigvai, Utai, fiul lui Zabud şi cu el
şaptezeci de bărbaţi.
46. Şi i-am adunat la râul ce se zice Tera şi am poposit trei zile
acolo şi le-am dat rânduieli.
47. Şi din fiii preoţilor şi din leviţi, neaflând acolo, am trimis
pe Eliezer, pe Ariel, pe Elnatan, pe Şemaia, pe Iarib, pe Natan, pe
Elnatan, pe Zaharia şi pe Meşulam, căpetenii iscusite.
48. Şi le-am zis să meargă la Ido, conducătorul din Casifia,
poruncindu-le să grăiască cu Ido şi cu fraţii lui şi cu cei
stabiliţi în Casifia, să ne trimită pe cei care vor sluji în
templul Domnului nostru.
49. Şi ne-au adus, după mâna cea tare a Domnului nostru, bărbaţi
ştiutori din fiii lui Mahli, fiul lui Levi, fiul lui Israel, pe
Şerebia şi pe fiii lui şi pe fraţii care erau
optsprezece.
50. Şi pe Haşabia şi pe Hanun, şi pe Isaia fratele lui, din fiii
lui Merari, şi cu fiii lor, bărbaţi douăzeci.
51. Şi din cei închinaţi templului Domnului, pe care i-a dat David
şi dregătorii la lucrul leviţilor două sute douăzeci de închinaţi
templului Domnului. Numele tuturor a fost însemnat.
52. Şi am făgăduit acolo post din partea tinerilor, înaintea
Domnului Dumnezeului nostru, cerând de la El bună călătorie şi nouă
şi celor împreună cu noi, fiii noştri, şi dobitoacele.
53. M-am ruşinat a cere de la re e pedestraşi, călăreţi şi
însoţitori, pentru apărare de cei care ni s-ar împotrivi,
54. Că am zis regelui că puterea Domnului nostru va fi cu cei care
îl caută pe El în toată dreptatea.
55. Şi iarăşi ne-am rugat Domnului pentru toate şi L-am aflat bun
şi blând.
56. Osebit-am din căpeteniile neamurilor şi ale preoţilor
doisprezece bărbaţi, pe Şerebia şi Haşabia şi împreună cu ei,
dintre fraţii lor, zece bărbaţi.
57. Şi le-am dat argintul şi aurul şi sfintele vase ale templului
Domnului nostru, pe care le-au dăruit regele şi sfetnicii lui, şi
dregătorii şi tot Israelul.
58. Şi le-am dat şase sute cincizeci de talanţi de argint şi vase
de argint de o sută de talanţi şi de aur de o sută de talanţi şi
odoare de aur douăzeci.
59. Şi vase de aramă, de aramă bună, care sclipeşte ca aurul,
douăsprezece.
60. Şi le-am zis: Şi voi sunteţi sfinţiţi Domnului, şi vasele cele
sfinţite şi aurul şi argintul sunt făgăduinţă Dumnezeului
părinţilor noştri.
61. Privegheaţi şi păziţi-le până le veţi da căpeteniilor preoţilor
şi leviţilor şi capilor de familii ai lui Israel, în Ierusalim, în
vistieria templului Dumnezeului nostru.
62. Şi preoţii şi leviţii, cei care au luat argintul şi aurul şi
vasele cele din Ierusalim, le-au pus în templul Domnului.
63. Şi mergând de la râul Tera în douăsprezece ale lunii întâi, am
intrat în Ierusalim cu mâna cea puternică a Domnului nostru care
era deasupra, şi ne-a scăpat de la intrare de tot vrăjmaşul, şi am
venit în Ierusalim.
64. şi făcându-se acolo ziua a treia, în ziua a patra argintul şi
aurul s-au dat în templul Domnului nostru, în mâna lui Meremot,
fiul lui Urie preotul.
65. Şi cu el era Eleazar, fiul lui Finees, precum şi Iozabad, fiul
lui Iosua şi Noadia, fiul lui Binui, toţi leviţi; s-au dat cu număr
şi după greutatea lor, toate.
66. Şi s-a scris toată greutatea lor în acel ceas.
67. Şi cei din robie au adus jertfe Domnului Dumnezeului lui
Israel, doisprezece junci pentru tot Israelul, nouăzeci şi şase de
berbeci,
68. Miei şaptezeci şi doi, doisprezece ţapi pentru
ispăşire.
69. Şi au dat poruncile regelui dregătorilor domneşti şi
guvernatorilor Cele-Siriei şi Feniciei, şi au cinstit pe popor şi
templul Domnului.
