CAPITOLUL 1
Tinerii evrei, aleşi de Nabucodonosor, respectă legea dată
strămoşilor.
l. În anul al treilea al domniei lui Ioiachim, regele lui Iuda,
a pornit Nabucodonosor, regele Babilonului, împotriva Ierusalimului
şi 1-a împresurat.
2. Şi a dat Domnul în mâna lui pe Ioiachim, regele lui Iuda, şi o
parte din vasele templului lui Dumnezeu, pe care le-a dus în tara
Şinear, in templul dumnezeului lui şi a aşezat aceste vase în
vistieria acestui dumnezeu.
3. Şi a zis regele către Aşpenaz, cel mai mare peste famenii săi,
să aducă dintre fiii lui Israel, din neam regesc şi din cei din
viţă aleasă,
4. Patru tineri fără nici un cusur trupesc, frumoşi la chip şi
iscusiţi în toată înţelepciunea, cunoscători a toată ştiinţa, cu
adâncă putere de pătrundere şi plini de râvnă, ca să slujească in
palatul regelui, ca să-i înveţe pe ei scrisul şi limba
Caldeilor.
5. Şi să-i înveţe pe ei vreme de trei ani, după trecerea cărora să
intre în slujba regelui. Pentru aceasta, regele le-a rânduit să li
se dea în fiecare zi bucate din bucatele lui şi vin din vinul
lui.
6. Printre ei se aflau din fiii lui Iuda: Daniel, Anania, Misael şi
Azaria.
7. Şi căpetenia famenilor le-a dat nume şi a chemat pe Daniel,
Beltşaţar, pe Anania, Şadrac, pe Misael, Meşac şi pe Azaria,
Abed-Nego.
8. şi Daniel şi-a pus in gând să nu se spurce cu bucatele şi vinul
regelui şi a cerut voie căpeteniei famenilor să nu se
pângărească.
9. Şi Dumnezeu i-a dat să afle înaintea căpeteniei famenilor
bunăvoinţă şl îndurare.
10. Şi a zis căpetenia famenilor către Daniel: "Mă tem numai de
domnul meu, regele, care v-a rânduit mîncărurile şi băuturile;
pentru ce să vadă el mai trase chipurile voastre decât ale
tinerilor celor de o vârstă cu voi? Voi puneţi în primejdie capul
meu înaintea regelui.
11. Şi a grăit Daniel către supraveghetorul pe care căpetenia
famenilor îl pusese peste Daniel, Anania, Misael şi
Azaria:
12. "Încearcă o dată cu servii tăi timp de zece zile şi dă-ne să
mâncăm bucate din zarzavaturi şi să bem apă!
13. Apoi să te uiţi la chipurile noastre şi la chipul tinerilor
care mănâncă din bucatele regelui şi cum ţi se va părea, aşa fă cu
supuşii tăi!"
14. Atunci el le-a ascultat această rugăminte şi a încercat timp de
zece zile.
15. Şi după un răstimp de zece zile, ei arătau mai frumoşi şi mai
graşi la trup decât toii tinerii care mâncau din bucatele
regelui.
16. Atunci supraveghetorul le-a înlocuit mâncarea lor şi vinul -
băutura dor - şi le-a dat mâncăruri de legume.
17. Şi acestor patru tineri le-a dat Dumnezeu ştiinţă şi pricepere
în oricare scriere, precum şi înţelepciune, încât Daniel putea să
tâlcuiască vedeniile şi visele.
18. Şi după acel răstimp hotărât de rege ca să-i aducă, i-a
înfăţişat căpetenia famenilor înaintea lui Nabucodonosor.
19. Şi a grăit regele cu ei, dar n-a aflat pe nimeni printre ei
toţi ca pe Daniel, Anania, Misael şi Azaria. Şi ei au început să
slujească pe rege.
20. Şi în toate întrebările, asupra cărora regele le cerea
dezlegarea, când era vorba de înţelepciune şi de pricepere, îi
găsea pe ei de zece ori mai isteţi decât magii şi prezicătorii din
tot regatul lui.
21. Şi a rămas Daniel acolo până în anul întâi al domniei lui
Cirus.
CAPITOLUL 2
Visul regelui tâlcuit de Daniel.
1. Şi în anul al doilea al domniei lui Nabucodonosor, a visat
Nabucodonosor vise, iar duhul lui s-a tulburat şi somnul nu-l mai
prindea.
2. Şi a poruncit regele să cheme pe vrăjitori, pe prezicători, pe
magi şi pe caldei, ca să-i spună regelui visele lui; şi ei au
intrat şi s-au înfăţişat înaintea regelui.
3. Şi le-a zis lor regele: "Am visat un vis; duhul îmi este
tulburat şi vreau să ştiu visul".
4. Atunci caldeii au grăit către rege în grai arameian: "O, rege,
să trăieşti în veac! Spune servilor tăi visul şi noi îţi vom
descoperi tâlcuirea".
5. Răspuns-a regele şi a zis către caldei: "Să ştiţi că hotărârea
am luat-o! Dacă nu-mi veţi face cunoscut visul şi tâlcuirea lui,
veţi fi tăiaţi în bucăţi, iar casele voastre prefăcute în grămezi
de ruine.
6. Dar dacă îmi faceţi cunoscut visul şi tâlcuirea lui veţi primi
de la mine daruri bogate şi cinstire multă; deci arătaţi-mi visul
şi tâlcuirea lui!"
7. Ei au răspuns pentru a doua oară şi au zis: "0, rege, spune
servilor tăi visul, iar noi îţi vom face cunoscută tâlcuirea
lui!"
8. Răspuns-a şi a zis regele: "Fără îndoială, eu ştiu că voi
căutaţi să câştigaţi vreme, fiindcă vedeţi că eu hotărârea am
luat-o;
9. Că dacă nu-mi faceţi cunoscut visul, este că aveţi de gând să vă
sfătuiţi unul cu altul şi să spuneţi înaintea mea vorbe mincinoase
şi înşelătoare, până când vremurile se vor schimba. De aceea
spuneţi-mi acum visul şi eu voi şti dacă voi puteţi să-mi
descoperiţi şi tâlcuirea lui!"
10. Răspuns-au caldeii în faţa regelui şi au zis: "Nu se află om pe
pământ care să poată face cunoscut ceea ce cere regele, fiindcă
nici un rege, oricât de mare şi de puternic ar fi, nu ar cere aşa
ceva de la nici un tâlcuitor de semne, vrăjitor, sau
caldeu.
11. Şi lucrul pe care îl cere regele este greu şi nimeni altul nu
poate să-l descopere înaintea lui, decât zeii al căror locaş nu
este printre cei muritori".
12. Din această pricină regele s-a mâniat şi, în marea lui furie, a
poruncit să fie ucişi toţi înţelepţii din Babilon.
13. Când a ieşit porunca, să fie omorâţi înţelepţii, trebuia să fie
omorât şi Daniel şi cei dimpreună cu el.
14. Atunci Daniel şi-a îndreptat cuvântul cu înţelepciune şi
iscusinţă către Arioh, mai-marele gărzii regelui, care ieşise să
omoare pe înţelepţii din Babilon,
15. Şi a început să grăiască către Arioh, împuternicitul regelui:
"De ce a dat regele o poruncă aşa de aspră?" După ce Arioh i-a
lămurit lui Daniel rostul poruncii,
16. Daniel a plecat şi a rugat pe rege să-i lase vreme ca să-i
descopere tâlcul.
17. După aceasta Daniel s-a dus în casa lui şi a dat de ştire lui
Anania, Misael şi Azaria, prietenii lui, care este
pricina,
18. Cerându-le să roage fierbinte milostivirea lui Dumnezeu din
ceruri pentru această taină, ca să nu lase să piară Daniel şi
prietenii lui împreună cu ceilalţi înţelepţi ai
Babilonului.
19. Atunci i s-a descoperit lui Daniel taina aceasta într-o vedenie
de noapte. Şi a preaslăvit Daniel pe Dumnezeul cerului.
20. Şi a început Daniel a grăi: "Să fie numele lui Dumnezeu
binecuvântat din veac şi până în veac, că a Lui este înţelepciunea
şi puterea.
21. Şi El este Cel care schimbă timpurile şi ceasurile, Cel care dă
jos de pe tron pe regi şi Cel care îi pune; El dă înţelepciune
celor înţelepţi şi ştiinţă celor pricepuţi.
22. El descoperă cele mai adânci şi cele mai ascunse lucruri, ştie
ce se petrece în întuneric şi lumina sălăşluieşte cu El.
23, Pe Tine, Dumnezeule al părinţilor mei, Te preaslăvesc şi Îţi
mulţumesc ţie, că mi-ai dat mie înţelepciune şi pricepere şi m-ai
făcut să cunosc acum ceea ce noi Ţi-am cerut rugându-Te, căci Tu
ne-ai descoperit taina regelui".
24. Apoi Daniel s-a dus la Arioh, pe care regele îl însărcinase să
omoare pe înţelepţii Babilonului şi i-a grăit aşa: "Nu da morţii pe
înţelepţii Babilonului! Du-mă înaintea regelui şi eu îi voi
descoperi regelui tâlcuirea".
25. Atunci Arioh a dus grabnic înăuntru pe Daniel în faţa regelui
şi i-a vorbit astfel: "Am găsit un iudeu dintre cei aduşi în robie
care poate să tâlcuiască visul".
26. Răspuns-a regele şi a zis către Daniel, care se cheamă
Beltşaţar: "Oare eşti tu în stare să-mi spui visul pe care l-am
avut precum şi tâlcuirea lui?"
27. Daniel a răspuns înaintea regelui zicând: "Taina pe care vrea
să o afle regele nu pot s-o facă cunoscută lui nici înţelepţii,
nici prezicătorii, nici vrăjitorii, nici cititorii în
stele.
