CAPITOLUL 1
Cartea neamului lui Iisus Hristos, zămislirea, numele şi
naşterea.
1. Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui
Avraam.
2. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a
născut pe Iuda şi fraţii lui;
3. Iuda a născut pe Fares şi pe Zara, din Tamar; Fares a născut pe
Esrom; Esrom a născut pe Aram;
4. Aram a născut pe Aminadav; Aminadav a născut pe Naason; Naason a
născut pe Salmon;
5. Salmon a născut pe Booz, din Rahav; Booz a născut pe Iobed, din
Rut; Iobed a născut pe Iesei;
6. Iesei a născut pe David regele; David a născut pe Solomon din
femeia lui Urie;
7. Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a
născut pe Asa;
8. Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a
născut pe Ozia;
9. Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut
pe Iezechia;
10. Iezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a
născut pe Iosia;
11. Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în
Babilon;
12. După strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiel;
Salatiel a născut pe Zorobabel;
13. Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim;
Eliachim a născut pe Azor;
14. Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut
pe Eliud;
15. Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a
născut pe Iacov;
16. Iacov a născut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care S-a născut
Iisus, Care se cheamă Hristos.
17. Aşadar, toate neamurile de la Avraam până la David sunt
paisprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon sunt
paisprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt
paisprezece neamuri.
18. Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui,
fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a
aflat având în pântece de la Duhul Sfânt.
19. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a
voit s-o lase în ascuns.
20. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în
vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria,
logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul
Sfânt.
21. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va
mântui poporul Său de păcatele lor.
22. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis
de Domnul prin proorocul care zice:
23. "Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema
numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este
Dumnezeu".
24. Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a
poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica
sa.
25. Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul
său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.
CAPITOLUL 2
Magii de la Răsărit. Fuga în Egipt. Irod ucide pruncii.
Întoarcerea din Egipt şi aşezarea în Nazaret.
1. Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui
Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim,
întrebând:
2. Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la
Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui.
3. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună
cu el.
4. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să
afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos?
5. Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de
proorocul:
6. "Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai
mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul
care va paşte pe poporul Meu Israel".
7. Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit
în ce vreme s-a arătat steaua.
8. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu
de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie,
ca, venind şi eu, să mă închin Lui.
9. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o
văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat
deasupra, unde era Pruncul.
10. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare
foarte.
11. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama
Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând
vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi
smirnă.
12. Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe
altă cale s-au dus în ţara lor.
13. După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis
lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în
Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute
Pruncul ca să-L ucidă.
14. Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a
plecat în Egipt.
15. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească
cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: "Din Egipt am chemat pe
Fiul Meu".
16. Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat
foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi
în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care
îl aflase de la magi.
17. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia
proorocul:
18. "Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi
plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu
sunt".
19. După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în
vis lui Iosif în Egipt,
20. Şi i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în
pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul
Pruncului.
21. Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în
pământul lui Israel.
22. Şi auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod,
tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă, în vis, s-a
dus în părţile Galileii.
23. Şi venind a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se
împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean Se va
chema.
CAPITOLUL 3
Ioan Botezătorul. Botezul lui Iisus.
1. În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în
pustia Iudeii,
2. Spunând: Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia
cerurilor.
3. El este acela despre care a zis proorocul Isaia: "Glasul celui
ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi
cărările Lui".
4. Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, şi cingătoare
de piele împrejurul mijlocului, iar hrana era lăcuste şi miere
sălbatică.
5. Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată
împrejurimea Iordanului.
6. Şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi
păcatele.
7. Dar văzând Ioan pe mulţi din farisei şi saduchei venind la
botez, le-a zis: Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia
ce va să fie?
8. Faceţi deci roadă, vrednică de pocăinţă,
9. Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Părinte
avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele
acestea să ridice fii lui Avraam.
10. Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face
roadă bună se taie şi se aruncă în foc.
11. Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după
mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc
încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu
foc.
12. El are lopata în mână şi va curăţa aria Sa şi va aduna grâul în
jitniţă, iar pleava o va arde cu foc nestins.
13. În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către
Ioan, ca să se boteze de către el.
14. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de
Tine, şi Tu vii la mine?
15. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se
cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a
lăsat.
16. Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile
s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un
porumbel şi venind peste El.
17. Şi iată glas din ceruri zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit
întru Care am binevoit".
CAPITOLUL 4
Iisus este ispitit de diavolul. Începutul propovăduirii Lui. El
cheamă pe cei dintâi ucenici la apostolat şi vindecă tot felul de
bolnavi.
1. Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit
de către diavolul.
2. Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la
urmă a flămânzit.
3. Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul
lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini.
4. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: "Nu numai cu pâine va
trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui
Dumnezeu".
5. Atunci diavolul L-a dus pe aripa în sfânta cetate, L-a pus pe
aripa templului,
6. Şi I-a zis: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că
scris este: "Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica
pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău".
7. Iisus i-a răspuns: Iarăşi este scris: "Să nu ispiteşti pe Domnul
Dumnezeul tău".
8. Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat
toate împărăţiile lumii şi slava lor.
9. Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea
înaintea mea şi Te vei închina mie.
10. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, căci scris este: "Domnului
Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I
slujeşti".
11. Atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la El, Îi
slujeau.
12. Şi Iisus, auzind că Ioan a fost întemniţat, a plecat în
Galileea.
13. Şi părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă
mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftali,
14. Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care
zice:
15. "Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare,
dincolo de Iordan, Galileea neamurilor;
16. Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor
ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a
răsărit".
17. De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună:
Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor.
18. Pe când umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut pe doi fraţi, pe
Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau
mreaja în mare, căci erau pescari.
19. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de
oameni.
20. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El.
21. Şi de acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi, pe
Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedeu,
tatăl lor, dregându-şi mrejele şi i-a chemat.
22. Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după
El.
23. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor
şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi
toată neputinţa în popor.
24. Şi s-a dus vestea despre El în toată Siria, şi aduceau la El pe
toţi cei ce se aflau în suferinţe, fiind cuprinşi de multe feluri
de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe slăbănogi, şi
El îi vindeca.
25. Şi mulţimi multe mergeau după El, din Galileea, din Decapole,
din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.
CAPITOLUL 5
Predica de pe munte. Fericirile. Adevărata împlinire a
Legii.
1. Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se,
ucenicii Lui au venit la El.
2. Şi deschizându-şi gura, îi învăţa zicând:
3. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia
cerurilor.
4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
6. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se
vor sătura.
7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
8. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe
Dumnezeu.
9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor
chema.
10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia
cerurilor.
11. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor
zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina
Mea.
12. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în
ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de
voi.
13. Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se
va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi
călcată în picioare de oameni.
14. Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de
munte să se ascundă.
15. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi
luminează tuturor celor din casă.
16. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să
vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel
din ceruri.
17. Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am
venit să stric, ci să împlinesc.
18. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o
iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face
toate.
19. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi
va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia
cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema
în împărăţia cerurilor.
20. Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult
decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia
cerurilor.
21. Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine
va ucide, vrednic va fi de osândă.
22. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său
vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său:
netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va
zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.
23. Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei
aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
24. Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi
împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău.
25. Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca
nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul
slujitorului şi să fii aruncat în temniţă.
26. Adevărat grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi
dat cel din urmă ban.
27. Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu săvârşeşti
adulter".
28. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o,
a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.
29. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi
aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din
mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în
gheenă.
30. Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o
aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din
mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în
gheenă.
31. S-a zis iarăşi: "Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de
despărţire".
32. Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară
de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va
lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter.
33. Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: "Să nu juri strâmb, ci să
ţii înaintea Domnului jurămintele tale".
34. Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer,
fiindcă este tronul lui Dumnezeu,
35. Nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici
pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat,
36. Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir
de păr alb sau negru,
37. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este
nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău
este.
38. Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru
dinte".
39. Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te
loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.
40. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i
şi cămaşa.
41. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el
două.
42. Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se
împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta.
43. Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti
pe vrăjmaşul tău".
44. Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe
cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă
pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,
45. Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să
răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie
peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
46. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au
nu fac şi vameşii acelaşi lucru?
47. Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult?
Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru?
48. Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc
desăvârşit este.
CAPITOLUL 6
Despre milostenie, rugăciune şi post. Să nu ne străduim numai
după cele pământeşti.
1. Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi
înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea
plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri.
2. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac
făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni;
adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
3. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face
dreapta ta,
4. Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în
ascuns, îţi va răsplăti ţie.
5. Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin
sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se
roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat
plata lor.
6. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa,
roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care este
în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
7. Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în
multa lor vorbărie vor fi ascultate.
8. Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi
trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El.
9. Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri,
sfinţească-se numele Tău;
10. Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe
pământ.
11. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi;
12. Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm
greşiţilor noştri;
13. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că
a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!
14. Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă
Tatăl vostru Cel ceresc;
15. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl
vostru nu vă va ierta greşealele voastre.
16. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc
feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă,
şi-au luat plata lor.
17. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o
spală,
18. Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care
este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti
ţie.
19. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică
şi unde furii le sapă şi le fură.
20. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le
strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură.
21. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.
22. Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat,
tot trupul tău va fi luminat.
23. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat.
Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu
cât mai mult!
24. Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl
va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe
celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui
mamona.
25. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce
veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu
este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât
îmbrăcămintea?
26. Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră,
nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte.
Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?
27. Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale
un cot?
28. Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii
câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc.
29. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a
îmbrăcat ca unul dintre aceştia.
30. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în
cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi,
puţin credincioşilor?
31. Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea,
ori cu ce ne vom îmbrăca?
32. Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl
vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.
33. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi
toate acestea se vor adăuga vouă.
34. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va
îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.
CAPITOLUL 7
Sfârşitul predicii de pe munte. Judecata semenilor. Puterea
rugăciunii. Calea mântuirii şi a pierzării. Ferirea de prooroci
mincinoşi.
1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
2. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu
măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.
3. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul
tău nu o iei în seamă?
4. Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău
şi iată bârna este în ochiul tău?
5. Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea
să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
6. Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele
voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi,
întorcându-se, să vă sfâşie pe voi.
7. Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va
deschide.
8. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se
va deschide.
9. Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său
pâine, oare el îi va da piatră?
10. Sau de-i va cere peşte, oare el îi va da şarpe?
11. Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor
voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune
celor care cer de la El?
12. Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi
faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii.
13. Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată
este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o
află.
14. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă
şi puţini sunt care o află.
15. Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de
oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.
16. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii
struguri din spini sau smochine din mărăcini?
17. Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade
rele.
18. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade
bune.
19. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în
foc.
20. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.
21. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia
cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din
ceruri.
22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în
numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în
numele Tău minuni multe am făcut?
23. Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi.
Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.
