CAPITOLUL 1
Pavel laudă credinţa tesalonicenilor
1. Pavel şi Silvan şi Timotei, Bisericii tesalonicenilor în
Dumnezeu-Tatăl şi în Domnul Iisus Hristos: Har vouă şi pace de la
Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos.
2. Mulţumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toţi şi vă pomenim în
rugăciunile noastre,
3. Aducându-ne aminte neîncetat, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl
nostru, de lucrul credinţei voastre şi de osteneala iubirii şi de
stăruinţa nădejdii voastre în Domnul nostru Iisus
Hristos.
4. Fraţilor de Dumnezeu iubiţi, noi ştim cum aţi fost
aleşi;
5. Că Evanghelia noastră n-a fost la voi numai în cuvânt, ci şi
întru putere şi în Duhul Sfânt şi în deplină încredinţare, precum
bine ştiţi ce fel am fost între voi, pentru voi.
6. Şi voi v-aţi făcut următori ai noştri şi ai Domnului, primind
cuvântul cu bucuria Duhului Sfânt, deşi aţi avut multe
necazuri.
7. Aşa încât v-aţi făcut pildă tuturor celor ce cred din Macedonia
şi din Ahaia,
8. Căci, de la voi, cuvântul Domnului a răsunat nu numai în
Macedonia şi în Ahaia, ci credinţa voastră în Dumnezeu s-a
răspândit în tot locul, astfel că nu e nevoie să mai spunem noi
ceva.
9. Căci ei înşişi istorisesc despre noi cum am fost primiţi la voi
şi cum v-aţi întors la Dumnezeu, de la idoli, ca să slujiţi
Dumnezeului celui viu şi adevărat,
10. Şi să aşteptaţi pe Fiul Său din ceruri, pe Care L-a înviat din
morţi, pe Iisus, Cel ce ne izbăveşte de mânia cea
viitoare.
CAPITOLUL 2
Râvna pentru predicarea Evangheliei.
1. Căci ştiţi voi înşivă, fraţilor, că venirea noastră la voi
n-a fost zadarnică.
2. Ci, după ce am suferit şi am fost, precum ştiţi, ocărâţi în
Filipi, am îndrăznit întru Dumnezeul nostru să grăim în faţa
voastră, cu multă luptă, Evanghelia lui Dumnezeu.
3. Pentru că îndemnul nostru nu venea din rătăcire, nici din
gânduri necurate, nici din înşelăciune,
4. Ci, după cum am fost socotiţi vrednici de Dumnezeu ca să ni se
încredinţeze Evanghelia, aşa vorbim, nu căutând să plăcem
oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne încearcă inimile.
5. Căci niciodată nu ne-am arătat cu cuvinte de linguşire, după cum
ştiţi, nici cu ascunse porniri de lăcomie. Dumnezeu îmi este
martor.
6. Nici n-am căutat slavă de la oameni, nici de la voi, nici de la
alţii, deşi puteam să fim cu greutate, ca apostoli ai lui
Hristos.
7. Noi însă am fost blânzi în mijlocul vostru, aşa precum o doică
îngrijeşte pe fiii săi;
8. Astfel, iubindu-vă, eram bucuroşi să vă dăm nu numai Evanghelia
lui Dumnezeu, ci chiar şi sufletele noastre pentru că ne-aţi
devenit iubiţi.
9. Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi de truda noastră;
lucrând zi şi noapte, ca să nu fim povară nici unuia din voi, aşa
v-am propovăduit Evanghelia lui Dumnezeu.
10. Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, cât de sfânt şi
cât de drept şi fără de prihană ne-am purtat între voi
credincioşii;
11. Ca un părinte pe copiii săi, precum ştiţi, aşa v-am rugat şi
v-am mângâiat.
12. Şi v-am rugat cu stăruinţă să umblaţi cum se cuvine înaintea
lui Dumnezeu, Celui ce vă cheamă la împărăţia şi la slava
Sa.
13. De aceea şi noi mulţumim lui Dumnezeu neîncetat, că luând voi
cuvântul ascultării de Dumnezeu de la noi, nu l-aţi primit ca pe un
cuvânt al oamenilor, ci, aşa precum este într-adevăr, ca pe un
cuvânt al lui Dumnezeu, care şi lucrează întru voi cei ce
credeţi.