28. Dar este un Dumnezeu în ceruri, Care descoperă tainele şi Care
a făcut cunoscut regelui Nabucodonosor ce se va întâmpla în
vremurile ce vor veni. Iată care este visul şi vedenia pe care
le-ai avut când erai culcat în patul tău:
29. Ţie, rege, îţi treceau gânduri prin minte, când erai în patul
tău, pentru ceea ce se va întâmpla mai pe urmă şi Cel ce ţi-a
descoperit taina ţi-a dat să ştii ce va fi.
30. Şi mie, nu prin înţelepciunea care ar fi în mine mai mult decât
la toţi cei vii, mi s-a descoperit taina aceasta, ci ca să se facă
ştiut regelui înţelesul ei ca să cunoşti gândurile inimii
tale.
31. O, rege! Tu priveai şi iată un chip - acest chip era peste
măsură de mare şi strălucirea lui neobişnuită stătea înaintea ta şi
înfăţişarea lui era grozavă.
32. Acest chip avea capul de aur curat, pieptul şi braţele de
argint, pântecele şi coapsele de aramă,
33. Pulpele de fier, iar picioarele o parte de fier şi o parte de
lut.
34. Tu priveai şi iată o piatră desprinsă, nu de mână, a lovit
chipul peste picioarele de fier şi de lut şi le-a
sfărâmat.
35. Atunci au fost sfărâmate în acelaşi timp fierul, lutul, arama,
argintul şi aurul şi au ajuns ca pleava de pe arie vara şi vântul
le-a luat cu sine fără ca să se găsească locul lor; iar piatra care
a lovit chipul a crescut munte mare şi a umplut tot
pământul.
36. Iată visul, iar tâlcuirea lui o vom spune înaintea
regelui.
37. Tu, rege al regilor, căruia Dumnezeul cerului i-a dat regatul,
puterea, tăria şi mărirea,
38. Şi în mâinile căruia a dat pe fiii oamenilor în orice ţinut ar
locui, precum şi fiarele câmpului şi păsările cerului şi i-a dat
stăpânire peste toate, tu eşti capul de aur.
39. Şi după tine se va ridica un alt regat mai mic decât al tău,
apoi un al treilea regat de aramă, care va stăpâni peste tot
pământul.
40. Şi un al patrulea regat va fi tare ca fierul şi, după cum
fierul sfărâmă şi zdrobeşte totul, aşa şi el va sfărâma şi va
preface totul în pulbere, ca fierul care face totul
bucăţi.
41. Iar picioarele pe care le-ai văzut şi degetele, unele de lut de
olar şi altele de fier, înseamnă că va fi un regat împărţit şi va
fi tare ea fierul, după cum tu ai văzut fier amestecat cu
lut.
42. Şi degetele picioarelor, unele de fier şi altele de lut,
înseamnă că regatul va fi parte tare, parte şubred.
43. Şi după cum ai văzut fierul amestecat cu lutul, aşa se vor
amesteca prin înrudiri, dar nu vor avea legătură temeinică între
ele, după cum fierul nu se poate amesteca la un loc cu
lutul.
44. Iar în vremea acestor regi, Dumnezeul cerului va ridica un
regat veşnic care nu va fi nimicit niciodată şi care nu va fi
trecut la alt popor; El va sfărâma şi va nimici toate aceste regate
şi singur El va rămâne în veci.
45. După cum tu ai văzut că o piatră a fost desprinsă din munte, nu
de mână, şi a zdrobit fierul, arama, lutul, argintul şi aurul,
Marele Dumnezeu a dat de ştire regelui ceea ce va fi în viitor;
visul este adevărat şi tâlcuirea lui neîndoielnică".
46. Atunci împăratul Nabucodonosor a căzut cu faţa la pământ şi s-a
închinat înaintea lui Daniel şi a dat poruncă să-i aducă jertfe şi
tămâieri.
47. Răspuns-a regele către Daniel şi a zis: "Cu adevărat că
Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Stăpânul regilor,
descoperitorul tainelor, căci tu ai putut să descoperi această
taină".
48. Atunci regele a ridicat la mare vrednicie pe Daniel şi i-a dat
daruri şi numeroase lucruri de mare preţ şi 1-a pus guvernator
peste tot ţinutul Babilonului şi căpetenie peste toţi înţelepţii
Babilonului.
49. La rugămintea lui Daniel, regele a însărcinat pe Şadrac, Meşac
şi Abed-Nego cu ocârmuirea ţinutului Babilonului, iar Daniel a
rămas la curtea regelui.
CAPITOLUL 3
Chipul cel de aur şi cei trei tineri în cuptorul de
foc.
1. Regele Nabucodonosor a făcut un chip de aur înalt de şaizeci
de coţi, lat de şase coţi şi 1-a aşezat în câmpia Dura (Deir) din
ţinutul Babilonului.
2. Şi regele Nabucodonosor a trimis să adune pe satrapi, pe
mai-marii dregători, pe cârmuitori, pe conducătorii oştirilor, pe
vistiernici, pe cunoscătorii de legi, pe judecători şi pe toţi
ceilalţi dregători ai ţinuturilor, ca să vină la sfinţirea chipului
pe care îl ridicase regele Nabucodonosor.
3. Atunci s-au adunat satrapii, dregătorii cei mari, cârmuitorii,
conducătorii oştirilor, vistiernicii, legiuitorii, judecătorii şi
toţi ceilalţi dregători ai ţinuturilor la sfinţirea chipului pe
care îl ridicase Nabucodonosor şi au stat înaintea chipului ridicat
de Nabucodonosor.
4. Şi îndată un crainic a strigat cu glas tare: "Iată ce vi se
porunceşte vouă, popoarelor, neamurilor şi limbilor:
5. De îndată ce veţi auzi glasul trâmbiţei, flautului, chitarei,
harpei, psalterionului, cimpoiului şi al tuturor instrumentelor
muzicale, veţi cădea la pământ şi vă veţi închina chipului de aur
pe care 1-a ridicat regele Nabucodonosor;
6. Iar cine nu va cădea la pământ şi nu se va închina, chiar în
acea clipă va fi aruncat în mijlocul unui cuptor cu foc
arzător!"
7. De aceea, când toate popoarele au auzit glasul trâmbiţei, al
flautului, al chitarei, al harpei, al psalterionului şi al tuturor
instrumentelor muzicale, toate popoarele, neamurile şi limbile au
căzut la pământ şi s-au închinat chipului de aur pe care îl
ridicase regele Nabucodonosor.
8. În acelaşi timp s-au apropiat câţiva bărbaţi caldei, care au
pârât pe iudei.
9. Ei au început să spună regelui Nabucodonosor: "O, rege, să
trăieşti în veac!
10. Tu poruncă ai dat, ca oricine va auzi glasul trâmbiţei, al
flautului, al chitarei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului
şi al altor instrumente muzicale, să cadă la pământ şi să se
închine chipului de aur.
11. Iar cine nu va cădea la pământ, nici se va închina, să fie
aruncat în mijlocul unui cuptor cu foc arzător.
12. Dar sunt nişte iudei, pe care i-ai pus cârmuitori peste ţinutul
Babilonului: Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Aceşti bărbaţi, nici că au
luat în seamă porunca ta, o, rege; dumnezeului tău nu-i slujesc şi
chipului de aur pe care tu l-ai înălţat nu-i aduc
închinare!"
13. Atunci regele Nabucodonosor, plin de mânie şi de zbucium, a
poruncit să i se aducă înainte Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Îndată
au adus pe aceşti bărbaţi înaintea regelui.
14. Nabucodonosor le-a zis: "Este, oare, adevărat, Şadrac, Meşac şi
Abed-Nego, că voi nu slujiţi dumnezeului meu şi chipului de aur pe
care eu l-am aşezat şi nu-i cădeţi la pământ cu
rugăciuni?
12. Acum, fiţi gata şi atunci când veţi auzi glasul trâmbiţei, al
flautului, al chitarei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului
şi al altor instrumente muzicale, să cădeţi la pământ şi să vă
închinaţi chipului pe care eu l-am făcut; iar dacă nu vreţi să vă
închinaţi, într-o clipă veţi fi aruncaţi în mijlocul unui cuptor cu
foc arzător. Şi care dumnezeu vă va scăpa din mâna mea?"
16. Răspuns-au Şadrac, Meşac şi Abed-Nego şi au zis regelui: O,
Nabucodonosor, noi n-avem nevoie ca la aceasta să-ţi dăm un
răspuns!
17. Dacă, într-adevăr, Dumnezeul nostru Căruia Îi slujim poate să
ne scape, El ne va scăpa din cuptorul cel cu foc arzător şi din
mâna ta, o, rege!
18. Şi chiar dacă nu ne va scăpa, ştiut să fie de tine, o, rege, că
noi nu vom sluji dumnezeilor tăi şi înaintea chipului de aur pe
care tu l-ai aşezat nu vom cădea la pământ!"
19. Atunci Nabucodonosor s-a umplut de mânie şi şi-a schimbat
înfăţişarea feţei sale faţă de Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Şi
începând iarăşi a grăi, a poruncit să încălzească cuptorul de şapte
ori mai mult decât era de obicei.
20. Şi a poruncit celor mai puternici oameni din oştirea lui să
lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego şi să-i arunce în cuptorul cel
cu foc arzător.
21. Atunci aceşti oameni, îmbrăcaţi cum erau, cu mantie,
încălţăminte, pălărie şi cu toată îmbrăcămintea lor, au fost legaţi
şi aruncaţi în mijlocul cuptorului cu foc arzător.
