CAPITOLUL 1
Proorocie despre fărădelegea poporului Israel.
1. Cuvântul Domnului care a fost către Osea, feciorul lui Beeri,
în vremea domniei lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Iezechia, regii din
Iuda, şi în zilele lui Ieroboam, fiul lui Ioaş, regele din
Israel.
2. Începutul cuvântului Domnului către Osea. Şi a grăit Domnul
către Osea: "Ia-ţi de nevastă o femeie desfrânată şi să ai copii de
desfrânată! Căci iată a desfrânat pământul lui Israel, abătându-se
de la Domnul".
3. Atunci s-a dus el şi şi-a luat de soţie pe Gomer, fiica lui
Diblaim, şi ea a rămas însărcinată şi i-a născut un fiu.
4. Şi a zis Domnul către acesta: "Pune-i numele Izreel! Căci iată
puţină vreme mai este şi Eu voi răzbuna vărsările de sânge ale lui
Israel asupra casei lui Iehu şi voi sfârşi regatul casei lui
Israel.
5. Şi atunci voi sfărâma arcul lui Israel în valea lui
Izreel!"
6. Şi ea a rămas însărcinată şi a mai născut o fiică. Şi i-a zis
atunci Domnul: "Pune-i numele Lo-Ruhama (Cea neiubită), căci de
acum încolo nu voi mai avea milă de casa lui Israel, ca să-i iert
păcatele.
7. Dar de casa lui Iuda Mă voi milostivi şi o voi mântui prin
Domnul Dumnezeul lui Israel, şi nu-i voi mântui pe ei nici cu
arcul, nici cu sabia, nici prin luptă, nici prin puterea cailor sau
a călăreţilor".
8. Şi ea a înţărcat pe Lo-Ruhama şi a rămas însărcinată şi a născut
încă un fiu.
9. Şi a zis: "Pune-i numele: Lo-Ami (Nu este poporul Meu), căci voi
nu sunteţi poporul Meu, iar Eu nu sunt Dumnezeul vostru!"
CAPITOLUL 2
Pedepsirea fărădelegii lui Israel. Dumnezeu făgăduieşte
întoarcerea.
1. Iar numărul fiilor lui Israel va fi ca nisipul mării, care nu
se socoteşte, nici nu se numără. Şi în loc să vă zică vouă: "Voi nu
sunteţi poporul Meu",
2. Vi se spune: "Voi sunteţi fiii Dumnezeului celui viu!"
3. Şi se vor aduna Iudeii şi fiii lui Israel laolaltă şi îşi vor
alege o căpetenie şi vor ieşi din ţara robiei şi Izreel se va face
mare şi vor numi pe fratele lor: "Ami" şi pe sora lor:
"Ruhama".
4. Osândiţi pe mama voastră, învinuiţi-o - că ea nu mal este femeia
Mea, iar Eu nu mai sunt bărbatul ei ca să lepede de la dânsa
podoabele desfrânării ei şi semnele destrăbălării dintre sânii
ei;
5. Altfel, Eu îi voi dezveli goliciunea ei şi o voi înfăţişa goală
ca în ziua când s-a născut şi o voi preface într-un pustiu, ca un
pământ uscat şi o voi prăpădi de sete.
6. Nu voi avea milă de fiii ei - că ei sunt copii de desfrânată
-
7. De vreme ce mama lor a preadesfrânat, cea care i-a zămislit a
săvârşit lucruri ruşinoase. Că ea a zis: "Mă voi duce după iubiţii
mei, cei care îmi dau pâine, apă, lână şi în, untdelemn şi
băuturi".
8. Pentru aceasta iată că-i voi astupa drumul său cu mărăcini, voi
ridica zid, ca ea să nu-şi mai găsească cărările sale.
9. Ea va umbla după iubiţii săi, dar nu-i va ajunge; îi va căuta,
dar nu-i va afla. Şi va grăi atunci: "Merge-voi şi mă voi întoarce
la bărbatul meu cel dintâi, că atunci îmi mergea mai bine decât
acum".
10. Dar ea n-a recunoscut că Eu am fost Acela Care i-a dat ei
grâul, mustul şi untdelemnul şi i-am înmulţit argintul şi aurul pe
care l-a întrebuinţat pentru Baal.
11. Pentru aceasta îmi voi lua înapoi grâul la vremea lui şi mustul
la timpul lui şi-Mi voi lua lâna şi inul cu care ea îşi acoperă
goliciunea ei.
12. Şi acum voi descoperi goliciunea ei în ochii iubiţilor ei şi
nimeni nu va putea s-o scape din mâna Mea.
13. Şi voi face să încetez toate desfătările ei, sărbătorile şi
lunile noi şi zilele de odihnă şi toate prăznuirile ei.
