CAPITOLUL 1
Vedeniile proorocului Iezechiel.
1. În anul al treizecilea, în ziua a cincea a lunii a patra,
când mă aflam între robi, la râul Chebar, mi s-au deschis cerurile
şi am văzut nişte vedenii dumnezeieşti.
2. În ziua a cincea a lunii a patra, în anul al cincilea ai robirii
regelui Ioiachim,
3. A fost cuvântul Domnului către mine, preotul Iezechiel, fiul lui
Buzi, preotul, la râul Chebar, în ţara Caldeilor. Acolo a fost
peste mine mâna Domnului.
4. Eu priveam şi iată venea dinspre miazănoapte un vânt vijelios,
un nor mare şi un val de foc, care răspândea în toate părţile raze
strălucitoare; iar în mijlocul focului strălucea ca un metal în
văpaie.
5. Şi în mijloc am văzut ceva ca patru fiare, a căror înfăţişare
semăna cu chipul omenesc.
6. Fiecare din ele avea patru feţe şi fiecare din ele avea patru
aripi.
7. Picioarele lor erau drepte, iar copitele picioarelor lor erau
cum sunt copitele picioarelor de viţel şi scânteiau ca arama
strălucitoare, iar aripile lor erau sprintene.
8. De cele patru părţi ele aveau sub aripi mâini de om şi toate
patru îşi aveau feţele lor şi aripile lor.
9. Aripile lor se atingeau una de alta, şi când mergeau, fiarele nu
se întorceau, ci fiecare mergea drept înainte.
10. Feţele lor? - Toate patru aveau câte o fată de om înainte,
toate patru aveau câte o faţă de leu la dreapta, toate patru aveau
câte o faţă de bou la stânga şi toate patru mai aveau şi câte o
faţă de vultur în spate.
11. Feţele lor şi aripile lor erau despărţite în partea de sus, şi,
la fiecare, două din aripi erau întinse, iar două le acopereau
trupul.
12. Fiecare fiară mergea drept înainte şi mergea încotro îi dădea
duhul să meargă şi în mersul său nu se întorcea.
13. Înfăţişarea acestor fiare se asemăna cu înfăţişarea cărbunilor
aprinşi, cu înfăţişarea unor făclii aprinse; printre fiare curgea
foc, iar din foc ţâşneau raze şi fulgere.
14. Fiarele alergau înainte şi înapoi iute ca fulgerul.
15. Când mă uitam eu la fiare, iată am văzut jos, lângă aceste
fiare, câte o roată la fiecare din cele patru feţe ale
lor.
16. Aceste roţi, după înfăţişarea lor, parcă erau de crisolit, iar
după făptură toate aveau aceeaşi înfăţişare. Şi după alcătuirea şi
după făptura lor ele parcă erau vârâte una în alta.
17. Ele înaintau în toate cele patru părţi, şi în timpul mersului
nu se întorceau.
18. Obezile lor formau un cerc larg şi de o înălţime înfricoşătoare
şi aceste obezi la toate patru erau pline de ochi de jur
împrejur.
19. Când mergeau fiarele, mergeau şi roţile de lângă ele, şi când
se ridicau fiarele de la pământ, se ridicau şi roţile.
20. Ele mergeau încotro le da duhul să meargă şi roţile se ridicau
împreună, căci duh de viaţă era şi în roţi.
21. Când mergeau acelea, mergeau şi acestea, şi când acelea se
opreau, se opreau şi acestea; iar când acelea se ridicau de la
pământ, atunci împreună cu ele se ridicau şi roţile, pentru că duh
de viaţă era şi în roţi.
22. Deasupra capetelor fiarelor se vedea un fel de boltă, întinsă
sus, deasupra capetelor lor, care semăna cu cristalul cel mai
curat;
23. Iar sub bolta aceasta erau întinse aripile fiarelor una spre
alta, şi fiecare fiară mai avea câte două aripi, care le acopereau
trupurile;
24. Când mergeau fiarele, auzeam fâlfâitul aripilor lor, ca un
vuiet de ape mari, ca glasul Celui Atotputernic zgomot straşnic, ca
zgomotul dintr-un lagăr ostăşesc; iar când ele se opreau, îşi lăsau
aripile în jos.
25. După ce fiarele se opreau şi îşi lăsau aripile în jos, zgomotul
se auzea încă sub bolta ce se întindea deasupra capetelor
lor.
26. Pe bolta de deasupra capetelor fiarelor era ceva care semăna cu
un tron şi la înfăţişare era ca piatra de safir; iar sus pe acest
tron era ca un chip de om.
27. Şi am mai văzut ceva, ca un metal înroşit în foc, ca nişte foc,
sub care se afla acel chip de om şi care lumina împrejur; de la
coapsele acelui chip de om în sus şi de la coapsele chipului
aceluia în jos se vedea un fel de foc, un fel de lumină
strălucitoare care-l împresura de jur împrejur.
28. Cum este curcubeul ce se află pe cer la vreme de ploaie, aşa
era înfăţişarea acelei lumini strălucitoare care-l înconjura.
Astfel era chipul slavei Domnului. Şi când am văzut eu aceasta, am
căzut cu faţa la pământ.
CAPITOLUL 2
Vedenia cărţii.
1. Atunci am auzit glasul Unuia care mi-a zis: "Fiul omului,
scoală în picioare, că am să-ţi vorbesc!"
2. Şi cum mi-a zis Acela vorbele acestea, a intrat Duhul în mine şi
m-a ridicat în picioare, şi am ascultat pe Cel ce-mi
vorbea.
3. Acela mi-a zis: "Fiul omului, am să te trimit la fiii lui
Israel, la aceşti oameni neascultători, care s-au răzvrătit
împotriva Mea; ei, ca şi părinţii lor, păcătuiesc înaintea Mea până
în ziua de astăzi.
4. Aceşti fii sunt neruşinaţi şi cu inima împietrită; la ei te
trimit Eu, ca să le zici: Aşa grăieşte Domnul!
5. Ori te-or asculta, ori nu te-or asculta - căci sunt un neam
îndărătnic - să ştie însă că este între ei un prooroc.
6. Dar tu, fiul omului, să nu te temi de ei şi de cuvintele lor să
nu te sperii, deşi ei vor fi pentru tine spini şi ciulini, şi ai să
trăieşti între ei, ca între scorpii; să nu te temi de cuvintele lor
şi de faţa lor să nu te sperii, deşi sunt un neam
îndărătnic,
7. Ci să le spui cuvintele Mele, ori te-or asculta, ori nu te-or
asculta, căci sunt un neam de răzvrătiţi.
8. Tu însă, fiul omului, ascultă ce voiesc să-ii spun! Nu fi
îndărătnic, ca acest neam de răzvrătiţi! Deschide-ii gura şi
mănâncă ceea ce am să-ţi dau!"
9. Şi privind eu, am văzut o mână întinsă spre mine şi în ea o
hârtie strânsă sul;
10. Şi a desfăşurat-o înaintea mea, şi am văzut că era scrisă şi pe
o parte şi pe alta: plângere, tânguire şi jale era scris în
ea.
CAPITOLUL 3
Vedenia proorocului.
l. Apoi mi-a zis: "Fiul omului, mănâncă ceea ce ai dinainte,
mănâncă această hârtie şi mergi de grăieşte casei lui
Israel!"
2. Atunci eu mi-am deschis gura şi Acela mi-a dat să mănânc cartea
aceea,
3. Şi mi-a zis: "Fiul omului, hrăneşte-ţi pântecele şi-ţi satură
lăuntrul tău cu această carte pe care ţi-o dau Eu!" Şi eu am
mâncat-o şi era în gura mea dulce ca mierea.
4. Apoi Acela mi-a zis: "Fiul omului, scoală şi mergi la casa lui
Israel şi le spune cuvintele Mele;
5. Căci nu eşti trimis la un popor cu grai necunoscut şi cu limbă
neînţeleasă, ci către casa lui Israel;
6. Nici la mai multe popoare cu grai necunoscut şi cu limbă
neînţeleasă, ale căror cuvinte nu le-ai pricepe. Şi chiar la unele
ca acestea de te-aş trimite, ele tot te-ar asculta;
7. Casa lui Israel însă nu va vrea să te asculte, pentru că nu vrea
să Mă asculte pe Mine, că toată casa lui Israel are fruntea
încruntată şi inima împietrită.
8. Pentru aceasta voi împietri chipul tău ca şi chipurile lor şi
fruntea ta întocmai ca frunţile lor;
9. Voi face fruntea ta ca diamantul, mai tare decât stânca. Să nu
te temi de ei şi de faţa lor să nu te sperii, căci ei sunt un neam
de răzvrătiţi.
10. Fiul omului - îmi zice iar Acela, - primeşte în inima ta şi
ascultă cu urechile tale toate cuvintele ce am să-ţi
vorbesc.
11. Scoală şi mergi la cei duşi în robie, la fiii poporului tău şi,
ori te-or asculta, ori nu te-or asculta, tu grăieşte-le şi le
spune: Aşa zice Domnul Dumnezeu".
12. Atunci m-a ridicat Duhul şi am auzit la spatele meu un glas
mare ca de tunet care zicea: "Binecuvântată fie slava Domnului în
locul unde sălăşluieşte El!"
13. Şi am mai auzit zgomotul fiarelor care băteau din aripi şi
huruitul roţilor de lângă ele şi bubuit puternic de
tunet.
14. Şi Duhul m-a luat şi m-a dus. Şi am mers eu amărât şi cu
sufletul întristat, dar mâna Domnului lucra puternic asupra
mea.
15. Apoi am sosit în Tel-Aviv, la robii care locuiau aproape de
râul Chebar, şi m-am oprit acolo unde trăiau ei şi am stat între ei
şapte zile în uimire.
16. Iar după ce s-au împlinit cele şapte zile, a fost către mine
cuvântul Domnului şi mi-a zis:
17. "Fiul omului! Iată, te-am pus străjer casei lui Israel; vei
asculta deci cuvântul ce-Mi va ieşi din gură şi-l vei vesti ca din
partea Mea.
18. De voi zice celui rău: Vei muri! şi tu nu-l vei înştiinţa, nici
nu-i vei grăi, pentru a abate pe cel rău de la calea lui cea rea,
ca să trăiască, cel rău va pieri în nelegiuirea sa şi Eu voi cere
sângele lui din mâna ta.
19. Iar dacă tu vei înştiinţa pe cel rău şi el nu se va întoarce de
la răutatea lui şi de la calea sa cea rea, acela va pieri de
păcatul său, iar tu îţi vei mântui sufletul tău.
20. De asemenea, când cel drept se va abate de la dreptatea sa şi
va săvârşi răul când voi pune înaintea lui o cursă şi va muri, dacă
tu nu l-ai înştiinţat, acela va muri pentru păcatul său, iar
faptele lui de dreptate, pe care le-a făcut el, nu i se vor pomeni,
şi Eu voi cere sângele lui din mâinile tale.
21. Iar dacă tu vei înştiinţa pe cel drept să nu păcătuiască şi el
nu va păcătui, atunci va fi şi el viu, pentru că a fost înştiinţat
şi îţi vei mântui şi tu sufletul tău".
22. Apoi a fost iarăşi acolo mâna Domnului peste mine şi mi-a zis
Domnul: "Scoală-te şi ieşi la câmp, că am să-ţi vorbesc
acolo".
23. Atunci m-am sculat, am ieşit la câmp, şi iată mi s-a arătat
acolo slava Domnului, pe care o văzusem la râul Chebar, şi am căzut
cu faţa la pământ.
24. Dar a intrat în mine Duhul şi m-a ridicat în picioare, iar
Domnul mi-a grăit şi mi-a zis: "Mergi şi te închide în casa
ta!
25. Fiul omului, iată se vor pune asupra ta frânghii cu care vei fi
legat, ca să nu mai ieşi în mijlocul lor.
26. Şi limba ta o voi lipi de cerul gurii tale, ca să fii mut şi să
nu-i mai poţi mustra, că aceştia sunt un neam răzvrătit.
27. Dar când îţi voi grăi, voi deschide gura ta şi tu le vei zice:
Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu! Cine va vrea să asculte, să asculte,
şi cine nu va vrea să asculte, să nu asculte, căci sunt un neam
îndărătnic".
CAPITOLUL 4
Prevestirea foametei în cetatea Ierusalimului.
1. "Şi tu, fiul omului, ia-ţi o cărămidă şi pune-o înaintea ta
şi sapă pe ea o cetate, Ierusalimul.
2. Apoi rânduieşte împresurare împotriva ei, ridică întărituri şi
val şi rânduieşte tabără împotriva ei; de jur împrejurul ei aşază
berbeci de spart zidul.
3. Apoi ia o tablă de fier şi o pune ca un zid de fier între tine
şi cetate şi întoarce-ţi faţa spre ea, ca şi cum ea ar fi
împresurată, iar tu cel care o împresori. Aceasta va fi un semn
pentru casa lui Israel.
4. După aceea să te culci pe partea stângă, punând pe ea
nelegiuirile casei lui Israel, şi vei purta nelegiuirile ei atâtea
zile, cât vei sta culcat pe partea stângă;
5. Că Eu am să-ţi număr atâtea zile câţi ani au ţinut nelegiuirile
ei, adică ai să porţi tu nelegiuirile casei lui Israel trei sute
nouăzeci de zile.
6. Iar după ce vei împlini aceste zile, să te culci pe partea
dreaptă şi vei purta nelegiuirile casei lui Iuda timp de patruzeci
de zile, câte o zi de fiecare an ce ţi-am hotărât Eu.
7. Să-ţi îndrepţi faţa ta şi mâna ta cea dreaptă dezgolită spre
Ierusalimul împresurat şi să prooroceşti împotriva lui.
8. Şi iată, Eu voi pune pe tine legături, ca să nu te poţi întoarce
de pe o parte pe alta, până nu vei împlini zilele împresurării
tale.
9. Ia-ţi grâu şi orz, bob şi linte, mei şi orzoaică, toarnă-le
într-un vas şi-ţi fă din ele atâtea pâini, câte zile ai să şezi
culcat pe partea stângă; că trei sute nouăzeci de zile ai să
mănânci din ele.
10. Hrana ta, cu care te vei hrăni, să o mănânci cu măsură, câte
douăzeci de sicli pe zi, dar s-o mănânci din timp în
timp.
11. Şi apa să o bei cu măsură, câte a şasea parte de hin pe zi şi
tot din timp în timp.
12. Pâinile le vei găti ca turtele de orz şi le vei coace înaintea
ochilor lor cu necurăţenie de om".
13. Apoi Domnul a mai zis: "Aşa îşi vor mânca fiii lui Israel
pâinea lor, necurată, printre popoarele la care îi voi
izgoni".
14. Atunci am zis: "O, Doamne Dumnezeule, sufletul meu niciodată nu
s-a întinat; din tinereţile mele şi până acum niciodată n-am mâncat
dintr-un animal mort sau sfâşiat şi carne necurată n-a intrat în
gura mea".
15. Iar El mi-a răspuns: "Iată, Eu îţi dau, în loc de necurăţenie
de om, baligă de bou şi pe ea vei găti pâinea ta".
16. Apoi mi-a zis: "Fiul omului, iată voi trimite foamete în
Ierusalim şi oamenii vor mânca pâinea cu măsură şi cu întristare şi
tot cu măsură şi amărăciune vor bea şi apă,
17. Căci va fi la ei lipsă de pâine şi de apă; se vor uita cu
groază unul la altul şi vor pieri pentru nelegiuirile
lor".
CAPITOLUL 5
Pedeapsa poporului.
1. "Iar tu, fiul omului, ia-ţi un cuţit tăios, ia-ţi un brici de
bărbierit şi-l trece pe capul tău şi pe barba ta; apoi ia o cumpănă
cu talgere şi împarte părul în trei părţi:
2. O treime să o arzi cu foc în mijlocul cetăţii, după ce se vor
împlini zilele împresurării; o altă treime s-o iei şi s-o toci cu
cuţitul în împrejurimile cetăţii; iar cealaltă treime s-o spulberi
în vânt, şi eu voi trage sabia în urma lor.
3. Să opreşti însă din părul acela puţine fire şi să le legi în
poala hainei tale.
4. Apoi să iei câteva fire, să le arunci în foc şi să le arzi. Din
acestea va izbucni foc împotriva întregii case a lui
Israel.
5. Apoi vei zice către casa lui Israel: Aşa grăieşte Domnul
Dumnezeu: Acesta este Ierusalimul, pe care Eu l-am pus în mijlocul
neamurilor şi al ţărilor dimprejur.
6. Dar el s-a răzvrătit împotriva hotărârilor Mele mai mult decât
neamurile şi împotriva legilor Mele mai mult decât ţările care îl
înconjoară, căci el a lepădat legile Mele şi poruncile Mele nu le-a
urmat.
7. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că tu ai înmulţit
nelegiuirile mai mult decât neamurile dimprejurul tău şi poruncile
Mele nu le urmezi, nici nu împlineşti legile Mele, ba nici după
legile neamurilor celor dimprejurul tău nu te porţi,
8. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, Eu vin împotriva ta şi
în mijlocul tău voi rosti osânda ta, în fala neamurilor.
9. Pentru toate spurcăciunile tale îţi voi face ceea ce niciodată
n-am făcut până acum şi nici nu voi mai face niciodată.
10. De aceea părinţii îşi vor mânca pe copii în mijlocul tău şi
copiii îşi vor mânca părinţii lor; voi aduce asupra ta osândă şi
toate rămăşiţele tale le voi spulbera în toate vânturile,
11. Pentru că tu ai spurcat locaşul Meu cel sfânt cu toţi idolii
tăi şi cu toate ticăloşiile tale, de aceea zice Domnul Dumnezeu:
Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că te
voi micşora, ochiul Meu nu te va cruţa şi nici nu te va
milui.
12. O treime din locuitorii tăi vor muri de ciumă şi vor pieri de
foame în mijlocul tău; o treime din ei vor cădea de sabie în
împrejurimile tale; şi cealaltă treime o voi împrăştia în toate
vânturile şi voi trage sabia în urma lor.
13. Aşa-Mi voi împlini mânia, Îmi voi potoli urgia Mea cu ei şi Mă
voi răzbuna; şi când se va săvârşi urgia Mea asupra lor, vor
cunoaşte că Eu, Domnul, am grăit în râvna Mea.
14. Pustietate te voi face şi de ocară între popoarele cele
dimprejurul tău şi în faţa tuturor trecătorilor.
15. Vei fi de râs şi de batjocură, de pildă şi de groază la
popoarele cele dimprejurul tău, când voi săvârşi asupra ta
judecăţile Mele cu mânie, cu urgie şi cu pedepse aspre: Eu, Domnul,
am zis aceasta.
16. Când voi slobozi împotriva voastră săgeţile cele ucigătoare ale
foametei, care vor semăna moartea, când le voi slobozi spre pieirea
voastră şi voi întări foametea între voi şi voi zdrobi tot paiul de
grâu,
17. Eu voi trimite împotriva voastră foametea şi fiare rele care te
vor lipsi de copii; ciumă şi sânge vor trece peste tine şi sabie
voi aduce împotriva ta: Eu, Domnul, grăiesc acestea".
CAPITOLUL 6
Proorocie împotriva lui Iuda.
1. Fost-a către mine cuvântul Domnului şi mi-a zis:
2. "Fiul omului, întoarce-ţi faţa ta spre munţii lui Israel,
prooroceşte împotriva lor şi zi:
3. Munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului Dumnezeu! Aşa
grăieşte Domnul Dumnezeu munţilor şi dealurilor, şesurilor şi
văilor: Iată, Eu voi aduce asupra voastră sabie şi voi dărâma
înălţimile voastre;
4. Altarele voastre vor fi stricate, idolii ridicaţi de voi în
cinstea soarelui vor fi sfărâmaţi şi pe oamenii voştri îi voi face
să cadă morţi înaintea idolilor voştri;
5. Trupurile fiilor lui Israel le voi pune înaintea idolilor lor şi
oasele lor le voi risipi împrejurul altarelor lor.
6. În toate aşezările voastre cele locuite, cetăţile vor fi
nimicite şi locurile înalte ale voastre pustiite, altarele voastre
vor fi stricate şi pustiite, idolii voştri vor fi sfărâmaţi şi
nimiciţi, stâlpii voştri închinaţi soarelui vor fi sfărâmaţi şi
lucrările voastre vor fi ruinate.
7. Cei ucişi vor cădea între voi şi veţi cunoaşte că Eu sunt
Domnul.
8. Dar Eu voi lăsa o rămăşiţă din voi, care va scăpa de sabie
printre celelalte neamuri, când veţi fi risipiţi prin
ţări.
9. Aceia din voi, care vor scăpa, îşi vor aduce aminte de Mine
printre neamurile unde vor fi duşi în robie, pentru că voi umili
inima lor cea desfrânată, care s-a abătut de la Mine, şi ochii lor,
care s-au desfrânat cu idolii, se vor scârbi de ei înşişi, din
pricina acelor rele pe care le-au făcut şi a tuturor ticăloşiilor
lor;
10. Şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul şi că nu în zadar i-am
ameninţat că le voi trimite toate aceste rele".
11. Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: "Loveşte palmă de palmă, bate cu
piciorul şi zi: Vai de casa lui Israel, că are să cadă de sabie, de
foamete şi de ciumă, pentru toate nelegiuirile sale!
12. Cel ce va fi departe va muri de ciumă; cel ce va fi aproape va
muri de sabie, iar cel ce va scăpa de acestea şi va rămâne va muri
de foame. Aşa-Mi voi potoli mânia Mea împotriva lor.
13. Când ucişii vor zăcea printre idolii lor şi împrejurul
altarelor lor, pe tot locul înalt şi pe toate vârfurile de munte,
sub tot pomul verde, sub tot stejarul umbros şi în tot locul, unde
aduceau tămâie mirositoare tuturor idolilor lor, veţi cunoaşte că
Eu sunt Domnul.
14. Şi-Mi voi întinde mâna asupra lor şi voi face ţara peste tot
unde locuiesc ei mai pustie şi mai deşartă decât pustiul Diblat, şi
vor cunoaşte că Eu sunt Domnul".
CAPITOLUL 7
Urmarea proorociei.
1. Fost-a către mine cuvântul Domnului şi mi-a zis:
2. "Şi tu, fiul omului, spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeul ţării
lui Israel: Vine, vine sfârşitul asupra celor patru laturi ale
pământului.
3. Iată îţi vine sfârşitul! Trimite-voi împotriva ta mânia Mea şi
te voi judeca după căile tale şi după toate ticăloşiile tale te voi
pedepsi.
4. Ochiul Meu nu te va cruţa, nici nu te va milui, ci-ţi voi
răsplăti după căile tale, ticăloşiile tale vor fi peste tine şi vei
cunoaşte că Eu sunt Domnul".
5. Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: "Iată vine nenorocire peste
nenorocire:
6. Sfârşitul! A venit sfârşitul! E lângă tine! Iată-l a
sosit!
7. A sosit nenorocire asupra ta, locuitor al ţării! Vine vremea,
vine ziua tulburării, iar nu a chiuiturilor de bucurie prin
munţi.
8. Iată vin acum îndată să vărs asupra ta urgia Mea, mânia Mea să o
potolesc asupra ta şi te voi judeca după căile tale şi după toate
ticăloşiile tale te voi pedepsi.
9. Ochiul Meu nu te va cruţa, nici nu te va milui, ci îţi vor plăti
după căile tale; ticăloşiile tale vor fi peste tine şi vei cunoaşte
că Eu sunt Domnul Care loveşte.
10. Iată ziua! Iat-o că vine! Rândul tău a venit! Vine urgia!
Toiagul înfloreşte! Trufia se deschide,
11. Şi se ridică silnicia ca să slujească de toiag pentru răutate;
nimic nu va rămâne din ei, nici din bogăţiile lor, nici din
petrecerile lor, nici din strălucirea lor!
12. Vine vremea, a sosit ziua! Cel ce cumpără sămânţă să nu se
bucure şi cel ce vinde să nu plângă, căci mânia vine peste toată
mulţimea lor!
13. Căci cel ce vinde nu se va mai întoarce la cele vândute, măcar
de ar şi rămânea printre cei vii, căci proorocia îndreptată
împotriva a toată mulţimea lor nu va fi schimbată şi nici nu-şi va
întări viaţa sa prin nelegiuirile sale.
14. Sună din trâmbiţe şi totul e gata, dar nimeni nu va merge la
război, pentru că mânia Mea este împotriva a toată mulţimea
lor.