22. Fiindcă porunca regelui era grabnică şi cuptorul foarte
înfierbântat, acei oameni care au aruncat pe Şadrac, Meşac şi
Abed-Nego au fost mistuiţi de văpaia focului.
23. Şi aceşti trei bărbaţi, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au căzut
legaţi în mijlocul cuptorului cu foc arzător.
24. Atunci regele Nabucodonosor a fost cuprins de spaimă şi s-a
sculat în grabă. El a început a grăi şi a zis către sfetnicii săi:
"Oare, n-am aruncat noi trei bărbaţi legaţi în mijlocul cuptorului
cu foc arzător?" Răspuns-au şi i-au zis: "Cu adevărat, aşa este, o,
rege!"
25. Şi începând din nou a grăi, a zis: "Iată, eu văd patru bărbaţi
dezlegaţi, umblând prin mijlocul cuptorului, nevătămaţi, iar chipul
celui de al patrulea, ca faţa unuia dintre fiii zeilor".
26. Atunci s-a apropiat Nabucodonosor de gura cuptorului cu foc
arzător şi, începând a grăi, a zis: "Şadrac, Meşac şi Abed-Nego,
slujitorii mei, ieşiţi afară şi veniţi la mine!" Atunci Şadrac,
Meşac şi Abed-Nego au ieşit dinăuntrul cuptorului.
27. Şi adunându-se satrapii, dregătorii cei mai mari, cârmuitorii
şi sfetnicii regelui, au văzut că focul nu pricinuise nici o
vătămare trupului acestor oameni, că nici perii capului nu se
pârliseră şi că hainele lor erau neschimbate şi că nici măcar nu
miroseau a foc.
28. Răspuns-a Nabucodonosor şi a zis: "Binecuvântat să fie
Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, Care a trimis pe îngerul
Său şi a izbăvit pe servii Săi, care îşi puseseră nădejdea în El şi
care au călcat porunca regelui şi şi-au dat trupurile lor ca să nu
slujească şi să nu se închine altor dumnezei decât Dumnezeului
lor.
29. Şi poruncesc: Popoare, neamuri şi limbi, toţi aceia care ar
vorbi de rău pe Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, să fie
tăiaţi în bucăţi şi casele lor să fie nimicite, fiindcă nu este un
alt dumnezeu care să-i poată izbăvi într-acest chip".
30. După aceasta a întărit regele în slujbele lor pe Şadrac, Meşac
şi Abed-Nego, peste ţinutul Babilonului.
31. Regele Nabucodonosor a dat hrisov către toate popoarele,
neamurile şi limbile care locuiesc pe tot pământul: "Pacea voastră
să sporească!
32. Plăcutu-mi-a să vestesc minunile şi faptele cele peste fire, pe
care le-a făcut mie Dumnezeul cel Preaînalt.
33. Cât de mari sunt minunile Lui şi cât de puternice sunt faptele
cele peste fire! Împărăţia Lui este împărăţie veşnică şi stăpânirea
Lui ţine din neam în neam!
CAPITOLUL 4
Al doilea vis şi tâlcuirea lui.
l. Eu, Nabucodonosor, stam fără de grijă în casa mea şi bucuros
de viaţă în patul meu.
2. Am visat un vis care m-a înspăimântat; şi gândurile mele când
stam culcat în patul meu şi vedeniile pe care le-am avut m-au
frământat adânc.
3. Şi am poruncit să mi se aducă în faţa mea toţi înţelepţii din
Babilon, care să-mi tâlcuiască visul.
4. Atunci au sosit tâlcuitorii de semne, prezicătorii, caldeii şi
cititorii în stele şi le-am spus visul, dar ei nu mi-au dat
tâlcuirea lui.
5. Iar în cele din urmă s-a înfăţişat înaintea mea Daniel, al cărui
nume este Beltşaţar, după numele dumnezeului meu şi care are în al
Duhul Dumnezeului celui Sfânt şi i-am spus visul:
6. "Beltşaţar, tu, mai-marele tâlcuitorilor de semne, tu, cel în
care ştiu că locuieşte Duhul lui Dumnezeu celui Sfânt şi că nici o
taină nu-ţi este grea, ia aminte la visul pe care l-am visat şi
spune-mi tâlcuirea lui!
7. Vedenia pe care am avut-o, când eram culcat în patul meu, a
fost: "Mă uitam şi iată un copac în mijlocul pământului, înalt
foarte.
8. Copacul creştea şi era puternic şi vârful lui ajungea până la
cer şi se putea vedea până la capătul pământului.
9. Frunzişul lui era frumos şi roadele lui multe, şi hrană pentru
toţi se afla în el. Sub el căutau umbră fiarele câmpului, iar în
ramurile lui îşi făceau cuiburi păsările cerului şi din el se
hrăneau toate vieţuitoarele.
10. Priveam în vedenia pe care am avut-o, când eram în patul meu şi
iată un înger, un sfânt, se cobora din ceruri;
11. El a strigat cu glas tare şi a poruncit aşa: Doborâţi copacul
şi tăiaţi-i crengile, scuturaţi frunzele lui şi împrăştiaţi roadele
lui, ca animalele să fugă de sub el şi păsările din frunzişul
lui!
12. Iar butucul şi rădăcinile să rămână în pământ în legături de
fier şi de aramă, în iarba câmpului! Din roua cerului să fie udat
şi cu dobitoacele câmpului să împartă iarba pământului.
13. Inima lui să nu mai fie inimă de om, ci o inimă de dobitoc să-i
fie dată şi şapte ani să treacă peste el!
14. Această hotărâre se sprijină pe porunca îngerilor, iar porunca
sfinţilor este ca să cunoască cei vii că Cel Preaînalt stăpâneşte
peste împărăţia oamenilor, pe care o dă cui vrea şi poate să ridice
peste ea pe cel mai de jos dintre oameni.
15. Acesta este visul pe care l-am visat eu, regele Nabucodonosor,
iar tu, Beltşaţar, spune tâlcuirea lui, căci toţi înţelepţii
regatului meu nu pot să-mi facă cunoscută tâlcuirea. Tu însă eşti
în stare, fiindcă ai în tine Duhul Dumnezeului celui
Sfânt".
16. Atunci Daniel, al cărui nume este Beltşaţar, a rămas înmărmurit
pentru o clipă şi gândurile lui s-au tulburat. Regele a prins din
nou a grăi şi a zis: "Beltşaţar, visul şi tâlcuirea lui să nu te
înfricoşeze!" Răspuns-a Beltşaţar şi a zis: "O, stăpâne, visul să
fie pentru cei ce te urăsc pe tine, iar tâlcuirea lui pentru
vrăjmaşii tăi!
17. Copacul pe care tu l-ai văzut, mare şi puternic, care cu vârful
ajungea până la cer şi se vedea până la capătul
pământului,
18. Cu frunziş frumos, cu rod mult şi din care se hrăneau toţi, sub
care se adăposteau fiarele câmpului, iar în ramurile lui făceau
cuiburi păsările cerului,
19. Acela eşti tu, o, rege, tu, care te-ai mărit şi te-ai făcut
puternic, ai crescut şi ai ajuns până la ceruri, ai stăpânirea ta
până la marginea pământului.
20. Iar că a văzut regele un înger, un sfânt, coborându-se din cer
şi zicând: Doborâţi copacul şi nimiciţi-l, dar butucul şi
rădăcinile lui lăsaţi-le în pământ şi în legături de fier şi de
aramă, în iarba pământului, şi de roua cerului să fie udat şi cu
animalele câmpului să fie părtaş până ce vor trece peste el şapte
ani,
21. Aceasta înseamnă, o, rege, că hotărârea Celui Preaînalt se va
împlini peste stăpânul meu regele,
22. Că tu vei fi alungat dintre oameni şi vei locui împreună cu
animalele câmpului şi vei mânca iarbă şi din roua cerului vei fi
udat şi vor trece peste tine şapte ani, până ce tu vei cunoaşte că
Cel Preaînalt are stăpânirea peste împărăţia oamenilor şi o dă cui
voieşte.
23. Şi dacă a poruncit să lase butucul şi rădăcinile copacului,
înseamnă că regatul tău va fi ocrotit pentru tine îndată ce tu vei
recunoaşte că Cerul are stăpânirea.
24. De aceea, o, rege, plăcut să-ţi fie sfatul meu înaintea ta:
Răscumpără păcatele tale prin fapte de dreptate şi nedreptăţile
tale prin milă către cei săraci, dacă vrei ca bunăstarea în care te
afli să dăinuiască".
25. Totul s-a împlinit cu regele Nabucodonosor.
26. După douăsprezece luni, când regele Nabucodonosor se plimba în
palatul regal din Babilon,
27. A prins a grăi zicând: "Oare nu este acesta Babilonul cel mare
pe care l-am clădit eu întru tăria puterii mele şi spre cinstea
strălucirii mele, ca reşedinţă regală?"
28. Pe când cuvântul era încă în gura regelui, un glas s-a coborât
din cer: "Ţie, rege Nabucodonosor, ţi se spune: Regatul s-a luat de
la tine.
29. Şi dintre oameni vei fi izgonit, vei locui cu animalele
câmpului şi vei paşte iarbă şi vor trece şapte ani peste tine, până
ce vei recunoaşte că Cel Preaînalt are putere peste împărăţia
oamenilor şi că o dă cui voieşte!"
30. Îndată s-a împlinit cuvântul asupra lui Nabucodonosor, căci a
fost alungat dintre oameni şi a mâncat iarbă ca animalele şi trupul
lui era udat de rouă până când părul i-a crescut ca penele
vulturilor şi unghiile ca ghiarele păsărilor.
