CAPITOLUL 1
Hristos este mântuirea şi nădejdea noastră. Durerile de azi
lămuresc credinţa. Mântuirea aceasta a fost vestită de prooroci.
Îndemnuri la viaţă sfântă.
1. Petru, apostol al lui Iisus Hristos, către cei ce trăiesc
împrăştiaţi printre străini, în Pont, în Galatia, în Capadocia, în
Asia şi în Bitinia,
2. Aleşi după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu-Tatăl, şi
prin sfinţirea de către Duhul, spre ascultare şi stropirea cu
sângele lui Iisus Hristos: har vouă şi pacea să se
înmulţească!
3. Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus
Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos
din morţi, ne-a născut din nou, spre nădejde vie,
4. Spre moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi neveştejită,
păstrată în ceruri pentru voi,
5. Cei ce sunteţi păziţi cu puterea lui Dumnezeu, prin credinţă,
spre mântuire, gata să se dea pe faţă în vremea de apoi.
6. Întru aceasta vă bucuraţi, măcar că acum ar trebui să fiţi
trişti, încercaţi fiind de multe feluri de ispite pentru puţină
vreme,
7. Pentru ca credinţa voastră încercată, mult mai de preţ decât
aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc, să fie găsită spre laudă
şi spre slavă şi spre cinste, la arătarea lui Iisus
Hristos.
8. Pe El, fără să-L fi văzut, Îl iubiţi; întru El, deşi acum nu-L
vedeţi, voi credeţi şi vă bucuraţi cu bucurie negrăită şi
preamărită,
9. Dobândind răsplata credinţei voastre, mântuirea
sufletelor.
10. Această mântuire au căutat-o cu stăruinţă şi au cercetat-o cu
de-amănuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea să
vină la voi.
11. Cercetând în care şi în ce fel de vreme le arăta Duhul lui
Hristos, Care era întru ei, când le mărturisea de mai înainte
despre patimile lui Hristos şi despre măririle cele de după
ele,
12. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi
slujeau ei aceste lucruri, care acum vi s-au vestit prin cei ce,
întru Duhul Sfânt trimis din cer, v-au propovăduit Evanghelia, spre
care şi îngerii doresc să privească.
13. Pentru aceea, încingând mijloacele cugetului vostru,
trezindu-vă, nădăjduiţi desăvârşit în harul care vi se va da vouă,
la arătarea lui Iisus Hristos.
14. Ca fii ascultători, nu vă potriviţi poftelor de mai înainte,
din vremea neştiinţei voastre,
15. Ci, după Sfântul Care v-a chemat pe voi, fiţi şi voi înşivă
sfinţi în toată petrecerea vieţii.
16. Că scris este: "Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt
Sfânt".
17. Şi dacă chemaţi Tată pe Cel ce judecă cu nepărtinire, după
lucrul fiecăruia, petreceţi în frică zilele vremelniciei
voastre,
18. Ştiind că nu cu lucruri stricăcioase, cu argint sau cu aur, aţi
fost răscumpăraţi din viaţa voastră deşartă, lăsată de la
părinţi,
19. Ci cu scumpul sânge al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat
şi neprihănit,
20. Care a fost cunoscut mai dinainte de întemeierea lumii, dar
Care S-a arătat, în anii cei mai de pe urmă, pentru voi,
21. Cei ce prin El aţi crezut în Dumnezeu, Care L-a înviat pe El
din morţi, şi I-a dat Lui slavă, ca să vă fie credinţa şi nădejdea
voastră în Dumnezeu.
22. Curăţindu-vă sufletele prin ascultarea de adevăr, spre
nefăţarnică iubire de fraţi, iubiţi-vă unul pe altul, din toată
inima, cu toată stăruinţa,
23. Fiind născuţi din nou nu din sămânţă stricăcioasă, ci din
nestricăcioasă, prin cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi care rămâne
în veac.
24. Pentru că tot trupul este ca iarba şi toată slava lui ca
floarea ierbii: uscatu-s-a iarba şi floarea a căzut,
25. Iar cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este cuvântul,
care vi s-a binevestit.
CAPITOLUL 2
Hristos este piatra cea din capul unghiului.
1. Deci, lepădând toată răutatea şi tot vicleşugul şi
făţărniciile şi pizmele şi toate clevetirile,
2. Ca nişte prunci de curând născuţi, să doriţi laptele cel
duhovnicesc şi neprefăcut, ca prin el să creşteţi spre
mântuire,
3. De vreme ce aţi gustat şi aţi văzut că bun este
Domnul.
4. Apropiaţi-vă de El, piatra cea vie, de oameni într-adevăr
neluată în seamă, dar la Dumnezeu aleasă şi de preţ;
5. Şi voi înşivă, ca pietre vii, zidiţi-vă drept casă
duhovnicească, preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti,
bine-plăcute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos;
6. Pentru că scris este în Scriptură: "Iată, pun în Sion Piatra din
capul unghiului, aleasă, de mare preţ, şi cel ce va crede în ea nu
se va ruşina".