14. Căci voi, fraţilor, v-aţi făcut următori ai Bisericilor lui
Dumnezeu, care sunt în Iudeea, întru Hristos Iisus, pentru că aţi
suferit şi voi aceleaşi de la cei de un neam cu voi, după cum şi
ele de la iudei,
15. Care şi pe Domnul Iisus L-au omorât ca şi pe proorocii lor; şi
pe noi ne-au prigonit şi sunt neplăcuţi lui Dumnezeu şi tuturor
oamenilor sunt potrivnici,
16. Fiindcă ne opresc să vorbim neamurilor, ca să se mântuiască,
spre a se împlini pururea măsura păcatelor lor. Dar la urmă, i-a
ajuns mânia lui Dumnezeu.
17. Iar noi, fraţilor, fiind despărţiţi de voi, o bucată de vreme,
cu ochii nu cu inima, ne-am sârguit cu atât mai mult, cu mare dor,
să vedem faţa voastră.
18. Pentru aceea, am voit să venim la voi, îndeosebi eu Pavel - o
dată şi încă altă dată, - dar ne-a împiedicat satana.
19. Căci care este nădejdea noastră, sau bucuria, sau cununa laudei
noastre, dacă nu chiar voi, înaintea Domnului nostru Iisus, întru a
Lui venire?
20. Căci voi sunteţi slava şi bucuria noastră.
CAPITOLUL 3
Rugăciune pentru sporirea şi întărirea în credinţă a
tesalonicenilor.
1. De aceea, nemaiputând răbda, noi am hotărât să rămânem
singuri la Atena.
2. Şi am trimis pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul lui
Dumnezeu şi împreună-lucrător cu noi la Evanghelia lui Hristos, ca
să vă întărească şi să vă îndemne în credinţa voastră,
3. Ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri, căci singuri
ştiţi că spre aceasta suntem puşi.
4. Căci şi când eram la voi, v-am spus de mai înainte că vom avea
de suferit necazuri, precum s-a şi întâmplat şi ştiţi prea
bine.
5. Pentru aceea şi eu, fiind nerăbdător, am trimis ca să cunosc
credinţa voastră, ca nu cumva să vă fi ispitit ispititorul şi în
zadar să ne fie osteneala.
6. Acum însă, venind Timotei de la voi la noi şi dându-ne vestea
bună despre credinţa şi dragostea voastră şi că aveţi bună amintire
de noi totdeauna, dorind să ne vedeţi; la fel şi noi pe
voi,
7. De aceea, fraţilor, ne-am simţit mângâiaţi întru voi, prin
credinţa voastră, în toată nevoia şi strâmtorarea
noastră.
8. Căci acum noi suntem vii, dacă voi staţi neclintiţi întru
Domnul.
9. Şi ce mulţumire, pentru voi, putem să dăm în schimb lui
Dumnezeu, pentru toată bucuria cu care ne bucurăm pentru voi,
înaintea Dumnezeului nostru?
10. Noaptea şi ziua ne rugăm cu prisosinţă, ca să vedem faţa
voastră şi să împlinim lipsurile credinţei voastre.
11. Dar însuşi Dumnezeu şi Tatăl nostru, şi Domnul nostru Iisus
Hristos să îndrepteze calea noastră către voi!
12. Iar pe voi, Domnul să vă înmulţească şi să prisosiţi în
dragoste unul către altul şi către toţi, precum şi noi faţă de
voi,
13. Spre întărirea inimilor voastre, ca să fiţi fără de prihană
întru sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea
Domnului nostru Iisus Hristos, cu toţi sfinţii Săi.
CAPITOLUL 4
Trebuie să stăruim în curăţie şi în iubire. Despre cei adormiţi
şi despre cei rămaşi vii, la venirea Domnului.
1. În sfârşit, fraţilor, vă rugăm şi vă îndemnăm în Domnul
Iisus, ca aşa cum aţi primit de la noi dreptar cum se cuvine să
umblaţi şi să plăceţi lui Dumnezeu - în care chip şi umblaţi - aşa
să sporiţi tot mai mult.
2. Fiindcă ştiţi ce porunci v-am dat, prin Domnul Iisus.
3. Căci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră; să vă
feriţi de desfrânare,
4. Ca să ştie fiecare dintre voi să-şi stăpânească vasul său în
sfinţenie şi cinste,
5. Nu în patima poftei cum fac neamurile, care nu cunosc pe
Dumnezeu.