15. Afară va fi sabie, iar înăuntru ciumă şi foamete. Cel din câmp
va muri de sabie şi pe cel din cetate îl va mânca ciuma şi
foametea.
16. Iar care vor fugi, vor scăpa şi vor fi prin munţi ca nişte
porumbei rătăciţi. Toţi vor geme, fiecare pentru nelegiuirea
sa.
17. La toţi le vor tremura mâinile, şi picioarele tuturor se vor
muia ca apa.
18. Atunci cu sac se vor îmbrăca şi groază îi va cuprinde; toţi vor
avea ruşinea pe feţe şi pe cap pleşuvia.
19. Argintul şi-l vor arunca pe uliţe şi vor dispreţui aurul;
argintul lor şi aurul lor nu-i vor putea scăpa în ziua urgiei
Domnului; cu acestea ei nu vor putea să-şi sature sufletele, nici
să-şi umple pântecele lor, pentru că acestea au fost pricină a
nelegiuirilor lor.
20. Prin găteli frumoase ei le-au prefăcut pe acestea în mândrie şi
tot din acestea au făcut ei chipurile cele ruşinoase ale idolilor
lor. De aceea le voi face pe acestea necurate pentru ei.
21. Şi le voi da pradă în mâinile străinilor şi de jaf
nelegiuiţilor pământului, care le vor spurca.
22. Îmi voi întoarce faţa de la ei şi jefuitorii vor întina locaşul
Meu cel sfânt, pentru că vor intra în el şi-l vor spurca.
23. Pregăteşte lanţuri, că ţara aceasta e mânjită de nelegiuiţi cu
sânge, iar cetatea e plină de silnicii.
24. De aceea vai aduce pe cei mai răi dintre neamuri ca să pună
stăpânire pe casele lor. Voi pune capăt trufiei celor puternici şi
cele sfinte ale lor vor fi întinate.
25. Iată vine pieirea şi var căuta pacea, dar nu o vor
găsi.
26. Va veni nenorocire peste nenorocire şi zvon peste zvon, şi
oamenii vor cere vedenii de la prooroc; dar preotului îi va lipsi
cunoştinţa legii şi bătrânului sfatul.
27. Regele va plânge, căpetenia va fi cuprinsă de groază, iar
mâinile poporului ţării vor tremura. Mă voi purta cu ei după
purtările lor şi după judecăţile lor îi voi judeca şi vor cunoaşte
că Eu sunt Domnul".
CAPITOLUL 8
Iezechiel răpit cu duhul din Caldeea în Ierusalim.
1. În anul al şaselea de la robirea regelui Ioiachim, în cinci
ale lunii a şasea, pe când şedeam eu în casa mea şi bătrânii lui
Iuda şedeau înaintea mea, s-a lăsat peste mine mâna Domnului
Dumnezeu.
2. Şi privind eu, am văzut un chip ca de om, de foc parcă; şi parcă
de la brâul lui în jos era foc, iar de la brâul lui în sus era o
strălucire, ca de metal în văpaie.
3. Şi a întins, parcă, acela un fel de mână, şi m-a apucat de părul
capului meu şi m-a ridicat Duhul între pământ şi cer, şi m-a dus,
în vedenii dumnezeieşti, la Ierusalim, la intrarea porţii
dinăuntru, îndreptată spre miazănoapte, unde era aşezat idolul
geloziei care stârneşte gelozia.
4. Şi iată acolo era slava Dumnezeului lui Israel asemenea aceleia
pe care o văzusem eu în câmp.
5. Atunci mi-a zis Domnul: "Fiul omului, ridică-ţi ochii spre
miazănoapte!" Şi mi-am ridicat ochii spre miazănoapte şi iată acel
idol al geloziei era la uşa dinspre miazănoapte a altarului, la
intrare.
6. Şi mi-a zis Domnul: "Fiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu ce
urâciuni mari face casa lui Israel aici, ca să Mă îndepărtez de
locaşul Meu cel sfânt? Dar întoarce-te şi urâciuni şi mai mari vei
vedea!"
7. Apoi m-a dus pe poartă în curte şi privind, am văzut o spărtură
în perete.
8. Şi mi-a zis Domnul: "Fiul omului, sapă în perete!" Şi am săpat
în perete şi iată am dat de un fel de uşă.
9. Şi mi-a zis Domnul: "Intră şi vezi urâciunile cele dezgustătoare
pe care le fac aceştia aici".
10. Şi am intrat şi am privit şi iată erau acolo tot felul de
chipuri de târâtoare, de animale necurate şi de tot felul de idoli
de ai casei lui Israel, zugrăviţi pe pereţi de jur
împrejur.
11. Înaintea lor stăteau şaptezeci de bărbaţi din bătrânii casei
lui Israel, având în mijloc pe Iaazania, fiul lui Şafan; fiecare
din ei avea în mâini câte o cădelniţă şi un nor gros de fum de
tămâie se ridica în sus.
12. Şi mi-a zis Domnul: "Fiul omului, vezi ce fac bătrânii casei
lui Israel la întuneric, stând fiecare în cămara sa plină de
chipuri? Că îşi zic: Domnul nu ne vede! A părăsit ţara
Sa".
13. Apoi mi-a zis Domnul: "Întoarce-te şi vei vedea urâciuni încă
şi mai mari, pe care le fac ei".
14. Şi m-a dus la uşa cea dinspre miazănoapte a templului Domnului,
şi iată acolo şedeau nişte femei, care plângeau pe Tamuz.
15. Şi mi-a zis Domnul: "Vezi, fiul omului? Întoarce-te şi vei
vedea încă şi mai mari urâciuni!"
16. Apoi m-a dus în curtea cea dinăuntru a templului Domnului şi
iată la uşa templului Domnului, între pridvor şi jertfelnic,
stăteau vreo douăzeci şi cinci de oameni cu spatele spre templul
Domnului, iar cu feţele spre răsărit şi se închinau spre răsărit la
soare.
17. Şi mi-a zis Domnul: "Vezi, fiul omului? Nu i-a ajuns casei lui
Iuda să-şi facă astfel de urâciuni, ca acele pe care le fac aceştia
aici, ci au umplut şi ţara de necredinţă, îndoit mâniindu-Mă. Iată
ei apropie ramuri de nările lor.
18. De aceea şi Eu voi lucra cu urgie; ochiul Meu nu-i va cruţa, şi
Eu nu Mă voi îndura. Chiar de ar striga ei cu glas mare la urechile
Mele, nu-i voi auzi".
CAPITOLUL 9
Pierderea nelegiuiţilor şi cruţarea celor
însemnaţi.
1. Apoi a răsunat la urechile mele un glas mare şi a zis:
"Apropiaţi-vă pedepsitorii cetăţii, având fiecare în mână unealta
de nimicire!"
2. Şi iată dinspre poarta de sus, care dă spre miazănoapte, veneau
şase bărbaţi, având fiecare în mână unealta sa ucigătoare; şi între
ei se afla unul, îmbrăcat cu haină de în, care avea la brâu unelte
de scris. Aceştia, venind, s-au oprit lângă jertfelnicul cel de
aramă.
3. Atunci slava Dumnezeului lui Israel s-a pogorât de pe heruvimul
pe care se afla la pragul casei. Şi a chemat Domnul pe omul cel
îmbrăcat în haină de în, care avea la brâu unelte de
scris,
4. Şi i-a zis Domnul: Treci prin mijlocul cetăţii, prin Ierusalim,
şi însemnează cu semnul crucii (litera "tau" care în alfabetul
vechi grec avea forma unei cruci) pe frunte, pe oamenii care gem şi
care plâng din cauza multor ticăloşii care se săvârşesc în mijlocul
lui".
5. Iar celorlalţi le-a zis în auzul meu: "Mergeţi după el prin
cetate şi loviţi! Să nu aveţi nici o milă şi ochiul vostru să fie
necruţător!
6. Ucideţi şi nimiciţi pe bătrâni, tineri, fecioare, copii, femei,
dar să nu vă atingeţi de nici un om, care are pe frunte semnul "+"!
Şi să începeţi cu locul Meu cel sfânt!" Şi au început ei cu
bătrânii, care erau înaintea templului.
7. Apoi le-a zis: "Întinaţi templul, umpleţi curţile cu ucişi şi
ieşiţi!" Şi au ieşit şi au început să ucidă prin cetate.
8. Şi după ce i-au ucis, iar eu am rămas, am căzut cu faţa la
pământ şi, strigând, am zis: "O, Doamne, Dumnezeule, vei pierde
oare tot ce a mai rămas din Israel, vărsându-Ţi mânia asupra
Ierusalimului?"
9. Iar El mi-a răspuns: "Nelegiuirea casei lui Israel şi a lui Iuda
este mare, foarte mare şi ţara aceasta e mânjită cu sânge, iar
cetatea e plină de nedreptate, că ei zic: "A părăsit Domnul ţara
aceasta, Domnul nu mai vede!
10. De aceea ochiul Meu nu-i va cruţa şi Eu nu Mă voi îndura şi voi
întoarce purtarea lor asupra capului lor".
11. Şi iată omul cel îmbrăcat cu haină de în, care avea la brâu
uneltele de scris, a dat răspuns şi a zis: "Am făcut cum mi-ai
poruncit".
CAPITOLUL 10
Vedenia focului şi a heruvimilor.
1. Privind eu atunci, am văzut pe bolta, care era deasupra
capetelor heruvimilor, ceva asemănător la înfăţişare cu un tron de
rege, ca piatra de safir.
2. Şi a zis Domnul către omul cel îmbrăcat în haina de în: "Intră
între roţile cele de sub heruvimi şi umple-ţi pumnii de cărbuni
aprinşi, pe care-i vei lua dintre heruvimi, şi-i aruncă asupra
cetăţii!" Şi el a intrat acolo înaintea ochilor mei;
3. Şi când a intrat omul acela, heruvimii stăteau în partea dreaptă
a casei şi un nor umplea curtea cea dinăuntru.
4. Atunci s-a ridicat slava Domnului de pe heruvimi spre pragul
templului şi templul s-a umplut de nori, iar curtea s-a umplut de
strălucirea slavei Domnului.
5. Freamătul aripilor heruvimilor se auzea până şi în curtea de
afară, ca glasul când vorbeşte Dumnezeu Atotputernicul.
6. Când a dat Domnul poruncă omului celui îmbrăcat cu haină de în
şi i-a zis: "Ia foc dintre roţile cele dintre heruvimi", şi când a
intrat el şi a stat lângă roţi,
7. Atunci unul din heruvimi şi-a întins mâna în focul cel dintre
heruvimi, a luat şi a dat în pumni celui îmbrăcat în haină de în,
iar el, luându-l, a ieşit.
8. Şi la heruvimi sub aripi se vedeau un fel de mâini
omeneşti.
9. Căutând eu atunci, am văzut lângă heruvimi patru roţi, câte o
roată lângă fiecare heruvim; roţile acestea erau la vedere ca şi
crisolitul.
10. După făptură erau toate la fel şi parcă erau vârâte una în
alta.
11. Când ele mergeau, mergeau în toate patru părţile, şi în vremea
mersului nu se întorceau, ci încotro era îndreptat capul
heruvimului, într-acolo mergeau, şi în vremea mersului nu se
întorceau.
12. Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mâinile lor şi aripile lor
erau pline de ochi; asemenea şi roţile, toate cele patru roţi de
jur împrejur...
13. Roţilor acestora, după cum am auzit eu, li s-a zis: "Galgal"
(Vijelie).
14. Fiecare din fiinţele acestea avea patru feţe: faţa întâi era
faţă de heruvim, faţa a doua era faţă de om, cea de a treia era
faţă de leu şi cea de a patra era faţă de vultur.
15. Atunci heruvimii s-au ridicat; ei erau aceleaşi fiare pe care
le văzusem la râul Chebar.
16. Când mergeau heruvimii, mergeau şi roţile pe lângă ei, iar când
heruvimii îşi ridicau aripile ca să se ridice de la pământ, nici
roţile nu se despărţeau, ci erau împreună cu ei.
17. Când aceia stăteau, stăteau şi acestea; iar când se ridicau
aceia, şi acestea se ridicau, pentru că duhul fiarelor era şi în
ele.
18. Atunci slava Domnului s-a dus de la prag şi s-a aşezat pe
heruvimi.
19. Iar heruvimii, întinzând aripile, s-au ridicat de la pământ
înaintea ochilor mei şi s-au dus însoţiţi de roţi şi s-au oprit la
poarta cea dinspre răsărit a templului Domnului, şi slava
Dumnezeului lui Israel era deasupra lor.
20. Aceştia erau aceleaşi fiare, pe care le văzusem eu la
picioarele Dumnezeului lui Israel, la râul Chebar.
21. Fiecare avea câte patru feţe şi fiecare avea câte patru aripi,
iar sub aripi aveau un fel de mâini omeneşti.
22. Chipul feţelor şi înfăţişarea lor era ca acelea pe care le
văzusem la râul Chebar, ba şi ei înşişi erau aceiaşi. Fiecare
mergea în partea înspre care era cu faţa.
CAPITOLUL 11
Vedenia căldării
1. Atunci m-a ridicat Duhul şi m-a dus la poarta de răsărit a
templului Domnului, care este spre răsărit. Şi iată în poartă, la
intrare, erau douăzeci şi cinci de oameni şi în mijlocul lor am
văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, şi pe Pelatia, fiul lui Benaia,
căpeteniile poporului.
2. Şi mi-a zis Domnul: "Fiul omului, iată oamenii care gândesc
nelegiuirea şi care dau sfaturi rele în cetatea aceasta,
3. Zicând: "Încă n-a venit vremea să ne zidim case; cetatea este
cazanul, iar noi carnea".
4. De aceea prooroceşte, fiul omului, prooroceşte împotriva
lor!"
5. Atunci S-a pogorât peste mine Duhul Domnului şi mi-a zis:
"Spune: Aşa grăieşte Domnul: Casa lui Israel, cele ce ziceţi voi şi
cele ce vă vin în minte le ştiu.
6. Mulţi aţi ucis voi în cetatea aceasta şi aţi umplut uliţele ei
de trupuri.
7. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Ucişii pe care i-aţi îngropat
în ea sunt carnea, iar ea e căldarea. Pe voi însă vă voi scoate din
ea.
8. Voi vă temeţi de sabie, şi sabie voi aduce asupra voastră, zice
Domnul Dumnezeu.
9. Vă voi scoate din ea, vă voi da pe mâna străinilor şi vă voi
judeca.
10. De sabie veţi cădea; la hotarele lui Israel vă voi judeca, şi
veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul.
11. Cetatea aceasta nu va fi pentru voi cazan, nici voi nu veţi fi
pentru ea carne; la hotarele lui Israel vă voi judeca.
12. Şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul, că nu v-aţi purtat după
poruncile Mele, nici legile Mele nu le-aţi împlinit, ci v-aii
purtat după obiceiurile neamurilor care vă înconjoară".
13. Pe când prooroceam eu, Pelatia, fiul lui Benaia, a murit.
Atunci eu am căzut cu faţa la pământ şi am strigat cu glas mare,
zicând: "O, Doamne Dumnezeule, oare voieşti să pierzi ce a mai
rămas lui Israel?"
14. Atunci a fost către mine cuvântul Domnului şi mi-a
zis:
15. "Fiul omului, aceştia sunt fraţii tăi, fraţii tăi de un sânge
cu tine, şi toată casa lui Israel, cărora locuitorii Ierusalimului
le zic: "Depărtaţi-vă de Domnul! Ţara asta nouă ni s-a dat de
moştenire".
16. La aceasta să zici: Aşa zice Domnul Dumnezeu: Deşi i-am
depărtat printre popoare şi deşi i-am risipit prin ţări, totuşi voi
fi pentru ei un locaş sfânt în acele ţări unde îi voi
risipi.
17. După aceea zi: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Vă voi aduna de
prin popoare şi vă voi întoarce de prin ţările unde sunteţi
risipiţi şi vă voi da pământul lui Israel.
18. Atunci vor veni acolo şi vor depărta din el toate urâciunile şi
toţi idolii.
19. Şi le voi da aceeaşi inimă şi duh nou voi pune în ei; voi
scoate din trupul lor inima cea de piatră şi le voi da inimă de
carne,
20. Ca să urmeze poruncile Mele şi legile să le păzească şi să le
împlinească; vor fi poporul Meu, iar Eu le voi fi
Dumnezeu.
21. Celor a căror inimă este legată de idolii lor şi de urâciunile
lor le voi cere socoteală de purtarea lor", zice Domnul
Dumnezeu.
22. Atunci heruvimii şi-au întins aripile şi roţile erau lângă ei,
iar slava Dumnezeului lui Israel, sus, deasupra lor.
23. Apoi slava Domnului s-a ridicat din mijlocul cetăţii şi a stat
deasupra muntelui, care se află spre răsărit de cetate.
24. Atunci iar m-a luat Duhul şi m-a dus în Caldeea, la cei robiţi,
cuprins de vedeniile ce le aveam prin Duhul lui Dumnezeu. Şi
vedenia pe care o văzusem s-a depărtat de la mine.
25. Şi am spus celor ce au fost duşi în robie toate cuvintele
Domnului pe care mi le descoperise El.
CAPITOLUL 12
Robia Ierusalimului.
1. Fost-a către mine cuvântul Domnului şi mi-a zis:
2. "Fiul omului, trăieşti în mijlocul unui neam răzvrătit. Aceştia
au ochi ca să vadă, dar nu văd; au urechi ca să audă, dar nu aud,
pentru că sunt un neam de răzvrătiţi.
3. Tu însă, fiul omului, fă-ţi toate cele de trebuinţă pentru
pribegie şi pleacă ziua, sub ochii lor, şi pribegeşte sub ochii lor
din loc în loc, poate vor înţelege că sunt un neam de
răzvrătiţi.
4. Lucrurile tale să le scoţi cum se scot lucrurile la vreme de
pribegie, ziua, în ochii lor, iar tu pleacă seara, în ochii lor,
cum se pleacă în surghiun.
5. În ochii lor fă-ţi spărtură în zid pe unde vei ieşi.
6. Pune-ţi lucrurile pe umăr în ochii lor şi ieşi pe întuneric, şi
faţa să şi-o acoperi, ca să nu vezi pământul, căci te-am pus semn
casei lui Israel".
7. Şi am făcut cum mi se poruncise: lucrurile mele, ca pe nişte
lucruri trebuincioase la vreme de pribegie, le-am scos ziua, iar
seara mi-am săpat cu mâna o spărtură în zid şi pe întuneric mi-am
scos povara şi am luat-o pe umăr înaintea ochilor lor.
8. Apoi a fost către mine cuvântul Domnului dimineaţa şi mi-a
zis:
9. "Fiul omului, casa lui Israel, neam de răzvrătiţi, nu te-a
întrebat ce faci?
10. Spune-le: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Aceasta este o
prevestire pentru cârmuitorul Ierusalimului şi pentru toată casa
lui Israel care se află acolo.
11. Şi să le mai spui: Eu sunt un semn pentru voi; ceea ce fac eu,
aceea li se va face şi lor: în pribegie şi în robie vor
merge.
12. Şi căpetenia, care se află între ei, va lua povara pe umeri şi
pe întuneric va ieşi prin zidul pe care îl vor străpunge ca să-l
scoată afară. El îşi va acoperi faţa, ca să nu vadă cu ochii săi
pământul acesta.
13. Dar voi întinde mreaja Mea în calea lui şi-l voi prinde în
laţul Meu, şi-l voi duce la Babilon, în ţara Caldeilor, dar el nu o
va vedea şi va muri acolo,
14. Iar pe toţi cei dimprejurul lui, apărătorii lui şi toată
oştirea lui, o voi împrăştia în toate vânturile şi în urma lor voi
trage sabia Mea.
15. Şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, când îi voi risipi printre
popoare şi-i voi împrăştia pe faţa pământului.
16. Dar un mic număr din ei voi cruţa de sabie, de ciumă şi de
foamete ca să povestească popoarelor, la care vor merge, despre
toate ticăloşiile lor, şi să ştie şi ele că Eu sunt
Domnul".
17. Fost-a către mine cuvântul Domnului şi mi-a zis:
18. "Fiul omului, tremurând să-ţi mănânci pâinea ta şi apa ta s-o
bei amărât şi necăjit!
19. Spune poporului ţării: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu despre
locuitorii Ierusalimului şi despre ţara lui Israel: Cu întristare
îşi vor mânca pâinea lor şi apa lor şi-o vor bea cu groază, pentru
că ţara lor va fi lipsită de orice belşug pentru nedreptăţile
tuturor celor ce o locuiesc.
20. Oraşele cele locuite ale lor vor fi dărâmate şi ţara pustiită
şi vor şti că Eu sunt Domnul".
21. Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
22. "Fiul omului, ce înseamnă zicătoarea care este la voi, în ţara
lui Israel: "Zilele se prelungesc şi orice vedenie proorocească a
pierit?"
23. De aceea spune-le: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Nimici-voi
această zicătoare şi o asemenea zicătoare nu se va mai auzi în ţara
lui Israel. Spune-le însă că aproape este vremea şi toată vedenia
proorocească se va împlini.
24. Că nu va mai rămâne zadarnică nici o vedenie proorocească şi
nici o proorocie nu va mai fi mincinoasă în casa lui
Israel.
25. Căci Eu, Eu Domnul grăiesc, şi cuvântul care-l spun Eu se va
împlini şi nu se va schimba. Neam de răzvrătiţi, în zilele voastre
am rostit cuvântul şi-l voi împlini", zice Domnul
Dumnezeu.
26. Şi iarăşi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a
zis:
27. "Fiul omului, iată casa lui Israel zice: "Vedenia proorocească,
pe care a văzut-o acesta, se va împlini după multă vreme, pentru că
el prooroceşte pentru nişte timpuri depărtate".
28. De aceea spune-le: "Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Nici unul din
cuvintele Mele nu va fi amânat, ci cuvântul pe care-l voi rosti se
va împlini", zice Domnul Dumnezeu.
CAPITOLUL 13
Proorocii cei mincinoşi
1. Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
2. "Fiul omului, rosteşte profeţie împotriva proorocilor lui
Israel, care prevestesc, şi zi celor ce proorocesc după îndemnul
inimii lor: Ascultaţi cuvântul Domnului!
3. Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Vai de proorocii cei mincinoşi,
care urmează duhul lor şi nu văd nimic!
4. Proorocii tăi, Israele, sunt ca vulpile din ruine.
5. La spărturile zidurilor nu se suie, nici nu apără cu zid casa
lui Israel, ca să stea tare la luptă în ziua Domnului.
6. Vedeniile lor sunt deşarte şi prevestirile lor mincinoase; ei
zic: "Domnul a spus", dar Domnul nu i-a trimis şi ei încredinţează
că se va împlini cuvântul lor.
7. Domnul întreabă: Vedeniile ce le-aţi văzut nu sunt ele, oare,
deşarte şi prevestirile ce le-aţi rostit nu sunt ele, oare,
mincinoase? Voi ziceţi: Domnul a spus, dar Eu n-am spus.
8. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că spuneţi lucruri
deşarte şi pentru că vedeniile voastre sunt minciuni, iată Eu vin
împotriva voastră, zice Domnul Dumnezeu.
9. Mâna Mea va fi împotriva acestor prooroci, care văd lucruri
deşarte şi prevestesc minciuni; în sfatul poporului Meu ei nu vor
fi, nici nu se vor înscrie în cartea casei lui Israel şi vor şti că
Eu sunt Domnul Dumnezeu.
10. Pentru că duc poporul Meu în rătăcire, spunând: "Pace", atunci
când nu e pace; şi pentru că atunci când el face zid, ei îl
tencuiesc cu ipsos.
11. Spune celor ce tencuiesc zidul că acesta va cădea. Ploaie
potopitoare se va vărsa, pietre de grindină vor cădea, şi puhoi
vijelios va doborî zidul.
12. Iată el va cădea; atunci nu vă vor întreba oare: "Unde este
tencuiala cu care l-aţi acoperit?"
13. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, Eu, în mânia Mea, voi
slobozi furtună mare, ploaie potopitoare voi vărsa în urgia Mea şi
în mânia Mea va cădea grindină pustiitoare.
14. Şi voi dărâma zidul pe care voi l-aţi acoperit cu ipsos şi-l
voi doborî la pământ; temeliile lui se vor dezgoli şi el va cădea;
o dată cu el, veţi pieri şi voi şi veţi şti că Eu sunt
Domnul.