31. "Şi după trecerea acestui timp, eu Nabucodonosor, am ridicat
ochii mei la cer şi mintea mi-a venit din nou şi am binecuvântat pe
Cel Preaînalt şi Celui veşnic viu l-am adus laudă şi preamărire, că
puterea Lui este putere veşnică, iar împărăţia Lui din neam în
neam.
32. Toţi locuitorii pământului sînt socotiţi ca o nimica şi El face
ce voieşte cu oştirea cerească şi cu locuitorii pământului şi
nimeni nu poate să-L împiedice la lucrul Lui şi să-I zică: "Ce faci
Tu?"
33. În acelaşi timp mi-a venit mintea la loc şi, spre gloria
regatului meu, mi-a venit iarăşi măreţia şi strălucirea şi
sfetnicii mei şi dregătorii cei mari m-au chemat şi regatul mi-a
fost dat în stăpânire, iar puterea mea a crescut şi mai
mult.
34. Acum, eu, Nabucodonosor, laud, înalţ şi preamăresc pe Împăratul
cerului; toate faptele Lui sunt adevărate şi căile Lui drepte, iar
pe cei ce umblă mândri poate să-i smerească!"
CAPITOLUL 5
Ospăţul lui Belşaţar (Baltazar), scrierea minunată şi tâlcuirea
ei.
1. Regele Belşaţar a făcut un mare ospăţ pentru o mie din
dregătorii săi şi în faţa celor o mie a băut vin.
2. Belşaţar când era în toiul ospăţului, la băutul vinului, a
poruncit să aducă vasele de aur şi de argint pe care Nabucodonosor,
tatăl său, le luase din templul din Ierusalim, ca regele să bea vin
din ele, împreună cu dregătorii săi, femeile sale şi concubinele
sale.
3. Atunci au fost aduse vasele de aur şi de argint care fuseseră
luate din templul lui Dumnezeu din Ierusalim şi au băut din ele
regele şi dregătorii săi, femeile sale şi concubinele
sale.
4. Ei au băut vin şi au preamărit pe dumnezeii de aur, de argint,
de aramă, de fier, de lemn şi de piatră.
5. În aceeaşi clipă au ieşit degetele unei mâini de om, care au
scris în faţa sfeşnicului celui mare pe tencuiala peretelui
palatului regal, şi regele a văzut vârful degetelor mâinii care
scria.
6. Atunci faţa regelui s-a îngălbenit şi gândurile lui s-au
tulburat; încheieturile coapselor sale au slăbit, iar genunchii i
se izbeau unul de altul neîncetat.
7. Regele a început să strige din toate puterile să i se aducă
prezicătorii, caldeii şi tâlcuitorii de semne. Atunci el a prins a
grăi şi a zis tuturor înţelepţilor din Babilon: "Oricine va citi
scrisul acesta şi îmi va arăta tâlcuirea lui va fi îmbrăcat în
veşmânt de purpură, lanţ de aur i se va pune împrejurul gâtului lui
şi va cârmui ca al treilea în regatul meu!"
8. Atunci au venit toţi înţelepţii regelui, dar nu au putut citi
scrisul, nici să-i facă cunoscut înţelesul lui.
9. Regele Belşaţar s-a înspăimântat foarte, faţa lui s-a
îngălbenit, iar dregătorii lui au rămas înmărmuriţi.
10. Regina, auzind strigătul regelui şi al dregătorilor, s-a dus in
cămara de ospăţ. Ea a început a grăi şi a zis: "O, rege, să
trăieşti în veac! Gândurile tale să nu te înspăimânte, şi chipul
feţei tale să nu se schimbe!
11. În regatul tău se află un om care are în el Duhul lui Dumnezeu
celui Sfânt şi în vremea domniei tatălui tău a fost descoperită în
el lumină, pricepere şi înţelepciune, ca înţelepciunea
dumnezeiască, iar regele Nabucodonosor, tatăl tău, l-a pus
mai-marele tâlcuitorilor ele semne, al caldeilor, al cititorilor în
stele şi al înţelepţilor.
12. Din pricină că s-a descoperit în Daniel un duh înalt, o ştiinţă
şi o pricepere de a tâlcui visele, de a dezlega lucrurile greu de
înţeles şi de a descoperi tainele, pentru aceasta regele i-a dat
numele de Beltşaţar. Deci cheamă pe Daniel, şi el îţi va arăta
tâlcuirea".
13. Daniel a fost adus înaintea regelui. Regele a zis atunci lui
Daniel: "Tu eşti Daniel, cel dintre robii iudei pe care i-a adus
tatăl meu din Iuda?
14. Am auzit că în tine este Duhul lui Dumnezeu şi că în tine se
află lumină, pricepere şi înţelepciune fără seamăn.
15. Acum au fost aduşi la mine înţelepţii şi prezicătorii ca să-mi
citească scrisul acesta şi să-mi facă cunoscută tâlcuirea lui, dar
nu au fost în stare să-mi spună tâlcuirea acestor
cuvinte.
16. Şi eu am auzit despre tine că tu poţi să tâlcuieşti visele şi
să dezlegi cele tainice. Acum, dacă tu eşti în stare să citeşti
scrisul şi să-mi faci cunoscută tâlcuirea lui, vei fi îmbrăcat în
veşmânt de purpură şi lanţ de aur vei avea împrejurul gâtului tău
şi vei cârmui ca al treilea în regatul meu".
17. Atunci Daniel a început să vorbească şi a grăit regelui:
"Darurile tale poţi să le păstrezi pentru tine, iar lucrurile de
preţ dă-le altora; căci eu voi citi regelui scrisul şi îi voi face
cunoscută tâlcuirea lui.
18. O, rege! Dumnezeu cel Preaînalt a dat lui Nabucodonosor, tatăl
tău, regatul, mărirea, cinstea şi strălucirea.
19. Iar din pricina puterii pe care El i-o dăduse, toate popoarele,
neamurile şi limbile erau înfricoşate şi tremurau înaintea lui; el
omora pe cine voia şi lăsa în viaţă pe cine voia, înălţa pe cine
voia şi cobora pe cine voia.
20. Şi pentru că inima lui se trufise şi duhul lui se împietrise
până la mândrie, a fost coborât de pe scaunul regatului său şi
vrednicia lui i-a fost luată;
21. Şi a fost izgonit din neamul omenesc, iar inima i s-a făcut
asemenea dobitoacelor, şi a locuit cu asinii sălbatici, mâncând
iarbă ca boii şi şi-a udat trupul din roua cerului până a
recunoscut că Dumnezeu cel Preaînalt are putere peste împărăţia
oamenilor şi aşază peste ea pe cine vrea.
22. Şi tu, fiul său, Belşaţar, tu nu eşti smerit cu inima, măcar că
tu ştii toate acestea.
23. Şi te-ai ridicat împotriva Stăpânului cerului şi ai adus vasele
templului Său înaintea ta, şi ai băut vin din ele, tu şi dregătorii
tăi, femeile tale şi concubinele tale, şi ai preamărit dumnezei de
argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră, dumnezei
care nu văd, nici nu aud şi nici nu cunosc nimic, iar pe Dumnezeul
în mâna Căruia este suflarea ta şi toate căile tale, nu L-ai
cinstit.
24. Atunci a trimis El vârful mâinii care a scris aceste
cuvinte.
25. Iată inscripţia care a fost scrisă: Mene, mene, techel
ufarsin.
26. Aceasta este tâlcuirea cuvântului mene: Dumnezeu a numărat
zilele regatului tău şi i-a pus capăt.
27. Techel: l-a cântărit în cântar şi l-a găsit uşor.
28. Peres: a împărţit regatul tău şi 1-a dat Mezilor şi
Perşilor".
29. Atunci a poruncit Belşaţar şi au îmbrăcat pe Daniel în veşmânt
de purpură şi i-au pus lanţ de aur la gâtul lui şi au dat de veste
că el va cârmui ca al treilea în împărăţie.
30. Chiar în noaptea aceea a fost omorât Belşaţar, împăratul
Caldeilor.
CAPITOLUL 6
Daniel în groapa cu lei.
1. Şi Darius Medul a ajuns rege când era în vârstă de aproape 62
de ani.
2. Şi i-a plăcut lui Darius să pună peste regatul lui 120 de
satrapi, care să poarte de grijă în tot regatul,
3. Iar în fruntea lor, trei dregători dintre care unul era Daniel,
şi aceşti satrapi trebuia să le dea lor socoteală, astfel ca regele
să nu fie păgubit.
4. Însă Daniel era mai presus decât toţi dregătorii şi satrapii,
fiindcă în el era un duh înalt şi regele îşi pusese în gând să-l
pună mai mare peste tot regatul.
5. Atunci dregătorii şi satrapii s-au trudit să găsească lui Daniel
vreo pricină din partea cârmuirii regatului, dar n-au putut să-i
afle nici o pricină sau lucru rău, căci el era credincios şi nici o
trecere cu vederea sau greşeală nu i s-a putut pune în
seamă.
6. Atunci oamenii aceştia au zis: "Dacă nu-i găsim lui Daniel nici
o pricină, cu toate acestea îi vom afla lui una, în legea
Dumnezeului lui".
7. Dregătorii şi satrapii aceştia s-au dus atunci în grabă la rege
şi aşa i-au grăit: "O, rege Darius, să trăieşti în veac!
8. Toţi marii dregători ai regatului, marii cârmuitori, satrapii,
sfetnicii şi guvernatorii s-au sfătuit laolaltă ca regele să dea o
poruncă şi să se rânduiască oprirea ca oricine s-ar ruga vreme de
treizeci de zile altui dumnezeu şi om în afară de tine, rege, să
fie aruncat în groapa cu lei.
9. Acum, o, rege, fă cunoscută oprirea şi dă poruncă scrisă, care,
potrivit legii Mezilor şi Perşilor, nu se mai poate
schimba".
