CAPITOLUL 1
Binefacerile lui Dumnezeu către cei aleşi. Pavel se roagă ca
efesenii să ajungă să cunoască desăvârşit mântuirea, cea întru
Hristos şi a Lui dumnezeire.
1. Pavel, apostol al lui Iisus Hristos prin voinţa lui Dumnezeu,
sfinţilor care sunt în Efes şi credincioşilor întru Hristos
Iisus:
2. Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul
Iisus Hristos!
3. Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus
Hristos, Cel ce, întru Hristos, ne-a binecuvântat pe noi, în
ceruri, cu toată binecuvântarea duhovnicească;
4. Precum întru El ne-a şi ales, înainte de întemeierea lumii, ca
să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui,
5. Mai înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, spre înfierea întru
El, prin Iisus Hristos, după buna socotinţă a voii Sale,
6. Spre lauda slavei harului Său, cu care ne-a dăruit pe noi prin
Fiul Său cel iubit;
7. Întru El avem răscumpărarea prin sângele Lui şi iertarea
păcatelor, după bogăţia harului Lui,
8. Pe care l-a făcut să prisosească în noi, în toată înţelepciunea
şi priceperea;
9. Făcându-ne cunoscută taina voii Sale, după buna Lui socotinţă,
astfel cum hotărâse în Sine mai înainte,
10. Spre iconomia plinirii vremilor, ca toate să fie iarăşi unite
în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ - toate întru
El,
11. Întru Care şi moştenire am primit, rânduiţi fiind mai înainte -
după rânduiala Celui ce toate le lucrează, potrivit sfatului voii
Sale, -
12. Ca să fim spre lauda slavei Sale, noi cei ce mai înainte am
nădăjduit întru Hristos.
13. Întru Care şi voi, auzind cuvântul adevărului, Evanghelia
mântuirii voastre, crezând în El, aţi fost pecetluiţi cu Sfântul
Duh al făgăduinţei,
14. Care este arvuna moştenirii noastre, spre răscumpărarea celor
dobândiţi de El şi spre lauda slavei Sale.
15. Drept aceea, şi eu auzind de credinţa voastră în Domnul Iisus
şi de dragostea cea către toţi sfinţii,
16. Nu încetez a mulţumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile
mele,
17. Ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă
dea vouă duhul înţelepciunii şi al descoperirii, spre deplina Lui
cunoaştere,
18. Şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este
nădejdea la care v-a chemat, care este bogăţia slavei moştenirii
Lui, în cei sfinţi,
19. Şi cât de covârşitoare este mărimea puterii Lui faţă de noi,
după lucrarea puterii tăriei Lui, pentru noi cei ce
credem.
20. Pe aceasta, Dumnezeu a lucrat-o în Hristos, sculându-L din
morţi şi aşezându-L de-a dreapta Sa, în ceruri,
21. Mai presus decât toată începătoria şi stăpânia şi puterea şi
domnia şi decât tot numele ce se numeşte, nu numai în veacul
acesta, ci şi în cel viitor.
22. Şi toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai presus de toate,
L-a dat pe El cap Bisericii,
23. Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineşte toate întru
toţi.
CAPITOLUL 2
Hristos este mântuirea păcătoşilor
1. Iar pe voi v-a făcut vii, cei ce eraţi morţi prin greşealele
şi prin păcatele voastre,
2. În care aţi umblat mai înainte, potrivit veacului lumii
acesteia, potrivit stăpânitorului puterii văzduhului, a duhului
care lucrează acum în fiii neascultării,
3. Întru care şi noi toţi am petrecut odinioară, în poftele
trupului nostru, făcând voile trupului şi ale simţurilor şi, din
fire, eram fiii mâniei ca şi ceilalţi.
4. Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu
care ne-a iubit,
5. Pe noi cei ce eram morţi prin greşealele noastre, ne-a făcut vii
împreună cu Hristos - prin har sunteţi mântuiţi! -
6. Şi împreună cu El ne-a sculat şi împreună ne-a aşezat întru
ceruri, în Hristos Iisus,
7. Ca să arate în veacurile viitoare covârşitoarea bogăţie a
harului Său, prin bunătatea ce a avut către noi întru Hristos
Iisus.
8. Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de
la voi: este darul lui Dumnezeu;
9. Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.
10. Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre
fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm
întru ele.
11. De aceea, aduceţi-vă aminte că, odinioară, voi, păgânii cu
trupul, numiţi netăiere-împrejur de către cei numiţi
tăiere-împrejur, făcută de mână în trup,
12. Eraţi, în vremea aceea, în afară de Hristos, înstrăinaţi de
cetăţenia lui Israel, lipsiţi de nădejde şi fără de Dumnezeu, în
lume.
13. Acum însă, fiind în Hristos Iisus, voi care altădată eraţi
departe, v-aţi apropiat prin sângele lui Hristos,
14. Căci El este pacea noastră, El care a făcut din cele două -
una, surpând peretele din mijloc al despărţiturii,
15. Desfiinţând vrăjmăşia în trupul Său, legea poruncilor şi
învăţăturile ei, ca, întru Sine, pe cei doi să-i zidească într-un
singur om nou şi să întemeieze pacea,
16. Şi să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într-un trup, prin
cruce, omorând prin ea vrăjmăşia.
17. Şi, venind, a binevestit pace, vouă celor de departe şi pace
celor de aproape;
18. Că prin El avem şi unii şi alţii apropierea către Tatăl,
într-un Duh.
19. Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci
sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui
Dumnezeu,
20. Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra
cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos.
21. Întru El, orice zidire bine alcătuită creşte ca să ajungă un
locaş sfânt în Domnul,
22. În Care voi împreună sunteţi zidiţi, spre a fi locaş al lui
Dumnezeu în Duh.
CAPITOLUL 3
Taina mântuirii neamurilor. Pavel este apostolul lor. Hristos
sălăşluieşte în inimile credincioşilor.
1. Pentru aceasta, eu Pavel, întemniţatul lui Iisus Hristos
pentru voi, neamurile,
2. Dacă în adevăr aţi auzit de iconomia harului lui Dumnezeu care
mi-a fost dat mie pentru voi,
3. Că prin descoperire mi s-a dat în cunoştinţă această taină,
precum v-am scris înainte pe scurt.
4. De unde, citind, puteţi să cunoaşteţi înţelegerea mea în taina
lui Hristos,
5. Care, în alte veacuri, nu s-a făcut cunoscută fiilor oamenilor,
cum s-a descoperit acum sfinţilor Săi apostoli şi prooroci, prin
Duhul:
6. Anume că neamurile sunt împreună moştenitoare (cu iudeii) şi
mădulare ale aceluiaşi trup şi împreună-părtaşi ai făgăduinţei, în
Hristos Iisus, prin Evanghelie,
7. Al cărei slujitor m-am făcut după darul harului lui Dumnezeu, ce
mi-a fost dat mie, prin lucrarea puterii Sale;
8. Mie, celui mai mic decât toţi sfinţii, mi-a fost dat harul
acesta, ca să binevestesc neamurilor bogăţia lui Hristos, de
nepătruns,
9. Şi să descopăr tuturor care este iconomia tainei celei din veci
ascunse în Dumnezeu, Ziditorul a toate, prin Iisus
Hristos,
10. Pentru ca înţelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se
facă cunoscută acum, prin Biserică, începătoriilor şi stăpâniilor,
în ceruri,
11. După sfatul cel din veci, pe care El l-a împlinit în Hristos
Iisus, Domnul nostru,
12. Întru Care avem, prin credinţa în El, îndrăzneală şi apropiere
de Dumnezeu, cu deplină încredere.
13. De aceea, vă rog să nu vă pierdeţi cumpătul, din pricina
necazurilor mele pentru voi; ele sunt slava voastră.