70. Şi după ce s-au săvârşit acestea, au venit la mine conducătorii
zicând:
71. "Poporul lui Israel şi căpeteniile şi preoţii şi leviţii nu
s-au osebit de popoarele de alt neam ale ţării, şi de necurăţiile
Canaaneilor şi ale Heteilor, ale Ferezeilor şi Iebuseilor, ale
Moabiţilor, ale Egiptenilor şi ale Edomiţilor,
72. Pentru că au locuit împreună cu fetele lor, şi ei şi fiii lor,
şi s-a amestecat sămânţa cea sfântă cu neamurile străine din ţară,
şi au luat parte căpeteniile şi dregătorii la nelegiuirea aceasta
de la începutul lucrului".
73. Îndată ce am auzit eu acestea, mi-am rupt hainele şi veşmântul
cel sfinţit şi mi-am smuls părul din cap şi barbă şi am şezut
mâhnit pe gânduri.
74. Şi pe când eu plângeam pentru nelegiuire, şi şedeam trist până
la jertfa cea de seară, s-au adunat la mine toţi câţi erau
râvnitori pentru cuvântul Domnului Dumnezeului lui
Israel.
75. Şi sculându-mă din locul unde posteam, cu hainele şi cu
veşmântul cel sfânt sfâşiate, plecând genunchii şi întinzând
mâinile către Domnul, am zis:
76. "Doamne, ruşinatu-m-am şi m-am temut înaintea feţei
Tale,
77. Pentru că păcatele noastre s-au înmulţit peste capetele noastre
şi fărădelegile noastre au ajuns până la cer,
78. Încă din vremea părinţilor noştri, şi suntem în mare păcat până
azi.
79. Şi pentru păcatele noastre şi ale părinţilor noştri am fost
daţi împreună cu fraţii noştri, cu regii noştri şi împreună cu
preoţii noştri, regilor pământului, spre sabie şi spre robie şi
spre pradă cu ruşine, până în ziua aceasta.
80. şi acum, întru câtva ni s-a arătat mila Ta, Doamne, ca să
rămână rădăcină şi numele nostru în locul unde este sfântul Tău
locaş,
81. Şi ca să ni se descopere luminător în templul Domnului
Dumnezeului nostru, şi ca să ne dea hrană în vremea robiei
noastre.
82. Şi pe când eram noi robi, n-am fost părăsiţi de Dumnezeul
nostru, Cel care ne-a dăruit să găsim har înaintea regilor
Perşilor, ca să ne dea hrană,
83. Şi a preamări templul Domnului nostru, a ridica Sionul cel
pustiu, şi a ne da întărire în Iuda şi în Ierusalim.
84. Şi acum ce vom zice, Doamne, având acestea? Pentru că am călcat
poruncile Tale, pe care le-ai dat în mâna slugilor Tale, proorocii,
zicând:
85. "Pământul în care intraţi să-l moşteniţi este pământul pângărit
cu întinarea celor de alt neam ai pământului, şi de necurăţia lor
l-au umplut.
86. Şi acum pe fetele lor să nu le luaţi pentru fiii voştri, şi pe
fetele voastre să nu le daţi după fiii lor.
87. Nu căutaţi să vă împăcaţi cu ei în toată vremea, ci
întărindu-vă, să mâncaţi cele bune ale pământului şi să-l lăsaţi
moştenire fiilor voştri până în veac".
88. Şi cele ce se întâmplă, toate se fac nouă pentru lucrurile
noastre cele rele şi pentru păcatele noastre cele mari. Tu, Doamne,
ne-ai uşurat de păcatele noastre,
89. Şi ne-ai dat rădăcină ca aceasta; însă noi iarăşi ne-am întors
a călca legea Ta, ca să ne amestecăm în necurăţia neamurilor
pământului.
90. Oare, Te-ai mâniat spre noi, ca să ne pierzi încât să nu rămână
rădăcină şi sămânţă, nici numele nostru?
91. Dumnezeul lui Israel eşti cu adevărat, căci Tu ne-ai lăsat
rădăcină până azi.
92. Iată suntem înaintea Ta întru fărădelegile noastre, şi nu mai
putem sta înaintea Ta din cauza lor".
93. Şi când se ruga Ezdra şi se mărturisea plângând, doborât
înaintea sfântului locaş, s-a adunat la el din Ierusalim mulţime
multă foarte, bărbaţi şi femei şi tineri, pentru că mare plângere
era în mulţime.