14. Şi voi pustii via ei şi smochinii ei, despre care ea zicea:
"Acesta este darul pe care mi l-au dat iubiţii mei". Şi-i voi
preface în păduri şi-i vor strica dobitoacele cele
sălbatice.
15. "Şi o voi pedepsi pentru zilele de sărbătoare în cinstea lui
Baal, căruia îi aducea tămâieri, atunci când se gătea cu inelele
sale şi îşi punea podoabele şi se ducea după iubiţii ei, iar pe
Mine M-a dat uitării", zice Domnul.
16. Pentru aceasta, iată Eu o voi atrage şi o voi duce în pustiu şi
voi vorbi inimii ei;
17. Şi îi voi da viile ei de acolo şi valea Acor o voi preface în
poartă de nădejde; şi ea va fi voioasă ca în vremea tinereţii ei,
ca în ziua când tu ai scos-o din pământul Egiptului.
18. Şi va fi în vremea aceea - zice Domnul - că ea Mă va numi:
"Bărbatul meu" şi nu-Mi va mai zice: "Baalul (stăpânul)
meu".
19. Şi voi scoate din gura ta numele Baalilor şi nu vor mai fi
chemaţi fiecare pe numele lor.
20. Şi voi încheia în ziua aceea un legământ cu dobitoacele
câmpului şi cu păsările cerului şi cu târâtoarele de pe pământ şi
voi sfărâma arcul şi sabia şi voi face să nu mai fie război în
ţară, iar pe cei ce o locuiesc, îi voi pune la adăpost.
21. Şi te voi logodi cu Mine pe vecie şi te voi logodi Mie după
dreptate şi bunăcuviinţă întru bunătate şi dragoste;
22. Şi te voi logodi Mie întru credincioşie, ca să cunoşti că Eu
sunt Domnul!
23. şi în ziua aceea, zice Domnul, Eu voi răspunde cerurilor, iar
cerurile vor răspunde pământului,
24. Şi pământul va răspunde grâului, mustului şi untdelemnului, şi
ele vor răspunde lui Izreel.
25. Şi-Mi voi semăna pe Israel în tară şi Mă voi milostivi spre
Lo-Ruhama şi voi zice către Lo-Ami: "Tu eşti poporul Meu", iar el
Îmi va răspunde: "Tu eşti Dumnezeul meu!"
CAPITOLUL 3
Despre necredinţa poporului şi îndelunga răbdare a lui
Dumnezeu.
l. Şi a zis Domnul către mine: "Du-te iarăşi şi iubeşte o femeie
îndrăgită de un prieten, şi totuşi desfrânată, aşa precum Domnul
iubeşte pe fiii lui Israel, deşi ei se întorc spre dumnezei străini
şi iubesc turtele de struguri".
2. Şi am cumpărat-o pe preţ de cincisprezece sicli de argint, un
homer de orz şi un letec de orz;
3. Şi i-am zis: "Zile fără număr vei sta aşa, nu vei desfrâna şi nu
vei fi a nici unui bărbat, şi Eu voi face asemenea faţă de
tine".
4. Că zile fără de număr fiii lui Israel vor rămâne fără rege, fără
căpetenie, fără jertfă, fără stâlp de aducere aminte, fără efod şi
fără terafimi.
5. După aceasta, fiii lui Israel se vor întoarce la credinţă şi vor
căuta pe Domnul Dumnezeul lor, şi pe David, împăratul lor, iar la
sfârşitul zilelor celor de pe urmă se vor apropia cu înfricoşare de
Domnul şi de bunătatea Lui.
CAPITOLUL 4
Dumnezeu mustră necredinţa Israeliţilor.
l. Ascultaţi cuvântul Domnului, voi, copii ai lui Israel, că
Domnul stă la judecată cu locuitorii pământului,
2. Că nu mai este credinţă, nici iubire, nici cunoaştere de
Dumnezeu în ţară.
3. Toţi jură strâmb, mint, ucid, fură şi sunt desfrânaţi; săvârşesc
fapte silnice, iar sângele vărsat curge peste sânge.
4. Pentru aceasta ţara e în mare jale, iar cei ce o locuiesc sunt
fără vlagă.
5. Tu te poticneşti ziua, iar noaptea se poticneşte cu tine şi
profetul şi voi face să piară poporul tău.
6. Poporul Meu va pieri, pentru că nu mai cunoaşte pe Domnul. Şi
pentru că tu ai trecut cu vederea cunoaşterea Domnului, Eu te voi
da la o parte din preoţia Mea. Şi fiindcă tu ai uitat de legea
Domnului, şi Eu voi uita pe fiii tăi.
7. Cu cât s-au înmulţit, cu atât au păcătuit împotriva Mea; cinstea
lor au schimbat-o în ruşine.