24. De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi la
îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit casa
lui pe stâncă.
25. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi
au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe
stâncă.
26. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte,
asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe
nisip.
27. Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat
vânturile şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost
mare.
28. Iar când Iisus a sfârşit cuvintele acestea, mulţimile erau
uimite de învăţătura Lui.
29. Că îi învăţa pe ei ca unul care are putere, iar nu cum îi
învăţau cărturarii lor.
CAPITOLUL 8
Iisus vindecă un lepros, pe sluga unui sutaş, pe soacra lui
Petru şi pe alţi bolnavi. Linişteşte furtuna de pe mare şi vindecă
doi demonizaţi.
1. Şi coborându-Se El din munte, mulţimi multe au mers după
El.
2. Şi iată un lepros, apropiindu-se, I se închina, zicând: Doamne,
dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti.
3. Şi Iisus, întinzând mâna, S-a atins de el, zicând: Voiesc,
curăţeşte-te. Şi îndată s-a curăţit lepra lui.
4. Şi i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te
preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie
lor.
5. Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş,
rugându-L,
6. Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog,
chinuindu-se cumplit.
7. Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca.
8. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să
intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca
sluga mea.
9. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi
şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine;
şi slugii mele: Fă aceasta, şi face.
10. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El:
Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta
credinţă.
11. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi
vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia
cerurilor.
12. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din
afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
13. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi
s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.
14. Şi venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia
zăcând, prinsă de friguri.
15. Şi S-a atins de mâna ei, şi au lăsat-o frigurile şi s-a sculat
şi Îi slujea Lui.
16. Şi făcându-se seară, au adus la El mulţi demonizaţi şi a scos
duhurile cu cuvântul şi pe toţi cei bolnavi i-a vindecat,
17. Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul,
care zice: "Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre
le-a purtat".
18. Şi văzând Iisus mulţime împrejurul Lui, a poruncit ucenicilor
să treacă de cealaltă parte a mării.
19. Şi apropiindu-se un cărturar, i-a zis: Învăţătorule, Te voi
urma oriunde vei merge.
20. Dar Iisus i-a răspuns: Vulpile au vizuini şi păsările cerului
cuiburi; Fiul Omului însă nu are unde să-Şi plece capul.
21. Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă
duc şi să îngrop pe tatăl meu.
22. Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape
morţii lor.
23. Intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat.
24. Şi, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se
acoperea de valuri; iar El dormea.
25. Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat zicând: Doamne,
mântuieşte-ne, că pierim.
26. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a
sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte
deplină.
27. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi
vânturile şi marea ascultă de El?
28. Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat
doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât
nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
29. Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi,
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să
ne chinuieşti?
30. Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând.
31. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne
în turma de porci.
32. Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de
porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a
pierit în apă.
33. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate
cele întâmplate cu demonizaţii.
34. Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi,
văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.
CAPITOLUL 9
Vindecarea slăbănogului din Capernaum. Matei. Ucenicii lui Ioan
Botezătorul. Fiica lui Iair şi femeia bolnavă. Doi orbi şi un mut.
Secerişul şi secerătorii.
1. Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea
Sa.
2. Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând
credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt
păcatele tale!
3. Dar unii dintre cărturari ziceau în sine: Acesta
huleşte.
4. Şi Iisus, ştiind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetaţi
rele în inimile voastre?
5. Căci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a
zice: Scoală-te şi umblă?
6. Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta
păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la
casa ta.
7. Şi, sculându-se, s-a dus la casa sa.
8. Iar mulţimile văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe
Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere.
9. Şi plecând Iisus de acolo, a văzut un om care şedea la vamă, cu
numele Matei, şi i-a zis acestuia: Vino după Mine. Şi sculându-se,
a mers după El.
10. Şi pe când şedea El la masă, în casă, iată mulţi vameşi şi
păcătoşi au venit şi au şezut la masă împreună cu Iisus şi cu
ucenicii Lui.
11. Şi văzând fariseii, au zis ucenicilor: Pentru ce mănâncă
Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?
12. Şi auzind El, a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci
cei bolnavi.
13. Dar mergând, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă;
că n-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la
pocăinţă.
14. Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi
şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc?
15. Şi Iisus le-a zis: Pot oare, fiii nunţii să fie trişti câtă
vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat
de la ei şi atunci vor posti.
16. Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, căci
peticul acesta, ca umplutură, trage din haină şi se face o ruptură
şi mai rea.
17. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; alminterea
burdufurile crapă: vinul se varsă şi burdufurile se strică; ci pun
vin nou în burdufuri noi şi amândouă se păstrează
împreună.
18. Pe când le spunea acestea, iată un dregător, venind, I s-a
închinat, zicând: Fiica mea a murit de curând dar, venind, pune
mâna Ta peste ea şi va fi vie.
19. Atunci Iisus, sculându-Se, a mers după el împreună cu
ucenicii.
20. Şi iată o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani,
apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei
Lui.
21. Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui şi mă
voi face sănătoasă;
22. Iar Iisus, întorcându-Se şi văzând-o, i-a zis: Îndrăzneşte,
fiică, credinţa ta te-a mântuit. Şi s-a tămăduit femeia din ceasul
acela.
23. Iisus, venind la casa dregătorului şi văzând pe cântăreţii din
flaut şi mulţimea tulburată, a zis:
24. Depărtaţi-vă, căci copila n-a murit, ci doarme. Dar ei râdeau
de El.
25. Iar după ce mulţimea a fost scoasă afară, intrând, a luat-o de
mână, şi copila s-a sculat.
26. Şi a ieşit vestea aceasta în tot ţinutul acela.
27. Plecând Iisus de acolo, doi orbi se ţineau după El strigând şi
zicând: Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David.
28. După ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a
întrebat: Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da,
Doamne!
29. Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credinţa voastră,
fie vouă!
30. Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime,
zicând: Vedeţi, nimeni să nu ştie.
31. Iar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela.
32. Şi plecând ei, iată au adus la El un om mut, având
demon.
33. Şi fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulţimile se minunau
zicând: Niciodată nu s-a arătat aşa în Israel.
34. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe
demoni.
35. Şi Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în
sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând
toată boala şi toată neputinţa în popor.
36. Şi văzând mulţimile, I s-a făcut milă de ele că erau necăjite
şi rătăcite ca nişte oi care n-au păstor.
37. Atunci a zis ucenicilor Lui: Secerişul e mult, dar lucrătorii
sunt puţini.
38. Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului, ca să scoată lurcători la
secerişul Său.
CAPITOLUL 10
Chemarea apostolilor şi trimiterea lor la
propovăduire.
1. Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat
lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să
tămăduiască orice boală şi orice neputinţă.
2. Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Întâi Simon, cel
numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu şi Ioan
fratele lui;
3. Filip şi Vartolomeu, Toma şi Matei vameşul, Iacov al lui Alfeu
şi Levi ce se zice Tadeu;
4. Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a
vândut.
5. Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor şi
zicând: În calea păgânilor să nu mergeţi, şi în vreo cetate de
samarineni să nu intraţi;
6. Ci mai degrabă mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui
Israel.
7. Şi mergând, propovăduiţi, zicând: S-a apropiat împărăţia
cerurilor.
8. Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe
cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să
daţi.
9. Să nu aveţi nici aur, nici arginţi, nici bani în cingătorile
voastre;
10. Nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici
toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa.
11. În orice cetate sau sat veţi intra, cercetaţi cine este în el
vrednic şi acolo rămâneţi până ce veţi ieşi.
12. Şi intrând în casă, uraţi-i, zicând: "Pace casei
acesteia".
13. Şi dacă este casa aceea vrednică, vină pacea voastră peste ea.
Iar de nu este vrednică, pacea voastră întoarcă-se la
voi.
14. Cine nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele
voastre, ieşind din casa sau din cetatea aceea, scuturaţi praful de
pe picioarele voastre.
15. Adevărat grăiesc vouă, mai uşor va fi pământului Sodomei şi
Gomorei, în ziua judecăţii, decât cetăţii aceleia.
16. Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor;
fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii.
17. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriştilor şi în
sinagogile lor vă vor bate cu biciul.
18. La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine, spre mărturie
lor şi păgânilor.
19. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiţi cum sau
ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să
vorbiţi;
20. Fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru
este care grăieşte întru voi.
21. Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula
copiii împotriva părinţilor şi-i vor ucide.
22. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda
până în sfârşit, acela se va mântui.
23. Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă;
adevărat grăiesc vouă: nu veţi sfârşi cetăţile lui Israel, până ce
va veni Fiul Omului.
24. Nu este ucenic mai presus de învăţătorul său, nici slugă mai
presus de stăpânul său.
25. Destul este ucenicului să fie ca învăţătorul şi slugii ca
stăpânul. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai
mult pe casnicii lui?
26. Deci nu vă temeţi de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu
iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă
cunoscut.
27. Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneţi la lumină şi ceea ce
auziţi la ureche, propovăduiţi de pe case.
28. Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l
ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi
trupul să le piardă în gheena.
29. Au nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi nici una din ele nu va
cădea pe pământ fără ştirea Tatălui vostru.
30. La voi însă şi perii capului, toţi sunt număraţi.
31. Aşadar nu vă temeţi; voi sunteţi cu mult mai de preţ decât
păsările.
32. Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor,
mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în
ceruri.
33. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă
voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în
ceruri.
34. Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să
aduc pace, ci sabie.
35. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama
sa, pe noră de soacra sa.
36. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui.
37. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu
este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult
decât pe Mine nu este vrednic de Mine.
38. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic
de Mine.
39. Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde
sufletul lui pentru Mine îl va găsi.
40. Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte, şi cine Mă
primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
41. Cine primeşte prooroc în nume de prooroc plată de prooroc va
lua, şi cine primeşte pe un drept în nume de drept răsplata
dreptului va lua.
42. Şi cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici numai un
pahar cu apă rece, în nume de ucenic, adevărat grăiesc vouă: nu va
pierde plata sa.
CAPITOLUL 11
Trimişii lui Ioan Botezătorul şi mărturia lui Iisus despre Ioan.
Cetăţile nepocăite. Lauda Tatălui. Chemarea către cei
împovăraţi.
1. Sfârşind Iisus de dat aceste învăţături celor doisprezece
ucenici ai Săi, a trecut de acolo ca să înveţe şi să propovăduiască
mai departe prin cetăţile lor.
2. Şi auzind Ioan, în închisoare, despre faptele lui Hristos, şi
trimiţând pe doi dintre ucenicii săi, au zis Lui:
3. Tu eşti Cel ce vine, sau să aşteptăm pe altul?
4. Şi Iisus, răspunzând, le-a zis: Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele
ce auziţi şi vedeţi:
5. Orbii îşi capătă vederea şi şchiopii umblă, leproşii se curăţesc
şi surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se
binevesteşte.
6. Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine.
7. După plecarea acestora, Iisus a început să vorbească mulţimilor
despre Ioan: Ce-aţi ieşit să vedeţi în pustie? Au trestie clătinată
de vânt?
8. Dar de ce aţi ieşit? Să vedeţi un om îmbrăcat în haine moi?
Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor.
9. Atunci de ce-aţi ieşit? Să vedeţi un prooroc? Da, zic vouă, şi
mai mult decât un prooroc.
10. Că el este acela despre care s-a scris: "Iată Eu trimit,
înaintea feţei Tale, pe îngerul Meu, care va pregăti calea Ta,
înaintea Ta".
11. Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei
unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi cel mai mic în
împărăţia cerurilor este mai mare decât el.
12. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor
se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea.
13. Toţi proorocii şi Legea au proorocit până la Ioan.
14. Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să
vină.
15. Cine are urechi de auzit să audă.
16. Dar cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor
care şed în pieţe şi strigă către alţii,
17. Zicând: V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de
jale şi nu v-aţi tânguit.
18. Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi spun: Are
demon.
19. A venit Fiul Omului, mâncând şi bând şi spun: Iată om mâncăcios
şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor. Dar
înţelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei.
20. Atunci a început Iisus să mustre cetăţile în care se făcuseră
cele mai multe minuni ale Sale, căci nu s-au pocăit.
21. Vai ţie, Horazine, vai ţie, Betsaida, că dacă în Tir şi în
Sidon s-ar fi făcut minunile ce s-au făcut în voi, de mult, în sac
şi în cenuşă, s-ar fi pocăit.
22. Dar zic vouă: Tirului şi Sidonului le va fi mai uşor în ziua
judecăţii, decât vouă.
23. Şi tu, Capernaume: N-ai fost înălţat până la cer? Până la iad
te vei coborî. Căci de s-ar fi făcut în Sodoma minunile ce s-au
făcut în tine, ar fi rămas până astăzi.
24. Dar zic vouă că pământului Sodomei îi va fi mai uşor în ziua
judecăţii decât ţie.
25. În vremea aceea, răspunzând, Iisus a zis: Te slăvesc pe Tine,
Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, căci ai ascuns acestea
de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit
pruncilor.
26. Da, Părinte, căci aşa a fost bunăvoirea înaintea Ta.
27. Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte
pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni,
decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i
descopere.
28. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi
odihni pe voi.
29. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că
sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor
voastre.
30. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.
CAPITOLUL 12
Spicele de grâu smulse sâmbăta. Tămăduirea făcută sâmbăta. Hula
împotriva Sfântului Duh. Cine este adevărata rudă.
1. În vremea aceea, mergea Iisus, într-o zi de sâmbătă, printre
semănături, iar ucenicii Lui au flămânzit şi au început să smulgă
spice şi să mănânce.
2. Văzând aceasta, fariseii au zis Lui: Iată, ucenicii Tăi fac ceea
ce nu se cuvine să facă sâmbăta.
3. Iar El le-a zis: Au n-aţi citit ce-a făcut David când a
flămânzit, el şi cei ce erau cu el?
4. Cum a intrat în casa Domnului şi a mâncat pâinile punerii
înainte, care nu se cuveneau lui să le mănânce, nici celor ce erau
cu el, ci numai preoţilor?
5. Sau n-aţi citit în Lege că preoţii, sâmbăta, în templu, calcă
sâmbăta şi sunt fără de vină?
6. Ci grăiesc vouă că mai mare decât templul este aici.
7. Dacă ştiaţi ce înseamnă: Milă voiesc iar nu jertfă, n-aţi fi
osândit pe cei nevinovaţi.
8. Că Domn este şi al sâmbetei Fiul Omului.
9. Şi trecând de acolo, a venit în sinagoga lor.
10. Şi iată un om având mâna uscată. Şi L-au întrebat, zicând:
Cade-se, oare, a vindeca sâmbăta? Ca să-L învinuiască.
11. El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie şi,
de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca şi o va
scoate?
12. Cu cât se deosebeşte omul de oaie! De aceea se cade a face bine
sâmbăta.
13. Atunci i-a zis omului: Întinde mâna ta. El a întins-o şi s-a
făcut sănătoasă ca şi cealaltă.
14. Şi ieşind, fariseii s-au sfătuit împotriva Lui cum să-L
piardă.
15. Iisus însă, cunoscându-i, S-a dus de acolo. Şi mulţi au venit
după El şi i-a vindecat pe toţi.
16. Dar le-a poruncit ca să nu-L dea în vileag,
17. Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul,
care zice:
18. "Iată Fiul Meu pe Care L-am ales, iubitul Meu întru Care a
binevoit sufletul Meu; pune-voi Duhul Meu peste El şi judecată
neamurilor va vesti.
19. Nu se va certa, nici nu va striga, nu va auzi nimeni, pe uliţe,
glasul Lui.
20. Trestie strivită nu va frânge şi feştilă fumegândă nu va
stinge, până ce nu va scoate, spre biruinţă, judecata.
21. Şi în numele Lui vor nădăjdui neamurile."
22. Atunci au adus la El pe un demonizat, orb şi mut, şi l-a
vindecat, încât cel orb şi mut vorbea şi vedea.
23. Mulţimile toate se mirau zicând: Nu este, oare, Acesta, Fiul
lui David?
24. Fariseii însă, auzind, ziceau: Acesta nu scoate pe demoni decât
cu Beelzebul, căpetenia demonilor.
25. Cunoscând gândurile lor, Iisus le-a zis: Orice împărăţie care
se dezbină în sine se pustieşte, orice cetate sau casă care se
dezbină în sine nu va dăinui.
26. Dacă satana scoate pe satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci
cum va dăinui împărăţia lui?
27. Şi dacă Eu scot pe demoni cu Beelzebul, feciorii voştri cu cine
îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători.
28. Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată a ajuns
la voi împărăţia lui Dumnezeu.
29. Cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască
lucrurile, dacă nu va lega întâi pe cel tare şi pe urmă să-i prade
casa?
30. Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu
Mine risipeşte.
31. De aceea vă zic: Orice păcat şi orice hulă se va ierta
oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta.
32. Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta
lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va
ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să
fie.
33. Ori spuneţi că pomul este bun şi rodul lui e bun, ori spuneţi
că pomul e rău şi rodul lui e rău, căci după roadă se cunoaşte
pomul.
34. Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi cele bune, odată ce sunteţi
răi? Căci din prisosul inimii grăieşte gura.
35. Omul cel bun din comoara lui cea bună scoate afară cele bune,
pe când omul cel rău, din comoara lui cea rea scoate afară cele
rele.
36. Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti,
oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii.
37. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele
tale vei fi osândit.
38. Atunci I-au răspuns unii dintre cărturari şi farisei, zicând:
Învăţătorule, voim să vedem de la Tine un semn.
39. Iar El, răspunzând, le-a zis: Neam viclean şi desfrânat cere
semn, dar semn nu i se va da, decât semnul lui Iona
proorocul.
40. Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei
nopţi, aşa va fi şi Fiul Omului în inima pământului trei zile şi
trei nopţi.
41. Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta
şi-l vor osândi, că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; iată
aici este mai mult decât Iona.
42. Regina de la miazăzi se va scula la judecată cu neamul acesta
şi-l va osândi, căci a venit de la marginile pământului ca să
asculte înţelepciunea lui Solomon, şi iată aici este mai mult decât
Solomon.
43. Şi când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără
apă, căutând odihnă şi nu găseşte.
44. Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit; şi
venind, o află golită, măturată şi împodobită.
45. Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât
el şi, intrând, sălăşluiesc aici şi se fac cele de pe urmă ale
omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Aşa va fi şi cu acest
neam viclean.
46. Şi încă vorbind El mulţimilor, iată mama şi fraţii Lui stăteau
afară, căutând să vorbească cu El.
47. Cineva I-a zis: Iată mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, căutând
să-Ţi vorbească.
48. Iar El i-a zis: Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii
Mei?
49. Şi, întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea şi
fraţii Mei.
50. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi
este frate şi soră şi mamă.
CAPITOLUL 13
Şapte pilde despre Împărăţia cerurilor. Iisus neluat în seamă în
cetatea Sa.
1. În ziua aceea, ieşind Iisus din casă, şedea lângă
mare.
2. Şi s-au adunat la El mulţimi multe, încât intrând în corabie
şedea în ea şi toată mulţimea sta pe ţărm.
3. Şi le-a grăit lor multe, în pilde, zicând: Iată a ieşit
semănătorul să semene.
4. Şi pe când semăna, unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit
păsările şi le-au mâncat.
5. Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult şi
îndată au răsărit, că n-aveau pământ adânc;
6. Iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arşiţă şi, neavând
rădăcină, s-au uscat.
7. Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut şi le-au
înăbuşit.
8. Altele au căzut pe pământ bun şi au dat rod: una o sută, alta
şaizeci, alta treizeci.
9. Cine are urechi de auzit să audă.
10. Şi ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbeşti
lor în pilde?
11. Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să
cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a
dat.
12. Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce
nu are, şi ce are i se va lua.
13. De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu
aud, nici nu înţeleg.
14. Şi se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia, care zice: "Cu
urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita,
dar nu veţi vedea".
15. Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude
greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să
audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu
să-i tămăduiesc pe ei.
16. Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că
aud.
17. Căci adevărat grăiesc vouă că mulţi prooroci şi drepţi au dorit
să vadă cele ce priviţi voi, şi n-au văzut, şi să audă cele ce
auziţi voi, şi n-au auzit.
18. Voi, deci, ascultaţi pilda semănătorului:
19. De la oricine aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine
cel viclean şi răpeşte ce s-a semănat în inima lui; aceasta este
sămânţa semănată lângă drum.
20. Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul şi
îndată îl primeşte cu bucurie,
21. Dar nu are rădăcină în sine, ci ţine până la o vreme şi,
întâmplându-se strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se
sminteşte.
22. Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija
acestei lumi şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul şi îl face
neroditor.
23. Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul
şi-l înţelege, deci care aduce rod şi face: unul o sută, altul
şaizeci, altul treizeci.
24. Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând: Asemenea este
împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina
sa.
25. Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat
neghină printre grâu şi s-a dus.
26. Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi
neghina.
27. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat
tu, oare, sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are
neghină?
28. Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut aceasta. Slugile
i-au zis: Voieşti deci să ne ducem şi s-o plivim?
29. El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi
odată cu ea şi grâul.
30. Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la
seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi
întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul
adunaţi-l în jitniţa mea.
