CAPITOLUL 1
Învăţătura Evangheliei trebuie ferită de învăţături false. Legea
şi harul lui Hristos. Pavel se dă ca pildă.
1. Pavel, apostol al lui Iisus Hristos, după porunca lui Dumnezeu,
Mântuitorul nostru, şi a lui Iisus Hristos, nădejdea
noastră,
2. Lui Timotei, adevărat fiu în credinţă: Har, milă, pace, de la
Dumnezeu-Tatăl şi de la Hristos Iisus, Domnul nostru.
3. Când am plecat în Macedonia, te-am îndemnat să rămâi în Efes, ca
să porunceşti unora să nu înveţe o altă învăţătură,
4. Nici să ia aminte la basme şi la nesfârşite înşirări de neamuri,
care aduc mai degrabă certuri, decât lucrarea mântuitoare a lui
Dumnezeu, cea întru credinţă;
5. Iar ţinta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget
bun şi din credinţă nefăţarnică,
6. De la care unii rătăcind s-au întors spre deşartă
vorbire,
7. Voind să fie învăţători ai Legii, dar neînţelegând nici cele ce
spun, nici cele pentru care dau adeverire.
8. Noi ştim că legea este bună, dacă se foloseşte cineva de ea
potrivit legii;
9. Ştiind aceasta, că legea nu este pusă pentru cel drept, ci
pentru cei fără de lege şi răzvrătiţi, pentru necredincioşi şi
păcătoşi, pentru necuvioşi şi spurcaţi, pentru ucigaşii de tată şi
ucigaşii de mamă, pentru omorâtorii de oameni,
10. Pentru desfrânaţi, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de
oameni, pentru mincinoşi, pentru cei care jură strâmb şi pentru tot
ce stă împotriva sănătoase,
11. După Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu, cea încredinţată
mie.
12. Mulţumesc Celui ce m-a întărit, lui Hristos Iisus, Domnul
nostru, că m-a socotit credincios şi m-a pus să-I
slujesc,
13. Pe mine, care mai înainte huleam, prigoneam şi batjocoream.
Totuşi am fost miluit, căci în necredinţa mea, am lucrat din
neştiinţă.
14. Şi a prisosit foarte harul Domnului nostru, împreună cu
credinţa şi cu dragostea cea întru Hristos Iisus.
15. Vrednic de credinţă şi de toată primirea e cuvântul că Iisus
Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre
care cel dintâi sunt eu.
16. Şi tocmai pentru aceea am fost miluit, ca Iisus Hristos să
arate mai întâi în mine toată îndelunga Sa răbdare, ca pildă celor
ce vor crede în El, spre viaţa veşnică.
17. Iar Împăratul veacurilor, Celui nestricăcios, nevăzutului,
singurului Dumnezeu fie cinste şi slavă în vecii vecilor.
Amin!
18. Această poruncă îţi încredinţez, fiule Timotei, ca potrivit
proorociilor făcute mai înainte asupra ta, să te lupţi lupta cea
bună, după cuvântul lor,
19. Având credinţă şi cuget bun, pe care unii, lepădându-le, au
căzut din credinţă;
20. Dintre aceştia sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat
satanei, ca să se înveţe să nu hulească.
CAPITOLUL 2
Rugăciuni pentru toţi. Dumnezeu este unul şi Mijlocitorul unul.
Cuvioşia celor care se roagă. Femeia în Biserică.
1. Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri,
rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii,
2. Pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în înalte dregătorii,
ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită întru toată cuvioşia şi
buna-cuviinţă,
3. Că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu,
Mântuitorul nostru,
4. Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa
adevărului să vină.
5. Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între
Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus,
6. Care S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturia
adusă la timpul său.
7. Spre aceasta am fost pus propovăduitor şi apostol (adevăr
grăiesc în Hristos, nu mint) - învăţător neamurilor, în credinţă şi
adevăr.
8. Vreau deci ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini
sfinte, fără de mânie şi fără şovăire.
9. Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi
lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi
din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult
preţ;
10. Ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de
Dumnezeu.
11. Femeia să se înveţe în linişte, cu toată ascultarea.
12. Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici să
stăpânească pe bărbat, ci să stea liniştită.
13. Căci Adam a fost zidit întâi, apoi Eva.
14. Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut
călcătoare de poruncă.
15. Dar ea se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu
înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie.
CAPITOLUL 3
Însuşirile slujitorilor bisericeşti. Taina dumnezeieştii
întrupări.
1. Vrednic de crezare, este cuvântul: de pofteşte cineva
episcopie, bun lucru doreşte.
2. Se cuvine, dar, ca episcopul să fie fără de prihană, bărbat al
unei singure femei, veghetor, înţelept, cuviincios, iubitor de
străini, destoinic să înveţe pe alţii,
3. Nebeţiv, nedeprins să bată, neagonisitor de câştig urât, ci
blând, paşnic, neiubitor de argint,
4. Bine chivernisind casa lui, având copii ascultători, cu toată
bună-cuviinţa;
5. Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum
va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?
6. Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se,
să cadă în osânda diavolului.
7. Dar el trebuie să aibă şi mărturie bună de la cei din afară, ca
să nu cadă în ocară şi în cursa diavolului.
8. Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cucernici, nu vorbind în
două feluri, nu dedaţi la vin mult, neagonisitori de câştig
urât,
9. Păstrând taina credinţei în cuget curat.
10. Dar şi aceştia să fie mai întâi puşi la încercare, apoi, dacă
se dovedesc fără prihană, să fie diaconiţi.
11. Femeile (lor) de asemenea să fie cuviincioase, neclevetitoare,
cumpătate, credincioase întru toate.
12. Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure femei, să-şi
chivernisească bine casele şi pe copiii lor.
13. Căci cei ce slujesc bine, rang bun dobândesc şi mult curaj în
credinţa cea întru Hristos Iisus.
14. Îţi scriu aceasta nădăjduind că voi veni la tine fără
întârziere;
15. Ca să ştii, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui
Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi
temelie a adevărului.
16. Şi cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a
arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a
propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru
slavă.
CAPITOLUL 4
Învăţătorii mincinoşi ce au să vină. Sfaturi date lui
Timotei.
1. Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi,
unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele
înşelătoare şi la învăţăturile demonilor,
2. Prin făţărnicia unor mincinoşi, care sunt înfieraţi în cugetul
lor.
3. Aceştia opresc de la căsătorie şi de la unele bucate, pe care
Dumnezeu le-a făcut, spre gustare cu mulţumire, pentru cei
credincioşi şi pentru cei ce au cunoscut adevărul,
4. Pentru că orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu
este de lepădat, dacă se ia cu mulţumire;
5. Căci se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin
rugăciune.
6. Punându-le înaintea fraţilor acestea, vei fi bun slujitor al lui
Hristos Iisus, hrănindu-te cu cuvintele credinţei şi ale bunei
învăţături căreia ai urmat;
7. Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi
deprinde-te cu dreapta credinţă.
8. Căci deprinderea trupească la puţin foloseşte, dar dreapta
credinţă spre toate este de folos, având făgăduinţa vieţii de acum
şi a celei ce va să vină.
9. Vrednic de credinţă este acest cuvânt şi vrednic de toată
primirea,
10. Fiindcă pentru aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne
luptăm, căci ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, Care este
Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al
credincioşilor.
11. Acestea să le porunceşti şi să-i înveţi.
12. Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă
credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu
credinţa, cu curăţia.
13. Până voi veni eu, ia aminte la citit, la îndemnat, la
învăţătură.
14. Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a
dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor
preoţilor.
15. Cugetă la acestea, ţine-te de acestea, ca propăşirea ta să fie
vădită tuturor.
16. Ia aminte la tine însuţi şi la învăţătură; stăruie în acestea,
căci, făcând aceasta, şi pe tine te vei mântui şi pe cei care te
ascultă.
CAPITOLUL 5
Cum trebuie a îndemna. Care văduve trebuie ajutate. Despre
preoţi. Despre păcătoşi.
1. Pe cel bătrân să nu-l înfrunţi, ci să-l îndemni ca pe un
părinte; pe cei tineri, ca pe fraţi.
2. Pe femeile bătrâne îndeamnă-le ca pe nişte mame, pe cele tinere
ca pe surori, în toată curăţia.
3. Pe văduve cinsteşte-le, dar pe cele cu adevărat
văduve.
4. Dacă vreo văduvă are copii sau nepoţi, aceştia să se înveţe să
cinstească mai întâi casa lor şi să dea răsplătire părinţilor,
pentru că lucrul acesta este bun şi primit înaintea lui
Dumnezeu.
5. Cea cu adevărat văduvă şi rămasă singură are nădejdea în
Dumnezeu şi stăruieşte în cereri şi în rugăciuni, noaptea şi
ziua.
6. Iar cea care trăieşte în desfătări, deşi e vie, e
moartă.
7. Şi acestea porunceşte-le, ca ele să fie fără de
prihană.
8. Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi şi mai ales de
casnicii săi, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un
necredincios.
9. Să fie înscrisă între văduve cea care nu are mai puţin de
şaizeci de ani şi a fost femeia unui singur bărbat;
10. Dacă are mărturie de fapte bune: dacă a crescut copii, dacă a
fost primitoare de străini, dacă a spălat picioarele sfinţilor,
dacă a venit în ajutorul celor strâmtoraţi, dacă s-a ţinut
stăruitor de tot ce este lucru bun.
11. Iar de văduvele tinere fereşte-te. Căci, atunci când poftele le
îndepărtează de Hristos, vor să se mărite.
