CAPITOLUL 1
Baruh vesteşte şi citeşte poporului din Ierusalim cartea primită
de la Evreii din Babilon care, făcând mărturisiri, cer rugăciuni şi
jertfe de ispăşire.
1. Acestea sînt cuvintele cărţii pe care a scris-o Baruh, fiul
lui Neria, fiul lui Maaseia, fiul lui Sedechia, fiul lui Asadia,
fiul lui Helchie, în Babilon,
2. În anul al cincilea, în luna a şaptea, în vremea în care au luat
Caldeii Ierusalimul si l-au ars cu foc.
3. Şi a citit Baruh cuvintele cărţii acesteia înaintea lui Iehonia,
fiul lui Ioiachim, rege în Iuda, şi înaintea a tot poporul, care
venise să audă cartea.
4. Şi înaintea dregătorilor, şi a fiilor regelui, şi înaintea
bătrânilor şi înaintea a tot poporul, de la cel mic până la cel
mare, a tuturor celor ce locuiau în Babilon, pe malul râului
Sud,
5. Care plângeau şi posteau şi se rugau înaintea
Domnului.
6. Şi a adunat argint după cît a putut da mâna fiecăruia.
7. Şi a trimis în Ierusalim la Ioiachim, fiul lui Helchie, fiul lui
Salom preotul, şi la preoţi şi la tot poporul, care s-a aflat cu el
în Ierusalim,
8. Când a luat el vasele templului Domnului, care s-au scos din
templu, să se întoarcă în pământul lui Iuda în ziua a zecea a lunii
Sivan, vase de argint, pe care le-a făcut Sedechia, fiul lui Iosie,
regele lui Iuda,
9. După ce a scos Nabucodonosor, regele Babilonului, din Ierusalim
ca robi, pe Iehonia cu căpeteniile, cu făurarii, cu dregătorii şi
cu poporul de rând, şi i-a dus în Babilon,
10. Şi a zis: Iată am trimis la voi argint, cu care să cumpăraţi
arderi de tot şi jertfe pentru păcat şi tămâie, şi faceţi miresme
şi aduceţi-le pe jertfelnicul Domnului Dumnezeului
nostru.
11. Şi vă rugaţi pentru viaţa lui Nabucodonosor, regele
Babilonului, şi pentru viaţa lui Belşaţar, fiul lui, ca să fie
zilele lor ca zilele cerului pe pământ.
12. Şi va da Domnul putere, şi va lumina ochii noştri, şi vom trăi
sub umbra lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi sub umbra lui
Belşaţar, fiul lui, şi vom sluji lor zile multe, şi vom afla har
înaintea lor.
13. Şi vă rugaţi pentru noi către Domnul Dumnezeul nostru, fiindcă
am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru, şi nu s-a întors
mânia Domnului şi urgia Lui de la noi până în ziua
aceasta.
14. Şi veţi citi cartea aceasta, pe care am trimis-o la voi, ca să
o citiţi în templul Domnului, la sărbătoarea corturilor şi în
zilele de adunare la templu,
15. Şi veţi grăi: A Domnului Dumnezeului nostru este dreptatea, iar
a noastră, ruşinea felelor, cum se arată în ziua aceasta omului
iudeu şi celor ce locuiesc Ierusalimul,
16. Şi regilor noştri şi mai-marilor noştri, şi preoţilor noştri şi
proorocilor noştri şi părinţilor noştri.
17. Căci am păcătuit înaintea Domnului şi n-am ascultat de
Dânsul.
18. N-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să umblăm
întru poruncile Lui, pe care le-a dat înaintea feţei
noastre.
19. Din ziua în care a scos Domnul pe părinţii noştri din pământul
Egiptului şi până în ziua aceasta, am fost neascultători de Domnul
Dumnezeul nostru şi ne-am lenevit, ca să nu auzim glasul
Lui.
20. Şi s-au lipit de noi răutăţile şi blestemul pe care le-a
poruncit Domnul slujitorului Său Moise, în ziua în care a scos pe
părinţii noştri din ţara Egiptului, ca să ne dea nouă pământ în
care curge lapte şi miere, precum este în ziua aceasta.
21. Şi n-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru după toate
cuvintele proorocilor, pe care i-a trimis la noi.
22. Şi am mers fiecare întru cugetul inimii sale celei rele, pentru
a lucra dumnezeilor străini şi a face rele înaintea ochilor
Domnului Dumnezeului nostru.