14. Pentru aceasta, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului
nostru Iisus Hristos,
15. Din Care îşi trage numele orice neam în cer şi pe
pământ,
16. Să vă dăruiască, după bogăţia slavei Sale, ca să fiţi puternic
întăriţi, prin Duhul Său, în omul dinăuntru,
17. Şi Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile
voastre, înrădăcinaţi şi întemeiaţi fiind în iubire,
18. Ca să puteţi înţelege împreună cu toţi sfinţii care este
lărgimea şi lungimea şi înălţimea şi adâncimea,
19. Şi să cunoaşteţi iubirea lui Hristos, cea mai presus de
cunoştinţă, ca să vă umpleţi de toată plinătatea lui
Dumnezeu.
20. Iar Celui ce poate să facă, prin puterea cea lucrătoare în noi,
cu mult mai presus decât toate câte cerem sau pricepem
noi,
21. Lui fie slava în Biserică şi întru Hristos Iisus în toate
neamurile veacului veacurilor. Amin!
CAPITOLUL 4
Biserica este trupul lui Hristos
1. De aceea, vă îndemn, eu cel întemniţat pentru Domnul, să
umblaţi cu vrednicie, după chemarea cu care aţi fost
chemaţi,
2. Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare,
îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire,
3. Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura
păcii.
4. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură
nădejde a chemării voastre;
5. Este un Domn, o credinţă, un botez,
6. Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin
toate şi întru toţi.
7. Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului
lui Hristos.
8. Pentru aceea zice: "Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a
dat daruri oamenilor".
9. Iar aceea că "S-a suit" - ce înseamnă decât că S-a pogorât în
părţile cele mai de jos ale pământului?
10. Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus de
toate cerurile, ca pe toate să le umple.
11. Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii
evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători,
12. Spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea
trupului lui Hristos,
13. Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii
Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura
vârstei deplinătăţii lui Hristos.
14. Ca să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi
încolo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor,
prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii,
15. Ci ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru
El, Care este capul - Hristos.
16. Din El, tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat, prin toate
legăturile care îi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit
lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, şi se zideşte întru
dragoste.
17. Aşadar, aceasta zic şi mărturisesc în Domnul, ca voi să nu mai
umblaţi de acum cum umblă neamurile, în deşertăciunea minţii
lor,
18. Întunecaţi fiind la cuget, înstrăinaţi fiind de viaţa lui
Dumnezeu, din pricina necunoştinţei care este în ei, din pricina
împietririi inimii lor;
19. Aceştia petrec în nesimţire şi s-au dat pe sine desfrânării,
săvârşind cu nesaţ toate faptele necurăţiei.
20. Voi însă n-aţi învăţat aşa pe Hristos,
21. Dacă, într-adevăr, L-aţi ascultat şi aţi fost învăţaţi întru
El, aşa cum este adevărul întru Iisus;
22. Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul
cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare,
23. Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre,
24. Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit
întru dreptate şi în sfinţenia adevărului.
25. Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu
aproapele său, căci unul altuia suntem mădulare.
26. Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia
voastră.
27. Nici nu daţi loc diavolului.
28. Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos să se ostenească
lucrând cu mâinile sale, lucrul cel bun, ca să aibă să dea şi celui
ce are nevoie.
29. Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce
este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce
ascultă.
30. Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care
aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.
31. Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare
să piară de la voi, împreună cu orice răutate.
32. Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia,
precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos.
CAPITOLUL 5
Îndemnuri cum să ne purtăm în viaţă cu sfinţenie. Datoriile
soţilor.
1. Fiţi dar următori ai lui Dumnezeu, ca nişte fii
iubiţi,
2. Şi umblaţi întru iubire, precum şi Hristos ne-a iubit pe noi şi
S-a dat pe Sine pentru noi, prinos şi jertfă lui Dumnezeu, întru
miros cu bună mireasmă.
3. Iar desfrâu şi orice necurăţie şi lăcomie de avere nici să se
pomenească între voi, cum se cuvine sfinţilor;
4. Nici vorbe de ruşine, nici vorbe nebuneşti, nici glume care nu
se cuvin, ci mai degrabă mulţumire.