94. Şi strigând Şecania, fiul lui Ieiel, din fiii lui Israel, a
zis: "Ezdra! Noi am păcătuit înaintea lui Dumnezeu, căci am locuit
împreună cu femei de alt neam din neamurile pământului.
95. Dar cum Israelul are nădejde, întru aceasta să dăm jurământ
Domnului că vom izgoni toate femeile cele de alt neam, împreună cu
copiii lor,
96. Precum socoteşti tu şi câţi se supun legii Domnului; scoală-te,
săvârşeşte,
97. Că acesta este lucrul tău şi noi împreună cu tine avem puterea
să o facem".
98. Şi s-a sculat Ezdra şi a pus pe căpeteniile preoţilor şi ale
leviţilor şi pe tot Israelul să facă jurământ că vor face aşa. Şi
ei au jurat.
CAPITOLUL 9
Alte porunci. Ezdra citeşte Legea Domnului. Întoarcerea
acasă.
l. Şi sculându-se Ezdra, din curtea templului Domnului, a mers
la camera lui Iohanan, fiul lui Eliaşib,
2. Şi locuind acolo, pâine n-a gustat, nici n-a băut apă, plângând
fărădelegile cele mari ale mulţimii.
3. Şi s-a făcut strigare în toată Iudeea şi în Ierusalim la toţi
cei din robie, ca să se adune în Ierusalim.
4. Şi câţi nu se vor înfăţişa în două sau trei zile, după judecata
bătrânilor întâistătători, se vor omori dobitoacele lor, şi ei
înşişi vor fi îndepărtaţi de la obştea celor care fuseseră în
robie.
5. Şi s-au adunat toţi cei din neamul lui Iuda şi al lui Veniamin
în trei zile în Ierusalim, în luna a noua, în douăzeci ale
lunii.
6. Şi a şezut împreună toată mulţimea în curtea templului Domnului
tremurând, căci era iarnă.
7. Şi sculându-se Ezdra, le-a zis: "Voi aţi făcut fărădelege şi aţi
locuit împreună cu femei de alt neam, ca să sporiţi păcatele lui
Israel.
8. Acum pocăiţi-vă şi daţi slavă Domnului Dumnezeului părinţilor
noştri,
9. Şi faceţi voia Lui şi despărţiţi-vă de neamurile pământului şi
de femeile cele de alt neam".
10. Şi a strigat tot poporul şi a zis cu glas mare: "Aşa vom
face!
11. Dar mulţimea este multă şi este vreme de iarnă, şi nu putem să
stăm sub cerul liber, şi lucrul nostru nu este de o zi sau de două,
pentru că mult am păcătuit în această privinţă.
12. Şi să stea căpeteniile mulţimii şi toţi cei din locuinţele
noastre câţi au femei de alt neam,
13. Să-şi facă vreme să se înfăţişeze împreună cu bătrânii şi
judecătorii din fiecare oraş până ce vor dezlega mânia Domnului de
la noi, pornită asupra noastră pentru această pricină".
14. Atunci Ionatan, fiul lui Azael, şi Iahzeia, fiul lui Ticva, au
fost puşi pentru lucrul acesta; iar leviţii Meşulam şi Şabetai erau
ajutoarele lor;
15. Cei ce fuseseră în robie au împlinit porunca.
16. Şi Ezdra preotul şi-a ales bărbaţi, capi de familie, pe toţi pe
nume, şi au şezut împreună la luna nouă a lunii s zecea pentru
cercetarea lucrului.
17. Şi au dus la bun sfârşit până la luna nouă a lunii întâi
cercetarea privitoare la bărbaţii care au luat femei de alt
neam.
18. Şi s-au găsit dintre preoţii care s-au adunat, unii având femei
de alt neam:
19. Din fiii lui Iosua, fiul lui Iosedec, şi din fraţii lui:
Maaseia, Eliezer, Iarib şi Ghedalia,
20. Care au dat încredinţare că îşi vor izgoni femeile şi spre
curăţire vor jertfi berbeci pentru vina lor.
21. Şi s-au mai găsit din fiii lui Imer: Hanani şi Zebadia; ai lui
Harim: Maaseia, Ilie, Şemaia, Iehiel şi Azaria;
22. Ai lui Paşhur: Elioanai, Maaseia, Ismael, Natanael, Iozabad şi
Elasa.
23. Dintre leviţi: Iozabad, Şimei, Chelaia, zis Chelita, Petahia,
Iuda şi Ionas.