8. Ei se hrănesc din fărădelegile poporului Meu, şi năzuinţa lor
este numai către păcat.
9. Dar şi poporului i se va întâmpla ca şi preotului; voi pedepsi
purtarea lui, iar faptele lui le voi întoarce împotriva
lui;
10. Vor mânca, dar nu se vor sătura. Când se vor desfrâna, nu se
vor înmulţi, că au părăsit pe Domnul.
11. Desfrânarea, vinul şi mustul dau curaj inimii.
12. Poporul Meu întreabă o bucată de lemn şi toiagul lui îi
vesteşte viitorul, că un duh de desfrânare i-a făcut să rătăcească
şi au săvârşit destrăbălări, depărtându-se de Dumnezeul
lor;
13. Ei aduc jertfe pe vârfurile munţilor şi tămâieri pe înălţimea
colinelor, sub stejari, plopi şi terebinţi, căci umbra este bună.
Iar dacă fiicele voastre se desfrânează şi nurorile voastre sunt
prea desfrânate,
14. Nu voi pedepsi pe fetele voastre fiindcă au fost ticăloase şi
nici pe nurorile voastre că s-au desfrânat, că ele înseşi merg
laolaltă cu desfrânatele şi aduc jertfă la un loc cu ticăloasele,
astfel că poporul Meu merge la pieirea lui.
15. Dacă te desfrânezi, o, Israele, Iuda să nu mai păcătuiască. Nu
mai veniţi la Ghilgal şi nu vă mai suiţi în Bet-Aven şi nu vă
juraţi: "Viu este Domnul!"
16. Că asemenea junincei îndărătnice, aşa şi Israel s-a
îndărătnicit. Şi să-i mai pască pe ei Domnul ca pe un miel în
păşuni întinse?
17. Efraim este alipit de idoli; lasă-l!...
18. După ce isprăvesc de băut, se dedau desfrâului; iar mai-marii
lor năzuiesc numai către fapte de ruşine.
19. Vântui îi va strânge în aripile sale şi ruşinea îi va cuprinde
din pricina jertfelor lor.
CAPITOLUL 5
Fărădelegea lui Israel şi a lui Iuda. Prezicerea pedepsei
lor.
1. Ascultaţi acestea voi, preoţilor, şi luaţi aminte voi cei din
casa lui Israel, şi plecaţi urechea, voi cei din casa regelui, căci
către voi se îndreaptă hotărârea, fiindcă aţi fost un laţ la Miţpe
şi o cursă întinsă pe Tabor.
2. Şi la Sitim au săpat o groapă adâncă. Nu mai e nici o scăpare
pentru ei toţi!
3. Iată Eu cunosc Efraimul, iar Israelul nu se poate ascunde de
Mine că tu, Efraime, chiar acum ai săvârşit fapte de ocară şi
Israelul s-a întinat cu spurcăciuni.
4. Faptele lor nu le dau răgaz să se întoarcă la credinţa în Domnul
Dumnezeul lor, că un duh de ticăloşie sălăşluieşte înăuntru lor şi
pe Domnul nu vor să-L cunoască.
5. Trufia lui Israel mărturiseşte pe faţă împotriva lui; Israel şi
Efraim se vor prăbuşi din pricina fărădelegilor lor, de asemenea şi
Iuda va cădea cu ei.
6. Cu oile şi cu boii lor vor merge să caute pe Domnul, dar nu-L
vor afla. El S-a despărţit de ei!
7. Căzut-au de la credinţa în Domnul, că au născut fii din
desfrânare; de aceea, la sărbătoare de lună nouă vor fi nimiciţi ei
şi ţarinile lor.
8. Sunaţi din corn în Ghibea şi din trâmbiţă în Rama; strigaţi de
deznădejde în Bet-Aven! Ia seama, Veniamine!
9. Efraim va fi pustiit în ziua judecăţii; pentru seminţiile lui
Israel vestesc un lucru care se va adeveri.
10. Căpeteniile lui Iuda. au fost ca unii care schimbă piatra de
hotar; peste ei voi vărsa ca apa întărâtarea Mea!
11. Efraim este asupritor, calcă dreptul fiecăruia, fiindcă îi
place să alerge după idoli.
12. Iar Eu sunt ca o molie pentru Efraim, ca un cariu pentru casa
lui Iuda.
13. Când Efraim a văzut boala lui, iar Iuda rana lui, Efraim s-a
îndreptat spre Asiria şi a trimis soli către regele din Iareb.
Acela însă n-a putut să-l tămăduiască şi să-l vindece de rana
lui;
14. Căci Eu sunt ca un leu faţă de Efraim şi ca un pui de leu faţă
de casa lui Iuda. Eu, Eu sfâşii şi Mă duc şi nimeni nu poate să-i
scape din mâna Mea.