5. Căci aceasta s-o ştiţi bine, că nici un desfrânat, sau necurat,
sau lacom de avere, care este un închinător la idoli, nu are
moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.
6. Nimeni să nu vă amăgească cu cuvinte deşarte, căci pentru
acestea vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.
7. Deci să nu vă faceţi părtaşi cu ei.
8. Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul;
umblaţi ca fii ai luminii!
9. Pentru că roada luminii e în orice bunătate, dreptate şi
adevăr.
10. Încercând ce este bineplăcut Domnului.
11. Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale
întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă.
12. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi
grăi.
13. Iar tot ce este pe faţă, se descoperă prin lumină,
14. Căci tot ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea
zice: "Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din morţi şi te va
lumina Hristos".
15. Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte
neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi,
16. Răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt.
17. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este
voia Domnului.
18. Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi
de Duhul.
19. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări
duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile
voastre,
20. Mulţumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru
Iisus Hristos, lui Dumnezeu (şi) Tatăl.
21. Supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui Hristos.
22. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului,
23. Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap
Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este.
24. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile
bărbaţilor lor, întru totul.
25. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a
iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26. Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin
cuvânt,
27. Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau
zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără
de prihană.
28. Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe
înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se
iubeşte.
29. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl
hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica,
30. Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi
din oasele Lui.
31. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va
alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
32. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în
Biserică.
33. Astfel şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine
însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat.
CAPITOLUL 6
Sfaturi către copii, părinţi, slujitori şi conducători. Armele
Duhului. Oştirea lui Hristos.
1. Copii, ascultaţi pe părinţii voştri în Domnul că aceasta este
cu dreptate.
2. "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, care este porunca cea
dintâi cu făgăduinţa:
3. Ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe
pământ".
4. Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci
creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului.
5. Slugilor, ascultaţi de stăpânii voştri cei după trup, cu frică
şi cu cutremur, întru curăţia inimii voastre, ca şi de
Hristos,
6. Nu slujind numai când sunt cu ochii pe voi, ca cei ce caută să
placă oamenilor, ci ca slugile lui Hristos, făcând din suflet voia
lui Dumnezeu,
7. Slujind cu bunăvoinţă, ca şi Domnului şi nu ca
oamenilor,
8. Ştiind fiecare, fie rob, fie de sine stăpân, că faptele bune pe
care le va face, pe acelea le va lua ca plată de la
Domnul.
9. Iar voi, stăpânilor, faceţi tot aşa faţă de ei, lăsând la o
parte ameninţarea, ştiind că Domnul lor şi al vostru este în ceruri
şi că la El nu încape părtinire.
10. În sfârşit, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea
tăriei Lui.
11. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta
împotriva uneltirilor diavolului.
12. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci
împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva
stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor
răutăţii, care sunt în văzduh.
13. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi
împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în
picioare.
14. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi
îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,
15. Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia
păcii.
16. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi
toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.
17. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul
lui Dumnezeu.
18. Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de
cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi
rugăciunea pentru toţi sfinţii.
19. Rugaţi-vă şi pentru mine, ca să mi se dea mie cuvânt, când voi
deschide gura mea, să fac cunoscută cu îndrăzneală taina
Evangheliei,
20. Pe care o binevestesc, în lanţuri, ca să vorbesc despre
Evanghelie, fără sfială, precum şi trebuie să vorbesc.
21. Iar ca să ştiţi şi voi cele despre mine şi ce fac, Tihic,
iubitul frate şi credinciosul slujitor întru Domnul, vi le va aduce
la cunoştinţă pe toate;
22. L-am trimis pe el la voi, pentru aceasta, ca să aflaţi cele
despre noi şi să mângâie inimile voastre.
23. Pace fraţilor şi dragoste, cu credinţă de la Dumnezeu-Tatăl şi
de la Domnul Iisus Hristos.
24. Harul fie cu toţi care iubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos
întru curăţie.
|