CAPITOLUL 2
Evreii în robie mărturisesc că pentru păcatele lor li s-au
întâmplat relele şi cer milă de la Dumnezeu.
l. Şi a împlinit Domnul cuvântul Său, pe care l-a rostit
împotriva noastră şi a judecătorilor noştri, care au judecat pe
Israel şi împotriva regilor noştri şi a conducătorilor noştri şi
împotriva oamenilor din Israel şi din Iuda,
2. Ca să aducă asupra noastră greutăţi mari, care nu s-au făcut sub
tot cerul, aşa cum a făcut în Ierusalim, după cele ce sînt scrise
în legea lui Moise,
3. Ca să mănânce omul cărnurile fiului său şi cărnurile fiicei
sale.
4. Şi i-a dat supuşi tuturor regilor celor dimprejurul nostru spre
ocară şi spre pustiire, printre popoarele dimprejur, la care i-a
risipit Domnul.
5. Şi în loc să fie stăpâni, ei au fost supuşi, pentru că am
păcătuit înaintea Domnului Dumnezeului nostru, neascultând glasul
Lui.
6. Domnului Dumnezeului nostru, dreptatea; iar nouă şi părinţilor
noştri, ruşinea feţelor, cum este în ziua aceasta.
7. Toate relele, pe care le-a rostit Domnul împotriva noastră,
acestea au venit peste noi.
8: Şi nu ne-am rugat feţei Domnului ca să se întoarcă fiecare de la
cugetele inimii sale celei rele.
9. Şi a privegheat Domnul asupra celor răi şi i-a adus Domnul peste
noi, că drept este Domnul în toate lucrurile Sale, pe care ni le-a
poruncit.
10. Şi n-am ascultat glasul Lui, ca să umblăm după poruncile
Domnului, pe care le-a dat înaintea feţei noastre.
11. Şi acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, Cel ce ai scos pe poporul
Tău din pământul Egiptului cu mână tare şi cu braţ înalt, cu semne
şi cu minuni şi cu putere mare, şi ţi-ai făcut nume mare până în
ziua de azi,
12. Am păcătuit, am fost nelegiuiţi, am fost nedrepţi, Doamne
Dumnezeul nostru, în toate poruncile Tale;
13. Întoarcă-se mânia Ta de la noi, că am rămas puţini între
neamuri, unde ne-ai risipit.
14. Ascultă, Doamne, rugăciunea noastră şi cererea noastră şi ne
scoate pentru Tine şi ne dă har înaintea feţei celor ce ne-au
înstrăinat.
15. Ca să cunoască tot pământul că Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru,
că numele Tău s-a chemat peste Israel şi peste neamul
lui.
16. Doamne, caută din locaşul Tău cel sfânt şi ia aminte spre noi;
pleacă Doamne, urechea Ta şi auzi,
17. Şi deschide ochii Tăi, Doamne, şi vezi că nu cei morţi care
sînt în locuinţa morţilor, de la care s-a luat duhul din cele
dinăuntru ale lor, vor da slavă şi dreptate Domnului,
18. Ci sufletul cel mâhnit peste măsură, cel ce merge gârbovit şi
fără putere, ochii cei slăbiţi şi sufletul cel flămând îţi vor da
slavă şi dreptate, Doamne.
19. Că nu pentru dreptăţile părinţilor noştri şi ale regilor noştri
cerem mila către noi înaintea feţei Tale, Doamne Dumnezeul
nostru;
20. Ci pentru că ai slobozit mânia şi iuţimea Ta peste noi, precum
ai grăit prin glasul slugilor Tale, proorocilor, zicând:
21. Aşa zice Domnul: Plecaţi sub jug umărul vostru şi lucraţi
regelui. Babilonului, ca astfel să locuiţi în pământul pe care l-am
dat părinţilor voştri.
22. Şi de nu veţi asculta glasul Domnului, ca să lucraţi regelui
Babilonului,
23. Voi face să amuţească, din cetăţile lui Iuda şi din preajma
Ierusalimului, glasul bucuriei şi glasul miresei şi tot pământul va
ajunge o paragină, fără locuitori.
24. Şi noi n-am ascultat glasul Tău, ca să lucrăm regelui
Babilonului şi ai întărit cuvintele Tale pe care le-ai grăit prin
glasul slugilor Tale, proorocii, că vor scoate oasele regilor şi
oasele părinţilor noştri din locul lor.
25. Şi iată sînt lepădate la căldura zilei şi la îngheţul nopţii,
iar părinţii noştri au murit în suferinţe grele, în foamete şi în
sabie şi în robie.
26. Şi ai adus templul, în care s-a chemat numele Tău, la starea în
care este în ziua aceasta, pentru răutatea casei lui Israel şi a
casei lui Iuda.