31. O altă pildă le-a pus înainte, zicând: Împărăţia cerurilor este
asemenea grăuntelui de muştar, pe care, luându-l, omul l-a semănat
în ţarina sa,
32. Şi care este mai mic decât toate seminţele, dar când a crescut
este mai mare decât toate legumele şi se face pom, încât vin
păsările cerului şi se sălăşluiesc în ramurile lui.
33. Altă pildă le-a spus lor: Asemenea este împărăţia cerurilor
aluatului pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de
făină, până ce s-a dospit toată.
34. Toate acestea le-a vorbit Iisus mulţimilor în pilde, şi fără
pildă nu le grăia nimic,
35. Ca să se împlinească ce s-a spus prin proorocul care zice:
"Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la
întemeierea lumii".
36. După aceea, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui
s-au apropiat de El, zicând: Lămureşte-ne nouă pilda cu neghina din
ţarină.
37. El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa cea bună este
Fiul Omului.
38. Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar
neghina sunt fiii celui rău.
39. Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este
sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.
40. Şi, după cum se alege neghina şi se arde în foc, aşa va fi la
sfârşitul veacului.
41. Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia
Lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea,
42. Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea
şi scrâşnirea dinţilor.
43. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui
lor. Cel ce are urechi de auzit să audă.
44. Asemenea este împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în
ţarină, pe care, găsind-o un om, a ascuns-o, şi de bucuria ei se
duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.
45. Iarăşi asemenea este împărăţia cerurilor cu un neguţător care
caută mărgăritare bune.
46. Şi aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate
câte avea şi l-a cumpărat.
47. Asemenea este iarăşi împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în
mare şi care adună tot felul de peşti.
48. Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal şi, şezând, au
ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat
afară.
49. Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi vor
despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi.
50. Şi îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea
şi scrâşnirea dinţilor.
51. Înţeles-aţi toate acestea? Zis-au Lui: Da, Doamne.
52. Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre
împărăţia cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din
vistieria sa noi şi vechi.
53. Iar după ce Iisus a sfârşit aceste pilde, a trecut de
acolo.
54. Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât
ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea aceasta şi
puterile?
55. Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui
Maria şi fraţii (verii) Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi
Iuda?
56. Şi surorile (verişoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de
unde are El toate acestea?
57. Şi se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis: Nu este prooroc
dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui.
58. Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei
lor.
CAPITOLUL 14
Tăierea capului lui Ioan Botezătorul. Iisus satură cinci mii de
oameni, umblă pe mare, vindecă pe cei bolnavi care se ating de
El.
1. În vremea aceea, a auzit tetrarhul Irod de vestea ce se
dusese despre Iisus.
2. Şi a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el s-a
sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el.
3. Căci Irod, prinzând pe Ioan, l-a legat şi l-a pus în temniţă,
pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său.
4. Căci Ioan îi zicea lui: Nu ţi se cuvine s-o ai de
soţie.
5. Şi voind să-l ucidă, s-a temut de mulţime, că-l socotea pe el ca
prooroc.
6. Iar prăznuind Irod ziua lui de naştere, fiica Irodiadei a jucat
în mijloc şi i-a plăcut lui Irod.
7. De aceea, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va
cere.
8. Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi, aici pe
tipsie, capul lui Ioan Botezătorul.
9. Şi regele s-a întristat, dar, pentru jurământ şi pentru cei care
şedeau cu el la masă, a poruncit să i se dea.
10. Şi a trimis şi a tăiat capul lui Ioan, în temniţă.
11. Şi capul lui a fost adus pe tipsie şi a fost dat fetei, iar ea
l-a dus mamei sale.
12. Şi, venind ucenicii lui, au luat trupul lui şi l-au înmormântat
şi s-au dus să dea de ştire lui Iisus.
13. Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur, cu corabia, în loc
pustiu dar, aflând, mulţimile au venit după El, pe jos, din
cetăţi.
14. Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I S-a făcut milă de ei şi a
vindecat pe bolnavii lor.
15. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis:
locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul
mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare.
16. Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi
să mănânce.
17. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi
peşti.
18. Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici.
19. Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci
pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi,
frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii
mulţimilor.
20. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de
fărâmituri, douăsprezece coşuri pline.
21. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de
femei şi de copii.
22. Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să
treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul
mulţimilor.
23. Iar dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage
singur. Şi, făcându-se seară, era singur acolo.
24. Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ, fiind
învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă.
25. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând
pe mare.
26. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând
că e nălucă şi de frică au strigat.
27. Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu
vă temeţi!
28. Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte
să vin la Tine pe apă.
29. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers
pe apă şi a venit către Iisus.
30. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a
strigat, zicând: Doamne, scapă-mă!
31. Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin
credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
32. Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul.
33. Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu
eşti Fiul lui Dumnezeu.
34. Şi, trecând dincolo, au venit în pământul
Ghenizaretului.
35. Şi, cunoscându-L, oamenii locului aceluia au trimis în tot acel
ţinut şi au adus la El pe toţi bolnavii.
36. Şi-L rugau ca numai să se atingă de poala hainei Lui; şi câţi
se atingeau se vindecau.
CAPITOLUL 15
Spălarea mâinilor. Femeia cananeiancă. Săturarea celor patru mii
de oameni.
1. Atunci au venit din Ierusalim, la Iisus, fariseii şi
cărturarii, zicând:
2. Pentru ce ucenicii Tăi calcă datina bătrânilor? Căci nu-şi spală
mâinile când mănâncă pâine.
3. Iar El, răspunzând, le-a zis: De ce şi voi călcaţi porunca lui
Dumnezeu pentru datina voastră?
4. Căci Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, iar
cine va blestema pe tată sau pe mamă, cu moarte să se
sfârşească.
5. Voi însă spuneţi: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale:
Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu,
6. Acela nu va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa; şi aţi
desfiinţat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră.
7. Făţarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a
zis:
8. "Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este
departe de Mine.
9. Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând învăţături ce sunt porunci
ale oamenilor".
10. Şi chemând la Sine mulţimile, le-a zis: Ascultaţi şi
înţelegeţi:
11. Nu ceea ce intră pe gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din
gură, aceea spurcă pe om.
12. Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Ştii că fariseii,
auzind cuvântul, s-au scandalizat?
13. Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit
Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.
14. Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb
va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.
15. Şi Petru, răspunzând, I-a zis: Lămureşte-ne nouă pilda
aceasta.
16. El a zis: Acum şi voi sunteţi nepricepuţi?
17. Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se
aruncă afară?
18. Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe
om.
19. Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere,
desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule.
20. Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate
nu spurcă pe om.
21. Şi ieşind de acolo, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale
Sidonului.
22. Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind
striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea
este rău chinuită de demon.
23. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se,
ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma
noastră.
24. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele
pierdute ale casei lui Israel.
25. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne,
ajută-mă.
26. El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea
copiilor şi s-o arunci câinilor.
27. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din
fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor.
28. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este
credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în
ceasul acela.
29. Şi trecând Iisus de acolo, a venit lângă Marea Galileii şi,
suindu-Se în munte, a şezut acolo.
30. Şi mulţimi multe au venit la El, având cu ei şchiopi, orbi,
muţi, ciungi, şi mulţi alţii şi i-au pus la picioarele Lui, iar El
i-a vindecat.
31. Încât mulţimea se minuna văzând pe muţi vorbind, pe ciungi
sănătoşi, pe şchiopi umblând şi pe orbi văzând, şi slăveau pe
Dumnezeul lui Israel.
32. Iar Iisus, chemând la Sine pe ucenicii Săi, a zis: Milă îmi
este de mulţime, că iată sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine
şi n-au ce să mănânce; şi să-i slobozesc flămânzi nu voiesc, ca să
nu se istovească pe drum.
33. Şi ucenicii I-au zis: De unde să avem noi, în pustie, atâtea
pâini, cât să săturăm atâta mulţime?
34. Şi Iisus i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Ei au răspuns: Şapte
şi puţini peştişori.
35. Şi poruncind mulţimii să şadă jos pe pământ,
36. A luat cele şapte pâini şi peşti şi, mulţumind, a frânt şi a
dat ucenicilor, iar ucenicii mulţimilor.
37. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au luat şapte coşuri
pline, cu rămăşiţe de fărâmituri.
38. Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii de bărbaţi, afară de
copii şi de femei.
39. După aceea a dat drumul mulţimilor, S-a suit în corabie şi S-a
dus în ţinutul Magdala.
CAPITOLUL 16
Semnele timpului. Aluatul fariseilor. Mărturisirea lui Petru.
Cea dintâi vestire a Patimilor. Urmarea lui Hristos.
1. Şi apropiindu-se fariseii şi saducheii şi ispitindu-L, I-au
cerut să le arate semn din cer.
2. Iar El, răspunzând, le-a zis: Când se face seară, ziceţi: Mâine
va fi timp frumos, pentru că e cerul roşu.
3. Iar dimineaţa ziceţi: Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este
roşu-posomorât. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar
semnele vremilor nu puteţi!
4. Neam viclean şi adulter cere semn şi semn nu se va da lui, decât
numai semnul lui Iona. Şi lăsându-i, a plecat.
5. Şi venind ucenicii pe celălalt ţărm, au uitat să ia
pâini.
6. Iar Iisus le-a zis: Luaţi aminte şi feriţi-vă de aluatul
fariseilor şi al saducheilor.
7. Iar ei cugetau în sinea lor, zicând: Aceasta, pentru că n-am
luat pâine.
8. Dar Iisus, cunoscându-le gândul, a zis: Ce cugetaţi în voi
înşivă, puţin credincioşilor, că n-aţi luat pâine?
9. Tot nu înţelegeţi, nici nu vă aduceţi aminte de cele cinci
pâini, la cei cinci mii de oameni, şi câte coşuri aţi
luat?
10. Nici de cele şapte pâini, la cei patru mii de oameni, şi câte
coşuri aţi luat?
11. Cum nu înţelegeţi că nu despre pâini v-am zis? Ci feriţi-vă de
aluatul fariseilor şi al saducheilor.
12. Atunci au înţeles că nu le-a spus să se ferească de aluatul
pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.
13. Şi venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, îi întreba pe
ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul
Omului?
14. Iar ei au răspuns: Unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii
Ieremia sau unul dintre prooroci.
15. Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt?
16. Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui
Dumnezeu Celui viu.
17. Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti Simone, fiul lui
Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl
Meu, Cel din ceruri.
18. Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi
zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.
19. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe
pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va
fi dezlegat şi în ceruri.
20. Atunci a poruncit ucenicilor Lui să nu spună nimănui că El este
Hristosul.
21. De atunci a început Iisus să le arate ucenicilor Lui că El
trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni
şi de la arhierei şi de la cărturari şi să fie ucis, şi a treia zi
să învieze.