24. Din cântăreţii locaşului sfânt: Eliaşib şi Zacur.
25. Portari: Şalum, Telem şi Uri.
26. Iar din Israeliţi: Ramia, Izia, Malchia, Miiamin, Eleazar,
Miheia şi Benaia, din fiii lui Fares;
27. Matania, Zaharia, Iehiel, Abdi, Ieremot şi Elias, din fiii lui
Elam;
28. Elioenai, Eliaşib, Matania, Ieremot, Zabad şi Aziza, din fiii
lui Zatu.
29. Din fiii lui Bebai: Iohanan, Anania, Zabai şi Atlai.
30. Din fiii lui Bani: Meşulam, Maluc, Adaia, Iaşub, Asael şi
Ieremot.
31. Şi din fiii lui Pahat-Moab: Adna, Chelal, Benaia, Maaseia,
Matania, Beţaleel, Binui şi Manase.
32. Şi din fiii lui Harim: Eliezer, Işia, Malchia, Şemaia, Simeon,
Maluc şi Şemaia.
33. Şi din fiii lui Haşum: Matenai, Matata, Zabad, Elifelet,
Ieremai, Manase, şi Şimei.
34. Şi din fiii lui Bani: Ieremia, Maadai, Amram, Ioil, Benaia,
Bedia, Chelaia, Vania, Meremot, Eliaşib, Matania, Matenai, Iaasai,
Binui, Şimei, Şelemia, Natan şi Adaia.
35. Din fiii lui Zacai: Şaşai, Şarai, Azareel, Şelemia, Amaria şi
Iosif.
36. Din fiii lui Nebo: Ieiel, Matitia, Zabad, Zebina, Iadai, Ioil,
Benaia, Zavadeia, Ides, Ioil şi Vaneas. Şi ei luaseră femei de alt
neam, şi le-au izgonit împreună cu copiii lor.
37. Şi au locuit preoţii şi leviţii şi cei care erau din Israel în
Ierusalim şi la ţară. Iar la luna nouă a lunii a şaptea, când fiii
lui Israel erau aşezaţi în locuinţele lor,
38. Adunându-se toată mulţimea împreună deodată pe locul dinspre
poarta de răsărit a templului,
39. Au zis lui Ezdra, preotul şi cititorul, să aducă legea lui
Moise care s-a dat de Domnul Dumnezeul lui Israel.
40. Şi a adus Ezdra arhiereul legea la toată mulţimea, de la om
până la femeie şi la toţi preoţii, ca să audă legea în luna nouă a
lunii a şaptea.
41. Şi a citit la intrarea porţii celei dintâi a templului Domnului
din zori până la amiază, înaintea bărbaţilor şi a femeilor, şi toţi
ascultau legea.
42. Şi a stat Ezdra preotul şi cititorul legii pe scaunul
judecăţii, cel de lemn, pregătit.
43. Şi au stat lângă el Matatia, Sema, Anania, Azaria, Urie,
Iezechia şi Baalsam, de-a dreapta.
44. De-a stânga: Pedaia, Misael, Malchia, Haşum, Haşbadana şi
Zaharia.
45. Şi luând Ezdra cartea legii înaintea mulţimii, pentru că şedea
întâi, cu mărire înaintea tuturor,
46. Şi dezlegând legea, toţi în picioare au stat şi a binecuvântat
Ezdra pe Domnul Dumnezeul cel Preaînalt, pe Dumnezeul Savaot
Atotţiitorul.
47. Şi a strigat mulţimea: Amin!
48. Şi ridicând în sus mâinile, căzând la pământ, s-au închinat
Domnului:
49. Iosua, Bani, Şerebia, Iamin, Acub, Şabetai, Hodia, Maaseia,
Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia, şi leviţii învăţau legea
Domnului, tâlcuind citirea.
50. Şi a zis Ataratis (cârmuitorul ţării) lui Ezdra, arhiereul şi
cititorul, şi leviţilor care învăţau mulţimea:
51. "Ziua aceasta este sfântă Domnului". Şi toţi plângeau ascultând
legea.
52. "Mergând, deci, mâncaţi bucate grase şi beţi băuturi dulci şi
trimiteţi daruri la cei care n-au.
53. Că sfântă este ziua Domnului şi nu vă întristaţi că Domnul vă
va mări".
54. Şi leviţii porunceau toate acestea poporului zicând: "Ziua
aceasta sfântă este Domnului, nu vă întristaţi".
55. Şi s-au dus toţi să mănânce şi să bea şi să se veselească şi să
dea daruri celor lipsiţi, bucurându-se mult de cuvintele legii, pe
care le învăţaseră în adunările lor.
|