15. Aşa îmi voi potoli mânia Mea împotriva zidului şi împotriva
celor ce l-au acoperit cu ipsos şi vă voi zice: Nu mai este zidul,
nici cei ce l-au tencuit;
16. Nu mai sunt proorocii lui Israel care au proorocit
Ierusalimului şi i-au prevestit vedenii de pace, atunci când nu era
pace, zice Domnul Dumnezeu.
17. Iar tu, fiul omului, îndreaptă-ţi faţa spre fiicele poporului
tău, care proorocesc după inima lor; rosteşte împotriva lor
proorocie,
18. Şi le spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Vai de cele ce cos
perniţe fermecate pentru subsuori şi fac marame pentru capul celor
de orice statură, pentru a vâna sufletele! Au doar vânând sufletele
poporului Meu, vă veţi mântui sufletele voastre?
19. Voi Mă necinstiţi înaintea poporului Meu pentru o mână de orz
şi pentru o bucată de pâine, ucigând sufletele care nu trebuie să
moară, cruţând viaţa sufletelor care nu trebuie să trăiască şi
amăgind astfel pe poporul Meu, care ascultă minciună.
20. De aceea aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată Eu sunt împotriva
perniţelor voastre fermecate, cu care voi prindeţi sufletele în laţ
ca pe păsări; vi le voi smulge de la subsuori şi voi da drumul
sufletelor, pe care voi le prindeţi în laţ.
21. Voi sfâşia maramele voastre şi voi izbăvi poporul Meu din
mâinile voastre, ca să nu mai fie pradă în mâinile voastre şi veţi
şti că Eu sunt Domnul.
22. Pentru că întristaţi prin minciuni inima dreptului, pe care Eu
n-am voit să o întristez, şi pentru că sprijiniţi braţul celui
nelegiuit, ca acesta să nu se întoarcă de la calea lui cea rea spre
a-şi păstra viaţa.
23. De aceea nu veţi mai avea vedenii deşarte şi în viitor nu veţi
mai rosti prevestiri; voi izbăvi poporul Meu din mâinile voastre şi
veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul".
CAPITOLUL 14
Pedeapsa profeţilor mincinoşi.
1. Atunci au venit la mine câţiva din bătrânii lui Israel şi au
şezut înaintea mea.
2. Şi a fost către mine cuvântul Domnului şi a zis:
3. "Fiul omului, aceşti bărbaţi îşi poartă idolii în inimă şi îşi
au ochii aţintiţi spre ceea ce i-a făcut să cadă în nedreptăţi. Pot
Eu oare să le răspund?
4. De aceea grăieşte cu ei şi le spune: Aşa grăieşte Domnul
Dumnezeu: Dacă cineva din casa lui Israel, care poartă în inima sa
idolii săi şi îşi are privirile aţintite spre ceea ce l-a făcut să
cadă în nedreptăţi, va veni să întrebe pe prooroc, oare aş putea
Eu, Domnul, să-i dau răspuns, din cauza mulţimii idolilor
lui?
5. Să înţeleagă dar casa lui Israel în inima sa, căci ei cu toţii
au ajuns străini de Mine, prin idolii lor.
6. De aceea spune casei lui Israel: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu:
Abateţi-vă şi vă întoarceţi de la idolii voştri şi de la toate
urâciunile voastre întoarceţi-vă faţa.
7. Că dacă cineva din casa lui Israel şi din străinii care trăiesc
în Israel s-a depărtat de la Mine, îngăduind idolii în inima sa şi
aţintindu-şi ochii spre ceea ce l-a făcut să cadă în nedreptăţi, va
veni la prooroc ca să Mă întrebe prin el, îi voi răspunde Eu
oare?
8. Voi îndrepta faţa Mea împotriva omului aceluia, îl voi face să
fie semn şi pildă şi-l voi pierde din poporul Meu şi veţi cunoaşte
că Eu sunt Domnul.
9. Iar dacă proorocul va amăgi şi va spune cuvânt, ca şi cum Eu,
Domnul, i l-aş fi spus, atunci Eu îmi voi întinde mâna şi-l voi
stârpi din poporul Meu Israel.
10. Şi aşa îşi vor lua toţi pedeapsa pentru nelegiuirea lor; cum va
fi pedeapsa celui ce întreabă, aşa va fi şi pedeapsa celui ce
prooroceşte,
11. Ca în viitor casa lui Israel să nu se mai abată de la Mine şi
ca să nu se mai întineze cu tot felul de nelegiuiri; ca să fie
poporul Meu, iar Eu să fiu Dumnezeul lor", zice Domnul
Dumnezeu.
12. Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
13. "Fiul omului, dacă vreo ţară ar păcătui înaintea Mea,
abătându-se în chip nelegiuit de la Mine, şi Eu aş întinde mâna Mea
asupra ei, aş zdrobi în ea tot spicul de grâu şi aş trimite asupra
ei foametea şi aş începe să pierd în ea pe oameni şi
dobitoace;
14. Dacă s-ar afla acolo cei trei bărbaţi: Noe, Daniel şi Iov, apoi
aceştia, prin dreptatea lor, şi-ar scăpa numai viaţa lor, zice
Domnul Dumnezeu.
15. Sau dacă aş trimite asupra acestui pământ fiare rele, care l-ar
văduvi de popor, şi dacă ţel din pricina fiarelor ar ajunge pustiu
şi de nestrăbătut,
16. Atunci aceşti trei bărbaţi, aflându-se în el, precum este de
adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul, tot aşa este de adevărat că
ei n-ar scăpa nici pe fii, nici pe fiice, ci numai ei singuri ar
scăpa, iar ţara ar ajunge pustie.
17. Sau dacă aş aduce în ţara aceasta sabie şi aş zice: "Sabie,
străbate ţara" şi aş începe a pierde acolo pe oameni şi
animale,
18. Atunci aceşti trei bărbaţi, aflându-se în ea, precum este
adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat, zice Domnul, că
ei n-ar scăpa nici pe fii, nici pe fiice, ci numai ei singuri ar
scăpa.
19. Sau dacă Eu aş trimite ciuma în ţara aceasta şi aş revărsa
asupra ei urgia Mea în vărsare de sânge, ca să pierd din ea şi pe
oameni şi pe animale,
20. Apoi Noe, Daniel şi Iov, aflându-se în ea, precum este adevărat
că Eu sunt viu, zice Domnul, tot aşa este de adevărat că n-ar scăpa
nici fii, nici fiice; prin dreptatea lor ei şi-ar scăpa numai viaţa
lor".
21. Că aşa zice Domnul Dumnezeu: "Chiar de aş trimite aceste patru
pedepse grozave ale Mele: sabia, foametea, fiarele sălbatice şi
ciuma împotriva Ierusalimului, ca să stârpesc din el oamenii şi
dobitoacele,
22. Şi atunci va rămâne în ei o rămăşiţă de fii şi fiice, care vor
fi scoşi de acolo. Iată ei vor veni la voi şi voi veţi vedea
purtarea lor şi faptele dor şi vă veţi mângâia de nenorocirea pe
care Eu am adus-o asupra Ierusalimului şi de toate câte am adus
asupra lui.
23. Ei vă vor mângâia, când veţi vedea purtarea lor şi faptele lor,
şi veţi cunoaşte că nu în zadar am făcut Eu toate câte am făcut în
el", zice Domnul Dumnezeu.
CAPITOLUL 15
Ierusalimul comparat cu lemnul viţei.
l. Şi a fost iarăşi cuvântul Domnului către mine:
2. "Fiul omului, ce întâietate are lemnul de viţă de vie faţă de
oricare alt lemn, şi coarda de viţă de vie între arborii din
pădure?
3. Se ia oare din el vreo bucăţică pentru vreun lucru? Se ia oare
din el măcar pentru un cui, ca să atârni în el un lucru
oarecare?
4. Iată el se dă focului spre ardere; amândouă capetele lui le
mistuie focul, şi mijlocul arde şi el. Va mai fi el bun de
ceva?
5. Nici când era întreg nu era bun la ceva, cu atât mai mult nu va
fi acum, când l-a mistuit focul; acum când a ars se mai poate face
ceva cu el?
6. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Precum lemnul de viţă de vie
dintre arborii pădurii l-am dat focului ca să-l ardă, aşa voi da şi
pe locuitorii Ierusalimului.
7. Îmi voi întoarce faţa Mea împotriva lor. Dintr-un foc au scăpat,
dar focul îi va mistui, şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când îmi voi
întoarce faţa împotriva lor.
8. Voi face din ţară un pustiu, pentru că ei Mi-au fost
necredincioşi", zice Domnul Dumnezeu.
CAPITOLUL 16
Darurile lui Dumnezeu asupra Ierusalimului. Patima
desfrânării.
l. Fost-a cuvântul Domnului către mine:
2. "Fiul omului, spune Ierusalimului urâciunile lui,
3. Şi-i spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu către fiica
Ierusalimului: Obârşia ta şi patria ta e ţara Canaan; tatăl tău e
amoreu şi mama ta e hetită.
4. La naşterea ta, în ziua în care te-ai născut, nu ti s-a tăiat
buricul şi cu apă n-ai fost spălată pentru curăţire şi cu sare n-ai
fost sărată, nici cu scutece înfăşată.
5. Ochiul nimănui nu s-a înduioşat spre tine, ca din milă de tine
să-ţi fi făcut vreuna din acestea; ci ai fost aruncată în câmp din
dispreţ către viata ta, în ziua naşterii tale.
6. Şi am trecut Eu pe lângă tine şi te-am văzut zbătându-te în
sângele tău şi ţi-am zis: "Trăieşte în sângele tău!" Aşa ţi-am zis:
"Trăieşte în sângele tău!"
7. Şi te-am înmulţit ca pe iarba câmpului; ai crescut, te-ai făcut
mare şi ai ajuns la o frumuseţe desăvârşită; şi s-a ridicat pieptul
şi ţi-a crescut părul; dar erai goală, de tot goală.
8. Atunci am trecut Eu pe lângă tine şi te-am văzut, şi iată aceea
era vremea ta, vremea iubirii. Atunci mi-am întins Eu poala mantiei
Mele peste tine şi am acoperit goliciunea ta, şi-am făcut un
jurământ, am făcut un legământ cu tine, zice Domnul Dumnezeu şi tu
ai fost a Mea.
9. Apoi te-am spălat cu apă, am curăţit de pe tine sângele tău şi
te-am uns cu untdelemn.
10. Ţi-am dat veşminte brodate, încălţăminte de piele fină, o
legătură de vison pentru cap şi o mantie de mătase.
11. Te-am gătit cu podoabe şi ţi-am pus brăţări la mâini şi salbe
la gât.
12. Ţi-am dat inel în nas şi cercei în urechi şi pe cap ţi-am pus o
coroană minunată.
13. Aşa ai fost împodobită cu aur şi cu argint şi îmbrăcămintea ta
era de vison, de mătase şi de ţesături brodate; te-ai hrănit cu
pâine din cea mai bună făină de grâu, cu miere şi untdelemn, şi
erai foarte frumoasă şi ai ajuns la vrednicia de regină.
14. Ai fost renumită printre neamuri pentru frumuseţea ta, pentru
că ea era desăvârşită datorită strălucirii Mele cu care te-am
îmbrăcat", zice Domnul Dumnezeu.
15. Dar tu te-ai încrezut în frumuseţea ta şi, folosindu-te de
renumele tău, ai început să te desfrânezi; şi-ai cheltuit
desfrânarea ta cu tot trecătorul, dându-te pe tine lui.
16. Ai luat din hainele tale, ca să-ţi faci locuri înalte în culori
felurite, şi te-ai desfrânat acolo, cum niciodată nu s-a întâmplat
şi nici nu va mai fi.
17. Ai luat lucrurile tale de găteală, făcute din aurul Meu şi din
argintul Meu, pe care ţi le-am dat Eu, şi ţi-ai făcut chipuri de
bărbat şi te-ai desfrânat cu ele.
18. Ai luat hainele tale cele brodate şi i-ai îmbrăcat pe ei cu
ele; ai pus înaintea lor uleiul şi tămâia Mea.
19. Şi pâinea Mea, pe care Eu ţi-o dădeam ţie; făina de grâu,
uleiul şi mierea, pe care Eu ţi le dădeam ţie, tu le puneai
înaintea lor spre miros de bună mireasmă; iată ce s-a întâmplat,
zice Domnul Dumnezeu.
20. Ai luat pe fiii tăi şi pe fiicele tale pe care Mi i-ai născut
Mie şi i-ai adus lor jertfă spre mâncare. Dar puţin te-ai desfrânat
tu oare?
21. Ba tu şi pe fiii Mei i-ai junghiat şi i-ai dat lor, trecându-i
prin foc.
22. Pe lângă toate urâciunile şi desfrânările tale tu nu ţi-ai adus
aminte de zilele tinereţii tale, când erai goală, cu totul goală,
zbătându-te şi aruncată în sângele tău.
23. După toate nelegiuirile tale, vai, vai de tine, zice Domnul
Dumnezeu.
24. Că ţi-ai făcut case de desfrânare, ai aşezat locuri înalte în
fiecare piaţă;
25. La răspântia fiecărui drum ţi-ai făcut locuri înalte, ţi-ai
batjocorit frumuseţea ta şi ţi-ai arătat picioarele înaintea
fiecărui trecător şi ţi-ai înmulţit desfrânările.
26. Te-ai desfrânat cu fiii Egiptului, vecinii tăi, oameni înalţi
la statură, şi ţi-ai înmulţit desfrânările, mâniindu-Mă pe
Mine.
27. Iată, Mi-am întins asupra ta mâna Mea, am împuţinat cele menite
pentru tine şi te-am lăsat pradă fetelor Filistenilor, duşmancele
tale, care s-au ruşinat de purtarea ta cea nelegiuită.
28. Tu te-ai desfrânat cu Asirienii şi nu te-ai săturat; te-ai
desfrânat cu ei, dar nu te-ai mulţumit cu atât,
29. Ci ai înmulţit desfrânările tale din pământul Canaan până în
pământul Caldeii, dar nici cu atât nu te-ai mulţumit.
30. Cât de obosită trebuie să fie inima ta, zice Domnul Dumnezeu,
după ce ai făcut toate acestea, ca o desfrânată
nestăpânită!
31. Când ţi-ai făcut case de desfrânare la fiecare răspântie de
drum şi ţi-ai făcut locuri înalte în fiecare piaţă, nu erai ca o
desfrânată, pentru că respingeai darurile,
32. Ci ca o femeie adulteră, care, în locul bărbatului său,
primeşte pe alţii.
33. Tuturor desfrânatelor se dau daruri; tu însă dădeai însăţi
daruri amanţilor tăi şi îi cumpărai, ca să vină aceştia din toate
părţile la tine şi să se desfrâneze cu tine.
34. La tine desfrânările tale se petreceau în alt fel decât se
întâmplă cu femeile; nu umblau bărbaţii după tine, ci tu dădeai
daruri, iar ţie nu ţi se dădeau daruri, şi deci tu te-ai purtat cu
totul altfel decât altele.
35. De aceea ascultă, desfrânato, cuvântul Domnului:
36. Aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că tu ţi-ai vărsat astfel
banii tăi şi pentru că în desfrânările tale şi s-a descoperit
goliciunea ta înaintea amanţilor tăi şi înaintea tuturor oamenilor
tăi neruşinaţi şi pentru sângele fiilor tăi, pe care tu i-ai dat
lor,
37. Pentru toate acestea iată Eu voi aduna pe toţi amanţii tăi cu
care te-ai desfrânat tu şi pe care i-ai iubit şi pe toţi aceia pe
care i-ai urât, şi-i voi aduna pretutindeni împotriva ta şi voi
descoperi înaintea lor goliciunea ta şi vor vedea toată ruşinea
ta.
38. Te voi judeca cum se judecă femeile adultere şi cele ce varsă
sânge şi te voi preda urgiei şi pismei;
39. Te voi da în mâinile acelora şi ei vor dărâma casele tale de
desfrânare, vor risipi locurile tale înalte, vor rupe de pe tine
hainele tale, vor lua podoabele tale şi te vor lăsa goală, de tot
goală.
40. Voi strânge împotriva ta adunare şi te vor ucide cu pietre şi
cu sabie te vor tăia.
41. Vor arde casele tale cu foc şi te vor judeca înaintea ochilor
multor femei; aşa voi pune capăt desfrânării tale şi nu vei mai
face daruri.
42. Îmi voi potoli cu tine urgia Mea şi Mă voi linişti şi nu Mă vai
mai mânia.
43. Pentru că tu nu ţi-ai adus aminte de zilele tinereţii tale şi
de toate cu câte M-ai mâniat, iată şi Eu voi întoarce purtarea ta
asupra capului tău, zice Domnul Dumnezeu, ca tu să nu te mai dedal
desfrâului cu toţi idolii tăi.
44. Iată, tot cel ce grăieşte în pilde poate să zică de tine: "Cum
e mama, aşa e şi fiica!"
45. Tu eşti cu adevărat fiica mamei tale, care şi-a lepădat
bărbatul şi copiii; tu eşti cu adevărat sora surorilor tale, care
şi-au lepădat bărbaţii şi copiii lor. Mama voastră este hetită şi
tatăl vostru amoreu.
46. Iar sora ta cea mai mare este Samaria, care trăieşte cu fiicele
sale în stânga ta. Iar sora ta cea mai mică, aceea care trăieşte la
dreapta ta, este Sodoma cu fiicele ei.
47. Tu însă n-ai mers nici măcar pe căile lor şi nici măcar la
urâciunile lor nu te-ai mărginit; aceasta şi s-a părut puţin; tu
te-ai arătat mai stricată decât ele în toate căile tale.
48. Viu sunt Eu, zice Domnul Dumnezeu; Sodoma, sora ta, n-a făcut
nici ea, nici fiicele ei ce-ai făcut tu şi fiicele tale.
49. Iată care au fost fărădelegile Sodomei, sora ta, şi ale
fiicelor ei: mândria, îmbuibarea şi trândăvia; iar mâinile
săracului şi ale celui nevoiaş nu le-au sprijinit.
50. Ele s-au mândrit şi au făcut urâciune înaintea Mea; de aceea
le-am şi nimicit, cum ai văzut.
51. Iar Samaria n-a păcătuit nici pe jumătate din ce ai păcătuit
tu. Tu le-ai întrecut în urâciuni şi prin urâciunile tale, pe care
le-ai făcut tu, surorile tale s-au dovedit mai drepte decât
tine.
52. Poartă-ţi dar ruşinea ta şi tu, ceea ce osândeai pe surorile
tale; faţă de păcatele tale, cu care tu te-ai batjocorit, acelea
sunt mai drepte decât tine. Roşeşte dar de ruşine şi tu şi du-ţi
batjocura ta, pentru că ai îndreptăţit astfel pe surorile
tale.
53. Dar Eu voi aduce înapoi pe prinşii lor de război, pe prinşii de
război ai Sodomei şi ai fiicelor ei, pe prinşii de război ai
Samariei şi ai fiilor ei şi pe prinşii tăi de război în mijlocul
lor,
54. Ca să-ţi porţi ruşinea ta şi să te ruşinezi de tot ceea ce ai
făcut, servind ca mângâiere pentru ele.
55. Surorile tale, Sodoma, şi fiicele ei, se vor întoarce la starea
lor de mai înainte; Samaria şi fiicele ei se vor întoarce la starea
lor de mai înainte; şi tu şi fiicele tale vă veţi întoarce la
starea voastră de altădată.
56. De sora ta, Sodoma, nici pomenire nu a fost pe buzele tale în
zilele trufiei tale,
57. Până nu se descoperise goliciunea ta, ca în zilele batjocurei
ce ţi-a venit din partea fiicelor Siriei şi a tuturor celor ce o
înconjoară, din partea fiicelor Filistenilor, care din toate
părţile se uitau la tine cu dispreţ.
58. Tu suferi din pricina desfrâului tău şi din pricina ticăloşiei
tale, zice Domnul Dumnezeu;
59. Că aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Mă voi purta cu tine, cum
te-ai purtat tu, dispreţuind jurământul prin ruperea
legământului.
60. Dar Eu Îmi voi aduce aminte de legământul Meu încheiat cu tine
în zilele tinereţii tale şi voi înnoi cu tine un aşezământ
veşnic.
61. Şi tu îţi vei aduce aminte de căile tale şi-ţi va fi ruşine
când vei începe să primeşti la tine pe surorile tale, cele mai mari
decât tine şi pe cele mai mici decât tine şi când Eu le voi da ţie
ca fiice, însă nu după aşezământul tău.
62. Voi înnoi aşezământul Meu cu tine şi vei cunoaşte că Eu sunt
Domnul,
63. Ca să-ţi aduci aminte şi să te ruşinezi, ca pe viitor să nu
poţi nici gura să-ţi deschizi de ruşine, când iţi voi ierta ceea ce
ai făcut", zice Domnul Dumnezeu.
CAPITOLUL 17
Pilda vulturului şi a cedrului.
1. Fost-a iarăşi cuvântul Domnului către mine şi mi-a
zis:
2. "Fiul omului, spune casei lui Israel o ghicitoare, spune-i o
pildă
3. Şi zi: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Un vultur mare eu aripi
mari, cu pene lungi, pufos şi pestriţ a zburat în Liban şi a frânt
vârful unui cedru.
4. A rupt pe cel mai de sus din lăstarii lui cei tineri şi l-a adus
în ţara Canaanului şi l-a pus într-o cetate de negustori;
5. A luat apoi pe unul din lăstarii cedrului şi l-a pus într-un
pământ roditor, l-a sădit lângă o apă mare, ca pe o
salcie.
6. Şi lăstarul a crescut şi s-a făcut un butuc de viţă întins, dar
nu înalt, ale cărui ramuri se întorceau spre vultur, iar rădăcinile
îi erau sub el; el s-a făcut viţă, a dat lăstari şi a făcut
coarde.
7. Şi a mai fost un alt vultur cu aripi mari şi pufos. Şi iată
acest butuc de viţă s-a întins spre el cu rădăcinile şi cu coardele
sale, ca să-l ude acela mai mult decât era udat în locul unde
fusese sădit.
8. El era sădit într-o ţarină bună, la nişte ape mari, încât îşi
putea întinde viţele ca să aducă rod şi să ajungă un minunat butuc
de vie.
9. Spune dar: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Spori-va el oare? Nu
cumva i se vor smulge rădăcinile şi i se vor rupe viţele, încât să
se usuce? Toţi lăstarii tineri, care au crescut din el se vor usca.
Şi se va smulge din rădăcinile lui nu cu putere mare, nici cu
oameni mulţi.
10. Iată, deşi a fost sădit, îi va merge oare, bine? Oare nu se va
usca îndată ce se va atinge de el vântul de răsărit? Se va usca pe
muşuroiul pe care a fost sădit".
11. Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
12. "Spune neamului de răzvrătiţi: Oare nu ştiţi ce înseamnă
acestea? Spune: Iată a venit regele Babilonului la Ierusalim şi a
luat pe rege şi pe căpeteniile lui şi i-a dus cu sine în
Babilon.
13. A luat pe unul din neamul regesc şi a încheiat cu acela
legământ, l-a legat cu jurământ, iar pe puternicii ţării i-a
luat cu sine,
14. Ca regatul să rămână ascultător şi fără trufie, ca să păzească
legământul şi să-s fie credincios.
15. Dar acela s-a depărtat de el, trimiţându-şi soli în Egipt ca să
li se dea cai şi oameni mulţi. Va izbuti el oare şi va scăpa el,
cel ce a făcut una ca aceasta? El a călcat învoiala; va scăpa el
oare?
16. Precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot
aşa este adevărat că acolo unde şade regele care l-a făcut pe el
rege, adică la Babilon, va muri, pentru că a nesocotit jurământul
pe care l-a dat aceluia şi a călcat legământul încheiat cu
el.
17. Faraon cu puterea cea mare şi cu mulţimea poporului nu va face
nimic pentru el în acest război, când se va ridica val şi se vor
zidi turnuri de împresurare spre pieirea a multe suflete.
18. El a nesocotit jurământul, ca să calce legământul, şi iată ţi-a
dat mâna şi a făcut toate acestea şi nu va scăpa.
19. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Precum este adevărat că Eu
sunt viu, tot aşa este de adevărat că jurământul Meu, pe care l-a
nesocotit, şi legământul Meu, pe care l-a călcat, le voi întoarce
asupra capului său;
20. Voi arunca asupra lui mreaja Mea şi va fi prins în laţurile
Mele; îl voi aduce la Babilon şi acolo Mă voi judeca cu el pentru
necredincioşia lui faţă de Mine.
21. Iar toţi fugarii lui din toate taberele lui vor cădea de sabie,
şi cei rămaşi vor fi împrăştiaţi în toate vânturile şi veţi
cunoaşte că Eu, Domnul, am zis acestea".
22. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Voi lua din vârful cedrului celui
înalt un lăstar şi-l voi sădi; din creştetul lui voi rupe lăstarul
cel plăpând şi-l voi sădi pe un munte înalt şi măreţ.
23. Pe muntele cel înalt al lui Israel îl voi sădi şi va slobozi
ramuri, va aduce rod, şi se va face un cedru falnic şi vor locui în
el tot felul de păsări; tot felul de înaripate vor locui în umbra
ramurilor lui.
24. Şi vor cunoaşte toţi pomii câmpului că Eu, Domnul, pomul înalt
îl fac mic şi pe cel mic îl fac înalt; pomul verde îl usuc şi pomul
uscat îl înverzesc. Eu, Domnul, am spus acestea".
CAPITOLUL 18
Îndemn la pocăinţă.
1. Şi a mai fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a
zis:
2. "Pentru ce spuneţi voi în ţara lui Israel pilda aceasta şi
ziceţi: Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit
dinţii?
3. Precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot
aşa este de adevărat că pe viitor nu se va mai grăi pilda aceasta
lui Israel.
4. Că iată toate sufletele sunt ale Mele; cum este al Meu sufletul
tatălui, tot aşa şi sufletul fiului; sufletul care a greşit va
muri.
5. De este cineva drept şi face judecată şi dreptate;
6. De nu mănâncă jertfit în munte şi spre idolii casei lui Israel
nu-şi întoarce ochii săi; femeia aproapelui său nu o necinsteşte şi
de femeie nu se apropie în timpul perioadei ei de
necurăţie;
7. Pe nimeni nu strâmtorează şi datornicului îi întoarce zălogul,
furt nu face, celui flămând îi dă din pâinea sa şi pe cel gol îl
îmbracă cu haină;
8. Banii săi cu camătă nu-i dă şi camătă nu ia; de la nedreptate
mâinile şi le stăpâneşte şi judecata dintre un om şi altul o face
cu dreptate;
9. De se poartă după poruncile Mele şi legile Mele cu credincioşie
le păzeşte, acela este drept şi fără îndoială viu va fi, zice
Domnul Dumnezeu.
10. Dar de i s-a născut fiu hoţ, care varsă sânge sau face ceva de
felul acesta,
11. Şi care nu urmează calea tatălui său, ci mănâncă cele jertfite
în munţi, necinsteşte femeia aproapelui său;
12. Pe sărac şi pe lipsit îl apasă, răpeşte avutul altuia şi
zălogul nu-l întoarce; îşi ridică ochii la idoli şi face
ticăloşii;
13. Banii şi-i dă cu dobândă şi ia camătă; unul ca acesta va trăi
oare? Nu! De va face asemenea ticăloşii nu va trăi, ci sigur va
muri şi sângele lui va fi asupra lui.
14. Iar de i s-a născut un fiu, care, văzând păcatele, văzând toate
câte le-a făcut tatăl său, el se păzeşte şi nu face nimic
asemenea;
15. În munţi nu mănâncă jertfe idoleşti, nu-şi ridică ochii spre
idolii cei mincinoşi ai casei lui Israel şi femeia aproapelui său
nu o necinsteşte;
16. Pe nimeni nu apasă, zălog nu ia şi avutul altuia nu-l
risipeşte; celui flămând ii dă din pâinea sa, cu haina sa îmbracă
pe cel gol;
17. Pe sărac nu asupreşte, nu ia nici camătă, nici dobândă;
poruncile Mele le păzeşte şi se poartă după legile Mele; acest om
nu va muri pentru nedreptăţile părintelui său, ci în veci va
trăi.
18. Iar tatăl său, pentru că a apăsat pe alţii, a răpit ceea ce era
al fratelui său şi a făcut în poporul său ceea ce nu era îngăduit,
iată va muri pentru nedreptatea sa.
19. Dar veţi zice: Pentru ce fiul să nu poarte nedreptatea tatălui
său? Pentru că fiul a făcut ceea ce era drept şi legiuit şi toate
legile Mele le-a ţinut şi le-a împlinit; de aceea va
trăi.
20. Sufletul care păcătuieşte va muri. Fiul nu va purta nedreptatea
tatălui, şi tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se
va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa.
21. Dar dacă cel rău se întoarce de la nelegiuirile sale pe care
le-a făcut şi păzeşte toate legile Mele şi face ceea ce e bun şi
drept, el va trăi şi nu va muri.
22. Nu se vor pomeni deloc nelegiuirile pe care el le va fi făcut,
ci va trăi pentru dreptatea pe care va fi făcut-o.
23. Oare voiesc Eu moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu - şi
nu mai degrabă să se întoarcă de la căile sale şi să fie
viu?
24. Dar şi dreptul, dacă se va abate de la dreptatea sa şi se va
purta cu nedreptate şi va face toate acele ticăloşii pe care le
face nelegiuitul, va fi el oare viu? Toate faptele lui bune, pe
care le va fi făcut, nu se vor pomeni, ci pentru nelegiuirea sa, pe
care va fi făcut-o, şi pentru păcatele sale, pe care le-a săvârşit,
va muri.
25. Dar voi ziceţi: "Calea Domnului nu este dreaptă". Ascultaţi,
casa lui Israel: Oare calea Mea nu este dreaptă, sau nu sunt drepte
căile voastre?
26. Dacă cel drept se abate de la dreptatea sa şi face nelegiuire
şi din pricina aceasta moare, apoi el moare pentru nelegiuirea sa,
pe care a făcut-o.
27. Şi cel nelegiuit, dacă se întoarce de la nelegiuirea sa, pe
care a făcut-o şi face judecată şi dreptate, îşi întoarce sufletul
său la viaţă;
28. Căci el a văzut şi s-a întors de la toate nelegiuirile sale, pe
care le-a făcut; de aceea va fi viu şi nu va muri.
29. Însă casa lui Israel zice: "Calea Domnului nu este dreaptă".
Casa lui Israel, oare calea Mea nu este dreaptă, sau nu sunt drepte
căile voastre?
30. De aceea vă voi judeca pe voi din casa lui Israel, pe fiecare
după căile sale, zice Domnul Dumnezeu; pocăiţi-vă şi vă întoarceţi
de la toate nelegiuirile voastre, ca necredinţa să nu vă fie
piedică.
31. Lepădaţi de la voi toate păcatele voastre cu care aţi greşit şi
vă faceţi o inimă nouă şi un duh nou. De ce să muriţi voi, casa lui
Israel?
32. Căci Eu nu voiesc moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu;
întoarceţi-vă deci şi trăiţi!"
CAPITOLUL 19
Pilda leoaicei şi a viei.
l. Iar tu, fiul omului, fă o tânguire pentru căpeteniile lui
Israel şi spune:
2. "Ce este mama ta? O leoaică! Ea a dormit între lei şi între puii
de leu şi-a alăptat puii săi.
3. A crescut pe unul din puii săi, care s-a făcut leu, şi a învăţat
să sfâşie prada, şi a mâncat oameni.
4. Şi auzind popoarele de dânsul, a fost prins în groapa lor şi
l-au adus în lanţuri în ţara Egiptului.
5. Aşteptând leoaica puţin timp şi văzând că aşteptarea sa este
zadarnică, a luat pe altul din puii săi şi l-a făcut leu.
6. Acesta, făcându-se leu, a început să umble printre lei şi a
învăţat să sfâşie prada şi a mâncat oameni;
7. A atacat casele lor şi le-a pustiit cetăţile; şi de larma
răgetului lui, ţara şi locuitorii ei s-au îngrozit şi s-a pustiit
ţara şi toate satele ei.
8. Atunci s-au sculat împotriva lui neamurile din ţinuturile
vecine, şi-au întins cursele lor împotriva lui şi el a fost prins
în groapa lor;
9. Atunci l-au pus în lanţuri într-o cuşcă şi l-au dus la regele
Babilonului; apoi l-au vârât într-o cetate, ca să nu se mai audă
glasul lui prin munţii lui Israel.
10. Mama ta a fost ca o viţă de vie, răsădită lângă apă; rămuroasă
şi roditoare a fost ea din pricina belşugului de apă.
11. Şi ea avea coarde tari, pentru sceptre regale, şi şi-a ridicat
trunchiul său sus printre ramuri dese şi atrăgea privirile cu
înălţimea ei şi mulţimea ramurilor ei.
12. Dar a fost ruptă cu mânie şi aruncată la pământ, vântul de
răsărit a uscat rodul ei; ramurile ei cele puternice au fost rupte,
s-au uscat şi le-a mistuit focul.
13. Iar acum ea a fost sădită în pustiu, într-un pământ sec şi
însetat.
14. Din trunchiul ce poartă ramurile ei a ieşit foc, a mistuit
rodul ei şi nu au mai rămas în ea coarde puternice pentru sceptrele
regale. Aceasta este cântare de jale şi de jale va
rămâne".
CAPITOLUL 20
Mustrări poporului lui Israel.
1. În ziua a zecea a lunii a cincea din anul al şaptelea al
robiei lui Ioiachim, au venit nişte bărbaţi dintre bătrânii lui
Israel să întrebe pe Domnul şi au şezut înaintea feţei
mele.
2. Atunci a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a
zis:
3. "Fiul omului, vorbeşte cu bătrânii lui Israel şi spune-le: Aşa
zice Domnul Dumnezeu: Aţi venit să Mă întrebaţi? Precum este
adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că nu voi da
răspuns, zice Domnul Dumnezeu.
4. Vrei să-i judeci, fiul omului? Dacă vrei să-i judeci, spune-le
ticăloşiile părinţilor lor.
5. Şi spune-le: Aşa zice Domnul Dumnezeu: În ziua în care am ales
pe Israel şi, ridicându-Mi mâna, M-am jurat seminţiei casei lui
Iacov şi M-am descoperit lor în ţara Egiptului şi, ridicându-Mi
mâna, le-am zis: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru;
6. În ziua aceea, ridicându-Mi mina, M-am jurat lor să-i scot din
ţara Egiptului şi să-i duc în ţara pe care o alesesem pentru ei, în
care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă dintre toate
ţările.
7. Şi le-am zis: Lepădaţi fiecare ticăloşiile de la ochii voştri şi
nu vă mai întinaţi cu idolii Egiptului, că Eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru!
8. Dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea şi n-au vrut să Mă asculte;
nimeni n-a lepădat ticăloşiile de la ochii săi şi idolii Egiptului
nu i-a părăsit. Atunci am zis: Voi vărsa asupra lor mânia Mea şi
urgia Mea o voi deşerta peste ei în mijlocul ţării
Egiptului.
9. Însă, dacă i-am scos din ţara Egiptului, am făcut aceasta pentru
ca numele Meu să nu fie pângărit în ochii neamurilor printre care
se aflau ei şi înaintea cărora Mă descoperisem, ca să-i scot din
ţara Egiptului.
10. Scoţându-i din ţara Egiptului, i-am adus în pustiu.
11. Şi le-am dat legile Mele, le-am arătat rânduielile Mele, prin
care omul, care le va ţine, va trăi.
12. De asemenea le-am dat şi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn
între Mine şi ei, ca să cunoască ei că Eu sunt Domnul, Sfinţitorul
lor.
13. Însă casa lui Israel s-a răzvrătit împotriva Mea în pustiu;
după legile Mele n-a umblat şi a lepădat rânduielile Mele, pe care
omul trebuie să le împlinească, ca să trăiască prin ele, şi zilele
Mele de odihnă le-au călcat. Atunci Eu am gândit să revărs asupra
lor mânia Mea în pustiu, ca să-i pierd.
14. Dar Eu am făcut ca numele Meu să nu fie pângărit în ochii
neamurilor, la vederea cărora îi scosesem.
15. Ba ridicându-Mi chiar mâna asupra lor în pustiu, M-am jurat că
nu-i voi duce în ţara ce rânduisem, în care curge lapte şi miere şi
este cea mai frumoasă din toate ţările,
16. Pentru că ei lepădaseră aşezămintele Mele şi după poruncile
Mele nu se purtau, ci călcau zilele Mele de odihnă, că inima lor
era îndreptată spre idolii lor.
17. Dar ochiul Meu nu s-a îndurat să-i piardă şi nu i-am stârpit în
pustiu.
18. Am zis către fiii lor în pustiu: Nu vă purtaţi după rânduielile
părinţilor voştri şi obiceiurile lor să nu le păziţi, nici să nu vă
întinaţi cu idolii lor.
19. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; purtaţi-vă după poruncile Mele
şi hotărârile Mele păziţi-le şi le împliniţi.
20. Cinstiţi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi
voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
21. Dar şi fiii s-au răzvrătit împotriva Mea; nici ei nu s-au
purtat după rânduielile Mele şi legile Mele nu le-au păzit; n-au
împlinit ceea ce omul trebuie să împlinească, ca să fie viu; au
călcat zilele Mele de odihnă şi atunci am gândit să vărs peste ei
urgia Mea şi să sting mânia Mea împotriva lor în pustiu;
22. Dar iarăşi Mi-am tras mâna înapoi şi am făcut ca numele Meu să
nu fie pângărit în ochii neamurilor, la vederea cărora îi
scosesem.
23. De asemenea Mi-am ridicat mâna în pustiu şi M-am jurat să-i
risipesc printre popoare şi să-i împrăştii prin ţări,
24. Pentru că nu împliniseră rânduielile Mele, legile Mele le
lepădaseră şi călcaseră zilele Mele de odihnă, că ochii lor erau
îndreptaţi spre idolii părinţilor lor.
25. Ba încă le-am dat şi legi care nu erau bune şi rânduieli prin
care ei nu puteau trăi;
26. Şi i-am întinat prin ofrandele lor, făcându-i să jertfească pe
toţi întâi-născuţii lor, pentru a-i pedepsi ca să ştie că Eu sunt
Domnul.
27. De aceea, fiul omului, vorbeşte casei lui Israel şi le spune:
Aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată cu ce M-au mai hulit încă părinţii
voştri, purtându-se cu necredincioşie faţă de Mine:
28. Eu i-am adus în ţara pe care cu jurământ făgăduisem să le-o
dau, iar ei, punându-şi ochii pe toată colina înaltă şi pe tot
arborele umbros, au început să junghie acolo jertfele lor şi au pus
acolo prinoasele lor şi miresmele lor de tămâiere cele jignitoare
pentru Mine şi au săvârşit acolo jertfele lor cu turnare.
29. Atunci le-am zis: Ce este locul înalt unde vă duceţi voi? Şi ei
l-au numit cu numele Bama (înălţime) până în ziua de
astăzi.
30. Pentru aceea, zi casei lui Israel: Acestea zice Domnul
Dumnezeu: Nu vă întinaţi oare după pilda părinţilor voştri şi oare
nu vă desfrânaţi după ticăloşiile lor?
31. Adunându-vă darurile şi trecând copiii voştri prin foc, vă
pângăriţi cu toţi idolii voştri până în ziua de astăzi. Şi mai
voiţi încă să Mă întrebaţi, casa lui Israel? Precum este adevărat
că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că
nu vă voi da răspuns.
32. Ceea ce vă frământă mintea nu se va împlini nicidecum. Voi
ziceţi: Vom sluji lemnului şi pietrei, ca neamurile, ca triburile
din ţările străine.
33. Cum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că,
zice Domnul Dumnezeu, cu mână tare, cu braţ ridicat şi cu vărsarea
urgiei Mele voi domni peste voi.
34. Vă voi scoate din mijlocul popoarelor şi vă voi aduna din
ţările străine unde aţi fost împrăştiaţi şi vă voi aduna cu mână
tare, cu braţ ridicat şi cu vărsarea mâniei,
35. Şi vă voi aduce în pustiul popoarelor şi acolo Mă voi judeca cu
voi, faţă către faţă.
36. Cum M-am judecat cu părinţii voştri în pustiul din ţara
Egiptului, aşa Mă voi judeca şi cu voi, zice Domnul
Dumnezeu.
37. Vă voi trece sub toiag şi vă voi vârî în legăturile
aşezământului.
38. Voi alege din voi pe răzvrătiţi, pe cei nesupuşi Mie; îi voi
scoate din ţara unde sălăşluiesc ei, dar în ţara lui Israel nu vor
intra şi veţi şti că Eu sunt Domnul.
39. Iar voi, casa lui Israel - aşa zice Domnul Dumnezeu - duceţi-vă
fiecare la idolii săi şi le slujiţi, dacă nu Mă ascultaţi pe Mine,
dar nu mai pângăriţi numele Meu cel sfânt cu darurile voastre şi cu
idolii voştri.
40. Pentru că pe muntele Meu cel sfânt, pe muntele cel înalt al lui
Israel, - zice Domnul Dumnezeu - acolo îmi va sluji toată casa lui
Israel, toată, oricâtă ar fi ea pe pământ; acolo îi voi primi cu
bunăvoinţă şi acolo voi cere prinoasele voastre şi pârgile voastre
cu toate cele sfinte ale voastre.
41. Vă voi primi ca pe nişte tămâie mirositoare, când vă voi scoate
din mijlocul popoarelor şi vă voi aduna din ţările străine, unde
aţi fost împrăştiaţi şi Mă voi sfinţi întru voi înaintea ochilor
neamurilor.
42. Şi veţi şti atunci că Eu sunt Domnul, când vă voi duce în ţara
lui Israel, în ţara pe care am jurat să o dau părinţilor voştri,
ridicându-Mi mâna.
43. Vă veţi aminti acolo de căile voastre şi de toate faptele
voastre, cu care v-aţi întinat şi vă veţi dezgusta singuri de toate
nelegiuirile voastre, pe care le-aţi făcut.
44. Veţi şti că Eu sunt Domnul, când voi face cu voi după numele
Meu, nu după căile voastre cele rele, nici după faptele voastre
cele stricate, casa lui Israel", zice Domnul Dumnezeu.
45. Şi a fost iar cuvântul Domnului către mine:
46. "Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Teman şi rosteşte cuvântul
tău spre miazăzi şi prooroceşte împotriva pădurii din
Negheb.
47. Şi zi pădurii celei de la miazăzi: Ascultă cuvântul Domnului:
Asa zice Domnul Dumnezeu: Iată Eu voi aprinde foc în tine şi va
arde în tine tot copacul verde şi tot lemnul uscat; şi flacăra
vâlvâitoare nu se va stinge şi toată faţa va fi arsă de ea de la
Negheb până la miazănoapte.
48. Şi va vedea tot trupul că Eu, Domnul, am aprins focul şi nu se
va stinge".
49. Şi am zis: "0, Doamne, Dumnezeule, ei zic despre mine: "Nu
cumva ne spune el o pildă?"
CAPITOLUL 21
Proorocie despre luarea Ierusalimului.
1. Fost-a iarăşi cuvântul Domnului către mine şi mi-a
zis:
2. "Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Ierusalim şi vorbeşte
împotriva locaşului lor cel sfânt şi prooroceşte împotriva ţării
lui Israel.
3. Şi zi pământului lui Israel: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată,
Eu sunt asupra ta şi-Mi voi trage sabia din teaca ei şi voi stârpi
din tine pe cel drept şi pe cel necredincios.
4. Şi ca să pierd din tine pe cel drept şi pe cel necredincios,
sabia Mea va ieşi din teaca sa spre a lovi tot trupul de la miazăzi
până la miazănoapte.
5. Atunci va cunoaşte tot trupul că Eu, Domnul, Mi-am scos sabia
din teaca ei şi nu se va mai întoarce.
6. Tu, fiul omului, suspină atât încât să se frângă şalele tale,
suspină cu amărăciune înaintea ochilor lor.
7. Iar când îţi vor zice: "Pentru ce suspini?" Spune-le: Pentru
vestea ce vine... şi toată inima se va tulbura, toate mâinile vor
slăbi şi toţi genunchii vor tremura ca frunza. Iat-o vine şi este
aproape, zice Domnul Dumnezeu.
8. Şi a mai fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a
zis:
9. "Fiul omului, prooroceşte şi zi: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu:
"Sabia este ascuţită şi oţelită.
10. E ascuţită ca să junghie mai mult; e oţelită ca să scânteieze
ca fulgerul. Ne vom bucura, oare, că sabia fiului meu dispreţuieşte
tot lemnul?
11. Eu am dat-o la oţelit, ca să se ia în mână, şi acum această
sabie e ascuţită şi oţelită, gata să fie dată în mâna
ucigătorului.
12. Fiul omului, suspină şi te vaită, că ea e trasă asupra
poporului Meu, asupra tuturor căpeteniilor lui Israel; aceştia vor
fi daţi sub sabie cu poporul Meu, de aceea loveşte-te cu mâinile
peste coapse,
13. Căci ea e şi încercată acum; şi ce este de mirare dacă ea va
nesocoti şi sceptrul? Nici acesta nu va rămâne, zice Domnul
Dumnezeu.
14. Dar tu, fiul omului, prooroceşte şi loveşte palmele una de alta
şi loviturile sabiei se vor îndoi şi se vor întrei; aceasta este
sabia măcelului, sabia cumplitului măcel, sabia care trebuie să-i
urmărească,
15. Pentru a arunca groază în inimi şi a înmulţi jertfele tot mai
mult. Vai! La toate porţile lor voi pune sabie grozavă şi ascuţită
spre junghiere, care scânteiază ca fulgerul.
16. Sabie, pregăteşte-te! Ia-o la dreapta şi apucă la stânga,
încotro vrei să-ţi întorci faţa ta!
17. Iar Eu voi bate din palme şi-Mi voi potoli mânia. Eu, Domnul,
grăiesc acestea".
18. Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
19. "Tu, fiul omului, închipuieşte-ţi două drumuri pe care trebuie
să treacă sabia regelui Babilonului; acestea amândouă trebuie să
plece din aceeaşi ţară; apoi închipuieşte-ţi o mână, închipuieşte-o
în cetatea Babilonului, de unde pleacă drumurile.
20. Închipuieşte drumul pe care sabia trebuie să vină împotriva
cetăţii Raba, a fiilor lui Amon şi împotriva lui Iuda, împotriva
Ierusalimului celui întărit,
21. Pentru că regele Babilonului s-a oprit la o răspântie, unde
încep două drumuri, şi stă să ghicească: scutură săgeţile, întreabă
terafimii şi cercetează ficatul.
22. Sorţul din dreapta are scris pe el: "spre Ierusalim", încât el
trebuie să îndrepte berbecii, să îndemne la ucidere şi să scoată
strigăte de război; să aşeze berbecii împotriva porţilor, să ridice
valuri şi să facă turnuri de împresurare.
23. Acest sorţ s-a părut neadevărat în ochii acelora care au făcut
jurăminte mincinoase; dar regele Babilonului, aducându-şi aminte de
această necredinţă a lor, a hotărât să ia Ierusalimul.
24. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: De vreme ce voi vă aduceţi
aminte de nelegiuirea voastră, făcând ca fărădelegile voastre să
fie vădite şi scoţând la iveală păcatele voastre în toate faptele
voastre; de vreme ce voi singuri vă aduceţi aminte de acestea, veţi
fi prinşi cu mâna.
25. Şi ţie, căpetenie nelegiuită şi rea a lui Israel, căreia şi-a
venit ziua acum, când nelegiuirea ta a ajuns la culme,
26. Aşa zice Domnul Dumnezeu: Diadema se va scoate, cununa va fi
ridicată, lucrurile se vor schimba; cele smerite se vor înălţa şi
cele înalte se vor smeri;
27. O voi lepăda, o voi lepăda, o voi lepăda şi nu va mai fi până
va veni acela căruia se cuvine şi o voi da lui.
28. Iar tu, fiul omului, prooroceşte şi spune: Aşa grăieşte Domnul
Dumnezeu despre fiii lui Amon şi despre ocara lor. Şi le spune:
Sabia, sabia este trasă pentru junghiere, este oţelită pentru
măcel, ca să scânteieze ca fulgerul.
29. În mijlocul acelor vedenii deşarte şi prezicerilor tale
mincinoase, ea te va face să cazi printre trupurile
necredincioşilor, cărora le-a venit ziua atunci când nedreptatea
şi-a ajuns culmea.
30. O voi întoarce oare în teaca ei? La locul unde ai fost făcut,
în ţara unde te-ai născut, te voi judeca;
31. Voi vărsa asupra ta mânia Mea; voi sufla asupra ta focul urgiei
Mele şi te voi da în mâna oamenilor barbari, făuritori ai
distrugerii.
32. Mâncare focului vei fi; sângele tău va curge în mijlocul ţării
şi nici nu se va mai pomeni de tine, că Eu, Domnul, am spus
acestea".