22. Şi Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească,
zicându-I: Fie-Ţi milă de Tine să nu Ţi se întâmple Ţie
aceasta.
23. Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea,
satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci
cele ale oamenilor.
24. Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină
după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze
Mie.
25. Că cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine îşi
va pierde sufletul pentru Mine îl va afla.
26. Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea
întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în
schimb pentru sufletul său?
27. Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii
Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale.
28. Adevărat grăiesc vouă: Sunt unii din cei ce stau aici care nu
vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul Omului, venind în
împărăţia Sa.
CAPITOLUL 17
Schimbarea la faţă. Vindecarea lunaticului. A doua vestire a
Patimilor. Darea pentru Templu.
1. Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov
şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o
parte.
2. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui
ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina.
3. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El.
4. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim
noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui
Moise una, şi lui Ilie una.
5. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată
glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am
binevoit; pe Acesta ascultaţi-L".
6. Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au
spăimântat foarte.
7. Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis:
Sculaţi-vă şi nu vă temeţi.
8. Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe
Iisus singur.
9. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând:
Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se
va scula din morţi.
10. Şi ucenicii L-au întrebat, zicând: Pentru ce dar zic cărturarii
că trebuie să vină mai întâi Ilie?
11. Iar El, răspunzând, a zis: Ilie într-adevăr va veni şi va aşeza
la loc toate.
12. Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au
cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; aşa şi Fiul Omului va
pătimi de la ei.
13. Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan
Botezătorul.
14. Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I
în genunchi,
15. Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi
pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă.
16. Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l
vindece.
17. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi
îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe
voi? Aduceţi-l aici la Mine.
18. Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a
vindecat din ceasul acela.
19. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte:
De ce noi n-am putut să-l scoatem?
20. Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci
adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un
grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici
dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu
neputinţă.
21. Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu
post.
22. Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să
fie dat în mâinile oamenilor.
23. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat
foarte!
24. Venind ei în Capernaum, s-au apropiat de Petru cei ce strâng
darea (pentru Templu) şi i-au zis: Învăţătorul vostru nu plăteşte
darea?
25. Ba, da! - a zis el. Dar intrând în casă, Iisus i-a luat
înainte, zicând: Ce ţi se pare, Simone? Regii pământului de la cine
iau dări sau bir? De la fiii lor sau de la străini?
26. El I-a zis: De la străini. Iisus i-a zis: Aşadar, fiii sunt
scutiţi.
27. Ci ca să nu-i smintim pe ei, mergând la mare, aruncă undiţa şi
peştele care va ieşi întâi, ia-l, şi, deschizându-i gura, vei găsi
un statir (un ban de argint). Ia-l şi dă-l lor pentru Mine şi
pentru tine.
CAPITOLUL 18
Cine este mai mare în împărăţia cerurilor. Puterea cheilor. De
câte ori vom ierta pe aproapele. Pilda celui ce datora zece mii de
talanţi.
1. În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus şi I-au zis:
Cine, oare, este mai mare în împărăţia cerurilor?
2. Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor,
3. Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi
fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.
4. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel
mai mare în împărăţia cerurilor.
5. Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă
primeşte.
6. Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine,
mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să
fie afundat în adâncul mării.
7. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să
vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.
8. Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi
aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă
ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă
picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic.
9. Şi dacă ochiul tău te sminteşte, scoate-l şi aruncă-l de la
tine, că mai bine este pentru tine să intri în viaţă cu un
singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena
focului.
10. Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic
vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care
este în ceruri.
11. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel
pierdut.
12. Ce vi se pare? Dacă un om ar avea o sută de oi şi una din ele
s-ar rătăci, nu va lăsa, oare, în munţi pe cele nouăzeci şi nouă şi
ducându-se va căuta pe cea rătăcită?
13. Şi dacă s-ar întâmpla s-o găsească, adevăr grăiesc vouă că se
bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci şi nouă, care nu s-au
rătăcit.
14. Astfel nu este vrere înaintea Tatălui vostru, Cel din ceruri,
ca să piară vreunul dintr-aceştia mici.
15. De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între
tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele
tău.
16. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din
gura a doi sau trei martori să se statornicească tot
cuvântul.
17. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va
asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi
vameş.
18. Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi
legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi
dezlegate şi în cer.
19. Iarăşi grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe
pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de
către Tatăl Meu, Care este în ceruri.
20. Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi
Eu în mijlocul lor.
21. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori
va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de
şapte ori?
22. Zis-a lui Iisus: Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de
şaptezeci de ori câte şapte.
23. De aceea, asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat care
a voit să se socotească cu slugile sale.
24. Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu
zece mii de talanţi.
25. Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să
fie vândut el şi femeia şi copii şi pe toate câte le are, ca să se
plătească.
26. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând:
Doamne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot.
27. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat
drumul şi i-a iertat şi datoria.
28. Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau
cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi punând mâna pe el, îl
sugruma zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator.
29. Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga zicând:
Îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti.
30. Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce
va plăti datoria.
31. Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat
foarte şi, venind, au spus stăpânului toate cele
întâmplate.
32. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată
datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat.
33. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu
tine, precum şi eu am avut milă de tine?
34. Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor,
până ce-i va plăti toată datoria.
35. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi
ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre.
CAPITOLUL 19
Despre desfacerea căsătoriei. Iisus binecuvintează pe copii.
Tânărul cel bogat.
1. Iar după ce Iisus a sfârşit cuvintele acestea, a plecat din
Galileea şi a venit în hotarele Iudeii, dincolo de
Iordan.
2. Şi au mers după El mulţimi multe şi i-a vindecat pe ei
acolo.
3. Şi s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L şi zicând: Se
cuvine, oare, omului să-şi lase femeia sa, pentru orice
pricină?
4. Răspunzând, El a zis: N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la
început i-a făcut bărbat şi femeie?
5. Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa
şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
6. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat
Dumnezeu omul să nu despartă.
7. Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte
de despărţire şi să o lase?
8. El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a dat voie
Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început nu a fost
aşa.
9. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de
pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter;
şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter.
10. Ucenicii I-au zis: Dacă astfel este pricina omului cu femeia,
nu este de folos să se însoare.
11. Iar El le-a zis: Nu toţi pricep cuvântul acesta, ci aceia
cărora le este dat.
12. Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor;
sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care
s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. Cine
poate înţelege să înţeleagă.
13. Atunci I s-au adus copii, ca să-şi pună mâinile peste ei şi să
Se roage; dar ucenicii îi certau.
14. Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine,
că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor.
15. Şi punându-Şi mâinile peste ei, S-a dus de acolo.
16. Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis: Bunule Învăţător, ce
bine să fac, ca să am viaţa veşnică?
17. Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai
Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte
poruncile.
18. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu
săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti
strâmb;
19. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele
tău ca pe tine însuţi.
20. Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea.
Ce-mi mai lipseşte?
21. Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde
averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea,
vino şi urmează-Mi.
22. Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci
avea multe avuţii.
23. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat
cu greu va intra în împărăţia cerurilor.
24. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin
urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui
Dumnezeu.
25. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine poate să
se mântuiască?
26. Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu
neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.
27. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată noi am lăsat toate şi
Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare ce va fi?
28. Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi
urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul
slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând
cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
29. Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau
mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu,
înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică.
30. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi
întâi.
CAPITOLUL 20
Pilda despre lucrătorii tocmiţi la vie. A treia vestire a
Patimilor. Cererea fiilor lui Zevedeu. Cearta pentru întâietate.
Vindecarea celor doi orbi.
1. Căci împărăţia cerurilor este asemenea unui om stăpân de
casă, care a ieşit dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători pentru
via sa.
2. Şi învoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în
via sa.
3. Şi ieşind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în
piaţă fără lucru.
4. Şi le-a zis acelora: Mergeţi şi voi în vie, şi ce va fi cu
dreptul, vă voi da.
5. Iar ei s-au dus. Ieşind iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al
nouălea, a făcut tot aşa.
6. Ieşind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii, stând
fără lucru, şi le-a zis: De ce aţi stat aici toată ziua fără
lucru?
7. Zis-au lui: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Duceţi-vă
şi voi în vie şi ce va fi cu dreptul veţi lua.
8. Făcându-se seară, stăpânul viei a zis către îngrijitorul său:
Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de cei din urmă până
la cei dintâi.
9. Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat câte un
dinar.
10. Şi venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au
luat şi ei tot câte un dinar.
11. Şi după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului
casei,
12. Zicând: Aceştia de pe urmă au făcut un ceas şi i-ai pus
deopotrivă cu noi, care am dus greutatea zilei şi arşiţa.
13. Iar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ţi fac
nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine un dinar?
14. Ia ce este al tău şi pleacă. Voiesc să dau acestuia de pe urmă
ca şi ţie.
15. Au nu mi se cuvine mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul
tău este rău, pentru că eu sunt bun?
16. Astfel vor fi cei de pe urmă întâi şi cei dintâi pe urmă, că
mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.
17. Şi suindu-Se la Ierusalim, Iisus a luat de o parte pe cei
doisprezece ucenici şi le-a spus lor, pe cale:
18. Iată ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna
arhiereilor şi a cărturarilor, şi-L vor osândi la moarte;
19. Şi Îl vor da pe mâna păgânilor, ca să-L batjocorească şi să-L
răstignească, dar a treia zi va învia.
20. Atunci a venit la El mama fiilor lui Zevedeu, împreună cu fiii
ei, închinându-se şi cerând ceva de la El.
21. Iar El a zis ei: Ce voieşti? Ea a zis Lui: Zi ca să şadă aceşti
doi fii ai mei, unul de-a dreapta 1i altul de-a stânga Ta, întru
împărăţia Ta.
22. Dar Iisus, răspunzând, a zis: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi, oare,
să beţi paharul pe care-l voi bea Eu şi cu botezul cu care Eu Mă
botez să vă botezaţi? Ei I-au zis: Putem.
23. Şi El a zis lor: Paharul Meu veţi bea şi cu botezul cu care Eu
Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga
Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit
de către Tatăl Meu.
24. Şi auzind cei zece s-au mâniat pe cei doi fraţi.
25. Dar Iisus, chemându-i la Sine, a zis: Ştiţi că ocârmuitorii
neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc.
26. Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi va vrea să fie
mare să fie slujitorul vostru.
27. Şi care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă
slugă,
28. După cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să
slujească El şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru
mulţi.
29. Şi plecând ei din Ierihon, mulţime mare venea în urma
Lui.
30. Şi iată doi orbi, care şedeau lângă drum, auzind că trece
Iisus, au strigat, zicând: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiul lui
David!
31. Dar mulţimea îi certa ca să tacă; ei însă şi mai tare strigau,
zicând: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David.
