CAPITOLUL 1
Ispitele sunt folositoare. Avuţiile trec degrabă. Ascultarea şi
împlinirea Legii. Limba trebuie ţinută în frâu.
1. Iacov, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, celor
douăsprezece seminţii, care sunt în împrăştiere,
salutare.
2. Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când cădeţi în felurite
ispite,
3. Ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează
răbdarea;
4. Iar răbdarea să-şi aibă lucrul ei desăvârşit, ca să fiţi
desăvârşiţi şi întregi, nelipsiţi fiind de nimic.
5. Şi de este cineva din voi lipsit de înţelepciune, să o ceară de
la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor fără deosebire şi fără înfruntare;
şi i se va da.
6. Să ceară însă cu credinţă, fără să aibă nici o îndoială, pentru
că cine se îndoieşte este asemenea valului mării, mişcat de vânt şi
aruncat încoace şi încolo.
7. Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la
Dumnezeu.
8. Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile
sale.
9. Iar fratele cel smerit să se laude întru înălţimea sa,
10. Şi cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea
ierbii.
11. Căci a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a
căzut şi frumuseţea feţei ei a pierit; tot aşa se va veşteji şi
bogatul în alergăturile sale.
12. Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit
făcându-se va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu
celor ce Îl iubesc pe El.
13. Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu
sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El
însuşi nu ispiteşte pe nimeni.
14. Ci fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta
sa.
15. Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată
săvârşit, aduce moarte.
16. Nu vă înşelaţi, fraţii mei prea iubiţi:
17. Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este,
pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare
sau umbră de mutare.
18. După voia Sa ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim
începătură făpturilor Lui.
19. Să ştiţi, iubiţii mei fraţi: orice om să fie grabnic la
ascultare, zăbavnic la vorbire, zăbavnic la mânie.
20. Căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.
21. Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea şi prisosinţa
răutăţii, primiţi cu blândeţe cuvântul sădit în voi, care poate să
mântuiască sufletele voastre.
22. Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători
ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă.
23. Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu şi
împlinitor, el seamănă cu omul care priveşte în oglindă faţa firii
sale;
24. S-a privit pe sine şi s-a dus şi îndată a uitat ce fel
era.
25. Cine s-a uitat, însă, de aproape în legea cea desăvârşită a
libertăţii şi a stăruit în ea, făcându-se nu ascultător care uită,
ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea
sa.
26. Dacă cineva socoteşte că e cucernic, dar nu îşi ţine limba în
frâu, ci îşi amăgeşte inima, cucernicia acestuia este
zadarnică.
27. Cucernicia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl,
aceasta este: să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor,
şi să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii.
CAPITOLUL 2
Credinţa fără de fapte, moartă este.
1. Fraţii mei, nu căutând la faţa omului să aveţi credinţa în
Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei.
2. Căci, dacă va intra în adunarea voastră un om cu inele de aur în
degete, în haină strălucită, şi va intra şi un sărac, în haină
murdară,
3. Iar voi puneţi ochii pe cel care poartă haină strălucită şi-i
ziceţi: Tu şezi bine aici, pe când săracului îi ziceţi: Tu stai
acolo, în picioare, sau: Şezi jos, la picioarele mele,
4. N-aţi făcut voi, oare, în gândul vostru, deosebire între unul şi
altul şi nu v-aţi făcut judecători cu socoteli viclene?
5. Ascultaţi, iubiţii mei fraţi: Au nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce
sunt săraci în ochii lumii, dar bogaţi în credinţă şi moştenitori
ai împărăţiei pe care a făgăduit-o El celor ce Îl iubesc?
6. Iar voi aţi necinstit pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc
pe voi şi nu ei vă târăsc la judecăţi?
7. Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun întru care aţi fost
chemaţi?
8. Dacă, într-adevăr, împliniţi legea împărătească, potrivit
Scripturii: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi", bine
faceţi;
9. Iar de căutaţi la faţa omului, faceţi păcat şi legea vă
osândeşte ca pe nişte călcători de lege.
10. Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură
poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile.