CAPITOLUL 22
Nelegiuirea, fărădelegea şi păcatul atrag mânia lui
Dumnezeu.
l. Fost-a cuvântul Domnului către mine:
2. "Tu, fiul omului, voieşti oare să judeci, să judeci cetatea
sângelui? Spune-i toate urâciunile ei,
3. Şi-i spune: Aşa zice Domnul Dumnezeu: O, cetate, care verşi
sânge în mijlocul tău, ca să-ţi vină vremea, şi care-ţi faci idoli,
ca să te întinezi!
4. Cu sângele, pe care l-ai vărsat, te-ai făcut vinovată şi cu
idolii, pe care i-ai făcut, te-ai spurcat şi ţi-ai apropiat zilele
tale şi ai ajuns la sfârşitul anilor tăi. De aceea te voi da
popoarelor spre batjocură şi tuturor ţărilor spre bătaie de
joc.
5. Cei de aproape şi cei de departe ai tăi îşi vor bate joc de
tine, care ţi-ai întinat numele şi eşti plină de
neorânduială.
6. Iată cei ce povăţuiesc în Israel, fiecare după măsura puterilor
sale, au fost întru tine ca să verse sânge.
7. La tine, tatăl şi mama sunt dispreţuiţi, la tine străinul este
chinuit, la tine orfanul şi văduva sunt asupriţi.
8. Cele sfinte ale tale, tu nu le cinsteşti şi zilele Mele de
odihnă le calci.
9. Clevetitori sunt destui în tine, ca să verse sânge; în munţii
tăi se mănâncă jertfe idoleşti şi în mijlocul tău se fac
urâciuni.
10. La tine se descoperă goliciunea tatălui, la tine se siluieşte
femeia în vremea perioadei ei de necurăţie.
11. Unul face ticăloşie cu femeia vecinului său, altul se spurcă cu
nora sa; unul siluieşte pe sora sa, fiica tatălui său.
12. În tine se ia mită, ca să se verse sânge; tu iei dobândă şi
camătă şi cu silnicie apuci câştig de la fratele tău, iar pe Mine
M-ai uitat, zice Domnul Dumnezeu.
13. Şi iată, Eu Mi-am lovit palmele Mele una de alta, văzând
lăcomia ta, care se vede la tine, şi vărsarea de sânge, care se
săvârşeşte în mijlocul tău.
14. Va suferi oare inima ta şi vor fi oare tari mâinile tale în
acele zile, când voi lucra împotriva ta? Eu, Domnul, am zis şi voi
face.
15. Te voi împrăştia printre popoare şi te voi vântura prin ţări,
voi pune capăt urâciunilor tale cele din tine.
16. Singură te vei face dispreţuită înaintea ochilor popoarelor şi
vei cunoaşte că Eu sunt Domnul".
17. Şi a fost cuvântul Domnului către mine:
18. "Fiul omului, casa lui Israel Mi s-a făcut zgură; toţi sunt
plumb şi fier şi cositor în cuptor, au ajuns ca nişte zgură de
argint.
19. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: De vreme ce toţi v-aţi
făcut zgură, de aceea iată Eu vă voi aduna în Ierusalim.
20. După cum se pune în cuptor la un loc argint şi aramă şi fier şi
cositor şi plumb, ca să aprindă asupra lor foc şi să le
topească,
21. Vă voi aduna şi voi aprinde asupra voastră focul mâniei Mele şi
vă voi topi în mijlocul cetăţii.
22. Cum se topeşte argintul în cuptor, aşa vă veţi topi şi voi în
mijlocul cetăţii, şi veţi şti că Eu, Domnul, am vărsat asupra
voastră urgia Mea".
23. Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
24. "Fiul omului, spune Ierusalimului: Eşti o ţară necurăţită şi
neudată de ploaie în ziua mâniei.
25. Mai-marii lui urzesc în el intrigi; ca nişte lei ce mugesc şi
sfâşie prada, aşa mănâncă ei sufletele; strâng avuţii şi lucruri
preţioase şi sporesc numărul văduvelor.
26. Preoţii lui calcă legea Mea şi pângăresc lucrurile sfinte ale
Mele; nu osebesc ce este sfânt de ce nu este sfânt şi nu fac
deosebire între curat şi necurat; de la zilele Mele de odihnă şi-au
întors ochii, şi Eu sunt înjosit de către aceştia.
27. Căpeteniile lui în sânul lui sunt ca nişte lupi care sfâşie
prada; ei varsă sânge şi ucid sufletele, ca să-şi sature
lăcomia.
28. Proorocii lui tencuiesc toate cu ipsos, cu vedenii deşarte şi
cu prevestiri mincinoase, zicând: "Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu",
când Domnul nu le grăieşte nimic.
29. Iar poporul săvârşeşte silnicii şi jaf; asupreşte pe sărac şi
pe cel în necaz, chinuieşte pe străin fără nici un drept.
30. Am căutat printre ei să găsesc un om ca să se poarte cu
dreptate şi să stea înaintea feţei Mele, pentru ţara aceasta, ca să
nu o pierd, şi nu am găsit.
31. Deci voi vărsa asupra lor mânia Mea; cu focul urgiei Mele îi
voi pierde şi purtarea lor o voi întoarce asupra capului lor", zice
Domnul Dumnezeu.
CAPITOLUL 23
Pilda a două femei desfrânate şi pedepsirea lor.
l. Şi a fost iarăşi cuvântul Domnului către mine şi mi-a
zis:
2. "Fiul omului, au fost odată două femei, fiicele unei
mame;
3. Şi acestea s-au desfrânat în tinereţea lor, s-au desfrânat în
Egipt. Acolo sânul lor a fost atins şi trupul lor feciorelnic acolo
a fost pângărit.
4. Numele lor erau: al celei mai mari Ohola şi al surorii ei
Oholiba. Ele erau ale Mele şi au născut fii şi fiice. Ohola este
Samaria şi Oholiba este Ierusalimul.
5. Ohola a început să-Mi fie necredincioasă şi s-a aprins după
amanţii ei, după Asirieni, vecinii săi,
6. Dregători şi căpetenii de cetăţi, toţi tineri şi frumoşi,
îmbrăcaţi în purpură şi călăreţi iscusiţi.
7. Ea şi-a făcut plăcerile cu aceia, care erau fruntaşii
Asirienilor, şi cu toţi aceia după care înnebunea, spurcându-se cu
toţi idolii lor.
8. Dar ea n-a încetat a se desfrâna şi cu Egiptenii, căci aceştia
dormiseră cu ea în tinereţile ei, atinseseră sânul ei fecioresc şi
îşi vărsaseră desfrânarea lor peste dânsa.
9. De aceea am dat-o şi în mâna amanţilor ei, în mâinile
Asirienilor, după care înnebunea.
10. Aceştia au dezvelit ruşinea ei şi au luat pe fiii ei şi pe
fiicele ei, iar pe ea au ucis-o cu sabia. Şi a ajuns ea de ocară
între femei, după ce a fost osândită.
11. Sora ei, Oholiba, a văzut aceasta şi a fost şi mai stricată în
poftele sale şi desfrânările ei au întrecut pe ale surorii
sale.
12. Ea s-a aprins după fiii lui Asur, vecinii ei, după dregători şi
căpetenii de cetăţi, toţi tineri aleşi, îmbrăcaţi frumos şi
călăreţi iscusiţi.
13. Am văzut deci că s-a pângărit şi aceasta; ca şi sora sa, urmând
amândouă aceeaşi cale.
14. Dar aceasta a mers şi mai departe cu desfrânarea, pentru că
văzând zugrăvite pe pereţi chipuri de bărbaţi, chipuri de caldei,
zugrăviţi cu vopsele,
15. Încinşi peste mijloc cu centuri şi pe cap cu turbane largi,
având înfăţişarea de mari viteji, după felul Babilonenilor, a căror
patrie este ţara Caldeilor,
16. Ea s-a aprins după ei la cea dintâi privire a lor şi a trimis
soli la ei, în Caldeea.
17. Şi au venit fiii Babilonului la aceasta, în palatul ei de
desfrânare, şi au pângărit-o cu desfrânările lor şi ea s-a pângărit
cu ei şi apoi sufletul său s-a depărtat de ei.
18. Iar când ea s-a dedat pe faţă la desfrânările sale şi şi-a
descoperit goliciunea sa, atunci s-a depărtat inima Mea şi de ea,
cum se depărtase inima Mea şi de sora ei;
19. Căci ea a sporit desfrânările sale, aducându-şi aminte de
zilele tinereţii sale, când se desfrânase în ţara
Egiptului;
20. Şi s-a aprins după amanţii ei, cei cu trup ca de măgar şi cu
înfierbântarea ca de armăsar.
21. Şi aşa ţi-ai adus tu aminte de desfrânarea din tinereţile tale,
când Egiptenii îţi strângeau sânii feciorelnici ai pieptului
tău.
22. De aceea, Oholiba, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, Eu voi aţâţa
împotriva ta pe amanţii tăi de. care s-a dezgustat sufletul tău
şi-i voi aduce împotriva ta din toate părţile.
23. Voi aduce pe fiii Babilonului şi pe toţi Caldeii: din Pecod,
din Şoa şi din Coa şi, împreună cu ei, pe toţi Asirienii, tineri
frumoşi, căpetenii de provincii, căpetenii de cetăţi, slujitori şi
oameni vestiţi; toţi călăreţi iscusiţi.
24. Şi vor veni împotriva ta cu arme, cu cai şi cu căruţe şi cu
mulţime de popor şi te vor înconjura din toate părţile, cu suliţe,
cu săbii şi cu scuturi; şi te voi da lor spre judecată, şi cu
judecata lor te vor judeca.
25. Şi voi întoarce zelul Meu împotriva ta, şi ei se vor purta cu
tine cu urgie; îţi vor tăia nasul şi urechile, iar celelalte ale
tale vor cădea de sabie. Lua-vor pe fiii şi pe fiicele tale, iar
celelalte ale tale de foc vor fi mâncate.
26. Vor lua de pe tine hainele tale, vor smulge gătelile
tale,
27. Şi voi pune capăt desfrânărilor tale şi destrăbălărilor tale
aduse din ţara Egiptului, iar tu nu-ţi vei mai întoarce ochii spre
ei şi de Egipt nu-ţi vei mai aminti,
28. Că aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, te dau în mâinile acelora pe
care i-ai urât, în mâinile acelora de la care s-a întors sufletul
tău.
29. Aceia se vor purta cu tine crud şi-ţi vor lua tot ce ai
dobândit cu osteneală; te vor lăsa goală, cu totul goală, şi
descoperită va fi goliciunea ta cea ruşinoasă şi desfrânarea ta şi
pângărirea.
30. Acestea ţi se vor face pentru desfrânarea ta cu popoarele, cu
idolii cu care te-ai pângărit.
31. Ai mers pe calea surorii tale şi de aceea îţi voi da în mână şi
paharul ei.
32. Aşa zice Domnul Dumnezeu: Vei bea paharul surorii tale, cel
adânc şi larg, şi vei ajunge de râs şi de batjocură, căci este mare
paharul acesta.
33. Cuprinsă vei fi de beţie şi de amărăciune, că acesta este
paharul groazei şi al pustiirii, paharul surorii tale,
Samaria.
34. Şi tu îl vei bea, îl vei goli şi cioburile lui le vei roade
şi-ţi vei sfâşia pieptul; că Eu am spus aceasta, zice Domnul
Dumnezeu.
35. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că M-ai uitat şi
te-ai întors de la Mine, de aceea suferă şi tu pentru nelegiuirea
ta şi pentru desfrânarea ta".
36. Zis-a Domnul către mine: "Fiul omului, vrei tu să judeci pe
Ohola şi pe Oholiba? Spune-le ticăloşiile lor!
37. Căci ele s-au desfrânat şi pe mâinile lor au sânge; s-au
desfrânat cu idolii lor, şi pe fiii lor, care Mi i-au născut, i-au
trecut prin foc, ca să le fie de mâncare.
38. Iată ce Mi-au mai făcut ele: Au pângărit locaşul Meu cel sfânt
în aceeaşi zi şi zilele Mele de odihnă le-au călcat;
39. Pentru că atunci când ele au junghiat copiii lor pentru idolii
lor, în aceeaşi zi au venit în locaşul Meu cel sfânt ca să-l
pângărească; iată cum s-au purtat ele în locaşul Meu!
40. Afară de aceasta, ele umblau după oameni veniţi de departe;
trimiteau la ei soli şi ei veneau. Pentru ei te-ai îmbăiat, ţi-ai
făcut ochii cu dresuri şi te-ai gătit cu podoabe.
41. Te-ai aşezat pe pat luxos, în faţa căruia era gătită o masă pe
care tu ai pus tămâia Mea şi untdelemnul Meu.
42. Şi răsunau strigătele de veselie ale mulţimii nepăsătoare, din
pricina gloatei de oameni aduşi din pustiu; şi ei au pus brăţări la
mâinile femeilor şi coroane măreţe pe capetele lor.
43. Atunci am zis despre cea îmbătrânită în desfrânări: Acum vor
sfârşi desfrânările ei o dată cu ea.
44. Şi au venit la ea ca la o desfrânată; aşa veneau la aceste
femei desfrânate, adică la Ohola şi la Oholiba.
45. Dar bărbaţi înţelepţi le vor judeca şi le or osândi cu osânda
desfrânatelor şi cu osânda celor ce varsă sânge, pentru că ele sunt
nişte desfrânate şi mâinile lor sunt însângerate.
46. Căci aşa zice Domnul Dumnezeu: Să se adune împotriva lor
mulţimea şi să le dea urgiei şi jafului.
47. Mulţimea le va ucide cu pietre şi le va tăia cu săbiile; vor
omorî pe fiii lor şi pe fiicele lor şi casele lor le vor arde cu
foc.
48. Aşa voi pune capăt desfrânării în ţara aceasta şi toate femeile
vor lua învăţătură şi nu vor mai face lucruri ruşinoase ca
ele.
49. Nelegiuirea voastră va cădea asupra voastră, şi veţi purta
greutatea păcatelor voastre de închinare la idoli, şi veţi şti că
Eu sunt Domnul Dumnezeu".
CAPITOLUL 24
Pilda cu fierberea căldării.
l. Fost-a cuvântul Domnului către mine, în anul al nouălea, în
luna a zecea, în ziua a zecea a lunii, şi mi-a zis:
2. "Fiul omului, scrie-ţi numele acestei zile, anume al acestei
zile, că chiar în ziua aceasta regele Babilonului va păşi spre
Ierusalim.
3. Rosteşte dar pentru neamul de răzvrătiţi o pildă şi le spune:
Aşa zice Domnul Dumnezeu: Pune un cazan şi toarnă în el
apă;
4. Pune în el bucăţi de carne, tot bucăţi din cele mai bune,
şolduri şi spete, şi-l umple cu cele mai bune oase;
5. Ia ceea ce este mai bun din turmă, pune lemne dedesubt, fierbe-l
în clocote, aşa ca să fiarbă şi oasele din el.
6. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Vai de cetatea sângelui! Vai
de căldarea în care este rugină şi de pe care nu se mai ia rugina!
Aruncaţi bucată cu bucată din el şi nu alegeţi prin sorţ.
7. Că sângele pe care ea l-a vărsat este în mijlocul ei. Ea l-a
lăsat pe stâncă goală; nu l-a vărsat pe pământ, unde s-ar fi putut
acoperi cu ţărână.
8. Pentru a-Mi aţâţa mânia, pentru a Mă răzbuna, am lăsat sângele
ei pe stâncă goală, ca să nu fie acoperit".
9. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: "Vai de cetatea sângelui! Că
voi aprinde un foc mare.
10. Adu lemne, aprinde focul, fierbe carnea; lasă să se îngroaşe
tot şi oasele să se ardă.
11. Pune căldarea goală pe cărbuni, ca să se încălzească şi ca
arama ei să se înfierbânte şi să se topească murdăria din ea şi
toată rugina de pe ea să se ducă.
12. Munca va fi grea, dar rugina cea multă de pe ea nu se va duce;
şi în foc rugina va rămâne pe ea.
13. Murdăria ta e atât de grozavă, că oricât te voi curăţi, tu tot
necurată vei fi; de acum înainte nu te vei mai curări de murdăria
ta, până ce nu-Mi voi potoli urgia Mea asupra ta.
14. Eu sunt Domnul, şi Eu spun că vor veni acestea şi le voi
împlini, nu le voi schimba, nici nu voi cruţa ceva; după purtările
şi după faptele tale te voi judeca", zice Domnul
Dumnezeu.
15. Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
16. "Fiul omului, iată Eu printr-o lovitură îţi voi lua mângâierea
ochilor tăi; dar tu nu te tângui şi nu plânge, şi nici lacrimile să
nu-ţi curgă;
17. Suspină în ascuns şi plângere pentru morţi să nu faci; pune-ţi
turbanul pe cap şi încălţăminte în picioare; barba să nu ţi-o
acoperi şi pâine de la străini să nu mănânci".
18. După ce dimineaţa am grăit eu poporului cuvântul Domnului,
seara mi-a murit femeia şi a doua zi am făcut precum mi se
poruncise.
19. Poporul însă mi-a zis: "Pentru ce nu ne spui ce însemnătate au
pentru noi cele ce le faci tu?"
20. Şi le-am răspuns: "A fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a
zis:
21. Spune casei lui Israel: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată
locaşul Meu cel sfânt, mândria puterilor voastre, bucuria ochilor
voştri şi dragostea sufletelor voastre, îl voi da spre pângărire,
iax fiii şi fiicele voastre, pe care i-aţi părăsit, vor cădea de
sabie;
22. Şi veţi face şi voi ceea ce fac eu: bărbile nu le veţi acoperi
şi pâine de la străini nu veţi mânca;
23. Turbanele voastre le veţi avea pe cap şi încălţămintele voastre
în picioare; nu vă veţi tângui, nici nu vă veţi plânge, ci vă veţi
stinge pentru păcatele voastre şi veţi suspina unul către
altul.
24. Iezechiel va fi semn pentru voi: ceea ce el a făcut, veţi face
şi voi întocmai; şi când se vor împlini acestea, veţi şti că Eu
sunt Domnul Dumnezeu.
25. Şi tu, fiul omului, în ziua când le voi fi luat puterea lor,
mândria lor falnică, bucuria ochilor lor, desfătările sufletului
lor, fiii şi fiicele lor,
26. În ziua aceea va veni la tine cel scăpat de acolo, care îţi va
aduce ştirea;
27. În ziua aceea se va deschide gura ta către cel scăpat şi vei
grăi şi nu vei mai fi mut şi vei fi semn pentru ei, şi ei vor afla
că Eu sunt Domnul".
CAPITOLUL 25
Proorocii împotriva celor de alt neam.
l. Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
2. "Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre fiii lui Amon şi grăieşte
împotriva lor.
3. Spune fiilor lui Amon: Ascultaţi cuvântul Domnului Dumnezeu: Aşa
zice Domnul Dumnezeu: Deoarece tu faci: Aha! Aha! împotriva
locaşului Meu cel sfânt când el e pângărit şi când ţara lui Israel
e pustiită şi casa lui Iuda dusă în robie,
4. De aceea, iată Eu te voi da de moştenire fiilor Răsăritului,
care îşi vor face sălaşele la tine şi vor aşeza la tine corturile
şi vor mânca fructele şi laptele tău.
5. Voi face din Raba un staul de cămile şi din cetăţile lui Amon o
stână de oi, şi veţi şti că Eu sunt Domnul.
6. Că aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că ai bătut din palme şi ai
bătut din picioare şi din suflet te-ai bucurat cu tot dispreţul tău
pentru ţara lui Israel,
7. De aceea iată Eu Îmi voi întinde mâna împotriva ta şi te voi da
popoarelor spre jefuire şi te voi stârpi din numărul popoarelor şi
din numărul ţărilor te voi şterge; te voi zdrobi şi vei şti că Eu
sunt Domnul".
8. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Pentru că Moab şi Seir zic: Iată şi
casa lui Iuda este ca toate neamurile;
9. De aceea iată Eu, începând de la cetăţi, de la toate cetăţile
lui de pe hotar, de la Bet-Ieşimot, Baal-Meon şi Chiriataim,
podoabele ţării, voi descoperi colinele Moabului şi voi nimici
cetăţile lui în toată întinderea lui.
10. Şi-l voi deschide şi-l voi da în stăpânire fiilor Răsăritului
împreună cu ţara fiilor lui Amon, ca să nu se mai amintească despre
fiii lui Amon printre neamuri.
11. Voi săvârşi astfel judecăţi împotriva lui Moab, şi ei vor şti
că Eu sunt Domnul".
12. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Pentru că Edom s-a răzbunat cumplit
împotriva casei lui Iuda şi a păcătuit greu, săvârşind răzbunare
asupra ei,
13. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Îmi voi întinde mâna
împotriva Edomului şi voi pierde din el pe oameni şi pe animale şi
îl voi face pustietate; de la Teman până la Dedan toţi vor cădea de
sabie.
14. Răzbunarea Mea împotriva Edomului o voi săvârşi prin mâna
poporului Meu Israel; el va lucra în Edom după mânia Mea şi după
urgia Mea şi vor şti Edomiţii ce este răzbunarea Mea", zice Domnul
Dumnezeu.
15. Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: "Pentru că Filistenii s-au purtat
răzbunători şi s-au răzbunat cu ură în suflet şi cu o veşnică
duşmănie de moarte,
16. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: "Iată Eu Îmi voi întinde
mâna împotriva Filistenilor şi voi pierde pe Cheretieni şi restul
locuitorilor de pe ţărmul mării îl voi stârpi.
17. Voi săvârşi împotriva lor cumplite răzbunări, pedepse grele, şi
vor şti că Eu sunt Domnul, când voi săvârşi asupra lor răzbunarea
Mea".
CAPITOLUL 26
Proorocie pentru pustiirea Tirului.
l. În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii întâi, a fost
cuvântul Domnului către mine:
2. "Fiul omului, pentru că Tirul face împotriva Ierusalimului: Aha!
Aha! şi zice: Iată el - poarta popoarelor - este dărâmat; acum
aleargă la mine; eu mă umplu, iar el se pustieşte,
3. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată sunt împotriva ta,
Tirule, şi voi ridica împotriva ta popoare multe, cum îşi ridică
marea valurile sale.
4. Voi sfărâma zidurile Tirului şi turnurile lui le voi dărâma; voi
mătura praful din el şi-l voi face stâncă goală.
5. Loc de uscat mrejele va fi el la mare, pentru că a zis acestea,
grăieşte Domnul Dumnezeu, şi va fi prada neamurilor.
6. Iar fiicele lui, care sunt pe pământ, vor fi ucise cu sabia şi
vor şti că Eu sunt Domnul".
7. Că aşa zice Domnul Dumnezeu: "Iată Eu voi aduce împotriva
Tirului de la miazănoapte pe Nabucodonosor, regele Babilonului,
regele regilor, cu cai, cu care şi cu călăreţi, cu oştire şi cu
mulţime de neamuri.
8. Pe fiicele tale cele din câmpie el le va ucide cu sabia şi va
ridica împotriva ta turnuri de împresurare, va face val împrejurul
tău şi va pune împotriva ta scuturile.
9. Spre zidurile tale va împinge berbecii de spart ziduri şi
turnurile tale le va dărâma cu topoarele.
10. De mulţimea cailor lui vei fi acoperit de praf şi de zgomotul
călăreţilor, al carelor şi al roţilor se vor cutremura zidurile
tale, când va intra el pe porţile tale, cum se intră într-o cetate
sfărâmată.
11. Cu copitele cailor săi va călca el toate uliţele tale, pe
poporul tău îl va ucide cu sabie, iar puternicele tale columne le
va răsturna la pământ.
12. Vor jefui bogăţia ta şi mărfurile tale le vor fura, vor dărâma
zidurile tale şi frumoasele tale case le vor strica, şi pietrele
tale şi arborii tăi şi pământul tău le vor arunca în apă.
13. Voi curma zgomotul cântecelor tale şi sunet de chitară nu se va
mai auzi la tine.
14. Te voi face stâncă goală şi loc de uscat mrejele vei fi; nu vei
mai fi zidit din nou, căci Domnul a spus acestea", zice Domnul
Dumnezeu.
15. Aşa zice Domnul Dumnezeu Tirului: "De zgomotul căderii tale şi
de geamătul răniţilor tăi, când se va face măcelul în tine, nu se
vor cutremura oare insulele?