10. Aşadar, regele Darius a dat oprire scrisă şi poruncă.
11. Îndată ce Daniel a aflat că o poruncă a fost dată, a intrat în
casa sa, care avea în cămara de sus fereastră deschisă înspre
Ierusalim şi în fiecare zi îngenunchea de trei ori, s-a rugat şi a
lăudat pe Dumnezeu, cum făcea şi mai înainte.
12. Atunci bărbaţii aceia au venit în număr mare şi au aflat pe
Daniel rugându-se şi cerând mila lui Dumnezeu.
13. Apoi s-au apropiat şi au grăit înaintea regelui privitor la
porunca regală: "Oare n-ai poruncit tu ca oricine s-ar ruga timp de
treizeci de zile la oricare alt dumnezeu sau om, în afară de tine,
rege, să fie aruncat într-o groapă cu lei?" Răspuns-a regele şi a
zis: "Lucrul rămâne hotărât şi, după legile Mezilor şi Perşilor, nu
se poate schimba".
14. Atunci au răspuns ei regelui şi au zis: "Daniel, cel dintre
robii iudei, nu a luat în seamă porunca ta, rege, nici nu s-a
îngrijit de oprirea ta, ci de trei ori pe zi îşi face
rugăciunea".
15. Când a auzit regele acestea, s-a tulburat foarte şi şi-a
îndreptat gândul spre Daniel, cum ar putea să-l scape, şi până la
apusul soarelui s-a străduit ca să-l scoată.
16. În urmă, oamenii aceia au intrat în grabă la rege şi i-au zis:
"Ştiut să-ţi fie, o, rege, că, după legea Mezilor şi a Perşilor,
orice poruncă sau oprire dată de rege nu se mai poate
schimba".
17. Atunci regele a dat poruncă să aducă pe Daniel şi 1-a aruncat
în groapa cu lei. După acestea regele a prins a grăi şi a zis lui
Daniel: "Dumnezeul tău pe Care tu Îl cinsteşti fără încetare, Acela
te va scăpa!"
18. Apoi s-a adus o piatră care a fost pusă peste gura gropii, iar
regele a pecetluit-o cu inelul său şi cu inelul dregătorilor săi,
aşa ca nimic să nu se schimbe cu privire la Daniel.
19. Pe urmă, împăratul s-a dus în palatul său şi a petrecut noaptea
în post şi nu au adus lângă el concubine, iar somnul nu l-a mai
prins.
20. Apoi regele s-a sculat dis-de-dimineaţă, în revărsat de zori şi
a venit în grabă la groapa cu lei.
21. Şi când s-a apropiat de groapă, a strigat pe Daniel cu glas
tare. Atunci regele a prins a grăi şi a zis lui Daniel: "Daniel,
slujitorul Dumnezeului celui viu, Dumnezeul tău, Căruia te închini
neîncetat, oare a putut să te scape de lei?"
22. Apoi Daniel a vorbit cu regele: "O, rege, în veci să
trăieşti!
23. Dumnezeu a trimis pe îngerul Său şi a astupat gura leilor, şi
ei nu mi-au făcut nici un rău, pentru că am fost găsit nevinovat
înaintea Lui, precum şi în faţa ta, rege, n-am făcut nici un
rău!"
24. Regele s-a bucurat foarte şi a poruncit să scoată pe Daniel din
groapă şi Daniel a fost scos din groapă şi nici o rană nu i-a fost
găsită, căci nădăjduise în Dumnezeul lui.
25. Atunci a poruncit regele să aducă pe bărbaţii aceia care
defăimaseră pe Daniel şi au fost aruncaţi în groapa cu lei, ei,
fiii lor şi femeile lor, şi nici nu au ajuns bine în fundul gropii,
că leii s-au şi năpustit asupra lor şi le-au sfărâmat toate
oasele.
26. Regele Darius a scris la toate popoarele, neamurile şi limbile
care locuiesc peste tot pământul: "Pacea voastră să
sporească!
27. Poruncă iese de la mine ca în tot cuprinsul regatului meu să se
teamă şi să tremure lumea înaintea Dumnezeului lui Daniel, că El
este Dumnezeul cel viu, Care rămâne în veci şi împărăţia lui nu se
va nimici, iar stăpânirea Lui nu va avea sfârşit.
28. El poate să scape şi să libereze, face semne şi minuni în cer
şi pe pământ; El a scăpat pe Daniel din ghearele leilor".
29. Şi Daniel se afla într-o stare fericită în regatul lui Darius
şi în regatul lui Cirus, regele Perşilor.
CAPITOLUL 7
Vedenia lui Daniel, în care se arată cele patru
fiare.
1. În anul dintâi al lui Belşaţar, regele Babilonului, Daniel a
visat un vis, şi vedeniile pe care le-a avut când era culcat în
patul lui îl înfricoşară. Atunci el a scris visul şi a povestit
ceea ce era mai de seamă dintre fapte.
2. Daniel a început a grăi, zicând: "Văzut-am în vedenia mea din
timpul nopţii cum cele patru vânturi ale cerului au sfredelit marea
cea necuprinsă.
3. Şi patru fiare uriaşe au ieşit din mare, una mai deosebită decât
alta.
4. Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat
la ea până ce aripile i-au fost smulse şi a fost ridicată de pe
pământ şi pusă pe picioare ca un om şi i s-a dat inimă de
an.
5. Şi iată o a doua fiară, cu înfăţişare de urs, stând într-o rână,
cu trei coaste în gură, între dinţi, şi aşa i s-a poruncit:
"Scoală-te! Mănâncă multă carne!"
6. Apoi m-am uitat din nou şi iată o altă fiară, asemenea unui
leopard, având pe spate patru aripi de pasăre; şi fiara avea patru
capete, şi i s-a dat putere.
7. În urmă am privit în vedeniile mele de noapte şi iată o a patra
fiară înspăimântătoare şi înfricoşătoare şi nespus de puternică. Ea
avea dinţi mari de fier şi gheare de aramă; mânca şi sfărâma, iar
rămăşiţa o călca in picioare. Ea se deosebea de toate celelalte
fiare de mai înainte şi avea zece coarne.
8. M-am uitat cu luare aminte la coarne, şi iată un alt corn mic
creştea între ele, şi trei din coarnele cele dintâi au fost smulse
de el. Şi iată că acest corn avea ochi ca ochii de om şi gură care
grăia lucruri mari.
9. Am privit până când au fost aşezate scaune, şi S-a aşezat Cel
vechi de zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iar părul
capului Său curat ca lâna; tronul Său, flăcări de foc; roţile lui,
foc arzător.
10. Un râu de foc se vărsa şi ieşea din el; mii de mii Îi slujeau
şi miriade de miriade stăteau înaintea Lui! Judecătorul S-a aşezat
şi cărţile au fost deschise.
11. Eu mă uitam mereu, din pricina multelor vorbe pe care cornul
cel mare le grăia. Am privit până când fiara a fost omorâtă şi
trupul ei nimicit şi dat focului.
12. Dar şi celorlalte fiare li s-a luat stăpânirea, şi lungimea
vieţii lor a fost hotărâtă până la o vreme şi un anumit
timp.
13. Am privit în vedenia de noapte, şi iată pe norii cerului venea
cineva ca Fiul Omului şi El a înaintat până la Cel vechi de zile,
şi a fost dus în faţa Lui.
14. Şi Lui I s-a dat stăpânirea, slava şi împărăţia, şi toate
popoarele, neamurile şi limbile Îi slujeau Lui. Stăpânirea Lui este
veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia Lui nu va fi
nimicită niciodată.
15. Pentru aceasta, eu, Daniel, am fost tulburat cu duhul meu şi
vedeniile pe care le-am avut mă înspăimântau.
16. M-am apropiat atunci de unul din cei de faţă şi l-am rugat
să-mi spună adevărul privitor la toate acestea. Şi el mi-a vorbit
şi mi-a făcut cunoscut înţelesul acestor lucruri.
17. "Aceste fiare, patru la număr, înseamnă că patru regi se vor
ridica pe pământ,
18. Şi sfinţii Celui Preaînalt vor primi regatul şi îl vor ţine în
stăpânire în veci şi în vecii vecilor.
19. După aceasta l-am rugat să-mi spună adevărul despre fiara a
patra, care se deosebea de toate celelalte şi care era afară din
cale de înspăimântătoare, cu dinţi de fier şi cu gheare de aramă şi
care mânca, sfărâma, iar ceea ce rămânea călca în
picioare;
20. Şi despre cele zece coarne care erau pe capul său şi despre
celălalt care creştea şi înaintea căruia au căzut cale trei şi avea
ochi şi gură care grăia lucruri mari şi care era mult mai mare
decât celelalte.
21. M-am uitat, şi cornul acela purta război cu cei sfinţi şi i-a
biruit,
22. Până ce a venit Cel vechi de zile şi a făcut dreptate sfinţilor
Celui Preaînalt, până ce s-a împlinit vremea şi împărăţia a ajuns
sub stăpânirea sfinţilor.
23. El a răspuns astfel: "Fiara a patra înseamnă că un al patrulea
rege va fi pe pământ, care se va deosebi de toate celelalte regate,
care va mânca tot pământul, îl va călca în picioare şi îl va
zdrobi.
24. Şi cele zece coarne înseamnă că din acest regat se vor ridica
zece regi, şi un altul se va scula după ei; el se va deosebi de cei
dinaintea lui şi va doborî la pământ trei regi.
25. Şi va grăi cuvinte de defăimare împotriva Celui Preaînalt şi va
asupri pe sfinţii Celui Preaînalt, şi îşi va pune în gând să
schimbe sărbătorile şi legea, şi ei vor fi daţi în mâna lui o vreme
şi vremuri şi jumătate de vreme.