15. Mă duc să nu Mă mai întorc la locul Meu, până ce nu se vor căi
şi-Mi vor căuta faţa Mea. Întru strâmtorarea lor ei umblă după
Mine, zicând:
CAPITOLUL 6
Pedeapsa lui Dumnezeu îndeamnă spre pocăinţă.
l. "Veniţi să ne întoarcem către Domnul, căci numai El, după ce
ne-a rănit, ne tămăduieşte, iar după ce ne-a bătut, ne leagă rănile
noastre.
2. Şi după două zile din nou ne va da viaţă, iar în ziua a treia ne
va ridica iarăşi şi vom trăi în faţa Lui.
3. Să-L cunoaştem, să ne sârguim să cunoaştem cine este Domnul!
Venirea Lui este sigură ca ivirea zorilor. Că El va veni la noi ca
o ploaie timpurie şi ca o ploaie târzie care adapă
pământul".
4. Ce să-ţi fac ţie, Efraime? Ce să-ţi fac ţie, Israele, fiindcă
dragostea ta se risipeşte ca norii de dimineaţă, ca roua care se ia
de timpuriu?
5. Pentru aceasta i-am prăbuşit prin cuvântul profeţilor, i-am ucis
prin graiul gurii Mele, iar judecata Mea s-a înălţat ca
soarele.
6. Că milă voiesc, iar nu jertfă, şi cunoaşterea lui Dumnezeu mai
mult decât arderile de tot.
7. Ei, întocmai ca Adam, au călcat legământul Meu, au căzut de la
credinţă.
8. Galaadul este o cetate de răufăcători, plină de urme de
sânge.
9. Ca şi tâlharii din locuri ascunse, o ceată de preoţi săvârşesc
ucideri pe drumul spre Sichem - ei au făcut lucruri de
ocară.
10. În Betel am văzut lucruri înspăimântătoare; desfrânarea lui
Efraim şi întinarea lui Israel.
11. Şi ţie, Iuda, îţi este pregătit un seceriş, când voi aduce
înapoi pe prinşii de război ai poporului Meu.
CAPITOLUL 7
Tânguirea asupra lui Israel şi vestirea dreptelor
pedepse.
1. Când am voit să tămăduiesc pe Israel, atunci s-au dat pe faţă
păcatele lui Efraim şi ticăloşiile Samariei, că toţi laolaltă
săvârşesc fărădelegi: tâlharii intră prin case, hoţii pradă la
drumul mare.
2. Dar ei nici nu cugetă în inimile lor că Eu Îmi aduc aminte de
răutăţile lor. Faptele lor Mă împresoară; ele se întâmplă înaintea
ochilor Mei.
3. Prin fărădelegile lor înveselesc pe rege şi pe căpetenii prin
graiurile lor mincinoase;
4. Ei sunt toţi desfrânaţi, ei ard ca un cuptor aprins de brutar pe
care el nu-l mai încinge de când a frământat aluatul şi până ce
acesta s-a ridicat.
5. La ziua regelui căpeteniile s-au îmbolnăvit de prea mult vin, şi
regele şi-a dat mâna cu batjocoritorii.
6. Toată noaptea mânia lor stă potolită, iar dimineaţa arde ca
văpaia focului.
7. Ei toţi sunt ca un cuptor încins şi mistuie pe judecătorii lor.
Toţi regii lor s-au prăbuşit şi nici unul din ei nu M-a chemat pe
Mine!
8. Efraim s-a ofilit printre neamuri, el este ca o turtă pe care
nimeni n-a întors-o la foc.
9. Cei de alt neam i-au stors vlaga lui, iar el nu bagă de seamă!
Păr alb îi creşte, şi el tot nu simte.
10. Cu toate că trufia lui Israel mărturiseşte împotriva lui, el nu
se întoarce către Domnul Dumnezeul lui şi nu-L caută.
11. Şi Efraim s-a purtat ca un porumbel, nepriceput şi neştiutor;
au chemat pe Egipteni şi s-au îndreptat către Asirieni;
12. În vreme ce se duc acolo, Eu întind asupra lor laţul Meu; ca pe
păsările cerului îi voi doborî, îi voi pedepsi precum s-a dat de
ştire în obştea lor.
13. Vai de ei, căci au fugit de Mine! Prăpăd să vină peste ei, căci
au păcătuit împotriva Mea! Eu aş vrea să-i răscumpăr, dar ei
grăiesc minciuni împotriva Mea.
14. Şi nu strigă către Mine din toată inima lor, ci se tânguiesc
pentru jertfelnicele lor. Ei se iau la harţă pentru grâu şi pentru
must, şi îşi întorc privirea de la Mine.