16. Toţi stăpânitorii mării se vor cobori de pe tronurile lor, îşi
vor scoate purpurile şi îşi vor dezbrăca hainele lor cele brodate;
cu groază se vor îmbrăca, vor şedea la pământ şi vor tremura fără
încetare şi vor fi umiliţi din pricina ta.
17. Vor ridica plângere împotriva ta şi-ţi vor zice: "Cum ai pierit
tu, cel locuit de stăpânitorii mărilor, cetate vestită, care erai
tare pe mare şi tu şi locuitorii tăi, care aduceai groază asupra
tuturor celor care locuiau pe uscat!
18. Acum, în ziua căderii tale, s-au cutremurat insulele; insulele
de pe mare sunt îngrozite de sfârşitul tău".
19. Că aşa zice Domnul Dumnezeu: "Când te voi face cetate pustie,
asemenea cetăţilor nelocuite, când voi ridica împotriva ta adâncul
şi te vor acoperi apele cele mari,
20. Atunci te voi coborî cu cei ce se coboară în mormânt, la
poporul de odinioară şi te voi aşeza în adâncurile pământului, în
pustietăţi veşnice, cu cei ce s-au dus în mormânt, ca să nu mai fii
locuit şi să nu mai dăinuieşti în ţara celor vii.
21. Groază te voi face şi nu vei mai fi; te vor căuta şi nu te vor
mai găsi în veci", zice Domnul Dumnezeu.
CAPITOLUL 27
Neguţătoria Tirului şi căderea lui.
l. Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
2. "Şi tu, fiul omului, ridică plângere împotriva
Tirului,
3. Şi zi către el: O, tu, cel ce eşti aşezat la marginea mării şi
faci negoţ cu popoarele a nenumărate insule, aşa grăieşte Domnul
Dumnezeu: Tirule, tu zici: "Eu sunt o corabie de desăvârşită
frumuseţe!"
4. Ţinutul tău este în largul mării; cei ce te-au zidit te-au făcut
minunat de frumos.
5. Toate acoperişurile corăbiilor tale le-ai făcut din chiparos de
Senir şi cedru de Liban s-a adus, ca să-ţi facă ţie
catarge.
6. Vâslele tale s-au făcut de stejar din Vasan; băncile şi le-au
făcut din lemn de cimşir, împodobite cu fildeş din insulele
Chitim;
7. Pânzele tale, din vison de Egipt brodat, îţi slujeau ca steag.
Porfira violetă şi stacojie din insulele Elişa alcătuiau
acoperământul tău.
8. Locuitorii Sidonului şi ai Arvadului erau vâslaşii tăi; şi cei
mai iscusiţi ai tăi, Tirule, erau cârmaci.
9. Bătrânii din Ghebal şi meşterii lui erau la tine, ca să-ţi
repare stricăciunile. Toate corăbiile mării şi corăbiile lor erau
la tine, ca să facă negoţul tău.
10. Perşi, Lidieni şi Libieni se aflau în oştirea ta şi erau
oamenii tăi de război; atârnau în tine scuturile şi coifurile
lor.
11. Fiii Arvadului împreună cu oştirea ta stăteau împrejur pe
zidurile tale şi în turnurile tale se aflau oameni viteji; aceştia
îşi atârnau tolbele sus pe zidurile tale şi desăvârşeau frumuseţea
ta.
12. Cei din Tarsis făceau negoţ cu tine pentru tot felul de bogăţii
şi veneau la târgul tău cu argint, cu fier, cu cositor şi
plumb.
13. Iavan, Tubal şi Meşec făceau negoţ cu tine, dând în schimb, pe
mărfurile tale, suflete omeneşti şi vase de aramă, în pieţele
tale.
14. Cei din casa Togarma aduceau la târgul tău cai şi
căruţe.
15. Fiii lui Dedan făceau negoţ cu tine; insule multe luau
mărfurile tale şi-ţi plăteau cu fildeş şi abanos.
16. Pentru mulţimea mărfurilor tale făcea negoţ cu tine Siria şi
venea la târgul tău cu smaralde, cu purpură, cu ţesături alese, cu
în subţire, cu mărgean şi cu rubine.
17. Iuda şi ţinuturile lui Israel făceau negoţ cu tine şi pe
mărfurile tale dădeau grâu de Minit şi turte, miere, ulei şi
balsam.
18. Damascul făcea negoţ cu tine şi, pentru mulţimea multă de
lucruri şi pentru toate bunătăţile ce aveai tu din belşug, îţi
aducea vin de Helbon şi lână albă.
19. Vedan şi Iavan din Uzal îţi plăteau pe mărfurile tale fier
lucrat; casie şi trestie mirositoare şi se aduceau în
schimb.
20. Dedan făcea negoţ cu tine cu pături pentru pus pe
cai.
21. Arabia şi toate căpeteniile din Chedar făceau negoţ cu tine;
miei, berbeci şi ţapi îţi dădeau în schimb pentru mărfurile
tale.
22. Neguţătorii din Şeba şi Rama făceau negoţ cu tine, dând în
schimb tot felul de aromate alese, felurite pietre scumpe şi aur,
pentru mărfurile tale.
23. Haran, Cane şi Eden, neguţătorii din Şeba, Asiria şi Chilmad
făceau negoţ cu tine.
24. Aceştia făceau negoţ cu tine cu haine scumpe, cu mantii de
purpură violetă şi brodată, stofe ţesute cu felurite culori, funii
împletite şi tari, puse în lăzi de cedru, aduse pe pieţele
tale.
25. Corăbiile Tarsisului erau caravanele tale pentru negoţul tău şi
prin acestea ai ajuns tu bogat şi foarte slăvit pe mare.
26. Vâslaşii tăi te-au făcut să călătoreşti pe apele cele mari, dar
un vânt de la răsărit te va sfărâma în mijlocul mărilor.
27. Bogăţia ta şi mărfurile tale, corăbierii şi cârmacii tăi, cei
ce dreg crăpăturile corăbiilor, cei ce fac schimb de mărfuri cu
tine, toţi ostaşii care se află în tine se vor prăbuşi în inima
mărilor în ziua căderii tale.
28. De strigătul cârmacilor tăi se vor cutremura
împrejurimile.
29. Se vor coborî din corăbiile lor toţi vâslaşii, corăbierii şi
toţi cârmacii mării vor sta pe uscat;
30. Vor plânge pentru tine cu mare glas, presărându-şi capetele lor
cu cenuşă şi tăvălindu-se în pulbere;
31. Îşi vor tunde pentru tine părul până la piele, cu sac se vor
îmbrăca şi vor plânge după tine cu plângere mare de durerea
inimii;
32. Şi în durerea lor vor cânta cântare de jale pentru tine şi te
vor baci aşa: "Cine a fost ca Tirul, ca această cetate dărâmată în
mare!"
33. Când veneau mărfurile tale de pe mări, tu săturai popoare
multe; prin mulţimea bogăţiei tale şi prin negoţul tău îmbogăţeai
pe regii pământului;
34. Iar când ai fost sfărâmat de mări în adâncul apelor, mărfurile
tale şi tot ce se grămădea în tine au căzut împreună cu
tine.
35. Toţi locuitorii insulelor s-au îngrozit de tine şi regii lor
s-au cutremurat şi s-au schimbat la faţă.
36. Negustorii popoarelor fluieră asupra ta. Tu ai ajuns o groază,
eşti nimicit pentru totdeauna!
CAPITOLUL 28
Proorocie împotriva Tirului şi a Sidonului.
l. Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
2. "Fiul omului, spune celui ce domneşte în Tir: Aşa zice Domnul
Dumnezeu: Inima ta s-a înălţat şi a zis: "Sunt un dumnezeu şi stau
pe scaunul lui Dumnezeu în inima mărilor, dar tu, deşi nu eşti
Dumnezeu, ci om, îţi închipui în inima ta că eşti la fel cu
Dumnezeu;
3. Iată, tu îţi închipui că eşti mai înţelept decât Daniel şi nu
sunt taine ascunse pentru tine;
4. Prin înţelepciunea ta şi cu mintea ta ţi-ai agonisit bogăţie şi
ai adunat în vistieriile tale argint şi aur;
5. Prin înţelepciunea ta cea mare, prin ajutorul negoţului tău,
ţi-ai sporit bogăţia şi mintea ta s-a îngâmfat cu bogăţia
ta;
6. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Pentru că tu te-ai asemănat
cu Dumnezeu,
7. Iată, Eu voi aduce împotriva ta pe străinii cei mai răi din
toate popoarele, şi aceia îşi vor scoate sabia împotriva frumoasei
tale înţelepciuni şi vor întina strălucirea ta;
8. În mormânt te voi coborî şi vei muri în inima mărilor de moartea
celor ucişi.
9. Spune-vei oare înaintea ucigaşului tău: "Eu sunt un dumnezeu",
când tu eşti un om în mâna celui care te ucide, iar nu
Dumnezeu?
10. Vei muri de mâna străinilor, de moartea celor netăiaţi
împrejur, căci Eu am spus aceasta", zice Domnul Dumnezeu.
11. Şi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
12. "Fiul omului, plânge pe regele Tirului şi-i spune: Aşa zice
Domnul Dumnezeu: Tu erai pecetea desăvârşiri, deplinătatea
înţelepciunii şi cununa frumuseţii.
13. Tu te aflai în Eden, în grădina lui Dumnezeu; hainele tale erau
împodobite cu tot felul de pietre scumpe: cu rubine, topaze şi
diamante, cu crisolit, onix şi iaspis, cu safir, smarald, carbuncul
şi aur; toate erau pregătite şi aşezate cu iscusinţă în cuibuleţe
şi puse pe tine în ziua în care ai fost făcut.
14. Tu erai heruvimul pus ca să ocroteşti; te aşezasem pe muntele
cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor celor
de foc.
15. Fost-ai fără prihană în căile tale din ziua facerii tale şi
până s-a încuibat în tine nelegiuirea.
16. Din pricina întinderii negoţului tău, lăuntrul tău s-a umplut
de nedreptate şi ai păcătuit, şi Eu te-am izgonit pe tine, heruvim
ocrotitor, din pietrele cele scânteietoare şi te-am aruncat din
muntele lui Dumnezeu, ca pe un necurat.
17. Din pricina frumuseţii tale s-a îngâmfat inima ta, şi pentru
trufia ta ţi-ai pierdut înţelepciunea. De aceea te-am aruncat la
pământ şi te voi da înaintea regilor spre batjocură.
18. Prin mulţimea nelegiuirilor tale, săvârşite în negoţul tău
nedrept, ţi-ai pângărit altarele tale; şi Eu voi scoate din
mijlocul tău foc, care te va şi mistui; şi te voi preface în cenuşă
pe pământ înaintea ochilor tuturor celor ce te văd.
19. Toţi cei ce te cunosc între popoare se vor mira de tine, vei
ajunge o groază şi în veci nu vei mai fi".
20. Fost-a către mine cuvântul Domnului şi mi-a zis:
21. "Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Sidon, prooroceşte
împotriva lui şi spune:
22. Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată Eu sunt împotriva ta,
Sidoane; Mă voi preaslăvi în mijlocul tău şi se va şti că Eu sunt
Domnul, când te voi judeca şi-Mi voi arăta sfinţenia Mea în
mijlocul tău.
23. Voi trimite împotriva ta ciumă şi vărsare de sânge pe uliţele
tale şi vor cădea ucişi în mijlocul tău de sabia care te va lovi
din toate părţile, şi vor şti toţi că Eu sunt Domnul.
24. Şi nu vei mai fi pentru casa lui Israel spin care răneşte şi
ciulin care sfâşie printre cei ce o înconjoară şi o urăsc, şi vor
şti toţi că Eu sunt Domnul Dumnezeu".
25. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Când voi aduna casa lui Israel din
mijlocul popoarelor unde este împrăştiată şi voi arăta prin aceasta
sfinţenia Mea în ochii neamurilor şi când va locui ea în pământul
său, pe care l-am dat robului Meu Iacov,
26. Ei vor locui acolo în siguranţă, îşi vor face case, vor sădi
vii. Când voi face judecăţi asupra tuturor celor dimprejur care îi
dispreţuiesc, vor şti că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor".
CAPITOLUL 29
Proorocie împotriva Egiptului.
1. În ziua a douăsprezecea a lunii a zecea din anul al zecelea
după robirea lui Ioiachim, a fost cuvântul Domnului către mine şi
mi-a zis:
2. "Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre Faraon, regele Egiptului, şi
prooroceşte împotriva lui şi a tot Egiptul,
3. Şi grăieşte şi zi: Aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată Eu sunt
împotriva ta, Faraoane, rege al Egiptului, crocodilul cel mare,
care stai lungit între râurile tale şi zici: "Al meu este râul şi
eu l-am făcut pentru mine".
4. Eu însă voi înfige cârligul în fălcile tale şi de solzii tăi voi
lipi peştii râurilor tale şi te voi târî afară din râurile tale, cu
tot peştele râurilor tale, care s-a lipit de solzii tăi;
5. Şi te voi arunca în pustiu pe tine şi tot peştele din râurile
tale şi vei cădea în câmpia goală şi nu te vor lua, nici te vor
ridica; te voi da mâncare fiarelor pământului şi păsărilor
cerului.
6. Şi vor şti toţi locuitorii Egiptului că Eu sunt Domnul; pentru
că ei au fost pentru casa lui Israel toiag de trestie.
7. Când ei te prindeau, tu te sfărâmai în mâinile lor şi tu le
sfâşiai toată mâna; iar când ei se sprijineau de tine, tu te rupeai
şi le zdruncinai coapsele.
8. De aceea, aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată, Eu voi aduce
împotriva ta sabie şi voi nimici oamenii şi vitele din
tine;
9. Şi va ajunge pământul Egiptului pustiu şi deşert şi vor afla că
Eu sunt Domnul. Pentru că el zice: "Al meu este râul şi eu l-am
făcut".
10. De aceea, iată Eu vin împotriva fluviilor tale şi voi face
pământul Egiptului pustiu între pustiurile ce se întind de la
Migdol până la Siena şi până în hotarele Etiopiei.
11. Picior de om nu va trece prin el, nici picior de vită nu va
trece prin el şi nu va locui nimic în el patruzeci de
ani.
12. Voi face pământul Egiptului o pustietate între ţările pustiite;
şi cetăţile lui între cetăţile pustiite vor fi pustii patruzeci de
ani şi pe Egipteni îi voi împrăştia printre neamuri şi-i voi risipi
prin ţări".
13. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "După trecerea celor patruzeci de
ani, voi aduna pe Egipteni dintre neamurile printre care au fost
împrăştiaţi,
14. Şi voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Egiptului şi-i voi
aşeza iarăşi în ţara Patros, în pământul naşterii lor, şi vor fi
acolo un regat slab.
15. Va fi mai slab decât celelalte regate şi nu se vor mai înălţa
peste popoare; îl voi mai micşora, ca să nu mai domnească peste
popoare;
16. Şi nu va mai fi de acum înainte pentru casa lui Israel pricină
de încredere, ci îi va aduce aminte de nelegiuirea ei, că s-a dat
de partea Egiptului, şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul".
17. În ziua întâi a lunii întâi din anul al douăzeci şi şaptelea de
la robirea lui Ioiachim, a fost cuvântul Domnului către mine şi
mi-a zis:
18. "Fiul omului, Nabucodonosor, regele Babilonului, şi-a obosit
oştirile sale printr-o muncă grea împotriva Tirului; toate capetele
s-au pleşuvit şi toţi umerii sunt răniţi; dar nici pentru el, nici
pentru oştirile lui nu este nici o răsplată de la Tir pentru
lucrarea pe care a făcut-o împotriva lui.
19. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, Eu dau lui
Nabucodonosor, regele Babilonului, ţara Egiptului, ca să prade
bogăţia lui şi să facă jaf în el; aceasta va fi răsplata oştirilor
lui.
20. Ca răsplată pentru lucrarea pe care a făcut-o Tirului, Eu îi
dau ţara Egiptului, pentru că acest lucru l-a făcut el pentru Mine,
zice Domnul Dumnezeu.
21. În ziua aceea voi face să crească cornul casei lui Israel şi
ţie-ţi voi deschide gura în mijlocul lor şi vor şti că Eu sunt
Domnul".
CAPITOLUL 30
Prăpăd asupra multor cetăţi.
l. Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
2. "Fiul omului, prooroceşte şi zi: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu:
Plângeţi! O, ce zi!
3. Că se apropie ziua, se apropie ziua Domnului, ziua cea
întunecată! Vine vremea neamurilor.
4. Atunci se va duce sabia în Egipt şi groază se va lăţi în
Etiopia; vor cădea în Egipt cei loviţi şi bogăţiile lui se vor lua
şi vor fi dărâmate temeliile lui.
5. Etiopia, Libia, Lidia, străini de toate neamurile, Cub şi fiii
ţării aşezământului vor cădea împreună cu ei de sabie.
6. Aşa zice Domnul: "Vor cădea sprijinitorii Egiptului şi
îngâmfarea puterii lui se va prăbuşi; de la Migdol şi până la Siena
vor cădea în el de sabie; aşa zice Domnul Dumnezeu.
7. Şi va fi el pustiu între pustiuri şi cetăţile lor vor face parte
dintre cetăţile pustiite.
8. Şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi trimite foc asupra
Egiptului şi toţi sprijinitorii lui vor fi zdrobiţi.
9. În ziua aceea vor merge vestitori de la Mine pe corăbii, ca să
îngrozească pe Etiopienii cei fără de grijă, şi se va întinde
groaza la ei, ca în ziua Egiptului, căci iat-o că vine".
10. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Voi pune capăt mulţimii Egiptului
prin mâna lui Nabucodonosor, regele Babilonului.
11. El şi, împreună cu el, poporul lui, cel mai straşnic dintre
popoare, vor fi aduşi pentru pieirea acestei ţări; şi îşi vor
scoate săbiile lor împotriva Egiptului şi vor umple ţara de
ucişi.
12. Fluviile lor le voi usca şi voi da pământul în mâinile celor
răi; prin mâna străinilor voi pustii ţara şi tot ce este în ea. Eu,
Domnul, am spus acestea".
13. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Pierde-voi idolii şi pe dumnezeii
cei mincinoşi din Nof (Memfis). Nu va mai fi prinţ în ţara
Egiptului şi voi răspândi groaza în ţara Egiptului.
14. Voi pustii Patrosul şi foc voi trimite asupra Ţoanului şi voi
rosti judecată asupra lui No (Teba).
15. Vărsa-voi urgia Mea peste Sin, cetatea Egiptului şi mulţimea
oamenilor din No o voi pierde.
16. Voi trimite foc asupra Egiptului; cutremura-se-va Sin şi No se
va prăbuşi, iar asupra Nofului vor năvăli vrăjmaşii în ziua cea
mare.
17. Tinerii din On şi din Bubastis vor cădea de sabie, iar ceilalţi
se vor duce în robie.
18. Şi în Tahpanhes se va întuneca ziua, când voi zdrobi acolo
jugul Egiptului şi se va curma puterea cea mândră a lui. Un nor îl
va acoperi şi fiicele lui vor fi duse în robie.
19. Aşa voi face Eu judecată împotriva Egiptului şi vor şti că Eu
sunt Domnul".
20. În anul al unsprezecelea, în luna întâi, în ziua a şaptea a
lunii, a fost cuvântul Domnului către mine:
21. "Fiul omului, Eu am şi zdrobit un braţ al lui Faraon, regele
Egiptului, şi iată, nimeni nu l-a legat ca să se vindece şi nu l-a
înfăşurat cu legături ca să capete putere pentru a mânui
sabia".
22. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, Eu sunt împotriva lui
Faraon, regele Egiptului, şi voi zdrobi braţele lui, pe cel sănătos
şi pe cel zdrobit, încât sabia va cădea din mâinile lui.
23. Voi împrăştia pe Egipteni printre popoare şi-i voi vântura prin
ţări.
24. Iar braţele regelui Babilonului le voi întări şi-i voi da sabia
Mea în mână, iar braţele lui Faraon le voi zdrobi şi el, rănit
cumplit, va geme înaintea lui.
25. Întări-voi braţele regelui Babilonului, iar braţele lui Faraon
vor cădea fără putere; şi vor şti că Eu sunt Domnul când voi da
sabia Mea în mâinile regelui Babilonului, şi acesta o va întinde
asupra Egiptului.
26. Voi împrăştia pe Egipteni printre neamuri; îi voi risipi prin
ţări şi vor şti că Eu sunt Domnul".
CAPITOLUL 31
Proorocie pentru pieirea Egiptului.
l. În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii a treia, a
fost cuvântul Domnului către mine:
2. "Fiul omului, spune lui Faraon, regele Egiptului, şi poporului
lui: Cu cine te asemeni tu în mărirea ta?
3. Iată Asiria era un cedru în Liban, cu ramuri frumoase, cu
frunziş umbros şi cu trunchi înalt; vârful lui se ridicase până la
nori.
4. Apele îl făcuseră să crească, adâncul îl ridicase şi râurile
acestuia înconjurau locul unde fusese sădit şi trimiteau apele lor
la toţi arborii câmpului.
5. De aceea înălţimea lui întrecuse pe toţi arborii câmpului şi
avea pe dânsul mulţi lăstari şi ramurile lui se înmulţiseră;
lăstarii lui se făcuseră înalţi, pentru că avuseseră apă multă la
creşterea lor.
6. în lăstarii lui îşi împletiseră cuiburi tot felul de păsări
de-ale cerului; sub ramurile lui îşi scoteau puii tot felul de
fiare de ale pământului, iar la umbra lui trăiau numeroase şi
felurite popoare.
7. El era frumos prin înălţimea trunchiului său, şi prin lungimea
ramurilor sale, căci rădăcinile sale se aflau lângă nişte ape
mari.
8. Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu-l umbreau, chiparoşii nu se
puteau asemăna cu crengile lui şi castanii nu erau la mărime ca
ramurile lui; nici un copac din grădina lui Dumnezeu nu se asemăna
cu el în frumuseţe.
9. Eu îl împodobisem cu mulţimea ramurilor lui, încât toţi arborii
Edenului din grădina lui Dumnezeu îl pizmuiau.
10. De aceea, aşa a zis Domnul Dumnezeu: Pentru că s-a făcut înalt
la statură şi creştetul lui şi l-a înălţat până la nori şi inima
lui s-a îngâmfat cu înălţimea lui,
11. De aceea l-am dat în mâna regelui neamurilor, şi acesta s-a
purtat cu el după răutatea lui; pentru nelegiuirea lui l-am
lepădat.
12. Tăiatu-l-au străinii cei mai răi dintre popoare şi l-au
prăvălit peste munţi; ramurile lui au căzut prin toate văile, iar
lăstarii lui s-au frânt prin toate văgăunile pământului şi de sub
umbra lui au fugit toate popoarele pământului şi l-au
părăsit.
13. Pe dărâmăturile lui s-au aşezat toate păsările cerului şi în
lăstarii lui erau toate fiarele câmpului.
14. Aceasta s-a făcut pentru ca nici unul dintre arborii de pe
lângă ape să nu se îngâmfe cu statura sa înaltă şi să nu-şi înalţe
vârful până la nori; ca toţi stejarii ce se adapă din ape să nu mai
vadă înălţimea lor, căci toţi vor fi daţi morţii, în latura cea de
dedesubt a pământului, împreună cu fiii oamenilor, care s-au
coborât în mormânt.
15. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "În ziua aceea, când s-a coborât el
în locuinţa morţilor, în semn de jale, am închis peste el adâncul;
am oprit râurile lui şi apele cele mari au secat; am întunecat
Libanul pentru el şi toţi arborii câmpului s-au uscat din cauza
lui.
16. La vuietul căderii lui am făcut să se cutremure neamurile, când
l-am prăbuşit în locuinţa morţilor, la cei ce se coborâseră în
mormânt, şi s-au bucurat în latura cea de dedesubt toţi arborii
Edenului, cei mai aleşi şi mai buni ai Libanului, toţi cei adăpaţi
cu apă;
17. Şi aceştia s-au coborât cu el în locuinţa morţilor la cei ucişi
de sabie, care erau braţul lui şi trăiau în umbra lui, printre
neamuri".
18. Deci, cu care din arborii Edenului te-ai asemănat tu în
strălucire şi măreţie? Acum însă la rând cu arborii Edenului vei fi
prăbuşit în adânc, vei. zăcea în mijlocul celor netăiaţi împrejur,
cu cei ucişi de sabie. Iată pe Faraon şi toată mulţimea supuşilor
săi", zice Domnul.