26. Şi judecata se va face şi i se va lua stăpânirea, ca să-l
nimicească şi să-l prăbuşească pentru totdeauna.
27. Iar regatul şi stăpânirea şi mărirea regilor de sub ceruri se
vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt; împărăţia Lui este
împărăţie veşnică şi toate stăpânirile Îi vor sluji Lui şi pe El Îl
vor asculta".
28. Iată sfârşitul vorbirii mele cu el. Pe mine, Daniel, gândurile
mele m-au înfricoşat foarte şi faţa mi s-a schimbat şi am păstrat
cuvântul în inima mea.
CAPITOLUL 8
Vedenia berbecului şi a ţapului.
l. În anul al treilea al domniei regelui Belşaţar mi s-a arătat
mie, lui Daniel, o vedenie, afară de cele ce mi se arătaseră la
început.
2. Şi m-am uitat în vedenie şi, când priveam, parcă eram în
capitala Suza, care este în ţara Elamului şi, stând cu privirea
aţintită, eram pe fluviul Ulai.
3. Şi am ridicat ochii mei şi m-am uitat şi iată un berbec cu două
coarne stând în picioare în faţa fluviului şi coarnele lui erau
lungi, iar unul mai lung decât celălalt şi cel mai lung creştea cel
din urmă.
4. Am văzut berbecul lovind cu coarnele la apus, la miazănoapte şi
la miazăzi şi nici o fiară nu-i putea sta împotrivă şi nimeni nu
scăpa de asuprirea lui. El făcea ce voia şi creştea.
5. Şi m-am uitat cu luare aminte şi iată un ţap venea de la apus pe
deasupra feţei pământului, fără ca să-l atingă. Şi ţapul avea un
corn între ochi, care corn se putea zări.
6. şi a venit până la berbecul cel cu două coarne pe care l-am
văzut stând în faţa fluviului şi s-a năpustit spre el cu toată
tăria puterii lui.
7. Şi l-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a întărâtat
împotriva lui şi a lovit berbecul şi i-a sfărâmat cele două coarne,
iar berbecul nu mai avea putere să i se împotrivească; şi l-a
aruncat la pământ şi 1-a călcat în picioare şi nimeni n-a scăpat pe
berbec.
8. Şi ţapul a crescut foarte şi când a ajuns puternic, cornul cel
mare s-a sfărâmat şi am zărit patru coarne crescând în locul lor,
spre cele patru vânturi ale cerului.
9. Şi din unul dintre ele a ieşit un corn mic, care a crescut afară
din cale, către miazăzi, către răsărit şi către ţara
strălucirii.
10. Şi el s-a înălţat până către oştirea cerească şi a doborât la
pământ din oştire şi din stele şi le-a călcat în
picioare.
11. Şi a mai crescut până la mai-marele oştirii şi i-a luat jertfa
de fiecare zi şi i-a răsturnat locul templului său.
12. Şi peste jertfa de fiecare zi el a pus nelegiuirea şi a aruncat
adevărul la pământ, şi el a făcut şi a izbutit.
13. Şi am auzit un sfânt care grăia, şi un alt sfânt a zis către
cel ce grăia: "Până când va dura vedenia şi jertfa de fiecare zi nu
se va mai aduce şi un păcat al pustiirii va fi pus în loc şi
templul şi oştirea vor fi călcate în picioare?"
14. Atunci el i-a răspuns: "Până la două mii trei sute de seri şi
de dimineţi; după aceasta templul îşi va avea din nou rostul
lui".
15. Şi când eu, Daniel, am văzut vedenia şi m-am străduit să o
înţeleg, iată că atunci a stat cineva înaintea mea cu chip de
om.
16. Atunci am auzit un glas de om deasupra fluviului Ulai, glas
care striga şi spunea: "Gavriile, tâlcuieşte celui de acolo
vedenia!"
17. Şi el a venit unde eram eu şi, când se apropia, m-am
înspăimântat şi am căzut cu faţa la pământ. Şi el mi-a grăit: "Ia
aminte, fiul omului, căci vedenia este pentru a arăta sfârşitul
veacurilor!"
18. Şi când vorbea cu mine, stam înmărmurit cu faţa la pământ;
atunci el s-a atins de mine şi m-a ridicat în picioare in locul în
care mă aflam,
19. Şi mi-a spus: "Iată, îţi voi face cunoscut ceea ce se va
întâmpla în vremea din urmă a mâniei lui Dumnezeu; că pentru vremea
cea din urmă este vedenia.
20. Berbecul cu două coarne, pe care tu îl vezi, înseamnă regii
Mediei şi ai Persiei.
21. Iar ţapul este regele Greciei şi cornul cel mare, care este
între ochi, este regele cel dintâi.
22. Şi dacă el a fost sfărâmat, patru s-au ridicat în locul lui;
înseamnă că patru regate se vor ridica din neamul lui, dar fără să
aibă puterea lui.
23. La sfârşitul stăpânirii lor, la vremea covârşirii păcatelor
lor, se va ridica un rege cu chip semeţ şi isteţ în lucrurile
ascunse.
24. Şi stăpânirea lui va creşte în putere - dar nu prin puterea lui
însuşi - şi va face pustiiri uriaşe şi în orice lucru va izbuti şi
va prăbuşi pe cei tari şi pe poporul sfinţilor.
25. Din pricina isteţimii lui, va izbuti înşelăciunea în mâna lui
şi se va semeţi în inima sa şi în plină vreme de pace va doborî pe
mulţi. Şi se va ridica împotriva Regelui regilor, dar va fi aruncat
la pământ nu de mână omenească.
26. Iar vedenia despre seri şi despre dimineţi, care a fost spusă,
este adevărată; tu însă pecetluieşte vedenia, că se va întâmpla
după multe zile".
27. Şi eu, Daniel, am fast istovit de puteri şi am căzut bolnav
câteva zile. Dar m-am sculat şi am avut grijă de lucrurile regelui.
Am rămas uimit de cele ce am văzut şi n-am putut să le
înţeleg.
CAPITOLUL 9
Rugăciunea lui Daniel şi proorocia celor şaptezeci de săptămâni
de ani.
1. În anul întâi al lui Darius, fiul lui Ahaşveroş (Artaxerxe),
din neamul Mezilor, care a domnit peste regatul
Caldeilor,
2. În anul întâi al domniei lui - eu, Daniel, am citit în cărţi
numărul de şaptezeci de ani, pentru care a fost cuvântul Domnului
către proorocul Ieremia, ani care trebuia să se împlinească de la
dărâmarea Ierusalimului.
3. Şi mi-am îndreptat faţa către Domnul Dumnezeu, stăruind în
rugăciune şi în rugi fierbinţi, cu post, sac şi cenuşă.
4. Şi m-am rugat Domnului Dumnezeu şi m-am mărturisit şi am zis:
"O, Doamne, Dumnezeule cel mare şi minunat, Care păzeşti legământul
şi îndrumarea pentru cei ce Te iubesc pe Tine şi iau aminte la
poruncile Tale!
5. Păcătuit-am, fărădelege am făcut, ca şi cei nelegiuiţi ne-am
purtat, răsculatu-ne-am şi ne-am depărtat de la poruncile şi de la
legile Tale.
6. Şi nu am ascultat de slujitorii Tăi prooroci, care ne-au grăit
în numele Tău: către regii noştri, către mai-marii noştri,
părinţilor noştri şi la tot poporul ţării.
7. A Ta este, Doamne, dreptatea, iar a noastră ruşinarea feţelor
noastre, precum se arată astăzi oamenilor din Iuda şi locuitorilor
din Ierusalim şi la tot Israelul, cei de aproape şi cei de departe,
în toate ţările în care Tu i-ai izgonit din pricina fărădelegilor
ce le-au săvârşit împotriva Ta.
8. Doamne Dumnezeule, a noastră este ruşinarea feţelor, a regilor
noştri, a mai-marilor noştri şi a părinţilor noştri, căci noi am
păcătuit ţie;
9. A Domnului Dumnezeului nostru este milostivirea şi îndurarea.
Răzvrătitu-ne-am împotriva Lui.
10. Şi nu am ascultat de glasul Domnului Dumnezeului nostru ca să
umblăm în legea Lui, pe care ne-a dat-o nouă prin mâna slujitorilor
Săi profeţi.
11. Şi tot Israelul a călcat legea Ta şi s-a depărtat, ca să nu mai
audă glasul Tău. Vărsatu-s-a peste noi blestemul şi jurământul
scris în legea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, căci am păcătuit
împotriva Ta.
12. Şi a adeverit cuvintele Sale pe care le-a grăit către noi şi
către judecătorii noştri, care au cârmuit peste noi, că a voit să
abată peste noi straşnic prăpăd, ce nu s-a mai întâmplat niciodată
sub cer, asemenea celui din Ierusalim.
13. Precum este scris în legea lui Moise, toată această nenorocire
s-a năpustit asupra noastră, dar n-am îmbunat faţa Domnului
Dumnezeului nostru, întorcându-ne de la nelegiuirile noastre şi
luând aminte la adevărul Său.
14. Gândit-a îndelung Domnul asupra nenorocirii pe care a abătut-o
peste noi, că drept este Domnul Dumnezeul nostru în toate faptele
pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat de glasul Lui.
15. Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu Care ai scos pe poporul
Tău din ţara Egiptului cu mână tare şi Te-ai făcut vestit până în
ziua de astăzi, păcătuit-am, fărădelege am făcut.
16. O, Doamne! Întoarcă-se, după milostivirile Tale, toată mânia şi
toată văpaia urgiei Tale de la cetatea Ierusalimului, de la muntele
cel sfânt al Tău! Că, pentru păcatele noastre şi pentru
fărădelegile părinţilor noştri, Ierusalimul şi poporul Tău au ajuns
de ocară pentru toţi vecinii noştri.