15. Dacă îi învăţ şi le întăresc braţul lor, atunci gândesc lucruri
rele împotriva Mea:
16. Ei se îndreaptă către Baal. Ei sunt asemenea unui arc care
scapă din mână. Căpeteniile lor au căzut în ascuţişul sabiei, din
pricina iuţimii lor. Limba lor M-a făcut de ocară în ţara
Egiptului.
CAPITOLUL 8
Cei fără de Dumnezeu şi cei necredincioşi se vor
stinge.
1. Sună din trâmbiţă! Vrăjmaşul vine ca un vultur asupra
templului Domnului!... Pentru că ei au călcat legământul cu Mine;
împotriva legii Mele au păcătuit laolaltă.
2. Cu toate acestea ei strigă: "Dumnezeul meu, noi cei din Israel
Te-am cunoscut pe Tine!"
3. Israel a dispreţuit milostivirea mântuitoare; duşmanul să-l
urmărească!
4. Ei şi-au ales rege fără voinţa Mea, şi-au pus căpetenii fără ca
Eu să fi ştiut. Din aurul şi din argintul lor şi-au făcut idoli, ca
ei să se prăbuşească.
5. Samaria aduce jertfă unui viţel; mânia Mea stă aprinsă împotriva
lor. Până când pot să rămână ei nepedepsiţi?
6. Că el este din Israel, un meşter l-a lucrat, dar el nu este
Dumnezeu. Să fie sfărâmat în bucăţi viţelul Samariei!
7. Pentru că ei au semănat vânt, vor culege furtună; o semănătură
care nu rodeşte spice şi care nu au nici un grăunte în ele! Şi dacă
ar avea ceva în ele, străinii să le mănânce!
8. Israel va fi nimicit, va fi socotit printre neamuri ca un vas
fără preţ.
9. Că ei şi-au îndreptat ochii spre Asirieni, au dat daruri de
dragoste...
10. - Chiar când ei vor fi împrăştiaţi printre neamuri, Eu îi voi
aduna laolaltă - şi ei vor înceta ca să-şi ungă regi şi
căpetenii.
11. Efraim şi-a clădit multe altare - cu gând de păcat au fast
ridicate!
12. Dacă Eu aş scrie pentru el o mie de porunci ale legii Mele, ele
sunt privite ca ale unui străin.
13. Le plac jertfe şi ei le aduc, carne vor şi o mănâncă. Domnul nu
le binevoieşte. Şi acum Îmi voi aduce aminte de fărădelegile lor şi
voi pedepsi păcatele lor. Să se întoarcă în Egipt!
14. Israel a uitat pe Ziditorul său şi şi-a clădit palate, şi Iuda
şi-a înmulţit întăriturile sale; de aceea voi trimite foc în
cetăţile lui care îi va mistui palatele.
CAPITOLUL 9
Păcatelor grele le urmează pedepse grele.
l. Nu te bucura, Israele, şi nu sălta de veselie ca păgânii, că
te-ai ticăloşit, părăsind pe Dumnezeul tău; ai iubit preţul unei
desfrânate pe toate ariile de grâu.
2. Pentru că nici aria şi nici teascul nu-i vor mai hrăni, iar
mustul le va lipsi.
3. Nu vor mai locui în pământul Domnului; Efraim se va întoarce în
Egipt, iar în Asiria vor mânca mâncăruri necurate.
4. Nu vor mai aduce Domnului nici o turnare de vin şi nici nu-I vor
mai pregăti vreo jertfă. Ca o pâine de jale este pâinea lor; toţi
cei care vor mânca din ea vor fi necuraţi, că pâinea lor slujeşte
numai pentru potolirea foamei lor şi nu va fi adusă în templul
Domnului.
5. Ce vreţi să faceţi când vor veni zilele de prăznuire, în ziua de
sărbătoare a Domnului?
6. Iată ei au plecat din pricina pustiirii; Egiptul îi va primi,
Memfisul îi va îngropa! Odoarele lor scumpe de argint le va moşteni
urzica, şi mărăcinii vor năpădi corturile lor.
7. Sosit-au zilele de pedeapsă, venit-au zilele de răsplată. Israel
strigă: "Profetul este un nebun, omul insuflat aiurează!" Da,
desigur, din pricina mărimii nelegiuirii tale, din pricina mărimii
răzvrătirii tale.
8. Proorocul află pretutindeni laţuri întinse... Ei întind capcane
pe toate drumurile, capcane în templul lui Dumnezeu.
9. Grozave fapte de ocară au săvârşit, precum odinioară în Ghibea!
- El îşi va aduce aminte de fărădelegile lor şi va pedepsi păcatele
lor.
10. Ca pe nişte struguri în pustiu, aşa am găsit pe Israel; ca la o
pârgă de smochine la începutul ei, aşa M-am uitat la părinţii lui.