6. Şi nimeni să nu întreacă măsura şi să nu nedreptăţească pe
fratele său, în această privinţă, căci Domnul este răzbunător
pentru toate acestea, după cum v-am şi spus mai înainte şi v-am dat
mărturie.
7. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la
sfinţire.
8. De aceea, cel ce dispreţuieşte (acestea), nu dispreţuieşte un
om, ci pe Dumnezeu, Care v-a dat pe Duhul Său cel Sfânt.
9. Despre iubirea frăţească nu aveţi trebuinţă să vă scriu, pentru
că voi înşivă sunteţi învăţaţi de Dumnezeu ca să vă iubiţi unul pe
altul.
10. Aceasta o şi faceţi, faţă de toţi fraţii, din întreaga
Macedonie. Dar vă îndemnăm, fraţilor, să prisosiţi mai
mult!
11. Şi să râvniţi ca să trăiţi în linişte, să faceţi fiecare cele
ale sale şi să lucraţi cu mâinile voastre precum v-am dat
poruncă,
12. Ca să umblaţi cuviincios faţă de cei din afară (de Biserică) şi
să nu aveţi trebuinţă de nimeni.
13. Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în
neştiinţă, ca să nu vă întristaţi, ca ceilalţi, care nu au
nădejde,
14. Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa
(credem) că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce
împreună cu El.
15. Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi cei vii,
care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte
celor adormiţi,
16. Pentru că Însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului
şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi
întru Hristos vor învia întâi,
17. După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi,
împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi
aşa pururea vom fi cu Domnul.
18. De aceea, mângâiaţi-vă unii pe alţii cu aceste
cuvinte.
CAPITOLUL 5
A doua venire a lui Hristos. Cuviincioasă pregătire pentru
ea.
1. Iar despre ani şi despre vremuri, fraţilor, nu aveţi nevoie
să vă scriem,
2. Căci voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului vine aşa, ca un fur
noaptea.
3. Atunci când vor zice: pace şi linişte, atunci, fără de veste, va
veni peste ei pieirea, ca şi durerile peste cea însărcinată, şi
scăpare nu vor avea.
4. Voi însă, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, ca să vă apuce ziua
aceea ca un fur.
5. Căci voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei; nu suntem
ai nopţii, nici ai întunericului.
6. De aceea să nu dormim ca şi ceilalţi, ci să priveghem şi să fim
treji.
7. Fiindcă cei ce dorm, noaptea dorm; şi cei ce se îmbată, noaptea
se îmbată.
8. Dar noi, fiind ai zilei, să fim treji, îmbrăcându-ne în platoşa
credinţei şi a dragostei şi punând coiful nădejdii de
mântuire;
9. Că Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea
mântuirii, prin Domnul nostru Iisus Hristos,
10. Care a murit pentru noi, pentru ca noi, fie că veghem, fie că
dormim, cu El împreună să vieţuim.
11. De aceea, îndemnaţi-vă şi zidiţi-vă unul pe altul, aşa precum
şi faceţi.
12. Vă mai rugăm, fraţilor, să cinstiţi pe cei ce se ostenesc între
voi, care sunt mai-marii voştri în Domnul şi vă
povăţuiesc;
13. Şi pentru lucrarea lor, să-i socotiţi pe ei vrednici de
dragoste prisositoare. Trăiţi între voi în bună pace.
14. Vă rugăm însă, fraţilor, dojeniţi pe cei fără de rânduială,
îmbărbătaţi pe cei slabi la suflet, sprijiniţi pe cei neputincioşi,
fiţi îndelung-răbdători faţă de toţi.
15. Luaţi seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci
totdeauna să urmaţi cele bune unul faţă de altul şi faţă de
toţi.
16. Bucuraţi-vă pururea.
17. Rugaţi-vă neîncetat.
18. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui
Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.
19. Duhul să nu-l stingeţi.
20. Proorociile să nu le dispreţuiţi.
21. Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine;
22. Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului.
23. Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi
întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de
prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.
24. Credincios este Cel care vă cheamă. El va şi
îndeplini.
25. Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi.
26. Îmbrăţişaţi pe toţi fraţii cu sărutare sfântă.
27. Vă îndemn stăruitor pe voi întru Domnul, ca să citiţi
scrisoarea aceasta tuturor sfinţilor fraţi.
28. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi.
Amin!
|