17. Acum ascultă, Dumnezeul nostru, rugăciunea slujitorului Tău şi
ruga fierbinte şi luminează faţa Ta spre templul Tău pustiit,
pentru numele Tău, Doamne!
18. Pleacă, Dumnezeul meu, urechea Ta şi auzi, deschide ochii Tăi
şi vezi mâhnirea noastră adâncă şi cetatea asupra căreia se cheamă
numele Tău. Că nu pentru faptele noastre drepte aducem înaintea Ta
rugăciunile noastre cele fierbinţi, ci pentru milele Tale cele
mari.
19. O, Doamne, ascultă! O, Doamne, iartă! O, Doamne, ia aminte şi
lucrează! Nu întârzia pentru numele Tău, Dumnezeul meu; că numele
Tău îl poartă cetatea şi poporul Tău!"
20. Şi în vreme ce grăiam şi mă rugam şi mărturiseam păcatul meu şi
păcatul poporului meu Israel şi cădeam cu ruga mea fierbinte
înaintea Domnului Dumnezeului meu, pentru sfânt muntele Dumnezeului
meu,
21. Şi pe când vorbeam în rugăciunea mea, iată un om, Gavriil, pe
care l-am văzut în vedenia mea cea de la început, în zbor grăbit,
s-a apropiat de mine pe la vremea jertfei de seară.
22. Şi a venit şi mi-a grăit zicând: "Daniele, chiar acum am sosit
ca să-ţi deschid mintea.
23. Când tu ai început să te rogi, poruncă mi-a fost dată şi eu am
venit ca să-ţi vestesc, căci tu eşti un om iubit de Dumnezeu. Ia
aminte la cuvânt şi înţelege vedenia!
24. Şaptezeci de săptămâni sunt hotărâte pentru poporul tău şi
pentru cetatea ta cea sfântă până ce fărădelegea va trece peste
margini şi se va pecetlui păcatul şi se va ispăşi nelegiuirea, până
ce dreptatea cea veşnică va veni, vedenia şi proorocia se vor
pecetlui şi se va unge Sfântul Sfinţilor.
25. Să ştii şi să înţelegi că de la ieşirea poruncii pentru zidirea
din nou a Ierusalimului şi până la Cel-Uns - Cel-Vestit - sunt
şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni; şi din nou vor fi
zidite pieţele şi zidul din afară, în vremuri de
strâmtorare.
26. Iar după cele şaizeci şi două de săptămâni, Cel-Uns va pieri
fără să se găsească vreo vină în El, iar poporul unui domn va veni
şi va dărâma cetatea şi templul. Şi sfârşitul cetăţii va veni prin
potopul mâniei lui Dumnezeu şi până la capăt va fi război -
prăpădul cel hotărât.
27. Şi El va încheia un legământ cu mulţi într-o săptămână, iar la
mijlocul săptămânii va înceta jertfa şi prinosul şi în templu va fi
urâciunea pustiirii, până când pedeapsa nimicirii cea hotărâtă se
va vărsa peste locul pustiirii".
CAPITOLUL 10
Continuarea vedeniilor.
1. În anul al treilea al lui Cirus, regele Perşilor, i s-a
descoperit un cuvânt lui Daniel - care se chema Beltşaţar - şi
adevărat este cuvântul şi el vesteşte război mare. El a pătruns
cuvântul şi a înţeles vedenia.
2. "În vremea aceea, eu, Daniel, am petrecut trei săptămâni de zile
în jale.
3. Pâine bună n-am mâncat, carne şi vin n-am pus în gura mea şi cu
miresme nu m-am uns, până ce nu s-au împlinit trei săptămâni de
zile.
4. Dar în ziua a douăzeci şi patra a lunii întâi, eu, Daniel, mă
aflam pe malul fluviului celui mare, adică Tigrul,
5. Şi mi-am ridicat ochii mei şi iată un om îmbrăcat în veşminte de
in, iar coapsele lui încinse cu aur curat şi de preţ;
6. Trupul lui ca şi crisolitul şi faţa lui ca fulgerul, iar ochii
lui ca flăcările de foc, braţele şi picioarele lui străluceau ca
arama lustruită şi sunetul cuvintelor lui ca vuietul unei
mulţimi.
7. Şi am văzut numai eu, Daniel, o vedenie, iar oamenii care erau
cu mine nu au văzut vedenia; ci o mare spaimă a căzut peste ei şi
au fugit să se ascundă.
8. Atunci eu am rămas singur şi am văzut această mare vedenie şi
n-a rămas în mine putere, faţa mea şi-a schimbat înfăţişarea,
stricându-se, şi nu mai aveam vlagă.
9. Şi am auzit glasul cuvintelor lui şi, la glasul cuvintelor lui,
eu am căzut înmărmurit cu faţa la pământ.
10. Şi iată că o mână s-a atins de mine şi m-a ridicat în genunchi
şi pe palmele mâinilor mele.
11. Şi a grăit către mine: "Daniele, om plăcut al lui Dumnezeu, ia
aminte la cuvintele pe care ţi le spun ţie şi stai drept, că acum
sunt trimis către tine". Şi pe când îmi grăia cuvântul acesta, m-am
sculat tremurând.
12. Şi a zis către mine: "Nu te teme, Daniele, că din ziua cea
dintâi, de când ţi-ai sârguit inima ta ca să înţelegi şi să te
smereşti înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite şi
eu am sosit din pricina cuvintelor tale.
13. Şi îngerul păzitor al Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi
una de zile, dar iată că Mihail, cel dintâi dintre îngerii
păzitori, a venit în ajutorul meu şi eu l-am lăsat acolo la îngerul
păzitor al regelui Perşilor
14. Şi am venit ca să-ţi fac cunoscut ce se va întâmpla poporului
tău la sfârşitul zilelor; că mai este o vedenie pentru zilele cele
din urmă".
15. Şi pe când grăia cu mine astfel de cuvinte, mi-am întors
privirea spre pământ şi am rămas ca un mut.
16. Şi iată! Acela care avea înfăţişarea fiului omului s-a atins de
buzele mele; atunci am deschis gura mea şi am grăit şi am zis către
cel ce sta înaintea mea: "O, Stăpânul meu! Din pricina acestei
vedenii m-au cuprins zvârcoliri de durere şi am rămas fără
putere.
17. Şi cum poate un slujitor atât de mic al Domnului său să
grăiască cu un Stăpân atât de mare ca Tine! Şi de spaimă îmi piere
toată puterea şi suflarea mi se opreşte".
18. Atunci s-a atins iarăşi de mine acela care avea înfăţişarea
Fiului Omului şi mi-a dat tărie.
19. Şi mi-a zis: "Nu te teme, om plăcut al lui Dumnezeu! Pace ţie!
Fii tare şi curajos!" Şi pe când grăia cu mine, m-am simţit întărit
şi am zis: "Spune, Stăpâne, căci Tu m-ai întărit!"
20. Atunci El a zis: "Ştii tu, oare, pentru ce am venit la tine?
Acum Mă voi întoarce să fac război cu îngerul păzitor al Persiei
şi, când Eu Mă voi duce, iată că îngerul păzitor al Greciei va
veni.
21. Îţi voi vesti ţie ceea ce este scris în cartea adevărului.
Nimeni nu poate să Mă ajute mai bine la aceasta decât Mihail,
îngerul vostru păzitor".
CAPITOLUL 11
Proorocie despre regii Persiei, Egiptului şi
Siriei.
1. Şi eu în anul dintâi al lui Darius Medul stam lângă el ca
să-l ajut şi să-l întăresc.
2. Şi acum îţi fac cunoscut adevărul: Iată că se vor scula încă
trei regi în Persia, iar al patrulea va stăpâni bogăţii mai mari
decât toţi şi, când va fi puternic prin bogăţiile sale, va ridica
pe toţi împotriva regatului Greciei.
3. Şi va ieşi la iveală un rege viteaz şi va stăpâni peste un regat
puternic şi va face numai ceea ce i se va părea bun.
4. Iar când va fi în culmea puterii sale, regatul lui se va prăbuşi
şi se va împărţi după cele patru vânturi ale carului, fără ca să
rămână urmaşilor lui şi nici să aibă putere întocmai ca mai
înainte, că regatul lui va fi sfâşiat şi se va împărţi la alţii
decât la aceia din neamul lui.
5. Şi regele de la miazăzi va ajunge puternic, dar unul din
căpeteniile lui va fi mai puternic decât el şi va domni, iar
stăpânirea lui va fi un regat puternic.
6. Şi după trecere de ani se vor uni şi fiica regelui de la miazăzi
va veni către regele de la miazănoapte, ca să statornicească pacea.
Dar ea nu va păstra tăria braţului său şi nu va dăinui nici el,
nici braţul lui; şi va fi dată morţii, ea şi însoţitorii ţ ei şi
copiii ei Şi aliatul ei în acele vremuri.
7. Iar unul dintre odraslale din rădăcinile ei se va ridica şi va
porni împotriva oştirii şi va intra în cetatea cea întărită a
regelui de la miazănoapte şi va face cu ei ce va voi şi va fi
biruitor.
8. Chiar şi dumnezeii lor, împreună cu chipurile lor turnate, cu
vasele lor de preţ, aur şi argint, vor fi duse în robia Egiptului
şi el va fi mai puternic decât regele de la miazănoapte, ani de-a
rândul.
9. El va năvăli în regatul regelui de la miazănoapte, apoi se va
întoarce în ţara sa.