Când ei au mers după Baal Peor, s-au sfinţit lui Baal şi au ajuns
urâciune întocmai ca şi cel pe care îl îndrăgiseră.
11. Gloria lui Efraim va zbura ca o pasăre; şi nu vor mai fi nici
naşteri, nici sarcini, nici zămisliri.
12. Chiar când îşi fac mari pe fiii lor, îi voi lăsa fără copii,
lipsiţi de partea bărbătească; căci vai de ei, dacă Îmi voi
întoarce privirea.
13. Efraim, precum văd, a făcut din fiii săi un vânat; Efraim
trebuie să-şi ducă fiii săi la junghiere.
14. Dă-le lor, Doamne, ceea ce trebuie să le dai! Dă-le lor pântece
sterp şi sâni fără lapte!
15. Toate răutăţile lor şi-au luat naştere în Ghilgal, că acolo am
început să-i urăsc. Din pricina gândurilor celor rele, îi voi
alunga din templul Meu; nu-i voi mai iubi nicidecum. Toate
căpeteniile lor sunt oameni răzvrătiţi!
16. Efraim va fi trântit la pământ; rădăcina lui se va usca. Nu va
mai avea de loc rod! Şi când vor avea fii, Eu voi ucide pe feciorii
lor iubiţi.
17. Dumnezeul meu îi va arunca de la Sine, că nu au ascultat de El.
Să rătăcească printre neamuri!
CAPITOLUL 10
Mustrarea Israeliţilor pentru răutăţile lor.
l. Israel a fost o vie mănoasă, care dădea rod din belşug. Cu
cât avea mai mult rod, cu atât sporeau altarele sale; cu cit era
mai bogată ţara, cu atât se înălţau mai multe pietre de aducere
aminte.
2. Inima lui era făţarnică; să-şi ispăşească păcatul! El singur va
doborî altarele sale, va sfărâma pietrele de aducere
aminte.
3. Ba chiar zic: "Noi nu mai avem rege, din pricină că nu ne-am
temut de Domnul. Şi la ce ne-ar sluji regele?"
4. Ei spun vorbe deşarte, jură strâmb, încheie legăminte şi prefac
dreptatea în otravă; judecata va creşte pe brazdele
câmpului!
5. Pentru viţelul din Bet-Aven, locuitorii din Samaria sunt plini
de mare grijă, ba chiar vor plânge preoţii lui şi poporul său şi se
vor tângui pentru comorile lui care se irosesc.
6. Şi pe el îl va duce în Asiria ca pe un dar al regelui din Iareb;
ruşinea îl va cuprinde pe Efraim, iar Israel se va ruşina de idolii
lui.
7. Nimicit va fi regele Samariei; ca o aşchie va fi pe deasupra
apei.
8. Pustiite vor fi înălţimile de la Aven, păcatul lui Israel; spini
şi ciulini să crească deasupra altarelor lor! Atunci vor grăi către
munţi: "Acoperiţi-ne!", iar colinelor: "Cădeţi peste
noi!"
9. Ca în zilele Ghibeii, aşa ai păcătuit tu, Israele! Acolo ei Mi
se împotriviră. Nu-i va atinge oare războiul în Ghibea pe fiii
nelegiuirii?
10. Întru mânia Mea îi voi pedepsi şi voi aduna popoare împotriva
lor, când se vor pune laolaltă cele două fărădelegi ale
lor.
11. Şi Efraim este o junincă învăţată la jug, căreia îi plăcea să
treiere grâul pe arie. Dar Eu am pus jug pe gâtul ei frumos; am
înjugat pe Efraim, Iuda va ara pământul, Iacov va trage
grapa.
12. Semănaţi-vă fapte bune, căci numai aşa veţi secera milostivire;
prefaceţi ţelina în ogoare ale cunoaşterii de Dumnezeu şi căutaţi
pe Domnul, ca El să vină şi să vă îndestuleze de roade
mântuitoare!
13. Dar voi aţi arat semănând fărădelegea şi aţi secerat
nenorocirea, şi acum trebuie să mâncaţi din roadele minciunii.
Ţi-ai pus nădejdea în carele tale de luptă şi în mulţimea vitejilor
tăi!
14. Pentru aceasta prăpădul războiului să vină peste cetăţile tale
şi toate întăriturile tale să fie dărâmate - precum odinioară
Salman a nimicit cu război Bet-Arbelul - când mama a fost zdrobită
împreună cu pruncii ei.
15. Aşa voi face cu voi, cei din casa lui Israel, căci ticăloşi
sunteţi. În vălmăşagul luptei va pieri regele lui Israel!
CAPITOLUL 11
Slava milei dumnezeieşti primită de nemulţumitorii
Israeliţi.