CAPITOLUL 32
Plângere asupra Egiptului.
l. În anul al doisprezecelea de la robirea lui Ioiachim, în luna
a douăsprezecea, în ziua întâi a acestei luni, a fost către mine
cuvântul Domnului şi mi-a zis:
2. "Fiul omului, ridică plângere asupra lui Faraon, regele
Egiptului, şi spune-i: Leu al neamurilor, iată-te nimicit. Tu erai
ca un crocodil în ape, tu suflai din nările tale, tu tulburai apele
cu picioarele tale şi întărâtai valurile lor.
3. Aşa zice Domnul Dumnezeu: Cu putere voi arunca asupra ta mreaja
Mea în adunarea a multor popoare şi ele te vor târî afară cu mreaja
Mea.
4. Te voi arunca pe uscat, în câmp deschis te voi arunca şi se vor
aşeza pe tine toate păsările cerului şi se vor sătura cu tine toate
fiarele pământului.
5. Voi împărţi cărnurile tale pe munţi şi văile le voi umple cu
stârvul tău.
6. ţara în care înoţi tu o voi umple cu sângele tău până în munţi
şi văgăunile lor vor fi umplute cu tine.
7. Când te vei stinge, voi acoperi cerurile şi stelele lor le voi
întuneca; soarele îl voi acoperi cu nor şi luna nu va mai lumina cu
lumina sa.
8. Toate stelele care luminează pe cer le voi întuneca deasupra ta
şi asupra ţării tale voi aduce negură, zice Domnul
Dumnezeu.
9. Voi umple de tulburare inima multor popoare, când voi vesti
căderea ta la popoarele de prin ţările pe care tu nu le-ai
cunoscut.
10. Voi umple prin tine de groază multe popoare şi regii lor se vor
cutremura de frică prin tine, când voi flutura sabia Mea înaintea
lor, şi în orice clipă va tremura fiecare pentru sufletul său în
ziua căderii tale.
11. Căci aşa zice Domnul Dumnezeu: Sabia regelui Babilonului va
veni asupra ta;
12. Cu sabia războinicilor voi face să cadă mulţimea supuşilor tăi;
aceştia sunt cei mai cruzi dintre popoare, vor zdrobi mândria
Egiptului, şi toată mulţimea poporului lui va pieri.
13. Voi nimici toate vieţuitoarele din apele tale cele mari şi mai
mult nu le va mai tulbura picior de om, nici copită de dobitoc nu
le va tulbura.
14. Atunci voi potoli apele; voi face să curgă ca untdelemnul
fluviile lui, zice Domnul Dumnezeu.
15. Când voi face din ţara Egiptului un pustiu, când ţara va fi
jefuită de tot ce are şi când voi lovi pe toţi cei ce trăiesc în
ea, atunci vor şti că Eu sunt Domnul.
16. Iată cântarea de jale pe care o vor striga fiicele neamurilor.
Ele o vor striga asupra Egiptului şi asupra întregului său popor.
Ele vor striga această cântare de jale", zice Domnul
Dumnezeu.
17. În anul al doisprezecelea, în ziua a cincisprezecea a lunii
întâi, a fost cuvântul Domnului către mine:
18. "Fiul omului, plângi pentru mulţimea poporului Egiptului şi
fă-o să coboare, ea şi fiicele neamurilor strălucite, în adâncurile
pământului, cu cei ce s-au coborât în mormânt.
19. Pe cine întreci tu! Coboară-te şi zaci cu cei netăiaţi
împrejur!
20. Aceia au căzut printre cei ucişi de sabie; şi el este dat
sabiei; târâţi-l pe el şi toate mulţimile lui!
21. În mijlocul locuinţei morţilor se va vorbi de el şi de cei ce-l
sprijineau, cei mai vestiţi dintre eroi; aceia au căzut şi zac
printre cei netăiaţi împrejur, răpuşi de sabie.
22. Acolo este Asiria şi oamenii ei de război, împrejurul
mormântului ei, toţi ucişi, căzuţi sub sabie.
23. Mormintele lor sunt aşezate chiar în fundul adâncului şi armata
ei împrejurul mormântului ei; toţi ucişi, căzuţi sub sabie, ei care
împrăştiau groaza în pământul celor vii.
24. Acolo este Elam cu toată armata lui împrejurul mormântului său;
toţi ucişi, căzuţi sub sabie şi netăiaţi împrejur s-au coborât în
adâncuri, ei care împrăştiaseră groază pe pământul celor vii, iar
acum îşi poartă ruşinea cu cei ce s-au coborât în
mormânt.
25. În mijlocul ucişilor l-am culcat împreună cu toată mulţimea
oamenilor lui şi mormintele lor sunt împrejurul lui; toţi aceşti
netăiaţi împrejur sunt ucişi de sabie; şi după cum au împrăştiat
groază pe pământul celor vii, aşa îşi poartă ruşinea lor alături de
cei ce s-au coborât în mormânt şi sunt aşezaţi printre cei
ucişi.
26. Acolo sunt Meşec şi Tubal cu toată mulţimea lor de popor şi
mormintele lor sunt împrejurul lor; toţi aceşti netăiaţi împrejur
au murit de sabie, pentru că au împrăştiat groază pe pământul celor
vii.
27. Nu trebuia oare să zacă şi ei printre vitejii căzuţi dintre cei
netăiaţi împrejur, care cu armele lor de război s-au coborât în
locuinţa morţilor şi săbiile lor şi le-au pus sub cap şi
fărădelegea lor a rămas pe oasele lor, pentru că ei, ca nişte
puternici, au fost o spaimă pe pământul celor vii?
28. Şi tu, Faraoane, vei fi zdrobit în mijlocul celor netăiaţi
împrejur şi vei zăcea împreună cu cei ucişi de sabie.
29. Acolo sunt Edom şi regii lui şi toate căpeteniile lui, care cu
toată vitejia lor au fost aşezaţi printre cei căzuţi de sabie şi
zac cu cei netăiaţi împrejur, care s-au coborât în
mormânt.
30. Acolo sunt stăpânitorii de la miazănoapte şi toţi Sidonienii,
care s-au coborât acolo cu cei ucişi şi, fiind ruşinaţi în
puternicia lor cu care au împrăştiat groază, zac cu cei netăiaţi
împrejur, care au fost ucişi cu sabia şi îşi poartă ruşinea cu cei
coborâţi în mormânt.
31. Faraon îi va vedea şi se va mângâia la vederea acestei întregi
mulţimi, ucisă de sabie Faraon şi toată armata lui, zice
Domnul.
32. Căci voi împrăştia frica Mea peste pământul celor vii şi Faraon
cu toată mulţimea lui va fi pus printre cei netăiaţi împrejur cu
cei căzuţi de sabie, zice Domnul Dumnezeu.
CAPITOLUL 33
Dregătoria proorocilor.
l. Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
2. "Fiul omului, rosteşte cuvânt către fiii poporului tău şi le
spune: De voi aduce sabie asupra unei ţări şi poporul ţării aceleia
va lua din mijlocul său un om şi îl va pune străjer,
3. Şi el, văzând sabia venind împotriva ţării, va trâmbiţa din
trâmbiţă şi va vesti poporul;
4. De va auzi cineva sunetul trâmbiţei, dar nu se va păzi, când va
veni sabia şi-l va prinde, sângele aceluia va fi asupra capului
său.
5. Pentru că a auzit glasul trâmbiţei şi nu s-a păzit, sângele lui
va fi asupra lui; iar cel ce se va păzi îşi va scăpa viaţa
sa.
6. Dacă însă străjerul a văzut sabia venind şi nu a sunat din
trâmbiţă şi poporul n-a fost vestit şi va veni sabia şi va ridica
viaţa cuiva, acela a fost răpit pentru păcatele lui, dar sângele
lui îl voi cere din mâna străjerului.
7. Şi pe tine, fiul omului, te-am pus Eu străjer casei lui Israel
şi tu vei auzi cuvânt din gura Mea şi îl vei vesti din partea
Mea.
8. Când Eu voi zice păcătosului: "Păcătosule, vei muri", şi tu nu-i
vei grăi nimic, ca să vesteşti pe păcătos să se abată de la calea
lui, atunci păcătosul acela va muri pentru păcatele sale, iar
sângele lui îl voi cere din mâna ta.
9. Iar dacă tu ai vestit pe păcătos să se abată de la calea lui şi
să se întoarcă de la ea, şi el nu s-a abătut de la calea lui,
atunci el va muri pentru păcatele lui, iar tu ţi-ai scăpat
viaţa.
10. Şi tu, fiul omului, spune casei lui Israel: Voi ziceţi aşa:
"Nelegiuirile noastre şi păcatele noastre sunt asupra noastră şi ne
stingem în ele; cum vom putea dar să trăim?"
11. Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de
adevărat că Eu nu voiesc moartea. păcătosului, ci ca păcătosul să
se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă,
întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriţi
voi, casa lui Israel?
12. Şi tu, fiul omului, spune fiilor poporului tău: Dreptatea
dreptului nu-l va scăpa în ziua păcătuirii lui şi nelegiuitul nu va
cădea pentru nelegiuirea sa în ziua întoarcerii sale de la
nelegiuirea sa, precum nici dreptul în ziua păcătuirii sale nu va
putea rămâne cu viaţă pentru dreptatea sa.
13. Când voi zice dreptului că va fi viu, iar el se va încrede în
dreptatea sa şi va face nedreptate, atunci nu se va mai pomeni
toată dreptatea lui, ci el va muri pentru tot răul pe care l-a
făcut.
14. Şi când voi zice păcătosului: "Vei muri", dar el se va întoarce
de la păcatele sale şi va face judecată şi dreptate,
15. Dacă acest păcătos va înapoia zălogul, pentru cele răpite va
despăgubi, va umbla după legile vieţii, nefăcând nimic rău, atunci
el va fi viu şi nu va muri.
16. Nici unul din păcatele sale, pe care le-a făcut, nu i se vor
pomeni şi, pentru că a început a face dreptate şi judecată, va fi
viu.
17. Fiii poporului tău zic: "Calea Domnului nu este dreaptă!" Dar
nedreaptă este calea lor.
18. Dacă dreptul se va abate de la dreptatea sa şi va începe să
facă nelegiuire, va muri pentru aceasta.
19. De asemenea, dacă nelegiuitul s-a întors de la nelegiuirea sa
şi a început să facă judecată şi dreptate, pentru aceasta el va
trăi.
20. Voi însă ziceţi: "Calea Domnului este nedreaptă". Eu vă voi
judeca pe voi, casa lui Israel, şi voi judeca pe fiecare după
purtările lui".
21. În anul al doisprezecelea după robirea noastră, în ziua a
cincea a lunii a zecea, a venit la mine unul din cei scăpaţi din
Ierusalim şi mi-a spus: "Cetatea este dărâmată!"
22. Mâna Domnului a fost peste mine, seara, încă înainte de a veni
acest fugar; iar dimineaţa, când a venit acesta la mine, Domnul îmi
deschisese gura şi nu mai eram mut, ei mi se deschisese
gura.
23. Şi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
24. Fiul omului, cei ce trăiesc în locurile pustiite din ţara lui
Israel zic: "Avraam a fost unul şi a primit în stăpânire ţara
aceasta, iar noi suntem mulţi; deci nouă ne este dată în stăpânire
ţara aceasta.
25. De aceea spune-le: "Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Voi mâncaţi
mâncare cu sânge; vă ridicaţi ochii spre idolii voştri şi vărsaţi
sânge şi apoi voiţi să stăpâniţi ţara?
26. Voi vă rezemaţi pe sabia voastră, faceţi ticăloşii, vă
pângăriţi femeile unii altora şi apoi voiţi să stăpâniţi
ţara?
27. Iată ce să le spui: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Precum este
adevărat că Eu sunt viu, tot aşa de adevărat este că cei ce
locuiesc în locurile pustiite vor cădea de sabie; iar cel ce se
află în câmp, pe acela îl voi da fiarelor spre mâncare, iar cei din
cetăţi şi din peşteri vor muri de ciumă.
28. Şi voi face din ţară un pustiu şi o singurătate, trufia puterii
ei va înceta, şi munţii lui Israel se vor pustii, încât nici un
trecător nu va mai trece prin ei.
29. Şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, când voi face ţara
pustietatea pustietăţilor pentru toate ticăloşiile pe care le-au
făcut ei.
30. Iar despre tine, fiul omului, fiii poporului tău grăiesc pe la
ziduri şi pe la uşile caselor şi zice unul către altul şi frate
către frate: "Mergeţi de vedeţi ce cuvânt a ieşit de la
Domnul!"
31. Şi ei vin la tine, ca la o adunare de petrecere; poporul Meu se
aşază înaintea ta şi ascultă cuvintele tale. Dar nu le împlineşte;
căci ei cu gura lor fac din acestea o petrecere, iar inima lor e
târâtă după poftele lor.
32. Iată că tu eşti pentru ei un cântăreţ plăcut, cu glas frumos şi
care cântă bine din instrumentul său; ei ascultă cuvintele tale,
dar nimeni nu le împlineşte,
33. Iar când aceste lucruri vor veni, şi iată că ele vin, atunci
vor şti că în mijlocul lor era un prooroc".
CAPITOLUL 34
Păstorii necredincioşi şi făgăduinţa păstorului
bun.
l. Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
2. "Fiul omului, prooroceşte împotriva păstorilor lui Israel,
prooroceşte şi le spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Vai de
păstorii lui Israel, care s-au păstorit pe ei înşişi! Păstorii nu
trebuia ei oare să păstorească turma?
3. Dar voi aţi mâncat grăsimea şi cu lâna v-aţi îmbrăcat; oile cele
grase le-aţi junghiat, iar turma n-aţi păscut-o.
4. Pe cele slabe nu le-aţi întărit; oaia bolnavă n-aţi lecuit-o şi
pe cea rănită n-aţi legat-o; pe cea rătăcită n-aţi întors-o şi pe
cea pierdută n-aţi căutat-o, ci le-aţi stăpânit cu asprime şi
cruzime.
S. Şi ele, neavând păstor, s-au risipit şi, risipindu-se, au ajuns
mâncarea tuturor fiarelor câmpului.
6. De aceea rătăcesc oile Mele prin toţi munţii şi pe tot dealul
înalt; împrăştiatu-s-au oile Mele peste toată faţa pământului şi
nimeni nu îngrijeşte de ele şi nimeni nu le caută.
7. De aceea, ascultaţi păstori, cuvântul Domnului:
8. Precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot
aşa este de adevărat că voi face dreptate; pentru că oile Mele au
fost lăsate pradă şi fără păstor, oile Mele au ajuns mâncarea
tuturor fiarelor câmpului, iar păstorii Mei n-au purtat grijă de
oile Mele, ci păstorii s-au păscut pe ei înşişi şi oile Mele nu
le-au păscut.
9. De aceea ascultaţi, păstori, cuvântul Domnului.
10. Asa zice Domnul Dumnezeu: Iată Eu vin la păstori; le voi cere
înapoi oile Mele din mâna lor şi îi voi împiedica să nu mai pască
oile Mele şi nu se vor mai paşte păstorii pe ei înşişi şi voi
smulge oile Mele din gura lor şi ele nu vor mai fi pentru ei o
pradă de sfâşiat.
11. Căci aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată Eu Însumi voi purta grijă
de oile Mele şi le voi cerceta.
12. Cum cercetează păstorul turma sa în ziua când se află în
mijlocul turmei sale risipite, aşa voi cerceta şi Eu oile Mele şi
le voi aduna din toate locurile, unde au fost ele risipite în ziua
cea ceţoasă şi întunecată.
13. Le voi face să iasă din mijlocul popoarelor, le voi aduna din
diferite ţări şi le voi aduce în ţara lor şi le voi paşte prin
munţii lui Israel, pe lângă cursurile de apă şi prin toate locurile
de locuit ale ţării acesteia.
14. Le voi paşte în păşune bună şi staulul va fi pe munţii cei
înalţi ai lui Israel; acolo se vor odihni ele, în staul bun şi vor
paşte în păşune grasă în munţii lui Israel.
15. Eu voi paşte oile Mele şi Eu le voi odihni, zice Domnul
Dumnezeu.
16. Oaia pierdută şi rătăcită o voi întoarce la staul, pe cea
rănită o voi lega şi pe cea bolnavă o voi întări, iar pe cea grasă
şi tare o voi păzi şi voi păstori cu dreptate.
17. Iar despre voi, oile Mele, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată voi
face judecată între oaie şi oaie, între berbec şi ţap.
18. Oare nu vă ajunge că paşteţi în păşune bună, iar ce rămâne
călcaţi cu picioarele voastre şi că beţi apă curată, iar pe cea
care rămâne o tulburaţi cu picioarele voastre,
19. Asa că oile Mele sunt nevoite să se hrănească cu ceea ce este
călcat de picioarele voastre şi să bea ceea ce este tulburat de
picioarele voastre?"
20. De aceea aşa le zice Domnul Dumnezeu: "Iată Eu Însumi voi face
judecată între oaia grasă şi oaia slabă.
21. Deoarece voi izbiţi cu umărul, cu şoldul şi cu coarnele
voastre, împungeţi pe toate oile bolnăvicioase, până când le
scoateţi afară,
22. Eu voi veni să scap oile Mele, ca să nu mai fie pradă şi voi
judeca între oaie şi oaie.
23. Voi pune peste ele un singur păstor, care le va paşte;
voi pune pe robul Meu David; el le va paşte şi el va fi păstorul
lor.
24. Iar Eu, Domnul, le voi fi Dumnezeu, iar robul Meu David va fi
prinţ între ei. Eu, Domnul, am grăit acestea.
25. Voi încheia cu acela legământul păcii şi voi depărta din ţară
fiarele sălbatice, încât oile Mele să trăiască în siguranţă în
pustiu şi să doarmă în pădure.
26. Voi dărui lor şi împrejurimilor muntelui Meu binecuvântare şi
ploaie le voi trimite la vreme; ploi de binecuvântare vor fi
acestea.
27. Pomul din câmp îşi va da rodul său şi pământul îşi va da
roadele sale şi oile Mele vor fi în siguranţă pe pământul lor şi
vor şti că Eu sunt Domnul, când voi sfărâma cătuşele jugului lor şi
le voi scăpa din mâinile celor ce le-au robit.
28. Nu vor mai fi ele pradă popoarelor şi fiarele câmpului nu le
vor mai sfâşia; ele vor trăi în siguranţă şi nimeni nu le va mai
tulbura.
29. Voi face acolo sădire vestită şi nu vor mai pieri de foame pe
pământ, nici nu vor mai suferi ocară de la popoare.
30. Şi vor şti că Eu, Domnul Dumnezeul lor, sunt cu ele, iar ele,
casa lui Israel, sunt poporul Meu, zice Domnul Dumnezeu.
31. Şi voi, oile Mele, sunteţi turma pe care o pasc, iar Eu sunt
Dumnezeul vostru, zice Domnul Dumnezeu.
CAPITOLUL 35
Proorocie împotriva Edomului.
l. Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
2. "Fiul omului, întoarce-ţi faţa spre muntele Seir şi prooroceşte
împotriva lui,
3. Şi spune-i: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată Eu sunt împotriva
ta, munte Seir, şi-Mi voi întinde mâna împotriva ta şi te voi face
pustiu şi nelocuit.
4. Cetăţile tale le voi preface în ruine şi tu însuţi vei fi
pustiit şi vei şti că Eu sunt Domnul;
5. Fiindcă ai duşmănie veşnică şi ai dat pe fiii lui Israel în mâna
sabiei în timpul necredinţei lor, în vremea pieirii
desăvârşite,
6. De aceea, precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul
Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că te voi umple de sânge şi
sângele te va urmări; şi pentru că tu n-ai urât vărsarea de sânge,
de aceea sângele te va şi urmări.
7. Voi face muntele Seir o singurătate şi un pustiu; voi nimici pe
oricine străbate ţara.
8. Şi voi umple înălţimile lui de ucişii lui. Pe dealurile tale, în
văile tale şi în toate văgăunile tale vor cădea răpuşi de
sabie.
9. Te voi face pustiu veşnic şi în cetăţile tale nu vor mai trăi
oameni, şi veţi şti că Eu sunt Domnul.
10. De vreme ce tu ai zis: "Aceste două popoare şi aceste două ţări
vor fi ale mele şi le voi stăpâni", cu toate că Domnul era
acolo,
11. De aceea precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul
Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că Mă voi purta cu tine după
măsura urii tale şi a pizmei tale, pe care le-ai arătat către ele,
şi Mă voi face cunoscut lor, când te voi judeca.
12. Atunci vei şti că Eu, Domnul, am auzit toate hulele tale pe
care le-ai rostit împotriva munţilor lui Israel, zicând: "S-au
pustiit şi ne sunt daţi nouă spre mâncare!"
13. Auzit-am că v-aţi lăudat înaintea Mea cu limba voastră şi aţi
înmulţit vorbele voastre împotriva Mea.
14. Aşa zice Domnul Dumnezeu: Când tot pământul se va bucura, pe
tine te voi face pustiu.
15. Cum te-ai bucurat tu, că partea casei lui Israel s-a pustiit,
aşa voi face şi cu tine: pustiit vei fi, munte Seir, şi împreună cu
tine şi tot Edomul şi vor şti că Eu sunt Domnul".
CAPITOLUL 36
Făgăduinţa mântuirii lui Israel.
1. "Şi tu, fiul omului, prooroceşte asupra munţilor lui Israel
şi spune: "Munţii lui Israel, ascultaţi cuvântul
Domnului.
2. Aşa zice Domnul Dumnezeu: Deoarece vrăjmaşul grăieşte despre voi
şi zice: "Aha, şi înălţimile cele veşnice au ajuns moştenirea
noastră",
3. De aceea prooroceşte şi spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu:
Pentru că vă pustiesc, şi anume pentru că vă pustiesc şi vă înghit
din toate părţile, ca să ajungeţi moştenirea celorlalte popoare şi
aţi ajuns clevetirea şi ocara oamenilor,
4. De aceea, munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului
Dumnezeu: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu către munţi şi dealuri.,
către văi şi vâlcele, către ruinele pustii şi către cetăţile
părăsite, care au ajuns pradă şi ocară celorlalte popoare de
primprejur;
5. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: În focul zelului Meu am
rostit cuvânt împotriva celorlalte popoare şi împotriva întregului
Edom, care au socotit ţara Mea ca moştenire a lor, şi s-au bucurat
din toată inima lor şi cu tot dispreţul sufletului lor, ca să-i
jefuiască roadele.
6. De aceea rosteşte proorocie asupra ţării lui Israel şi spune
munţilor şi dealurilor, văilor şi vâlcelelor: Aşa zice Domnul
Dumnezeu: Iată Eu am rostit aceasta în zelul urgiei Mele, pentru că
voi purtaţi asupra voastră ocara neamurilor.
7. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Ridicatu-Mi-am mâna cu
jurământ, că popoarele care sunt împrejurul vostru vor purta ele
singure ruşinea lor.
8. Iar voi, munţii lui Israel, veţi întinde ramurile voastre şi
veţi aduce roadele voastre poporului Meu Israel; că se apropie
venirea lui.
9. Căci iată Eu Mă întorc spre voi şi veţi fi lucraţi şi
semănaţi.
10. Şi voi aşeza pe voi mulţime de oameni, toată casa lui Israel.
Cetăţile vor fi locuite şi ruinele zidite din nou.
11. Voi înmulţi la voi oamenii şi dobitoacele; se vor prăsi acestea
şi se vor înmulţi şi vă voi face să fiţi locuiţi, ca şi mai înainte
şi vă voi face bine mai mult decât altă dată şi veţi şti că Eu sunt
Domnul.
12. Voi aduce pe voi oameni, pe poporul Meu Israel şi ei te vor
stăpâni pe tine, ţară, şi tu vei fi moştenirea lor şi nu-i vei mai
lipsi de copiii lor".
13. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Pentru că se zice despre voi: "Tu
eşti o rară care mănânci oameni şi lipseşti neamul tău de copiii
săi",
14. De aceea nu vei mai mânca pe oameni şi pe poporul tău nu-l vei
mai lipsi de copiii săi, zice Domnul Dumnezeu.
15. Şi nu vei mai auzi batjocuri de la popoare şi hulă de la
neamuri nu vei mai purta pe obrazul tău; pe poporul tău de acum
înainte nu-l vei mai lipsi de capii", zice Domnul
Dumnezeu.
16. Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
17. "Fiul omului, când casa lui Israel trăia în ţara sa, au
pângărit-o cu purtarea lor şi cu faptele lor; căile lor erau
înaintea feţei Mele ca necurăţenia femeii în timpul regulei
ei;
18. Eu am vărsat asupra lor mânia Mea pentru sângele pe care l-au
vărsat în ţară şi pentru că au întinat-o cu idolii lor.