7. Pentru voi, deci, care credeţi, (Piatra) este cinstea; iar
pentru cei ce nu cred, piatra pe care n-au băgat-o în seamă
ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului,
8. Şi piatră de poticnire şi stâncă de sminteală, de care se
poticnesc, fiindcă n-au dat ascultare cuvântului, spre care au şi
fost puşi.
9. Iar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam
sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiţi în lume bunătăţile
Celui ce v-a chemat din întuneric, la lumina Sa cea
minunată,
10. Voi care odinioară nu eraţi popor, iar acum sunteţi poporul lui
Dumnezeu; voi care odinioară n-aveaţi parte de milă, iar acum
sunteţi miluiţi.
11. Iubiţilor, vă îndemn ca pe nişte străini ce sunteţi şi călători
aici pe pământ, să vă feriţi de poftele cele trupeşti care se
războiesc împotriva sufletului.
12. Purtaţi-vă cu cinste între neamuri, ca în ceea ce ei acum vă
bârfesc ca pe nişte făcători de rele, privind ei mai de aproape
faptele voastre cele bune, să preamărească pe Dumnezeu, în ziua
când îi va cerceta.
13. Supuneţi-vă, pentru Domnul, oricărei orânduiri omeneşti, fie
împăratului, ca înalt stăpânitor,
14. Fie dregătorilor, ca unora ce sunt trimişi de el, spre
pedepsirea făcătorilor de rele şi spre lauda făcătorilor de
bine;
15. Căci aşa este voia lui Dumnezeu, ca voi, prin faptele voastre
cele bune, să închideţi gura oamenilor fără minte şi fără
cunoştinţă.
16. Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea
drept acoperământ al răutăţii, ci ca robi ai lui
Dumnezeu.
17. Daţi tuturor cinste, iubiţi frăţia, temeţi-vă de Dumnezeu,
cinstiţi pe împărat.
18. Slugilor, supuneţi-vă stăpânilor voştri, cu toată frica, nu
numai celor buni şi blânzi, ci şi celor urâcioşi.
19. Căci aceasta este plăcut lui Dumnezeu, să sufere cineva
întristări, pe nedrept, cu gândul la El.
20. Căci, ce laudă este dacă, pentru greşeală, primiţi bătaie întru
răbdare? Iar dacă, pentru binele făcut, veţi pătimi şi veţi răbda,
aceasta este plăcut lui Dumnezeu.
21. Căci spre aceasta aţi fost chemaţi, că şi Hristos a pătimit
pentru voi, lăsându-vă pildă, ca să păşiţi pe urmele Lui,
22. Care n-a săvârşit nici un păcat, nici s-a aflat vicleşug în
gura Lui,
23. Şi Care, ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; suferind, nu
ameninţa, ci Se lăsa în ştirea Celui ce judecă cu
dreptate.
24. El a purtat păcatele noastre, în trupul Său, pe lemn, pentru ca
noi, murind faţă de păcate, să vieţuim dreptăţii: cu a Cărui rană
v-aţi vindecat.
25. Căci eraţi ca nişte oi rătăcite, dar v-aţi întors acum la
Păstorul şi la Păzitorul sufletelor voastre.
CAPITOLUL 3
Îndemnuri către soţi. Îndemnuri tuturor spre dragoste şi
blândeţe. Suferinţa Domnului şi pogorârea Lui în iad. Puterea
Botezului.
1. Asemenea şi voi, femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, aşa
încât, chiar dacă sunt unii care nu se pleacă cuvântului, să fie
câştigaţi, fără propovăduire, prin purtarea femeilor lor,
2. Văzând de aproape viaţa voastră curată şi plină de
sfială.
3. Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului,
podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe,
4. Ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa
podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ
înaintea lui Dumnezeu.
5. Că aşa se împodobeau, odinioară, şi sfintele femei, care
nădăjduiau în Dumnezeu, supunându-se bărbaţilor lor,
6. Precum Sarra asculta de Avraam şi-l numea pe el domn, ale cărei
fiice sunteţi, dacă faceţi ce e bine şi nu vă temeţi de
nimic.
7. Voi, bărbaţilor, de asemenea, trăiţi înţelepţeşte cu femeile
voastre, ca fiind făpturi mai slabe, şi faceţi-le parte de cinste,
ca unora care, împreună cu voi, sunt moştenitoare ale harului
vieţii, aşa încât rugăciunile voastre să nu fie
împiedicate.
8. În sfârşit, fiţi toţi într-un gând, împreună-pătimitori,
iubitori de fraţi, milostivi, smeriţi.
9. Nu răsplătiţi răul cu rău sau ocara cu ocară, ci, dimpotrivă,
binecuvântaţi, căci spre aceasta aţi fost chemaţi, ca să moşteniţi
binecuvântarea.
10. Cel ce voieşte să iubească viaţa şi să vadă zile bune să-şi
oprească limba de la rău şi buzele sale să nu grăiască
vicleşug;
11. Să se ferească de rău şi să facă bine; să caute pacea şi s-o
urmeze;
12. Căci ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui spre
rugăciunile lor, iar faţa Domnului este împotriva celor ce fac
rele.