1. Când Israel era tânăr, Eu îl izbeam, şi din Egipt am chemat
pe fiul Meu.
2. Cu cât Eu îi chemam, cu atât fugeau de dinaintea Mea şi jertfeau
baalilor şi aduceau tămâieri chipurilor cioplite de
idoli.
3. Şi Eu învăţam pe cei din Efraim să meargă în picioare şi-i luam
în braţe, dar ei n-au înţeles, cu toate că Eu îi îngrijeam ca pe
copii,
4. Îi iubeam cu dragoste părintească, eu iubire fără de margini. Am
fost pentru ei ca unul care le ridică jugul de pe grumajii lor, şi
mă plecam către ei şi-i hrăneam.
S. Nu se vor mai duce în Egipt, ci Asiria le va fi rege, căci n-au
voit să se întoarcă la credinţă.
6. Sabia să pustiiască cetăţile lui şi să dărâme întăriturile lui,
din pricina punerii lor la cale!
7. Dar poporul Meu este hotărât să se despartă de Mine. Îl strig,
dar el nici nu ridică ochii spre Mine.
8. O, cum te voi lăsa, Efraime! Cum te voi părăsi, Israele! Cum te
voi trece cu vederea ca odinioară pe Adma şi te voi face ca
Ţeboimul! Inima se zvârcoleşte în Mine, mila Mă cuprinde!
9. Nu voi dezlănţui iuţimea mâniei Mele, şi nu voi prăpădi din nou
Efraimul; căci Eu sunt Dumnezeu atotputernic şi nu om: Eu sunt
Sfântul în mijlocul tău şi nu voi veni să te prăpădesc.
10. Vor merge după Domnul; dar El va mugi ca un leu, şi când Ei va
mugi, vor alerga zbuciumându-se toţi cei dinspre apus;
11. Ei vor alerga tremurând ca o pasăre din Egipt şi ca un porumbel
din ţara Asiriei. Şi îi voi sălăşlui în casele lor, zice
Domnul.
CAPITOLUL 12
Necredinţa lui Efraim şi judecata lui Dumnezeu împotriva lui
luda.
1. Efraim M-a înconjurat cu minciună şi casa lui Israel cu
viclenie, şi Iuda este fără frâu în fala Celui Atotputernic şi
înaintea Dumnezeului celui Sfânt şi credincios.
2. Lui Efraim îi place vântul şi după vântul de răsărit aleargă;
grămădeşte minciună şi deşertăciune, încheie legământ cu Asiria şi
duce untdelemn în Egipt.
3. Şi Domnul dojeneşte cu ceartă pe Iuda: "Pedepsi-voi pe Iacov
pentru purtările lui şi-i voi răsplăti după faptele lui!"
4. În pântecele maicii sale, Iacov a ţinut de călcâi pe fratele
său, şi ca un viteaz s-a luptat el cu Dumnezeu.
5. Cu îngerul s-a luptat şi l-a biruit; a plâns şi l-a rugat să se
milostivească spre el; apoi l-a aflat la Betel şi acolo Dumnezeu a
grăit cu el.
6. Dar Dumnezeu este Domnul Savaot, Domnul este numele
Lui.
7. Întoarce-te în cortul tău! Păzeşte dragostea şi dreptatea Lui şi
nădăjduieşte totdeauna în Dumnezeul tău!
8. Canaan tine în mână un cântar strâmb şi la cântărire îi place să
înşele!
9. Dar Efraim zice: "Am ajuns bogat şi averi mi-am strâns!" Dar
câştigul lui nu-i este de ajuns pentru fărădelegea pe care a
făptuit-o.
10. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, din pământul Egiptului şi până
acum. Te voi face să mai locuieşti în corturi ca în zilele de
sărbătoare.
11. Eu am vorbit către prooroci şi le-am înmulţit vedeniile şi tot
prin prooroci am grăit în pilde.
12. În Galaad au săvârşit închinări la idoli, în Ghilgal au jertfit
demonilor. Jertfelnicele lor să fie dărâmate - grămezi de pietre pe
brazdele ogorului!
13. Când Iacov a fugit în Mesopotamia, atunci Israel pentru o
femeie a fost slugă, iar pentru alta a păzit turmele.
14. Şi printr-un prooroc Dumnezeu a scos pe Israel din Egipt şi
printr-un prooroc l-a păzit.
15. Efraim însă a întărâtat urgia Lui. Vărsările de sânge le va
aduce Domnul asupra lui şi va prăvăli peste el batjocura
lui.
CAPITOLUL 13
Ameninţarea Domnului împotriva fiilor lui Israel. Prezicere
despre mântuire.
l. Ori de câte ori Efraim vorbea, era groază; el era mare în
Israel, dar el s-a făcut vinovat cu Baal şi a murit.