32. Şi Iisus, stând, i-a chemat şi le-a zis: Ce voiţi să vă
fac?
33. Zis-au Lui: Doamne, să se deschidă ochii noştri.
34. Şi făcându-I-se milă, Iisus S-a atins de ochii lor, şi îndată
au văzut şi I-au urmat Lui.
CAPITOLUL 21
Intrarea în Ierusalim. Alungarea vânzătorilor din templu.
Smochinul neroditor. Pilda lucrătorilor celor răi.
1. Iar când s-au apropiat de Ierusalim şi au venit la Betfaghe
la Muntele Măslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi
ucenici,
2. Zicându-le: Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi
îndată veţi găsi o asină legată şi un mânz cu ea; dezlegaţi-o şi
aduceţi-o la Mine.
3. Şi dacă vă va zice cineva ceva, veţi spune că-I trebuie
Domnului; şi le va trimite îndată.
4. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce s-a
spus prin proorocul, care zice:
5. "Spuneţi fiicei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând
şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug".
6. Mergând deci ucenicii şi făcând după cum le-a poruncit
Iisus,
7. Au adus asina şi mânzul şi deasupra lor şi-au pus veşmintele,
iar El a şezut peste ele.
8. Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar
alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale,
9. Iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau după El
strigau zicând: Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce
vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
10. Şi intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat,
zicând: Cine este Acesta?
11. Iar mulţimile răspundeau: Acesta este Iisus, proorocul din
Nazaretul Galileii.
12. Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce vindeau
şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani
şi scaunele celor care vindeau porumbei.
13. Şi a zis lor: Scris este: "Casa Mea, casă de rugăciune se va
chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!"
14. Şi au venit la El, în templu, orbi şi şchiopi şi i-a făcut
sănătoşi.
15. Şi văzând arhiereii şi cărturarii minunile pe care le făcuse şi
pe copiii care strigau în templu şi ziceau: Osana Fiului lui David,
s-au mâniat,
16. Şi I-au zis: Auzi ce zic aceştia? Iar Iisus le-a zis: Da. Au
niciodată n-aţi citit că din gura copiilor şi a celor ce sug Ţi-ai
pregătit laudă?
17. Şi lăsându-i, a ieşit afară din cetate la Betania, şi noaptea a
rămas acolo.
18. Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a
flămânzit;
19. Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit
nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu
mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat
îndată.
20. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum s-a uscat
smochinul îndată?
21. Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă
veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a
făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te
şi aruncă-te în mare, va fi aşa.
22. Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi
primi.
23. Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când
învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului şi au zis: Cu ce putere
faci acestea? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?
24. Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu pe voi un
cuvânt, pe care, de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce
putere fac acestea:
25. Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar
ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune:
De ce, dar, n-aţi crezut lui?
26. Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi
îl socotesc pe Ioan de prooroc.
27. Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El:
Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.
28. Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii. Şi, ducându-se la cel
dintâi, i-a zis: Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via
mea.
29. Iar el, răspunzând, a zis: Mă duc, Doamne, şi nu s-a
dus.
30. Mergând la al doilea, i-a zis tot aşa; acesta, răspunzând, a
zis: Nu vreau, apoi căindu-se, s-a dus.
31. Care dintr-aceştia doi a făcut voia Tatălui? Zis-au Lui: Cel
de-al doilea. Zis-a lor Iisus: Adevărat grăiesc vouă că vameşii şi
desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui
Dumnezeu.
32. Căci a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi n-aţi crezut în
el, ci vameşii şi desfrânatele au crezut, iar voi aţi văzut şi nu
v-aţi căit nici după aceea, ca să credeţi în el.
33. Ascultaţi altă pildă: Era un om oarecare stăpân al casei sale,
care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a
clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus
departe.
34. Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la
lucrători, ca să-i ia roadele.
35. Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe
alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.
36. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au
făcut cu ele tot aşa.
37. La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de
fiul meu.
38. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta
este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea
lui.
39. Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au
ucis.
40. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor
lucrători?
41. I-au răspuns: Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va
da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor.
42. Zis-a lor Iisus: Au n-aţi citit niciodată în Scripturi: "Piatra
pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul
unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în
ochii noştri"?
43. De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi
şi se va da neamului care va face roadele ei.
44. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va
cădea îl va strivi.
45. Iar arhiereii şi fariseii, ascultând pildele Lui, au înţeles că
despre ei vorbeşte.
46. Şi căutând să-L prindă, s-au temut de popor pentru că Îl
socotea prooroc.
CAPITOLUL 22
Parabola nunţii fiului de împărat. Dinarul Cezarului. Cea mai
mare poruncă din Lege. Mesia: Fiul şi Domnul lui
David.
1. Şi, răspunzând, Iisus a vorbit iarăşi în pilde,
zicându-le:
2. Împărăţia cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut
nuntă fiului său.
3. Şi a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiţi la nuntă,
dar ei n-au voit să vină.
4. Iarăşi a trimis alte slugi, zicând: Spuneţi celor chemaţi: Iată,
am pregătit ospăţul meu; juncii mei şi cele îngrăşate s-au junghiat
şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă.
5. Dar ei, fără să ţină seama, s-au dus: unul la ţarina sa, altul
la neguţătoria lui;
6. Iar ceilalţi, punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit şi
le-au ucis.
7. Şi auzind împăratul de acestea, s-a umplut de mânie, şi
trimiţând oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi cetăţii lor
i-au dat foc.
8. Apoi a zis către slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiţi
n-au fost vrednici.
9. Mergeţi deci la răspântiile drumurilor şi pe câţi veţi găsi,
chemaţi-i la nuntă.
10. Şi ieşind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toţi câţi
i-au găsit, şi răi şi buni, şi s-a umplut casa nunţii cu
oaspeţi.
11. Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeţi, a văzut acolo
un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă,
12. Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă?
El însă a tăcut.
13. Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de
mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi
plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
14. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.
15. Atunci s-au dus fariseii şi au ţinut sfat ca să-L prindă pe El
în cuvânt.
16. Şi au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii,
zicând: Învăţătorule, ştim că eşti omul adevărului şi întru adevăr
înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu
cauţi la faţa oamenilor.
17. Spune-ne deci nouă: Ce Ţi se pare? Se cuvine să dăm dajdie
Cezarului sau nu?
18. Iar Iisus, cunoscând viclenia lor, le-a răspuns: Ce Mă
ispitiţi, făţarnicilor?
19. Arătaţi-Mi banul de dajdie. Iar ei I-au adus un
dinar.
20. Iisus le-a zis: Al cui e chipul acesta şi inscripţia de pe
el?
21. Răspuns-au ei: Ale Cezarului. Atunci a zis lor: Daţi deci
Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt
ale lui Dumnezeu.
22. Auzind aceasta, s-au minunat şi, lăsându-L, s-au dus.
23. În ziua aceea, s-au apropiat de El saducheii, cei ce zic că nu
este înviere, şi L-au întrebat,
24. Zicând: Învăţătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare neavând
copii, fratele lui să ia de soţie pe cea văduvă şi să ridice urmaşi
fratelui său.
25. Deci erau, la noi, şapte fraţi; şi cel dintâi s-a însurat şi a
murit şi, neavând urmaş, a lăsat pe femeia sa fratelui
său.
26. Asemenea şi al doilea şi al treilea, până la al
şaptelea.
27. În urma tuturor a murit şi femeia.
28. La înviere, deci, a cărui dintre cei şapte va fi femeia? Căci
toţi au avut-o de soţie.
29. Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciţi neştiind Scripturile,
nici puterea lui Dumnezeu.
30. Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt
ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
31. Iar despre învierea morţilor, au n-aţi citit ce vi s-a spus
vouă de Dumnezeu, zicând:
32. "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi
Dumnezeul lui Iacov"? Nu este Dumnezeul morţilor, ci al
viilor.
33. Iar mulţimile, ascultându-L, erau uimite de învăţătura
Lui.
34. Şi auzind fariseii că a închis gura saducheilor, s-au adunat
laolaltă.
35. Unul dintre ei, învăţător de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a
întrebat:
36. Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege?
37. El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată
inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.
38. Aceasta este marea şi întâia poruncă.
39. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca
pe tine însuţi.
40. În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi
proorocii.
41. Şi fiind adunaţi fariseii, i-a întrebat Iisus,
42. Zicând: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este? Zis-au
Lui: Al lui David.
43. Zis-a lor: Cum deci David, în duh, Îl numeşte pe El Domn? -
zicând:
44. "Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi
pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale".
45. Deci dacă David Îl numeşte pe El domn, cum este fiu al
lui?
46. Şi nimeni nu putea să-I răspundă cuvânt şi nici n-a mai
îndrăznit cineva, din ziua aceea, să-L mai întrebe.
CAPITOLUL 23
Iisus mustră pe farisei şi pe cărturari. Mustră Ierusalimul, cel
ce ucide pe prooroci, şi prezice dărâmarea lui.
1. Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,
2. Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui
Moise;
3. Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar
după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.
4. Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe
umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le
mişte.
5. Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi
lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.
6. Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile
dintâi, în sinagogi,
7. Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni:
Rabi.
8. Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru:
Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.
9. Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul
este, Cel din ceruri.
10. Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este
unul: Hristos.
11. Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul
vostru.
12. Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe
sine se va înălţa.
13. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi
împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici
pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.
14. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi
casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru
aceasta mai multă osândă veţi lua.
15. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi
marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl
faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.
16. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se va jura pe
templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul
templului este legat.
17. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care
sfinţeşte aurul?
18. Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat,
dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este
legat.
19. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care
sfinţeşte darul?
20. Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte
sunt deasupra lui.
21. Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care
locuieşte în el.
22. Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel
ce şade pe el.
23. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi
zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile
mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia
să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi
24. Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi
cămila!
25. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi
partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline
de răpire şi de lăcomie.
26. Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a
blidului, ca să fie curată şi cea din afară.
27. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu
mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase,
înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată
necurăţia.
28. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru
însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
29. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi
mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,
30. Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am
fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.
31. Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce
au ucis pe prooroci.
32. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri!
33. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda
gheenei?
34. De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi
cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi
biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate,
35. Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe
pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia,
fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi
altar.
36. Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui
neam.
37. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre
ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii
tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi
voit.
38. Iată, casa voastră vi se lasă pustie;
39. Căci vă zic vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu
veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele
Domnului.
CAPITOLUL 24
Dărâmarea Ierusalimului. A doua venire a lui Hristos şi
sfârşitul lumii. Când va veni ceasul acela?
1. Şi ieşind Iisus din templu, S-a dus şi s-au apropiat de el
ucenicii Lui, ca să-I arate clădirile templului.