13. Şi cine vă va face vouă rău, dacă sunteţi plini de râvnă pentru
bine?
14. Dar de veţi şi pătimi pentru dreptate, fericiţi veţi fi. Iar de
frica lor să nu vă temeţi, nici să vă tulburaţi.
15. Ci pe Domnul, pe Hristos, să-L sfinţiţi în inimile voastre şi
să fiţi gata totdeauna să răspundeţi oricui vă cere socoteală
despre nădejdea voastră,
16. Dar cu blândeţe şi cu frică, având cuget curat, ca, tocmai în
ceea ce sunteţi clevetiţi, să iasă de ruşine cei ce grăiesc de rău
purtarea voastră cea bună întru Hristos.
17. Căci e mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să pătimiţi
făcând cele bune, decât făcând cele rele.
18. Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele
noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la
Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul,
19. Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în
închisoare,
20. Care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a
lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în
care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă.
21. Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă
mântuieşte astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului,
ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui
Iisus Hristos,
22. Care, după ce S-a suit la cer, este de-a dreapta lui Dumnezeu,
şi se supun Lui îngerii şi stăpâniile şi puterile.
CAPITOLUL 4
Îndemnuri către credincioşi să se lase de păcat, să aibă mereu
pildă pe Domnul şi să ia aminte la obştescul sfârşit care se
apropie. Mângâieri în ziua prigoanelor.
1. Aşadar, fiindcă Hristos a pătimit cu trupul, înarmaţi-vă şi
voi cu gândul acesta: că cine a suferit cu trupul a isprăvit cu
păcatul,
2. Ca să nu mai trăiască timpul ce mai are de trăit în trup după
poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu.
3. Destul este că, în vremurile trecute, aţi făcut cu desăvârşire
voia neamurilor, umblând în desfrânări, în pofte, în beţii, în
ospeţe fără măsură, în petreceri cu vin mult şi în neiertate
slujiri idoleşti.
4. De aceea ei se miră că voi nu mai alergaţi cu ei în aceeaşi
revărsare a desfrâului şi vă hulesc.
5. Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii
şi morţii.
6. Că spre aceasta s-a binevestit morţilor, ca să fie judecaţi ca
oameni, după trup, dar să vieze, după Dumnezeu cu duhul.
7. Iar sfârşitul tuturor s-a apropiat; fiţi dar cu mintea întreagă
şi privegheaţi în rugăciuni.
8. Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea
dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de
păcate.
9. Fiţi, între voi, iubitori de străini, fără cârtire.
10. După darul pe care l-a primit fiecare, slujiţi unii altora, ca
nişte buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui
Dumnezeu.
11. Dacă vorbeşte cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu;
dacă slujeşte cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe care o dă
Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu să se slăvească prin Iisus
Hristos, Căruia Îi este slava şi stăpânirea în vecii vecilor.
Amin.
12. Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi spre
ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin,
13. Ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos,
bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu
bucurie mare.
14. De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi,
căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi; de
către unii El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte.
15. Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător
de rele, sau ca un râvnitor de lucruri străine.
16. Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească
pe Dumnezeu, pentru numele acesta.
17. Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui
Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul
celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?
18. Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel
necredincios şi păcătos?
19. Pentru aceea, şi cei ce suferă, după voia lui Dumnezeu, să-şi
încredinţeze Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, săvârşind
fapte bune.
CAPITOLUL 5
Datoriile preoţilor şi ale credincioşilor. Îndemnuri la umilinţă
şi la priveghere. Urări de bine şi închinăciune.
1. Pe preoţii cei dintre voi îi rog ca unul ce sunt
împreună-preot şi martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al
slavei celei ce va să se descopere:
2. Păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o,
nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig
urât, ci din dragoste;
3. Nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă
turmei.
4. Iar când Se va arăta Mai-marele păstorilor, veţi lua cununa cea
neveştejită a măririi.
5. Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi
toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că
Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă
har.
6. Deci, smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă
înalţe la timpul cuvenit.
7. Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci El are grijă de
voi.
8. Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă,
răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită,
9. Căruia staţi împotrivă, tari în credinţă, ştiind că aceleaşi
suferinţe îndură şi fraţii voştri în lume.
10. Iar Dumnezeul a tot harul, Care v-a chemat la slava Sa cea
veşnică, întru Hristos Iisus, El însuşi, după ce veţi suferi puţină
vreme, vă va duce la desăvârşire, vă va întări, vă va împuternici,
vă va face neclintiţi.
11. A Lui fie slava şi puterea în vecii vecilor. Amin!
12. V-am scris aceste puţine lucruri, prin Silvan, pe care îl
socotesc frate credincios, ca să vă îndemn şi să vă mărturisesc că
adevăratul har al lui Dumnezeu este acesta, în care
staţi.
13. Biserica cea aleasă din Babilon şi Marcu, fiul meu, vă
îmbrăţişează.
14. Îmbrăţişaţi-vă unul pe altul cu sărutarea dragostei. Pace vouă
tuturor, celor întru Hristos Iisus. Amin.
|