27. Şi ai făcut cu noi, Doamne Dumnezeul nostru, după toată
bunătatea Ta şi după toată îndurarea Ta cea mare,
28. Cum ai grăit prin glasul slujitorului Tău Moise în ziua în care
i-ai poruncit să scrie legea Ta înaintea fiilor lui Israel
zicând:
29. "De nu veţi asculta glasul Meu cu adevărat, acest neam mare şi
mult se va întoarce micşorat la neamurile întru care îi voi
risipi.
30. Că am cunoscut că nu Mă vor asculta, că este popor tare la
cerbice, ci se vor întoarce în inima lor în pământul înstrăinării
lor.
31. Şi vor cunoaşte că Eu sînt Domnul Dumnezeul lor; şi le voi da
inimă şi urechi de auzit;
32. Şi Mă vor lăuda în pământul înstrăinării lor şi vor pomeni
numele Meu.
33. Şi se vor întoarce de la cerbicia lor cea tare şi de la
lucrurile lor cele rele, că îşi vor aduce aminte de calea
părinţilor lor, care au păcătuit înaintea Domnului.
34. Şi ii voi întoarce în pământul despre care M-am jurat
părinţilor lor, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov, şi-l vor
stăpâni, şi îi voi înmulţi, şi nu se vor împuţina.
35. Şi le voi întări veşnică legătură ca să le fiu Dumnezeu si ei
Îmi vor fi popor şi nu voi mai mişca pe poporul Meu Israel din ţara
pe care le-am dat-o".
CAPITOLUL 3
Israel robit pentru părăsirea înţelepciunii lui Dumnezeu.
Proorocie despre Mesia.
1. Doamne atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, sufletul cel
strâmtorat şi duhul cel necăjit strigă către Tine.
2. Ascultă, Doamne, şi ne miluieşte, că am păcătuit înaintea
Ta.
3. Tu domneşti în veci, iar noi pierim fără încetare.
4. Doamne atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, auzi rugăciunea
celor ce au murit ai lui Israel, şi a fiilor celor care au păcătuit
înaintea Ta, care n-au ascultat glasul Tău, Dumnezeul lor, şi s-au
lipit de noi relele.
5. Nu-ţi aduce aminte de nedreptăţile părinţilor noştri, ci adu-ţi
aminte de mâna Ta şi de numele Tău în vremea aceasta.
6. Că Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru, şi Te vom lăuda pe Tine,
Doamne,
7. Că pentru aceea ai dat frica Ta în inimile noastre, ca să chemăm
numele Tău şi să Te lăudăm întru înstrăinarea noastră că am abătut
de la inima noastră toată nedreptatea părinţilor noştri, care au
păcătuit înaintea Ta.
8. Iată noi astăzi suntem încă întru înstrăinarea noastră, unde
ne-ai risipit spre ocară şi spre blestem, şi spre pedeapsă cuvenită
tuturor nedreptăţilor părinţilor noştri, care s-au depărtat de la
Domnul Dumnezeul lor.
9. Auzi, Israele, poruncile vieţii şi ia în urechi a cunoaşte
înţelepciunea.
10. Ce este, Israele, că eşti în pământul vrăjmaşilor? Te-ai
învechit în pământ străin.
11. Te-ai pângărit împreună cu cei morţi, te-ai socotit cu cei ce
se coboară în locuinţa morţilor.
12. Părăsit-ai izvorul înţelepciunii.
13. În calea lui Dumnezeu de ai fi umblat, ai fi locuit cu pace în
veci.
14. Învaţă unde este înţelepciunea, unde este tăria, unde este
puterea înţelegerii, pentru a cunoaşte de asemenea, unde este
lungimea zilelor şi viaţa, unde este lumina ochilor şi
pacea!
15. Cine a aflat locul ei şi cine a intrat în vistieriile
ei?
16. Unde sînt căpeteniile neamurilor şi cei ce stăpânesc fiarele
pământului?
17. Cei ce cu păsările cerului se joacă şi strâng argint şi aur, în
care nădăjduiesc oamenii şi a căror avere era fără
sfârşit?
18. Cei ce lucrau argintul şi se străduiau ca lucrările lor să fie
neîntrecute?
19. S-au stins şi în locuinţa morţilor coborând, alţii s-au sculat
în locul lor.
20. Cei mai tineri au văzut lumină şi au locuit pe pământ, şi calea
ştiinţei n-au cunoscut.
21. Nici n-au înţeles cărările ei, nici nu s-au ţinut de ea; fiii
lor s-au îndepărtat de la calea lor.
22. Nici nu s-a auzit de ea în Canaan, nici nu s-a văzut în
Teman.