11. Căci Cel ce a zis: "Să nu săvârşeşti adulter", a zis şi: "Să nu
ucizi". Şi dacă nu săvârşeşti adulter, dar ucizi, te-ai făcut
călcător de lege.
12. Aşa să grăiţi şi aşa să lucraţi, ca unii care veţi fi judecaţi
prin legea libertăţii.
13. Căci judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Şi
mila biruieşte în faţa judecăţii.
14. Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar
fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască?
15. Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de
toate zilele,
16. Şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă
şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar
fi folosul?
17. Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea
însăşi.
18. Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi
credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele,
credinţa mea.
19. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred
şi se cutremură.
20. Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de
fapte moartă este?
21. Avraam, părintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, când a
pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic?
22. Vezi că, credinţa lucra împreună cu faptele lui şi din fapte
credinţa s-a desăvârşit?
23. Şi s-a împlinit Scriptura care zice: "Şi a crezut Avraam lui
Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate" şi "a fost numit prieten
al lui Dumnezeu".
24. Vedeţi dar că din fapte este îndreptat omul, iar nu numai din
credinţă.
25. La fel şi Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat când
a primit pe cei trimişi şi i-a scos afară, pe altă cale?
26. Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel şi credinţa
fără de fapte, moartă este.
CAPITOLUL 3
Înfrânarea limbii. Adevărata înţelepciune.
1. Nu vă faceţi voi mulţi învăţători, fraţii mei, ştiind că
(noi, învăţătorii) mai mare osândă vom lua.
2. Pentru că toţi greşim în multe chipuri; dacă nu greşeşte cineva
în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit, în stare să înfrâneze şi
tot trupul.
3. Dar, dacă noi punem în gura cailor frâul, ca să ni-i supunem,
ducem după noi şi trupul lor întreg.
4. Iată şi corăbiile, deşi sunt atât de mari şi împinse de vânturi
aprige, sunt totuşi purtate de o cârmă foarte mică încotro
hotărăşte vrerea cârmaciului.
5. Aşa şi limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte!
Iată puţin foc şi cât codru aprinde!
6. Foc este şi limba, lume a fărădelegii! Limba îşi are locul ei
între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc
drumul vieţii, după ce aprinsă a fost ea de flăcările
gheenei.
7. Pentru că orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de
vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de firea
omenească,
8. Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este
un rău fără astâmpăr; ea este plină de venin aducător de
moarte.
9. Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu şi Tatăl, şi cu ea blestemăm pe
oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
10. Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie,
fraţii mei, să fie acestea aşa.
11. Oare izvorul aruncă din aceeaşi vână, şi apa dulce şi pe cea
amară?
12. Nu cumva poate smochinul, fraţilor, să facă măsline, sau viţa
de vie să facă smochine? Tot aşa, izvorul sărat nu poate să dea apă
dulce.
13. Cine este, între voi, înţelept şi priceput? Să arate, din
buna-i purtare, faptele lui, în blândeţea înţelepciunii.
14. Iar dacă aveţi râvnire amară şi zavistie, în inimile voastre,
nu vă lăudaţi, nici nu minţiţi împotriva adevărului.
15. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească,
trupească, demonică.
16. Deci, unde este pizmă şi zavistie, acolo este neorânduială şi
orice lucru rău.
17. Iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică,
îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune,
neîndoielnică şi nefăţarnică.
18. Şi roada dreptăţii se seamănă întru pace de cei ce lucrează
pacea.
CAPITOLUL 4
Să fugim de plăcerile deşarte. Împotriva bârfitorilor şi a celor
îngâmfaţi.
1. De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare,
nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele
voastre?
2. Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi dobândi ce
doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu
cereţi.
3. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi
în plăceri.
4. Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este
duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea
se face vrăjmaş lui Dumnezeu.
5. Sau vi se pare că Scriptura grăieşte în deşert? Duhul, care
sălăşluieşte în noi, ne pofteşte spre zavistie?
6. Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: "Dumnezeu celor
mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har".
7. Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Staţi împotriva diavolului şi el
va fugi de la voi.
8. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi Se va apropia şi El de voi.
Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor, şi sfinţiţi-vă inimile, voi cei
îndoielnici.
