CAPITOLUL 1
Apostolul îndeamnă pe cititori să lupte pentru credinţa care s-a
dat sfinţilor. Pilde de pedeapsă trimisă asupra celor răi: iudeii,
îngerii, Sodoma şi Gomora. Arhanghelul Mihail şi satan. Cuvintele
lui Enoh şi ale apostolilor.
1. Iuda, rob al lui Iisus Hristos şi frate al lui Iacov, celor ce
sunt chemaţi, iubiţi în Dumnezeu-Tatăl şi păstraţi pentru Iisus
Hristos:
2. Milă vouă şi pace şi iubirea să se înmulţească!
3. Iubiţilor, punând toată râvna să vă scriu despre mântuirea cea
de obşte, simţit-am nevoie să vă scriu şi să vă îndemn ca să
luptaţi pentru credinţa dată sfinţilor, odată pentru
totdeauna.
4. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiţi, care de
mai înainte au fost rânduiţi spre această osândă, schimbând ei
harul Dumnezeului nostru în desfrânare, şi care tăgăduiesc pe
singurul nostru Stăpân şi Domn, pe Iisus Hristos.
5. Voiesc dar să vă aduc aminte vouă celor ce aţi ştiut odată toate
acestea că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din pământul
Egiptului, a pierdut, după aceea, pe cei ce n-au crezut.
6. Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit
locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri veşnice,
spre judecata zilei celei mari.
7. Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor care, în
acelaşi chip ca acestea, s-au dat la desfrânare şi au umblat după
trup străin, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui
veşnic.
8. Asemenea deci şi aceştia, visând, pângăresc trupul, leapădă
stăpânirea şi hulesc măririle (cereşti).
9. Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului,
certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă
judecată de hulă, ci a zis: "Să te certe pe tine Domnul!"
10. Aceştia însă defaimă cele ce nu cunosc, iar cele ce, - ca
dobitoacele necuvântătoare, - ştiu din fire, într-acestea îşi
găsesc pieirea.
11. Vai lor! Că au umblat în calea lui Cain şi, pentru plată, s-au
dat cu totul în rătăcirea lui Balaam şi au pierit ca în răzvrătirea
lui Core.
12. Aceştia sunt ca nişte pete de necurăţie la mesele voastre
obşteşti, ospătând fără sfială împreună cu voi, îmbuibându-se pe ei
înşişi, nori fără apă, purtaţi de vânturi, pomi tomnatici fără
roade, de două ori uscaţi şi dezrădăcinaţi,
13. Valuri sălbatice ale mării, care îşi spumegă ruşinea lor, stele
rătăcitoare, cărora întunericul întunericului li se păstrează în
veşnicie.
14. Dar şi Enoh, al şaptelea de la Adam, a proorocit despre
aceştia, zicând: Iată, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai
Lui,
15. Ca să facă judecată împotriva tuturor şi să mustre pe toţi
nelegiuiţii de toate faptele nelegiuirii lor, în care au făcut
fărădelege, şi de toate cuvintele de ocară pe care ei, păcătoşi,
netemători de Dumnezeu, le-au rostit împotriva Lui.
16. Aceştia sunt cârtitori, nemulţumiţi cu starea lor, umblând după
poftele lor şi gura lor grăieşte lucruri trufaşe, deşi, pentru
folos, dau unor feţe mare cinste.
17. Voi, însă, iubiţilor, aduceţi-vă aminte de cuvintele zise mai
dinainte de către apostolii Domnului nostru Iisus
Hristos,
18. Că ei vă spuneau: În vremea de pe urmă vor fi batjocoritori,
umblând potrivit cu poftele lor nelegiuite.
19. Aceştia sunt cei ce fac dezbinări, (oameni) fireşti, care nu au
Duhul.
20. Dar voi, iubiţilor, zidiţi-vă pe voi înşivă, întru a voastră
prea sfântă credinţă, rugându-vă în Duhul Sfânt.
21. Păziţi-vă întru dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi mila
Domnului nostru Iisus Hristos, spre viaţă veşnică.
22. Şi pe unii, şovăitori, mustraţi-i,
23. Pe alţii, smulgându-i din foc, mântuiţi-i; de alţii, însă,
fie-vă milă cu frică, urând şi cămaşa spurcată de pe trupul
lor.
24. Iar Celui ce poate să vă păzească pe voi de orice cădere şi să
vă pună înaintea slavei Lui, neprihăniţi cu bucurie mare,
25. Singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Iisus Hristos,
Domnul nostru, slavă, preamărire, putere şi stăpânire, mai înainte
de tot veacul şi acum şi întru toţi vecii. Amin!
|