12. Şi îşi agonisesc osândă, fiindcă şi-au călcat credinţa cea
dintâi.
13. Dar în acelaşi timp se învaţă să fie leneşe, cutreierând
casele, şi nu numai leneşe, ci şi guralive şi iscoditoare, grăind
cele ce nu se cuvin.
14. Vreau deci ca văduvele tinere să se mărite, să aibă copii,
să-şi vadă de case, şi să nu dea potrivnicului nici un prilej de
ocară.
15. Căci unele s-au şi abătut, ca să se ducă după satana.
16. Dacă vreun credincios sau vreo credincioasă are în casă văduve,
să aibă grija lor, ca Biserica să nu fie împovărată, ci să poată
ajuta pe cele cu adevărat văduve.
17. Preoţii, care îşi ţin bine dregătoria, să se învrednicească de
îndoită cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul şi cu
învăţătura.
18. Pentru că Scriptura zice: "Să nu legi gura boului care
treieră", şi: "Vrednic este lucrătorul de plata sa".
19. Pâră împotriva preotului să nu primeşti, fără numai de la doi
sau trei martori.
20. Pe cei ce păcătuiesc mustră-i de faţă cu toţi, ca şi ceilalţi
să aibă teamă.
21. Te îndemn stăruitor înaintea lui Dumnezeu şi a lui Iisus
Hristos şi a îngerilor aleşi, ca să păzeşti acestea, fără a lua o
hotărâre dinainte, nefăcând nimic cu părtinire.
22. Nu-ţi pune mâinile degrabă pe nimeni, nici nu te face părtaş la
păcatele altora. Păstrează-te curat.
23. De acum nu bea numai apă, ci foloseşte puţin vin, pentru
stomacul tău şi pentru desele tale slăbiciuni.
24. Păcatele unor oameni sunt vădite, mergând înaintea lor la
judecată, ale altora însă vin în urma lor.
25. Tot aşa şi faptele cele bune sunt vădite, şi cele ce nu sunt
altfel nu se pot ascunde.
CAPITOLUL 6
Despre slugi. Învăţătorii mincinoşi. Despre cei poftitori de
avuţie. Despre datoriile celor bogaţi.
1. Cei ce se găsesc sub jugul robiei să socotească pe stăpânii
lor vrednici de toată cinstea, ca să nu fie hulite numele şi
învăţătura lui Dumnezeu.
2. Iar cei ce au stăpâni credincioşi să nu-i dispreţuiască, sub
cuvânt că sunt fraţi; ci mai mult să-i slujească, fiindcă
primitorii bunei lor slujiri sunt credincioşi şi iubiţi. Acestea
învaţă-i şi porunceşte-le.
3. Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele
cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura
cea după dreapta credinţă,
4. Acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala
discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă,
pizmă, defăimări, bănuieli viclene,
5. Gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de
adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig.
Depărtează-te de unii ca aceştia.
6. Şi, în adevăr, evlavia este mare câştig, dar atunci când ea se
îndestulează cu ce are.
7. Pentru că noi n-am adus nimic în lume, tot aşa cum nici nu putem
să scoatem ceva din ea afară;
8. Ci, având hrană şi îmbrăcăminte cu acestea vom fi
îndestulaţi.
9. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în
cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care
cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare.
10. Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au
poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu
multe dureri.
11. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea şi urmează
dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea,
blândeţea.
12. Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la
care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună mărturie înaintea
multor martori.
13. Îţi poruncesc înaintea lui Dumnezeu, Cel ce aduce toate la
viaţă, şi înaintea lui Iisus Hristos, Cel ce, în faţa lui Ponţiu
Pilat, a mărturisit mărturisirea cea bună:
14. Să păzeşti porunca fără pată, fără vină, până la arătarea
Domnului nostru Iisus Hristos,
15. Pe care, la timpul cuvenit, o va arăta fericitul şi singurul
Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor,
16. Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină
neapropiată; pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu
poate să-L vadă; a Căruia este cinstea şi puterea veşnică!
Amin.
17. Celor bogaţi în veacul de acum porunceşte-le să nu se
semeţească, nici să-şi pună nădejdea în bogăţia cea nestatornică,
ci în Dumnezeul cel viu, Care ne dă cu belşug toate, spre
îndulcirea noastră,
18. Să facă ce e bine, să se înavuţească în fapte bune, să fie
darnici, să fie cu inimă largă,
19. Agonisindu-şi lor bună temelie în veacul viitor, ca să
dobândească, cu adevărat, viaţa veşnică.
20. O, Timotei, păzeşte comoara ce ţi s-a încredinţat,
depărtându-te de vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împotrivirile
ştiinţei mincinoase,
21. Pe care unii, mărturisind-o, au rătăcit de la credinţă. Harul
fie cu tine! Amin.
|