2. Şi acum ei păcătuiesc din nou; şi-au făcut chipuri turnate din
argintul lor după felul idolilor - lucru de mână de meşter sunt
toţi! Şi ei le zic: "Aceştia sunt dumnezeu!" Ei dau ajutor
oamenilor. Pentru aceasta ei se închină sărutând viţeii cei de
aur.
3. Din această pricină să ajungă ca norii cei de dimineaţă, ca roua
care se ia de cu vreme, ca pleava pe care o mătură vântul de pe
arie şi ca fumul care iese printre gratii.
4. Dar Eu sunt Domnul Dumnezeul tău din ţara Egiptului încoace şi
să nu cunoşti un alt dumnezeu, decât pe Mine, şi în afară de Mine
nu este izbăvitor.
S. Eu te-am cunoscut pe tine în pustiu şi în pământ uscat ţi-am dat
păşune!
6. Dar cu cât ei aveau păşune, cu atât mâncau mai mult, iar după ce
se săturau, inima lor se semeţea. Pentru aceasta ei M-au
uitat.
7. De aceea voi fi pentru ei ca un leu şi îi voi pândi pe cale ca o
panteră.
8. Şi Mă voi arunca asupra lor ca o ursoaică lipsită de puii ei şi
le voi sfâşia învelişul cel tare al inimii lor. Şi leii cei din
pădure să-i mănânce şi animalele sălbatice să-i sfârtece!
9. Eu te voi pierde pe tine, Israele, şi cine ar putea veni în
ajutorul tău?
10. Unde este regele tău, care să te izbăvească în toate cetăţile
tale? Şi unde mai sunt judecătorii tăi despre care tu ai zis:
"Dă-mi un rege şi o căpetenie!"
11. Îţi voi da un rege întru mânia Mea şi ţi-l voi lua întru urgia
Mea.
12. Fărădelegea lui Efraim este bine păstrată şi păcatul lui este
pus la o parte.
13. Durerile naşterii îl cuprind; dar el este un copil fără de
minte, că în clipa naşterii el nu iese din sânul maicii
lui.
14. Din stăpânirea locuinţei morţilor îi voi izbăvi şi de moarte îi
voi mântui. Unde este, moarte, biruinţa ta? Unde-ţi sunt chinurile
tale? Mila stă ascunsă departe de ochii Mei!...
15. Efraim să tot crească printre trestii; vântul de la răsărit va
veni, suflarea Domnului se va ridica din pustiu, îi va seca
izvoarele şi îi va usca fântânile, va pustii ţara şi toate
lucrurile ei de preţ.
CAPITOLUL 14
Îndemnarea lui Israel la pocăinţă. Făgăduinţa lui
Dumnezeu.
1. Pustie să ajungă Samaria, fiindcă s-a răzvrătit împotriva
Dumnezeului ei! Să cadă în ascuţişul sabiei, pruncii ei să fie
ucişi şi femeile care i-au zămislit să fie spintecate!
2. Întoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tău, că tu te-ai
poticnit din pricina fărădelegii tale!
3. Găsiţi rugi de pocăinţă, întoarceţi-vă către Domnul şi-I ziceţi
Lui: "Iartă-ne orice fărădelege, ca să ne bucurăm de milostivirea
Ta şi să aducem, în loc de tauri, lauda buzelor noastre:
4. Asiria nu ne va scăpa, noi nu ne vom mai sui pe cai şi nu vom
mai zice către lucrurile mâinilor noastre: "Tu eşti Dumnezeul
nostru", căci numai la Tine găseşte orfanul milă".
5. Tămădui-voi urmele căderii lor de la credinţă, îi voi iubi din
toată inima Mea, căci mânia Mea s-a depărtat ţie la ei.
6. Voi fi ca roua pentru Israel; ca liliacul să înflorească şi
rădăcinile lui să se afunde în pământ ca cele din pădurile
Libanului.
7. Lăstarii lui să fie puzderii, cununa lui să fie ca a măslinului,
iar mireasma lui ca cea din Liban.
8. Să se întoarcă la Mine şi să se adăpostească la umbra Mea, să-şi
agonisească hrană, şi ca viţa să înflorească şi să li se ducă
numele ca vinul cel din Liban.
9. Ce va mai face Efraim de aici încolo cu idolii? Eu singur îi vor
răspunde şi voi avea ochii aţintiţi asupra lui. Eu sunt ca un
chiparos verde! Din Mine ies roadele lui!
10. O, de ar fi cineva înţelept ca să priceapă aceasta şi ager ca
să poată pătrunde cuvântul cel adânc! Căile Domnului sunt căi
drepte! Cei drepţi merg pe ele în bună pace, iar cei nelegiuiţi se
poticnesc şi cad.
|