2. Iar El, răspunzând, le-a zis: Vedeţi toate acestea? Adevărat
grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se
risipească.
3. Şi şezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de
o parte, zicând: Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul
venirii Tale şi al sfârşitului veacului?
4. Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeţi să nu vă amăgească
cineva.
5. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi
pe mulţi îi vor amăgi.
6. Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama
să nu vă speriaţi, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este
sfârşitul.
7. Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie
şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri.
8. Dar toate acestea sunt începutul durerilor.
9. Atunci vă vor da pe voi spre asuprire şi vă vor ucide şi veţi fi
urâţi de toate neamurile pentru numele Meu.
10. Atunci mulţi se vor sminti şi se vor vinde unii pe alţii; şi se
vor urî unii pe alţii.
11. Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe
mulţi.
12. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va
răci.
13. Dar cel ce va răbda până sfârşit, acela se va mântui.
14. Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată
lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni
sfârşitul.
15. Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin
Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt - cine citeşte să
înţeleagă -
16. Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi.
17. Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-şi ia lucrurile
din casă.
18. Iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-şi
ia haina.
19. Vai de cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele
acelea!
20. Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici
sâmbăta.
21. Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la
începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.
22. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un
trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile.
23. Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau
dincolo, să nu-l credeţi.
24. Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi
vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu
putinţă, şi pe cei aleşi.
25. Iată, v-am spus de mai înainte.
26. Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieşiţi;
iată este în cămări, să nu credeţi.
27. Căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la
apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.
28. Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.
29. Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va
întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din
cer şi puterile cerurilor se vor zgudui.
30. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge
toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe
norii cerului, cu putere şi cu slavă multă.
31. Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor
aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile
cerurilor până la celelalte margini.
32. Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă
şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara e aproape.
33. Asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că
este aproape, la uşi.
34. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu
vor fi toate acestea.
35. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor
trece.
36. Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din
ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
37. Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi venirea Fiului
Omului.
38. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau
şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe
în corabie,
39. Şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la
fel va fi şi venirea Fiului Omului.
40. Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul se va lua şi altul
se va lăsa.
41. Din două care vor măcina la moară, una se va lua şi alta se va
lăsa.
42. Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul
vostru.
43. Aceea cunoaşteţi, că de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din
noapte vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă
casa.
44. De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul
Omului va veni.
45. Cine, oare, este sluga credincioasă şi înţeleaptă pe care a
pus-o stăpânul peste slugile sale, ca să le dea hrană la
timp?
46. Fericită este sluga aceea, pe care venind stăpânul său, o va
afla făcând aşa.
47. Adevărat zic vouă că peste toate avuţiile sale o va
pune.
48. Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în inima sa: Stăpânul
meu întârzie,
49. Şi va începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să
mănânce şi să bea cu beţivii,
50. Veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se aşteaptă şi
în ceasul pe care nu-l cunoaşte,
51. Şi o va tăia din dregătorie şi partea ei o va pune cu
făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
CAPITOLUL 25
Pildele celor zece fecioare şi a talanţilor. Judecata
viitoare.
1. Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care
luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui.
2. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci
înţelepte.
3. Căci cele fără de minte, luând candelele, n-au luat cu sine
untdelemn.
4. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele
lor.
5. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit.
6. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine!
Ieşiţi întru întâmpinarea lui!
7. Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit
candelele lor.
8. Şi cele fără de minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din
untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre.
9. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu
ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând
şi cumpăraţi pentru voi.
10. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau
gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis.
11. Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând:
Doamne, Doamne, deschide-ne nouă.
12. Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe
voi.
13. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când
vine Fiul Omului.
14. Şi mai este ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile
şi le-a dat pe mână avuţia sa.
15. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia
după puterea lui şi a plecat.
16. Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a
câştigat alţi cinci talanţi.
17. De asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi doi.
18. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ
şi a ascuns argintul stăpânului său.
19. După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut
socoteala cu ele.
20. Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi
cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi
cinci talanţi am câştigat cu ei.
21. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste
puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru
bucuria domnului tău.
22. Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi
mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei.
23. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste
puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru
bucuria domnului tău.
24. Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis:
Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat
şi aduni de unde n-ai împrăştiat.
25. Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ;
iată ai ce este al tău.
26. Şi răspunzând stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă,
ştiai că secer de unde n-am semănat şi adun de unde n-am
împrăştiat?
27. Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu,
venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă.
28. Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece
talanţi.
29. Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel
ce n-are şi ce are i se va lua.
30. Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai
din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
31. Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri
cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.
32. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi
pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre.
33. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a
stânga.
34. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi,
binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă
de la întemeierea lumii.
35. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost
şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
36. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi
cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
37. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am
văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să
bei?
38. Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am
îmbrăcat?
39. Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la
Tine?
40. Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă,
întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie
Mi-aţi făcut.
41. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine,
blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi
îngerilor lui.
42. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am
fost şi nu Mi-aţi dat să beau;
43. Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat;
bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.
44. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut
flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în
temniţă şi nu Ţi-am slujit?
45. El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu
aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi
făcut.
46. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă
veşnică.
CAPITOLUL 26
Vestirea cea din urmă a Patimilor lui Iisus. Ungerea din
Betania. Cina cea de Taină. Suferinţele din Ghetsimani. Trădarea
lui Iuda. Prinderea lui Iisus. Înfăţişarea înaintea arhiereilor.
Lepădarea lui Petru.
1. Iar după ce a sfârşit toate aceste cuvinte, a zis Iisus către
ucenicii Săi:
2. Ştiţi că peste două zile va fi Paştile şi Fiul Omului va fi dat
să fie răstignit.
3. Atunci arhiereii şi bătrânii poporului s-au adunat în curtea
arhiereului, care se numea Caiafa.
4. Şi împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleşug, şi
să-L ucidă.
5. Dar ziceau: Nu în ziua praznicului, ca să nu se facă tulburare
în popor.
6. Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul,
7. S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare
preţ, şi l-a turnat pe capul Lui, pe când şedea la masă.
8. Şi văzând ucenicii, s-au mâniat şi au zis: De ce risipa
aceasta?
9. Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea
săracilor.
10. Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceţi
supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea faţă de Mine.
11. Căci pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă
aveţi totdeauna;
12. Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre
îngroparea Mea.
13. Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta,
în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut ea, spre pomenirea
ei.
14. Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul,
ducându-se la arhierei,
15. A zis: Ce voiţi să-mi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre?
Iar ei i-au dat treizeci de arginţi.
16. Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile
lor.
17. În cea dintâi zi a Azimelor, au venit ucenicii la Iisus şi L-au
întrebat: Unde voieşti să-Ţi pregătim să mănânci Paştile?
18. Iar El a zis: Mergeţi în cetate, la cutare şi spuneţi-i:
Învăţătorul zice: Timpul Meu este aproape; la tine vreau să fac
Paştile cu ucenicii Mei.
19. Şi ucenicii au făcut precum le-a poruncit Iisus şi au pregătit
Paştile.
20. Iar când s-a făcut seară, a şezut la masă cu cei doisprezece
ucenici.
21. Şi pe când mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă, că unul
dintre voi Mă va vinde.
22. Şi ei, întristându-se foarte, au început să-I zică fiecare: Nu
cumva eu sunt, Doamne?
23. Iar El, răspunzând, a zis: Cel ce a întins cu Mine mâna în
blid, acela Mă va vinde.
24. Fiul Omului merge precum este scris despre El. Vai, însă,
acelui om prin care Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela
dacă nu se năştea.
25. Şi Iuda, cel ce L-a vândut, răspunzând a zis: Nu cumva sunt eu,
Învăţătorule? Răspuns-a lui: Tu ai zis.
26. Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a
frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este
trupul Meu.
27. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru
acesta toţi,
28. Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru
mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.
29. Şi vă spun vouă că nu voi mai bea de acum din acest rod al
viţei până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru
împărăţia Tatălui Meu.
30. Şi după ce au cântat laude, au ieşit la Muntele
Măslinilor.
31. Atunci Iisus le-a zis: Voi toţi vă veţi sminti întru Mine în
noaptea aceasta căci scris este: "Bate-voi păstorul şi se vor
risipi oile turmei".
32. Dar după învierea Mea voi merge mai înainte de voi în
Galileea.
33. Iar Petru, răspunzând, I-a zis: Dacă toţi se vor sminti întru
Tine, eu niciodată nu mă voi sminti.
34. Zis-a Iisus lui: Adevărat zic ţie că în noaptea aceasta, mai
înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de
Mine.
35. Petru i-a zis: Şi de ar fi să mor împreună cu Tine, nu mă voi
lepăda de Tine. Şi toţi ucenicii au zis la fel.
36. Atunci Iisus a mers împreună cu ei la un loc ce se cheamă
Ghetsimani şi a zis ucenicilor: Şedeţi aici, până ce Mă voi duce
acolo şi Mă voi ruga.
37. Şi luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a
început a Se întrista şi a Se mâhni.
38. Atunci le-a zis: Întristat este sufletul Meu până la moarte.
Rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine.
39. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ,
rugându-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de
la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu
voieşti.
40. Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui
Petru: Aşa, n-aţi putut un ceas să privegheaţi cu Mine!
41. Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci
duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios.
42. Iarăşi ducându-se, a doua oară, s-a rugat, zicând: Părintele
Meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-l
beau, facă-se voia Ta.
43. Şi venind iarăşi, i-a aflat dormind, căci ochii lor erau
îngreuiaţi.
44. Şi lăsându-i, S-a dus iarăşi şi a treia oară S-a rugat, acelaşi
cuvânt zicând.
45. Atunci a venit la ucenici şi le-a zis: Dormiţi de acum şi vă
odihniţi! Iată s-a apropiat ceasul şi Fiul Omului va fi dat în
mâinile păcătoşilor.
46. Sculaţi-vă să mergem, iată s-a apropiat cel ce M-a
vândut.
47. Şi pe când vorbea încă, iată a sosit Iuda, unul dintre cei
doisprezece, şi împreună cu el mulţime multă, cu săbii şi cu
ciomege, de la arhierei şi de la bătrânii poporului.
48. Iar vânzătorul le-a dat semn, zicând: Pe care-L voi săruta,
Acela este: puneţi mâna pe El.
49. Şi îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te,
Învăţătorule! Şi L-a sărutat.
50. Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei,
apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus şi L-au prins.
51. Şi iată, unul dintre cei ce erau cu Iisus, întinzând mâna, a
tras sabia şi, lovind pe sluga arhiereului, i-a tăiat
urechea.
52. Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi
cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.
53. Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită
acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
54. Dar cum se vor împlini Scripturile, că aşa trebuie să
fie?
