CAPITOLUL 1
Lucrul lui Tit întru înjghebarea Bisericii din Creta. Ce fel
sunt cretanii. Toate sunt curate pentru cei curaţi.
1. Pavel, robul lui Dumnezeu şi apostol al lui Iisus Hristos, după
credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi după cunoştinţa adevărului cel
întocmai cu dreapta credinţă,
2. - Întru nădejdea vieţii veşnice, pe care a făgăduit-o mai
înainte de anii veacurilor Dumnezeu, Care nu minte,
3. Şi Care, la timpul cuvenit, Şi-a făcut cunoscut cuvântul Său,
prin propovăduirea încredinţată mie, după porunca Mântuitorului
nostru Dumnezeu -
4. Lui Tit, adevăratul fiu după credinţa cea de obşte: Har, milă şi
pace, de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul Iisus Hristos,
Mântuitorul nostru.
5. Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce
mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am
rânduit:
6. De este cineva fără de prihană, bărbat al unei femei, având fii
credincioşi, nu sub învinuire de desfrânare sau
neascultători.
7. Căci se cuvine ca episcopul să fie fără de prihană, ca un iconom
al lui Dumnezeu, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dat la
băutură, paşnic, nepoftitor de câştig urât,
8. Ci iubitor de străini, iubitor de bine, înţelept, drept, cuvios,
cumpătat,
9. Ţinându-se de cuvântul cel credincios al învăţăturii, ca să fie
destoinic şi să îndemne la învăţătura cea sănătoasă şi să mustre pe
cei potrivnici.
10. Pentru că mulţi sunt răzvrătiţi, grăitori în deşert şi
înşelători, mai ales cei din tăierea împrejur,
11. Cărora trebuie să li se închidă gura ca unora care răzvrătesc
case întregi, învăţând, pentru câştig urât, cele ce nu se
cuvin.
12. Unul dintre ei, chiar un prooroc al lor, a rostit: Cretanii
sunt pururea mincinoşi, fiare rele, pântece leneşe.
13. Mărturia aceasta este adevărată; pentru care pricină, mustră-i
cu asprime, ca să fie sănătoşi în credinţă,
14. Şi să nu dea ascultare basmelor iudaiceşti şi poruncilor unor
oameni, care se întorc de la adevăr.
15. Toate sunt curate pentru cei curaţi; iar pentru cei întinaţi şi
necredincioşi nimeni nu este curat, ci li s-au întinat lor şi
mintea şi cugetul.
16. Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl
tăgăduiesc, urâcioşi fiind, nesupuşi, şi la orice lucru bun,
netrebnici.
CAPITOLUL 2
Sfaturi bătrânilor, bătrânelor, tinerilor, slugilor. Darul cel
mântuitor s-a arătat tuturor.
1. Dar tu grăieşte cele ce se cuvin învăţăturii
sănătoase.
2. Bătrânii să fie treji, cinstiţi, întregi la minte, sănătoşi în
credinţă, în dragoste, în răbdare;
3. Bătrânele de asemenea să aibă, în înfăţişare, sfinţită cuviinţă,
să fie neclevetitoare, nerobite de vin mult, să înveţe de
bine,
4. Ca să înţelepţească pe cele tinere să-şi iubească bărbaţii,
să-şi iubească copiii,
5. Şi să fie cumpătate, curate, gospodine, bune, plecate bărbaţilor
lor, ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu.
6. Îndeamnă, de asemenea, pe cei tineri să fie cumpătaţi.
7. Întru toate arată-te pe tine pildă de fapte bune, dovedind în
învăţătură neschimbare, cuviinţă,
8. Cuvânt sănătos şi fără prihană, pentru ca cel potrivnic să se
ruşineze, neavând de zis nimic rău despre noi.
9. Slugile să se supună stăpânilor lor, întru toate, ca să fie
bine-plăcute, neîntorcându-le vorba,
10. Să nu dosească ceva, ci să le arate toată buna credinţă, ca să
facă de cinste întru toate învăţătura Mântuitorului nostru
Dumnezeu.
11. Căci harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor
oamenilor,
12. Învăţându-ne pe noi să lepădăm fărădelegea şi poftele lumeşti
şi, în veacul de acum, să trăim cu înţelepciune, cu dreptate şi cu
cucernicie;
13. Şi să aşteptăm fericita nădejde şi arătarea slavei marelui
Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Hristos Iisus,
14. Care S-a dat pe Sine pentru noi, ca să ne izbăvească de toată
fărădelegea şi să-Şi curăţească Lui popor ales, râvnitor de fapte
bune.
15. Acestea grăieşte, îndeamnă şi mustră cu toată tăria. Nimeni să
nu te dispreţuiască.
CAPITOLUL 3
Cum trebuie să fie cei înnoiţi prin Duhul. Dezbinătorul trebuie
ocolit.
1. Adu-le aminte să se supună stăpânirilor şi dregătorilor, să
asculte, să fie gata la orice lucru bun,
2. Să nu defaime pe nimeni, să fie paşnici, să fie îngăduitori,
arătând întreaga blândeţe faţă de toţi oamenii.
3. Căci şi noi eram altădată fără de minte, neascultători, amăgiţi,
slujind poftelor şi multor feluri de desfătări, petrecând viaţa în
răutate şi pizmuire, urâţi fiind şi urându-ne unul pe
altul;
4. Iar când bunătatea şi iubirea de oameni a Mântuitorului nostru
Dumnezeu s-au arătat,
5. El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite
de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua
şi prin înnoirea Duhului Sfânt,
6. Pe Care L-a vărsat peste noi, din belşug, prin Iisus Hristos,
Mântuitorul nostru,
7. Ca îndreptându-ne prin harul Lui, să ne facem, după nădejde,
moştenitorii vieţii celei veşnice.
8. Vrednic de crezare este cuvântul, şi voiesc să adevereşti
acestea cu tărie, pentru ca acei ce au crezut în Dumnezeu să aibă
grijă să fie în frunte la fapte bune. Că acestea sunt cele bune şi
de folos oamenilor.
9. Iar de întrebările nebuneşti şi de înşirări de neamuri şi de
certuri şi de sfădirile pentru lege, fereşte-te, căci sunt
nefolositoare şi deşarte.
10. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare,
depărtează-te,
11. Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind
singur de sine osândit.
12. Când voi trimite pe Artemas la tine sau pe Tihic, sârguieşte-te
să vii la mine la Nicopole, căci acolo m-am hotărât să
iernez.
13. Pe Zenas, cunoscătorul de lege, şi pe Apollo trimite-i mai
înainte, cu bună grijă, ca nimic să nu le lipsească.
14. Să înveţe şi ai noştri să poarte grijă de lucrurile bune, spre
treburile cele de neapărată nevoie, ca ei să nu fie fără de
roadă.
15. Te îmbrăţişează toţi care sunt cu mine. Îmbrăţişează pe cei ce
ne iubesc întru credinţă. Harul fie cu voi cu toţi! Amin.
|