23. Nici fiii Agarei, cei ce caută înţelepciunea cea de pe pământ,
nici neguţătorii Madianului şi ai Temanului şi povestitorii de
pilde, şi cei ce caută priceperea n-au cunoscut calea
înţelepciunii, nici nu şi-au adus aminte de cărările ei.
24. O, Israele! Cât este de mare templul lui Dumnezeu şi cît de
întins locul stăpânirii Lui!
25. Mare este şi n-are sfârşit, înalt şi nemăsurat!
26. Acolo au fost uriaşii cei vestiţi, înalţi la statură şi
iscusiţi în război.
27. Nu pe aceştia i-a ales Dumnezeu, nici calea ştiinţei nu le-a
dat;
28. Pierit-au pentru că n-au avut înţelepciune; pierit-au prin
nebunia lor.
29. Cine s-a suit în cer şi a luat înţelepciunea şi a coborât-o din
nori?
30. Cine a trecut marea ca s-o descopere şi s-o cumpere în schimbul
aurului curat?
31. Nu este nimeni care să ştie calea ei sau să cuprindă cărarea
ei;
32. Ci Cel care ştie toate o ştie pe ea şi o află cu înţelepciunea
Lui, El Care a zidit pământul pentru veşnicie şi 1-a umplut de
dobitoace.
33. El Care trimite lumina şi merge şi o cheamă pe ea, şi ea Îl
ascultă cu cutremur.
34. Din pricina Căruia stelele strălucesc la locul lor şi se
veselesc.
35. Chematu-le-a, şi ele au răspuns: "Iată-ne!" Ele strălucesc cu
bucurie pentru Cel care le-a făcut.
36. Acesta este Dumnezeul nostru, şi nimeni altul nu este asemenea
Lui.
37. Aflat-a toată calea ştiinţei şi a dat-o lui Iacob, sluga Sa, şi
lui Israel, cel iubit de Dânsul.
38. După aceasta pe pământ S-a arătat şi cu oamenii împreună a
locuit.
CAPITOLUL 4
Ierusalimul deplânge pustiirea sa. Îndemn spre răbdare.
Proorocie despre mântuire.
l. Aceasta este cartea poruncilor lui Dumnezeu şi legea care
dăinuieşte în veac; toţi cei ce o ţin vor trăi, iar cei ce au
părăsit-o vor pieri.
2. Întoarce-te, Iacove, şi te teme de ea, umblă prin strălucire în
preajma luminii ei.
3. Nu da altuia mărirea ta şi cele de folos ţie, celui de alt
neam.
4. Fericiţi suntem, Israele, că cele ce Îi plac lui Dumnezeu ni
s-au arătat.
5. Îndrăzneşte, poporul meu, pomenirea lui Israel.
6. Vândutu-v-aţi neamurilor nu spre pieire, ci, pentru că aţi
mâniat pe Dumnezeu, v-aţi dat vrăjmaşilor.
7. Pentru că aţi întărâtat pe Cel care v-a făcut, jertfind
demonilor, şi nu lui Dumnezeu.
8. Şi aţi uitat pe Cel care v-a zidit, pe Dumnezeul cel Veşnic, şi
aţi întristat Ierusalimul care v-a hrănit.
9. Văzut-a el mânia care v-a venit de la Dumnezeu şi a zis: Auziţi,
vecinele Sionului, Dumnezeu mi-a adus întristare mare,
10. Că am văzut robirea fiilor mei şi a fiicelor mele pe care le-a
adus lor Cel Veşnic.
11. Că i-am hrănit cu bucurie şi i-am slobozit cu plângere şi cu
jale.
12. Nimeni să nu se bucure de mine, care sînt văduvă şi părăsită de
mulţi; am fost pustiită pentru păcatele copiilor mei, abătuţi de la
legea lui Dumnezeu.
13. Şi judecăţile Lui nu le-au cunoscut, nici n-au umblat în căile
poruncilor lui Dumnezeu, nici pe cărările învăţăturii în dreptatea
Lui n-au mers.
14. Veniţi, vecinele Sionului, şi vă aduceţi aminte de robirea
fiilor şi a fiicelor mele, pe care le-a adus-o Cel
Veşnic.
15. Că a adus peste ei neam de departe, neam fără de ruşine şi de
altă limbă.
16. Că nu s-au ruşinat de cel bătrân, nici nu le-a fost milă de
prunc şi au luat pe cei iubiţi ai văduvei, şi pe mine m-au lăsat
singură, fără de fiice.
17. Şi eu cu ce v-aş putea ajuta?
18. Că Cel care v-a adus relele vă va scoate din mâna vrăjmaşilor
voştri.