10. Şi feciorul lui va pregăti războiul şi va strânge o mare
mulţime de oşti de luptă şi va da năvală peste el şi îl va potopi
şi îl va cotropi şi se va întoarce şi va pătrunde până la cetatea
lui cea întărită.
11. Atunci regele de la miazăzi va fi amărât foarte şi va ieşi şi
va face război cu el - cu regele de la miazănoapte, care va ridica
o mare oştire; dar oştirea va cădea în mâna regelui de la
miazăzi;
12. Şi oştirea va fi nimicită; inima regelui se va îngâmfa; zeci de
mii va doborî la pământ, dar nu va fi mai puternic.
13. Şi încă o dată regele de la miazănoapte va ridica oştiri mai
puternice decât cele dintâi şi, după un răstimp de câţiva ani, va
da năvală peste el, cu o mare oştire şi cu numeroasă
călărime.
14. Şi în vremea aceea mulţi se vor scula împotriva regelui de la
miazăzi şi oameni silnici din poporul tău se vor ridica, aşa ca să
se împlinească vedenia, dar se vor poticni.
15. Iar regele de la miazănoapte va veni şi va ridica întărituri şi
va cuprinde o cetate întărită, iar oştirea de ajutor a regelui de
la miazănoapte nu va putea să ţină piept şi trupele sale vor fugi
şi nu va fi nici un chip de stat împotrivă.
16. Cel care va porni împotriva lui va face după placul său şi
nimeni nu i se va împotrivi, şi se va opri în ţara strălucirii şi
totul va fi în mâna lui.
17. Şi îşi va îndrepta privirea să ia în stăpânire întregul lui
regat şi va face o învoială cu el şi ii va da de soţie pe o fiică a
sa, ca să aducă pieirea ţării, dar aceasta nu se va întâmpla şi nu
va duce la izbândă.
18. Şi îşi va întoarce privirea spre insule şi va cuprinde multe
din ele, iar o căpetenie va pune capăt ocării lui, fără putinţă de
răspuns.
19. Şi îşi va întoarce faţa spre întăriturile ţării sale, dar se va
poticni, va cădea şi va pieri.
20. Şi în locul lui va veni altul, care va trimite un strângător de
dări în locul care este gloria regatului (Ierusalimul), dar în
câteva zile va fi doborât nu prin mânie, nici prin
război.
22. Şi în locul lui va veni un batjocoritor, care nu avusese nici
un drept la vrednicia regală, şi el va veni paşnic şi prin uneltiri
se va face stăpân pe regat.
22. Şi oştirile de ajutor vor da înapoi înaintea lui şi vor fi
sfărâmate, de asemenea şi o căpetenie a legământului.
23. Şi după împrietenirea cu el se va servi de vicleşug şi va porni
şi va birui cu puţin popor.
24. Şi pe neaşteptate va veni în cele mai bogate ţinuturi ale ţării
şi va face ceea ce n-au făcut părinţii lui şi părinţii părinţilor
lui; el le va împărţi cu risipă, pradă şi jaf şi bogăţii; şi va
urzi planuri împotriva cetăţilor întărite, numai pentru o
vreme.
25. Şi îşi va îndrepta puterea şi inima împotriva regelui de la
miazăzi, eu oştire mare, iar el se va prinde în luptă cu oaste mare
şi puternică, dar nu va putea să i se împotrivească, că se vor urzi
uneltiri împotriva lui.
26. Cei ce mănâncă la masă cu el, îl vor prăbuşi, iar oastea lui se
va sfărâma şi mulţi vor cădea loviţi de moarte.
27. Şi cei doi regi vor pune la cale viclenii în inima lor şi la
masă îşi vor spune lucruri mincinoase, dar fără nici o izbândă, că
încă n-a venit sfârşitul rânduit de Dumnezeu.
28. Şi se va duce cu mari averi în ţara lui şi inima lui va fi
împotriva Legământului cel sfânt; aşa va lucra şi se va întoarce în
ţara lui.
29. La vremea hotărâtă va năvăli din nou la miazăzi şi această din
urmă bătălie nu va fi ca bătălia dintâi.
30. Corăbii din Chitim vor veni împotriva lui; şi el va pierde
curajul, se va întoarce şi se va întărâta împotriva legământului
sfânt şi va lucra şi se va învoi iarăşi cu cei ce au părăsit
legământul sfânt.
31. Şi oşti trimise de el vor sta şi vor pângări locaşul sfânt şi
cetatea, iar jertfa de fiecare zi o var da de o parte şi vor pune
în loc urâciunea pustiirii.
32. Şi pe cei ce au săvârşit fărădelegi împotriva legământului îi
va înşela prin linguşiri, iar poporul care cunoaşte pe Dumnezeul
său va rămâne statornic şi îl va urma.
33. Cei mai înţelepţi vor învăţa pe cei mulţi, dar ei vor cădea un
timp de sabie şi foc, de temniţă şi pustiire.
34. Şi în vremea căderii lor, vor primi puţin ajutor şi mulţi se
vor uni cu ei, dar din făţărnicie.
35. Şi printre înţelepţi, mulţi vor cădea ca să se lămurească, să
se curăţească şi să se albească până la sfârşitul vremii, că mai
este încă până la vremea rânduită.
36. Şi regele va face după placul său şi se va ridica şi se va
trufi împotriva oricărui dumnezeu şi împotriva Dumnezeului
dumnezeilor va spune lucruri nemaiauzite şi va propăşi până ce
sfârşitul mâniei va veni, că ceea ce este hotărât se va
întâmpla.
37. Şi nu va lua aminte la dumnezeii părinţilor lui şi nici la
dumnezeul plăcut femeilor şi nu va băga în seamă pe nici un alt
dumnezeu căci el se va ridica deasupra tuturor.
38. Iar în locul lui va cinsti pe dumnezeul cetăţilor, pe un
dumnezeu pe care nu l-au cunoscut părinţii lui; aceluia i se va
închina cu aur, cu argint, cu pietre scumpe şi lucruri de
preţ.
39. El va lua ca apărători ai cetăţilor întărite pe poporul unui
dumnezeu străin; pe cei care îl vor recunoaşte, el îi va cinsti
mult, îi va pune stăpâni peste mulţime şi le va împărţi pământuri
ca răsplată.
40. La sfârşitul vremii se va război cu el regele cel de la miazăzi
şi se va năpusti împotriva lui regele cel de la miazănoapte, cu
care de război, cu călăreţi şi cu multe corăbii. El va veni în
ţările pe care le va cotropi şi le va străbate.
41. Şi va veni şi în ţara strălucirii şi zeci de mii se var
prăbuşi; şi iată care vor scăpa din mâna lui: Edomul, Moabul şi
restul fiilor lui Amon.
42. Şi va întinde mâna sa peste ţări şi ţara Egiptului nu va
scăpa.
43. Şi va ajunge stăpân peste comorile de aur şi de argint şi peste
toate lucrurile preţioase ale Egiptului, iar Libienii şi Etiopienii
vor merge după el.
44. Dar zvonuri de la răsărit şi de la miazănoapte vor veni să-l
înspăimânte şi el va ieşi cu furie grozavă ca să prăpădească şi să
nimicească pe mulţi.
45. Şi el va înfige corturile palatului său între mare şi muntele
cel sfânt şi strălucit, apoi va veni sfârşitul lui şi nimeni nu-i
va veni în ajutor!
CAPITOLUL 12
Vedenie despre învierea morţilor şi despre
Antihrist.
1. Şi în vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod care
ocroteşte pe fiii poporului tău, şi va fi vreme de strâmtorare cum
n-a mai fost de când sunt popoarele şi până în vremea de acum. Dar
în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit şi anume oricine va fi
găsit scris în carte.
2. Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula,
unii la viaţă veşnică, iar alţii spre ocară şi ruşine
veşnică.
3. Şi cei înţelepţi vor lumina ca strălucirea cerului şi cei care
vor fi îndrumat pe mulţi pe calea dreptăţii vor fi ca stelele în
vecii vecilor.
4. Iar tu, Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea
până la sfârşitul vremii. Mulţi vor cerceta-o cu de-amănuntul şi va
creşte ştiinţa.
5. Şi eu, Daniel, m-am uitat, şi iată alţi doi bărbaţi stând în
picioare, unul pe un mal al fluviului, iar altul pe celălalt mal al
fluviului.
6. Şi unul a zis celui ce era îmbrăcat în veşminte de in şi stătea
deasupra apelor fluviului: "Pe când se var sfârşi aceste fapte
minunate?"
7. Şi am ascultat pe bărbatul cel îmbrăcat în veşminte de in care
stătea deasupra apelor fluviului şi el şi-a ridicat dreapta şi
stânga lui către ceruri şi a jurat pe Cel ce este viu în veci: "Va
mai ţine o vreme; vremuri şi jumătate de vreme, iar când se va
isprăvi de sfărâmat puterea poporului celui sfânt, atunci vor lua
sfârşit toate acestea".
8. Şi eu am auzit, dar nu am înţeles şi am zis: "Stăpâne, care va
fi sfârşitul acestora?"
9. Şi mi-a răspuns: "Du-te, Daniele, că sunt închise şi pecetluite
cuvintele acestea până la sfârşit!
10. Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi, iar cei nelegiuiţi
se vor purta ca cei nelegiuiţi; toţi cei fără de lege nu var
pricepe, ci numai cei înţelepţi vor înţelege.
11. Şi din vremea când va înceta jertfa cea de-a pururi şi va
începe urâciunea pustiirii vor fi o mie două sute nouăzeci de
zile.
12. Fericit va fi cel ce va aştepta şi va ajunge la o mie trei sute
treizeci şi cinci de zile.
13. Şi tu mergi spre sfârşitul tău şi te odihneşte şi te vei scula,
ca să primeşti moştenirea ta în vremea cea de apoi!".
|