55. În ceasul acela, a zis Iisus mulţimilor: Ca la un tâlhar aţi
ieşit cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În fiecare zi
şedeam în templu şi învăţam şi n-aţi pus mâna pe Mine.
56. Dar toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile
proorocilor. Atunci toţi ucenicii, lăsându-L, au fugit.
57. Iar cei care au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa arhiereul,
unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii.
58. Iar Petru Îl urma de departe până a ajuns la curtea arhiereului
şi, intrând înăuntru, şedea cu slugile, ca să vadă
sfârşitul.
59. Iar arhiereii, bătrânii şi tot sinedriul căutau mărturie
mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-L omoare.
60. Şi n-au găsit, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. Mai pe
urmă însă au venit doi şi au spus:
61. Acesta a zis: Pot să dărâm templul lui Dumnezeu şi în trei zile
să-l clădesc.
62. Şi, sculându-se, arhiereul I-a zis: Nu răspunzi nimic la ceea
ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?
63. Dar Iisus tăcea. Şi arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel
viu, să ne spui nouă de eşti Tu Hristosul, Fiul lui
Dumnezeu.
64. Iisus i-a răspuns: Tu ai zis. Şi vă spun încă: De acum veţi
vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii
cerului.
65. Atunci arhiereul şi-a sfâşiat hainele, zicând: A hulit! Ce ne
mai trebuie martori? Iată acum aţi auzit hula Lui.
66. Ce vi se pare? Iar ei, răspunzând, au zis: Este vinovat de
moarte.
67. Şi au scuipat în obrazul Lui, bătându-L cu pumnii, iar unii Îi
dădeau palme,
68. Zicând: Prooroceşte-ne, Hristoase, cine este cel ce Te-a
lovit.
69. Iar Petru şedea afară, în curte. Şi o slujnică s-a apropiat de
el, zicând: Şi tu erai cu Iisus Galileianul.
70. Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând: Nu ştiu ce
zici.
71. Şi ieşind el la poartă, l-a văzut alta şi a zis celor de acolo:
Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul.
72. Şi iarăşi s-a lepădat cu jurământ: Nu cunosc pe omul
acesta.
73. Iar după puţin, apropiindu-se cei ce stăteau acolo au zis lui
Petru: Cu adevărat şi tu eşti dintre ei, căci şi graiul te
vădeşte.
74. Atunci el a început a se blestema şi a se jura: Nu cunosc pe
omul acesta. Şi îndată a cântat cocoşul.
75. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese:
Mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine.
Şi ieşind afară, a plâns cu amar.
CAPITOLUL 27
Iisus înaintea lui Pilat. Iuda se spânzură. Iisus şi Baraba.
Iisus dat spre moarte. Biciuirea, batjocorirea, răstignirea,
moartea, înmormântarea şi paza mormântului.
1. Iar făcându-se dimineaţă, toţi arhiereii şi bătrânii
poporului au ţinut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L
omoare.
2. Şi, legându-L, L-au dus şi L-au predat dregătorului Ponţiu
Pilat.
3. Atunci Iuda, cel ce L-a vândut, văzând că a fost osândit, s-a
căit şi a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de
arginţi,
4. Zicând: Am greşit vânzând sânge nevinovat. Ei i-au zis: Ce ne
priveşte pe noi? Tu vei vedea.
5. Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat şi, ducându-se, s-a
spânzurat.
6. Iar arhiereii, luând banii, au zis: Nu se cuvine să-i punem în
vistieria templului, deoarece sunt preţ de sânge.
7. Şi ţinând ei sfat, au cumpărat cu ei Ţarina Olarului, pentru
îngroparea străinilor.
8. Pentru aceea s-a numit ţarina aceea Ţarina Sângelui, până în
ziua de astăzi.
9. Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul, care
zice: "Şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe
care l-au preţuit fiii lui Israel,
10. Şi i-au dat pe Ţarina Olarului după cum mi-a spus mie
Domnul".
11. Iar Iisus stătea înaintea dregătorului. Şi L-a întrebat
dregătorul, zicând: Tu eşti regele iudeilor? Iar Iisus i-a răspuns:
Tu zici.
12. Şi la învinuirile aduse Lui de către arhierei şi bătrâni, nu
răspundea nimic.
13. Atunci I-a zis Pilat: Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva
Ta?
14. Şi nu i-a răspuns lui nici un cuvânt, încât dregătorul se mira
foarte.
15. La sărbătoarea Paştilor, dregătorul avea obiceiul să elibereze
mulţimii un întemniţat pe care-l voiau.
16. Şi aveau atunci un vinovat vestit, care se numea
Baraba.
17. Deci adunaţi fiind ei, Pilat le-a zis: Pe cine voiţi să vi-l
eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care se zice Hristos?
18. Că ştia că din invidie L-au dat în mâna lui.
19. Şi pe când stătea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui i-a
trimis acest cuvânt: Nimic să nu-I faci Dreptului acestuia, că mult
am suferit azi, în vis, pentru El.
20. Însă arhiereii şi bătrânii au aţâţat mulţimile ca să ceară pe
Baraba, iar pe Iisus să-L piardă.
21. Iar dregătorul, răspunzând, le-a zis: Pe cine din cei doi voiţi
să vă eliberez? Iar ei au răspuns: Pe Baraba.
22. Şi Pilat le-a zis: Dar ce voi face cu Iisus, ce se cheamă
Hristos? Toţi au răspuns: Să fie răstignit!
23. A zis iarăşi Pilat: Dar ce rău a făcut? Ei însă mai tare
strigau şi ziceau: Să fie răstignit!
24. Şi văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai mare tulburare se
face, luând apă şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii, zicând:
Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veţi
vedea.
25. Iar tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui asupra noastră
şi asupra copiilor noştri!
26. Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit şi L-a
dat să fie răstignit.
27. Atunci ostaşii dregătorului, ducând ei pe Iisus în pretoriu, au
adunat în jurul Lui toată cohorta,
28. Şi dezbrăcându-L de toate hainele Lui, I-au pus o hlamidă
roşie.
29. Şi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi în mâna
Lui cea dreaptă trestie; şi, îngenunchind înaintea lui îşi băteau
joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor!
30. Şi scuipând asupra Lui, au luat trestia şi-L băteau peste
CAPITOLUL
31. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au
îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.
32. Şi ieşind, au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe
acesta l-au silit să ducă crucea Lui.
33. Şi venind la locul numit Golgota, care înseamnă: Locul
Căpăţânii,
34. I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; şi, gustând, nu a voit
să bea.
35. Iar după ce L-au răstignit, au împărţit hainele Lui, aruncând
sorţi, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de proorocul:
"Împărţit-au hainele Mele între ei, iar pentru cămaşa Mea au
aruncat sorţi".
36. Şi ostaşii, şezând, Îl păzeau acolo.
37. Şi deasupra capului au pus vina Lui scrisă: Acesta este Iisus,
regele iudeilor.
38. Atunci au fost răstigniţi împreună cu El doi tâlhari, unul de-a
dreapta şi altul de-a stânga.
39. Iar trecătorii Îl huleau, clătinându-şi capetele,
40. Şi zicând: Tu, Cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl
zideşti, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu,
coboară-Te de pe cruce!
41. Asemenea şi arhiereii, bătându-şi joc de El, cu cărturarii şi
cu bătrânii, ziceau:
42. Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se mântuiască!
Dacă este regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom
crede în El.
43. S-a încrezut în Dumnezeu: Să-L scape acum, dacă-L vrea pe El!
Căci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu.
44. În acelaşi chip Îl ocărau şi tâlharii cei împreună-răstigniţi
cu El.
45. Iar de la ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste tot
pământul, până la ceasul al nouălea.
46. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând:
Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu,
pentru ce M-ai părăsit?
47. Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind ziceau: Pe Ilie îl
strigă Acesta.
48. Şi unul dintre ei, alergând îndată şi luând un burete, şi
umplându-l de oţet şi punându-l într-o trestie, Îi da să
bea.
49. Iar ceilalţi ziceau: Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L
mântuiască.
50. Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat
duhul.
51. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până
jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au
despicat;
52. Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi
s-au sculat.
53. Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea
sfântă şi s-au arătat multora.
54. Iar sutaşul şi cei ce împreună cu el păzeau pe Iisus, văzând
cutremurul şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte, zicând: Cu
adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!
55. Şi erau acolo multe femei, privind de departe, care urmaseră
din Galileea pe Iisus, slujindu-I,
56. Între care era Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov şi a
lui Iosi, şi mama fiilor lui Zevedeu.
57. Iar făcându-se seară, a venit un om bogat din Arimateea, cu
numele Iosif, care şi el era un ucenic al lui Iisus.
58. Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci
Pilat a poruncit să i se dea.
59. Şi Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat în giulgiu curat de
in,
60. Şi l-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă,
şi, prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, s-a dus.
61. Iar acolo era Maria Magdalena şi cealaltă Marie, şezând în faţa
mormântului.
62. Iar a doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhiereii şi
fariseii la Pilat,
63. Zicând: Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus,
fiind încă în viaţă: După trei zile Mă voi scula.
64. Deci, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca
nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure şi să spună poporului:
S-a sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât
cea dintâi.
65. Pilat le-a zis: Aveţi strajă; mergeţi şi întăriţi cum
ştiţi.
66. Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind
piatra.
CAPITOLUL 28
Învierea lui Hristos. Arătările Mântuitorului. Porunca
botezului.
1. După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a
săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie,
ca să vadă mormântul.
2. Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând
din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra
ei.
3. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca
zăpada.
4. Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca
morţi.
5. Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeţi, că ştiu
că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi.
6. Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniţi de vedeţi
locul unde a zăcut.
7. Şi degrabă mergând, spuneţi ucenicilor Lui că S-a sculat din
morţi şi iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi
vedea. Iată v-am spus vouă.
8. Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie
mare au alergat să vestească ucenicilor Lui.
9. Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a
întâmpinat, zicând: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins
picioarele Lui şi I s-au închinat.
10. Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi vestiţi
fraţilor Mei, ca să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor
vedea.
11. Şi plecând ele, iată unii din strajă, venind în cetate, au
vestit arhiereilor toate cele întâmplate.
12. Şi, adunându-se ei împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au dat
bani mulţi ostaşilor,
13. Zicând: Spuneţi că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe
când noi dormeam;
14. Şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca şi
pe voi fără grijă vă vom face.
15. Iar ei, luând arginţii, au făcut precum au fost învăţaţi. Şi
s-a răspândit cuvântul acesta între Iudei, până în ziua de
azi.
16. Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde
le poruncise lor Iisus.
17. Şi văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră.
18. Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a
toată puterea, în cer şi pe pământ.
19. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
20. Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată
Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului.
Amin.
|