9. Pătrundeţi-vă de durere. Întristaţi-vă şi vă jeliţi. Râsul
întoarcă-se în plâns şi bucuria voastră în întristare.
10. Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa.
11. Nu vă grăiţi de rău unul pe altul, fraţilor. Cel ce grăieşte de
rău pe frate, ori judecă pe fratele său, grăieşte de rău legea şi
judecă legea; iar dacă judeci legea nu eşti împlinitor al legii, ci
judecător.
12. Unul este Dătătorul legii şi Judecătorul: Cel ce poate să
mântuiască şi să piardă. Iar tu cine eşti, care judeci pe
aproapele?
13. Veniţi acum cei care ziceţi: Astăzi sau mâine vom merge în
cutare cetate, vom sta acolo un an şi vom face negoţ şi vom
câştiga,
14. Voi, care nu ştiţi ce se va întâmpla mâine, că ce este viaţa
voastră? Abur sunteţi, care se arată o clipă, apoi piere.
15. În loc ca voi să ziceţi: Dacă Domnul voieşte, vom trăi şi vom
face aceasta sau aceea.
16. Şi acum vă lăudaţi în trufia voastră. Orice laudă de acest fel
este rea.
17. Drept aceea, cine ştie să facă ce e bine şi nu face păcat
are.
CAPITOLUL 5
Sfaturi către cei avuţi. Răbdarea, jurământul, îngrijirea
bolnavilor. Puterea rugăciunilor. Despre cei căzuţi.
1. Veniţi acum, voi bogaţilor, plângeţi şi vă tânguiţi de
necazurile care vor să vină asupra voastră.
2. Bogăţia voastră a putrezit şi hainele voastre le-au mâncat
moliile.
3. Aurul vostru şi argintul au ruginit şi rugina lor va fi mărturie
asupra voastră şi ca focul va mistui trupurile voastre; aţi strâns
comori în vremea din urmă.
4. Dar, iată, plata lucrătorilor care au secerat ţarinile voastre,
pe care voi aţi oprit-o, strigă; şi strigătele secerătorilor au
intrat în urechile Domnului Sabaot.
5. V-aţi desfătat pe pământ şi v-aţi dezmierdat; hrănit-aţi inimile
voastre în ziua înjunghierii.
6. Osândit-aţi, omorât-aţi pe cel drept; el nu vi se
împotriveşte.
7. Drept aceea, fiţi îndelung-răbdători, fraţilor, până la venirea
Domnului. Iată, plugarul aşteaptă roada cea scumpă a pământului,
îndelung răbdând, până ce primeşte ploaia timpurie şi
târzie.
8. Fiţi, dar, şi voi îndelung-răbdători, întăriţi inimile voastre,
căci venirea Domnului s-a apropiat.
9. Nu vă plângeţi, fraţilor, unul împotriva celuilalt, ca să nu
fiţi judecaţi; iată judecătorul stă înaintea uşilor.
10. Luaţi, fraţilor, pildă de suferinţă şi de îndelungă răbdare pe
proorocii care au grăit în numele Domnului.
11. Iată, noi fericim pe cei ce au răbdat: aţi auzit de răbdarea
lui Iov şi aţi văzut sfârşitul hărăzit lui de Domnul; că
mult-milostiv este Domnul şi îndurător.
12. Iar înainte de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer,
nici pe pământ, nici cu orice alt jurământ, ci să vă fie vouă ce
este da, da, şi ce este nu, nu, ca să nu cădeţi sub
judecată.
13. Este vreunul dintre voi în suferinţă? Să se roage. Este cineva
cu inimă bună? Să cânte psalmi.
14. Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să
se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele
Domnului.
15. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va
ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui.
16. Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul
pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea
stăruitoare a dreptului.
17. Ilie era om, cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a
rugat ca să nu plouă şi nu a plouat trei ani şi şase
luni.
18. Şi iarăşi s-a rugat şi cerul a dat ploaie şi pământul a
odrăslit roada sa.
19. Fraţii mei, dacă vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va
întoarce cineva,
20. Să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui
îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de
păcate.
|