19. Duceţi-vă, fiilor, duceţi-vă, că eu am rămas pustie.
20. Dezbrăcatu-m-am de veşmântul păcii şi m-am îmbrăcat cu sacul
rugăciunii mele, şi voi striga către Cel Veşnic în zilele
mele:
21. Îndrăzniţi, fiilor, strigaţi către Dumnezeu şi El vă va scoate
din silnica robie şi din mâna vrăjmaşilor.
22. Că eu de la Cel Veşnic am nădăjduit izbăvirea voastră şi mi-a
venit bucurie de la Cel Sfânt, pentru milostenia care va veni vouă
degrab de la El.
23. Că v-am trimis cu plângere şi cu jale, şi vă va întoarce către
mine Dumnezeu, cu bucurie şi veselie în veac.
24. Că precum au văzut acum vecinele Sionului robirea voastră, aşa
vor vedea curând izbăvirea voastră de la Dumnezeul vostru, care va
veni vouă cu slavă mare şi cu strălucirea Celui Veşnic.
25. Fiilor! Îndelung răbdaţi mânia care v-a venit de la Dumnezeu.
Vrăjmaşul te-a prigonit, dar vei vedea în curând pieirea lui şi pe
grumajii lui vei pune piciorul tău.
26. Copiii mei cei răsfăţaţi au mers pe căi aspre, au fost ridicaţi
ca o turmă prădată de vrăjmaş.
27. Îndrăzniţi, fiilor, şi strigaţi către Dumnezeu, că Cel care v-a
adus încercarea Îşi va aduce aminte de voi.
28. Că precum a fost cugetul vostru, ca să vă abateţi de la
Dumnezeu, întoarceţi-vă şi căutaţi-L de zece ori mai
puternic.
29. Că Acel Care v-a adus aceste nenorociri vă va aduce veşnică
veselie odată cu mântuirea voastră.
30. Îndrăzneşte, Ierusalime, te va mângâia Cel care ţi-a dat un
nume!
31. Vai de cei ce ţi-au făcut mult rău şi s-au bucurat de căderea
ta!
32. Vai cetăţilor ai căror robi au fost copiii tăi! Vai celei care
a primit pe fiii tăi!
33. Că precum ea s-a bucurat de căderea ta şi a fost fericită de
ruina ta, aşa se va mâhni pentru pustiirea sa.
34. Şi voi lua de la ea bucuria ei de cetate cu popor mult şi
semeţia ei va fi spre plângere.
35. Că un foc va veni peste ea de la Cel Veşnic, pentru zile
îndelungate, şi va fi locuită de demoni multă vreme.
36. Priveşte către răsărit, Ierusalime, şi vezi bucuria care-ţi
vine de la Dumnezeu.
37. Iată vin fiii tăi, pe care i-ai trimis, vin de la răsărit până
la apus, adunaţi prin cuvântul Celui Sfânt, bucurându-se de slava
lui Dumnezeu.
CAPITOLUL 5
Chemarea Ierusalimului spre bucurie pentru întoarcerea fiilor
săi cu mărire.
1. Dezbracă-te, Ierusalime, de haina întristării şi a suferinţei
tale şi îmbracă-te pentru totdeauna cu podoaba slavei lui
Dumnezeu.
2. Îmbracă veşmântul dreptăţii celei de la Dumnezeu, pune cununa
slavei Celui Veşnic pe capul tău,
3. Pentru că Dumnezeu va arăta tuturor celor de sub cer strălucirea
ta.
4. Că se va chema numele tău de la Dumnezeu pentru totdeauna:
"Pacea dreptăţii" şi "Strălucirea evlaviei".
5. Ridică-te, Ierusalime, ţine-te la înălţime şi priveşte spre
răsărit, vezi pe fiii tăi adunaţi de la apus la răsărit, prin
cuvântul Celui Sfânt, bucurându-se că Şi-a adus aminte de
ei.
6. Căci ei te părăsiseră mergând pe jos, sub pază de vrăjmaşi, dar
Dumnezeu ţi-i va aduce purtaţi întru mărire ca pe fiii de
rege.
7. Că a rânduit Dumnezeu să supună tot muntele înalt şi stâncile
cele veşnice, iar văile să se umple, să fie pământul neted, ca să
umble Israel fără frică sub slava lui Dumnezeu.
8. Şi vor face umbră lui Israel pădurile şi tot lemnul bine
mirositor, la porunca lui Dumnezeu;
9. Pentru că va călăuzi Dumnezeu pe Israel cu veselie la lumina
slavei Sale, dându-le ca pază îndurarea şi dreptatea Sa.
|