19. I-am risipit printre neamuri şi au fost împrăştiaţi prin ţările
străine; după purtările lor şi după faptele lor i-am
judecat.
20. Şi au mers la neamurile la care s-au dus şi au necinstit numele
Meu cel sfânt, încât se zicea despre ei: "Acesta este poporul
Domnului, care a ieşit din ţara sa".
21. Am luat aminte la numele Meu cel sfânt, pe care l-a necinstit
casa lui Israel printre popoarele la care s-a dus.
22. Şi de aceea spune casei lui Israel: Aşa grăieşte Domnul
Dumnezeu: Aceasta o fac nu pentru voi, casa lui Israel, ci pentru
numele Meu cel sfânt pe care l-aţi necinstit voi printre neamurile
la care aţi mers.
23. Voi sfinţi numele Meu cel mare care a fost necinstit la
neamurile printre care l-aţi necinstit voi, şi vor şti neamurile că
Eu sunt Domnul, zice Domnul Dumnezeu, când Mă voi sfinţi în voi,
înaintea ochilor lor.
24. De aceea vă voi scoate dintre neamuri şi din toate ţările vă
voi aduna şi vă voi aduce în pământul vostru.
25. Şi vă voi stropi cu apă curată şi vă veţi curăţi de toate
întinăciunile voastre şi de toţi idolii voştri vă voi
curăţi.
26. Vă voi da inimă nouă şi duh nou vă voi da; voi lua din trupul
vostru inima cea de piatră şi vă voi da inimă de carne.
27. Pune-voi înăuntrul vostru Duhul Meu şi voi face ca să umblaţi
după legile Mele şi să păziţi şi să urmaţi rânduielile
Mele.
28. Veţi locui în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri şi veţi
fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.
29. Vă voi scăpa de toate necurăţiile voastre şi voi chema pâinea
şi o voi înmulţi şi nu vă voi lăsa să suferiţi de foame.
30. Voi înmulţi fructele în pom şi roadele în câmp, ca să nu mai
suferiţi de acum înainte ocara neamurilor din pricina
foametei.
31. Atunci vă veţi aduce aminte de purtările voastre cele rele şi
de faptele voastre care n-au fost bune şi vă veţi scârbi de voi
înşivă pentru nelegiuirile voastre şi pentru ticăloşiile
voastre.
32. Ştiut să vă fie, că nu pentru voi, zice Domnul Dumnezeu, voi
face aceasta. Roşiţi şi vă ruşinaţi de căile voastre, casa lui
Israel!"
33. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "În ziua aceea, când vă voi curăţi de
toate fărădelegile voastre şi voi face să fie cetăţile locuite,
când aşezările dărâmate vor fi iarăşi zidite,
34. Şi pământul cel pustiit, care în ochii oricărui trecător era o
pustietate, va fi lucrat,
35. Atunci se va zice: "Acest pământ, altă dată pustiit, s-a făcut
ca grădina Edenului şi cetăţile acestea pustiite şi dărâmate sunt
iarăşi întărituri locuite".
36. Şi neamurile care vor rămâne împrejurul vostru, vor şti că Eu,
Domnul, zidesc din nou cele ruinate şi sădesc cele pustiite. Eu,
Domnul, am zis şi fac".
37. Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: "Iată încă şi pentru aceasta voi
lăsa casa lui Israel să Mă caute; îi voi înmulţi pe oamenii săi ca
pe o turmă.
38. Cum sunt de multe oile de jertfă în Ierusalim, în timpul
sărbătorilor, aşa vor fi pline de oameni cetăţile pustiite, şi vor
şti că Eu sunt Domnul".
CAPITOLUL 37
Vedenia oaselor uscate. Alcătuirea din nou a trupului şi
învierea morţilor.
l. Fost-a mâna Domnului peste mine şi m-a dus Domnul cu Duhul şi
m-a aşezat în mijlocul unui câmp plin de oase omeneşti,
2. Şi m-a purtat împrejurul lor; dar iată oasele acestea erau
foarte multe pe faţa pământului şi uscate de tot.
3. Şi mi-a zis Domnul: "Fiul omului, vor învia, oasele acestea?"
Iar eu am zis: "Dumnezeule, numai Tu ştii aceasta".
4. Domnul însă mi-a zis: "Prooroceşte asupra oaselor acestora şi le
spune: Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului!
5. Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu oaselor acestora: Iată Eu voi face
să intre în voi duh şi veţi învia.
6. Voi pune pe voi vine şi carne va creşte pe voi; vă voi acoperi
cu piele, voi face să intre în voi duh şi veţi învia şi veţi şti că
Eu sunt Domnul".
7. Proorocit-am deci cum mi se poruncise. şi când am proorocit,
iată s-a făcut un vuiet şi o mişcare şi oasele au început să se
apropie, fiecare os la încheietura sa.
8. Şi am privit şi eu şi iată erau pe ele vine şi crescuse carne şi
pielea le acoperea pe deasupra, iar duh nu era în ele.
9. Atunci mi-a zis Domnul: "Fiul omului, prooroceşte duhului,
prooroceşte şi spune duhului: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Duhule,
vino din cele patru vânturi şi suflă peste morţii aceştia şi vor
învia!"
10. Deci am proorocit eu, cum mi se poruncise, şi a intrat în ei
duhul şi au, înviat şi mulţime multă foarte de oameni s-au ridicat
pe picioarele lor.
11. Şi mi-a zis iarăşi Domnul: "Fiul omului, oasele acestea sunt
toată casa lui Israel. Iată ei zic: "S-au uscat oasele noastre şi
nădejdea noastră a pierit; suntem smulşi din rădăcină".
12. De aceea prooroceşte şi le spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu:
Iată, Eu voi deschide mormintele voastre şi vă voi scoate pe voi,
poporul Meu, din mormintele voastre şi vă voi duce în ţara lui
Israel.
13. Astfel veţi şti că Eu sunt Domnul, când voi deschide mormintele
voastre şi vă voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele
voastre.
14. Şi voi pune în voi Duhul Meu şi veţi învia şi vă voi aşeza în
ţara voastră şi veţi şti că Eu, Domnul, am zis aceasta şi am
făcut", zice Domnul.
15. Fost-a iarăşi către mine cuvântul Domnului şi mi-a
zis:
16. "Iar tu, fiul omului, ia-ţi un toiag şi scrie pe el: "Lui Iuda
şi fiilor lui Israel, care sunt uniţi cu el". şi să mai iei un
toiag şi să scrii pe el: "Lui Iosif". Acesta este toiagul lui
Efraim şi a toată casa lui Israel, care este unită cu el.
17. Apoi să le apropii unul de altul încât ele să fie în mâna ta ca
un singur toiag.
18. Iar când te vor întreba fiii poporului tău: "Nu ne vei tălmăci
oare şi nouă ce înseamnă ceea ce ai în mână?
19. Tu să le spui: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată Eu voi lua
toiagul lui Iosif, care este în mâna lui Efraim şi a seminţiilor
lui Israel unite cu el şi le voi împreuna cu toiagul lui Iuda şi
voi face din ele un singur toiag şi vor fi în mâna Mea
una.
20. Când însă amândouă toiegele pe care vei scrie vor fi în mâna ta
înaintea ochilor lor,
21. Atunci să le spui: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată, Eu voi
lua pe fiii lui Israel din mijlocul neamurilor, printre care se
află, îi voi aduna din toate părţile şi-i voi aduce în ţara
lor;
22. Iar în ţara aceasta, pe munţii lui Israel, îi voi face un
singur neam şi un singur rege va fi peste toţi; nu vor mai fi două
neamuri şi în viitor nu se vor mai împărţi în două
regate;
23. Nu se vor mai pângări cu idolii lor, cu urâciunile lor şi cu
toate păcatele lor. şi voi izbăvi de toate fărădelegile pe care
le-au săvârşit, îi voi curăţi şi vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi
Dumnezeul lor.
24. Iar robul Meu David va fi rege peste ei şi păstorul lor al
tuturor, şi ei se vor purta după cum cer poruncile Mele şi legile
Mele le vor păzi şi le vor împlini.
25. Vor locui ţara pe care am dat-o Eu robului Meu Iacov, unde au
trăit părinţii lor; acolo vor locui ei şi copiii lor în veci; iar
robul Meu David va fi peste ei rege în veac.
26. Voi încheia cu ei un legământ al păcii, legământ veşnic voi
avea cu ei. Voi pune rânduială la ei, îi voi înmulţi şi voi aşeza
în mijlocul lor locaşul Meu pe veci.
27. Fi-va locaşul Meu la ei şi voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi
poporul Meu.
28. Atunci vor şti popoarele că Eu sunt Domnul Care sfinţeşte pe
Israel, când locaşul Meu va fi veşnic în mijlocul lor".
CAPITOLUL 38
Proorocie împotriva lui Gog şi Magog.
l. Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
2. "Fiul omului, întoarce-îi faţa spre Gog din ţara lui Magog,
regele lui Roş, al lui Meşec şi al lui Tubal; prooroceşte împotriva
lor,
3. Şi spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată, Eu sunt împotriva
ta, Gog, rege al lui Roş şi al lui Meşec şi al lui Tubal!
4. Te voi prinde, voi pune zăbale în fălcile tale şi te voi scoate
pe tine şi toată oştirea ta, caii şi toţi călăreţii strălucit
îmbrăcaţi, ceată mare cu platoşe şi cu scuturi, toţi înarmaţi cu
săbii;
5. Şi cu ei voi scoate pe Perşi, pe Etiopieni şi pe Libieni, toţi
cu scuturi şi coifuri;
6. Şi pe Gomer cu toate oştirile lui; casa lui Togarma din hotarele
de la miazănoapte, cu toate oştirile lui şi voi mai scoate şi alte
multe popoare cu tine.
7. Găteşte-te şi fii gata, tu ai toată mulţimea ta strânsă
împrejurul tău, şi fii căpetenia lor.
8. După zile multe tu vei primi porunci. În anii de pe urmă vei
veni în ţara izbăvită de sabie, ai cărei locuitori au fost adunaţi
dintr-o mulţime de popoare, în munţii lui Israel, care au fost mult
timp pustiiţi. De când au fost despărţiţi de celelalte popoare, ei
locuiesc toţi în siguranţă.
9. Şi tu te vei ridica, cum se ridică furtuna şi te vei duce ca
norul, ca să acoperi tara, tu şi toată oastea ta şi multe popoare
împreună cu tine.
10. Aşa zice Domnul Dumnezeu: n ziua aceea îţi vor veni gânduri în
mintea ta şi vei face planuri rele,
11. şi vei zice: "Mă voi ridica împotriva unei ţări fără apărare,
voi merge împotriva oamenilor paşnici care trăiesc în siguranţă,
căci aceia toţi trăiesc în cetăţi fără ziduri şi n-au nici porţi,
nici zăvoare,
12. Ca să fac jaf şi să iau pradă, punând mâna pe ruinele locuite
din nou şi pe poporul cel adunat din mijlocul neamurilor, care
creşte turme şi strânge averi şi care locuieşte în mijlocul
pământului".
13. Şeba, Dedan şi negustorii Tarsisului cu toţi puii de lei ai lor
vor zice: "Ai venit tu oare ca să faci jaf, ai adunat taberile
tale, ca să faci pradă, să iei argint şi aur, să ridici dobitoace
şi avere şi să apuci pradă mare?"
14. De aceea, rosteşte proorocie, fiul omului, şi spune lui Gog:
Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Nu este aşa oare că în ziua când
poporul Meu Israel va trăi în siguranţă, tu vei porni la
drum?
15. Şi vei pleca de la locul tău, din hotarele de la miazănoapte,
tu şi multe popoare împreună cu tine, toţi călări pe cai, tabără
mare şi oştire nenumărată?
16. Şi te vei ridica împotriva poporului Meu, împotriva lui Israel,
ca un nor care acoperă pământul; aceasta va fi în zilele cele de pe
urmă când te voi aduce împotriva ţării Mele, ca popoarele să Mă
cunoască pe Mine, când Eu voi fi arătat sfinţenia Mea înaintea
ochilor lor, asupra ta, o, Gog!
17. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Nu eşti tu, oare, acelaşi despre
care am grăit Eu în zilele cele de demult prin robii Mei, proorocii
lui Israel, care au proorocit în vremurile acelea că te voi aduce
împotriva lor?
18. Şi în ziua aceea, când Gog va veni împotriva ţării lui Israel,
zice Domnul Dumnezeu, mânia Mea se va aprinde pe faţa
Mea.
19. Şi în zelul Meu, în văpaia urgiei Mele am zis: Cu adevărat în
ziua aceea va fi un mare cutremur în ţara lui Israel.
20. Atunci vor tremura înaintea Mea peştii mării şi păsările
cerului, fiarele câmpului şi toate târâtoarele care se târăsc pe
pământ şi toţi oamenii care sunt pe fata pământului; şi se vor
prăbuşi munţii, stâncile se vor dărâma şi toate zidurile vor cădea
la pământ.
21. Prin toţi munţii Mei voi chema sabia împotriva lui, zice Domnul
Dumnezeu; sabia fiecărui om va fi împotriva fratelui său.
22. Şi îl voi pedepsi cu ciumă şi vărsare de sânge; voi vărsa
asupra lui şi a taberilor lui şi asupra multor popoare care sunt cu
el, ploaie potopitoare şi grindină de piatră, foc şi
pucioasă;
23. Voi arăta slava Mea şi sfinţenia Mea şi Mă voi arăta înaintea
ochilor multor popoare şi vor şti că Eu sunt Domnul".
CAPITOLUL 39
Urmarea proorociei contra lui Gog şi Magog.
l. "Iar tu, fiul omului, rosteşte proorocie împotriva lui Gog şi
spune: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată, Eu sunt împotriva ta,
Gog, prinţul lui Roş, al lui Meşec şi al lui `Tubal!
2. Te voi ademeni şi te voi trage, te voi scoate din hotarele de la
miazănoapte şi te voi aduce în munţii lui Israel.
3. Acolo voi scoate aurul tău din mâna stângă a ta şi voi arunca
săgeţile tale din mâna dreaptă a ta.
4. Cădea-vei în munţii lui Israel, tu şi toate oştile tale şi
popoarele cele ce sunt cu tine; şi te voi da spre mâncare la tot
felul de păsări de pradă şi fiarelor câmpului.
5. Cădea-vei în câmp deschis, căci Eu am spus acestea", zice Domnul
Dumnezeu.
6. "Şi voi trimite foc în pământul lui Magog şi asupra locuitorilor
insulelor, care trăiesc fără grijă şi vor şti că Eu sunt
Domnul.
7. Voi arăta numele Meu cel sfânt poporului Meu Israel şi nu voi
mai lăsa de acum să se necinstească sfânt numele Meu şi vor şti
neamurile că Eu sunt Domnul cel sfânt în Israel.
8. Iată, aceasta va veni şi se va împlini, zice Domnul Dumnezeu;
aceasta este ziua aceea de care am grăit Eu.
9. Atunci locuitorii cetăţilor lui Israel vor ieşi şi vor aprinde
foc, vor arde armele, scuturile, pavezele, arcurile, săgeţile;
lăncile şi suliţele; şapte ani le vor arde.
10. Nu vor aduce lemne din câmp, nici nu var tăia din pădure, ci
vor arde numai arme; vor jefui pe jefuitorii lor şi vor prăda pe
prădătorii for, zice Domnul Dumnezeu.
11. În ziua aceea voi da lui Gog loc de mormânt, în Israel, valea
trecătorilor, la răsărit de Marea Moartă şi mormântul acela va
împiedica pe trecători; acolo vor îngropa pe Gog şi toată tabăra
lui şi vor numi valea aceea Valea taberei lui Gog.
12. Şapte luni îi va îngropa casa lui Israel, ca să cureţe
ţara.
13. Tot poporul ţării îi va îngropa şi va fi vestită la ei ziua în
care Mă voi preaslăvi, zice Domnul Dumnezeu;
14. Apoi se vor ridica oameni care să cutreiere necontenit ţara şi
cu ajutorul trecătorilor să îngroape pe cei ce au rămas pe faţa
pământului, ca să cureţe ţara; iar după trecerea a şapte luni, vor
începe să facă cercetări.
15. Şi când cineva din cei ce cutreieră ţara va vedea os de om, va
pune semn lângă el până ce groparii îl vor îngropa în Valea taberei
lui Gog.
16. Numele cetăţii va fi Hamona (cimitir). Şi aşa vor curăţi ei
ţara".
17. "Aşa zice Domnul Dumnezeu: Iar tu, fiul omului, spune la tot
felul de păsări şi tuturor fiarelor câmpului: "Adunaţi-vă şi
mergeţi din toate părţile, adunaţi-vă la jertfa Mea, pe care o voi
junghia Eu pentru voi, la jertfa cea mare din munţii lui Israel şi
veţi mânca acolo carne şi veţi bea sânge.
18. Carnea războinicilor o veţi mânca şi veţi bea sângele
căpeteniilor pământului, al berbecilor, al mieilor, al ţapilor, al
viţeilor şi al tuturor celor îngrăşaţi din Vasan;
19. Veţi mânca grăsime până vă veţi sătura şi veţi bea sânge până
vă veţi îmbăta din jertfa Mea, pe care o voi junghia pentru
voi.
20. şi vă veţi sătura la masa Mea de cai şi de călăreţi, de
războinici şi de tot felul de ostaşi, zice Domnul
Dumnezeu.
21. Voi arăta slava Mea între neamuri, şi toate neamurile vor vedea
judecata Mea, pe care o voi săvârşi Eu, şi mâna Mea, pe care o voi
pune asupra lor.
22. Atunci va şti casa lui Israel că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor,
din ziua de astăzi înainte.
23. Popoarele de asemenea vor cunoaşte că neamul lui Israel a fost
dus în robie pentru nedreptatea lui; pentru că ei s-au purtat cu
necredincioşie înaintea Mea, am ascuns Eu faţa şi i-am dat pe mâna
vrăjmaşilor lor şi au căzut ei cu toţii de sabie;
24. Pentru necurăţiile lor şi pentru fărădelegile lor am făcut Eu
aceasta cu ei şi Mi-am ascuns Eu faţa de la dânşii.
25. De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: Acum voi întoarce
prizonierii lui Iacov, Mă voi îndura de toată casa lui Israel şi
voi fi zelos pentru numele Meu cel sfânt.
26. Ei vor uita ocara lor şi toate nelegiuirile lor pe care le-au
făcut înaintea Mea, când vor trăi în ţara lor în siguranţă şi
nimeni nu-i va tulbura.
27. Când îi voi întoarce dintre popoare şi-i voi aduna dintre
ţările vrăjmaşilor lor şi-Mi voi arăta în ei sfinţenia Mea înaintea
ochilor a multor neamuri.
28. Atunci vor şti că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor, când, după ce
i-am risipit printre popoare, iarăşi îi voi aduna în ţara lor şi nu
voi mai lăsa acolo nici unul din ei.
29. Şi nu voi mai ascunde de ei faţa Mea pentru că voi revărsa
duhul Meu asupra casei lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.
CAPITOLUL 40
Vedenia zidirii templului.
1. În anul al douăzeci şi cincilea după robirea noastră, la
începutul anului, în ziua a zecea a lunii, la paisprezece ani după
dărâmarea cetăţii Ierusalimului, tocmai în ziua aceea a fost mâna
Domnului peste mine şi m-a dus în ţara lui Israel.
2. Dar am fost dus acolo în nişte vedenii dumnezeieşti şi am fost
aşezat pe un munte foarte înalt. Pe acest munte, pe partea lui de
miazăzi, era un fel de ziduri de cetate.
3. Am fost dus acolo şi iată era un om, a cărui înfăţişare era ca
înfăţişarea aramei strălucitoare, el avea în mână o sfoară de in şi
o prăjină de măsurat şi stătea la poartă.
4. Omul acela mi-a zis: "Fiul omului, priveşte cu ochii tăi,
ascultă cu urechile tale ş ia aminte la toate câte am să-ţi arăt,
căci de aceea ai fost tu adus aici, ca să-ţi arăt acestea. Să
vesteşti casei lui Israel tot ce vei vedea".
5. Iată, un zid înconjura templul pe dinafară de jur împrejur şi în
mâna omului aceluia era o prăjină de măsurat, lungă de şase coţi,
socotind cotul cât lungimea mâinii de la cot în jos, cu palmă cu
tot. Omul acela a măsurat zidul şi era gros de o prăjină şi înalt
tot de o prăjină.
6. Apoi a mers la poarta cea cu faţa spre răsărit, se urcă pe cele
şapte trepte ale ei şi găsi terasa ei lată de o prăjină şi terasa
cea dinăuntru lată tot de o prăjină.
7. Fiecare din odăile laterale avea lungimea de o prăjină şi
lăţimea tot de o prăjină, iar tinda dintre odăi era de cinci
coţi.
8. Apoi a măsurat pridvorul porţii dinăuntru, şi era de o
prăjină.
9. Iar pridvorul celălalt a avut la măsurătoare opt coţi şi stâlpii
câte doi coţi. Acest pridvor era la poartă, înăuntru, spre
templu.
10. Odăi de pază la porţile dinspre răsărit erau trei de o parte şi
trei de cealaltă parte; tustrele aveau aceeaşi măsură şi aceeaşi
măsură aveau şi stâlpii de o parte şi de cealaltă.
11. A măsurat apoi deschizătura porţii şi a găsit zece coţi lăţime
şi treisprezece coţi lungime.
12. Dinaintea odăilor de pază era o prispă de un cot şi la cele de
dincolo o prispă tot de un cot. Odăile de dincoace aveau şase coţi
şi tot şase coţi aveau şi odăile de dincolo.
13. Apoi a măsurat el faţa porţii, de la acoperişul unei camere
până la acoperişul celeilalte, douăzeci şi cinci de coţi în lăţime.
Uşile camerelor erau faţă în faţă.
14. La măsurarea pridvorului a măsurat douăzeci de coţi; dinaintea
pridvorului era o curte, în faţa porţii.
15. De la faţa de dinafară a porţii până la faţa ei dinăuntru erau
cincizeci de coţi.
16. Odăile de pază aveau ferestre cu gratii; asemenea ferestre erau
şi printre stâlpi, spre poartă de jur împrejur. Iar pe stâlpi erau
săpate ramuri de finic.
17. Apoi m-a dus omul acela în curtea cea din afară şl iată acolo
erau camere şi împrejurul curţii era făcut caldarâm de piatră. Pe
acel caldarâm erau treizeci de camere.
18. Caldarâmul acesta era pe laturile porţii, e răspunzând lungimii
lor. Acest caldarâm era mai jos.
19. A măsurat apoi lăţimea, de la poarta de jos până la marginea de
afară a curţii lăuntrice, o sută de coţi.
20. Apoi m-a dus spre miazănoapte şi iată, era şi acolo o poartă la
curtea cea de la margine, care dădea spre miazănoapte şi a măsurat
clădirea porţii cât e de lungă şi de lată;
21. Camerele de pe laturile ei şi prispele ei, trei de o parte şi
trei de alta, stâlpii ei erau de măsura celor de la poarta cea
dinspre răsărit; lungimea clădirii porţii, cincizeci de coţi şi
lăţimea, douăzeci şi cinci de coţi.
22. Ferestrele ei, prispele ei şi palmierii ei erau ca şi la poarta
care dădea spre răsărit; la ea duc şapte trepte şi înaintea ei are
pridvor.
23. Dinaintea ei, în curtea cea dinăuntru, este o poartă care dă
spre miazănoapte, ca şi cea care dă spre răsărit. Şi a măsurat de
la poarta curţii de la margine până la poarta curţii dinăuntru şi a
găsit o sută de coţi.
24. După aceea m-a dus spre miazăzi, unde era poarta de miazăzi; şi
a măsurat-o pe ea, stâlpii şi pridvorul; şi aveau aceeaşi
măsură.
25. Ferestrele camerelor şi ale pridvorului erau la fel cu
ferestrele clădirilor celorlalte două porţi; lungimea era de
cincizeci de coţi şi lăţimea de douăzeci şi cinci de
coţi.
26. Scara dinaintea ei era cu şapte trepte şi avea înaintea ei
pridvor; şi palmierii de podoabă erau unul pe un stâlp şi altul pe
alt stâlp de la intrare.
27. Şi în fala ei se afla poarta curţii celei dinăuntru. A măsurat
de la poarta de miazăzi până la poarta curţii celei dinăuntru o
sută de coţi.
28. Apoi m-a dus pe poarta de miazăzi în curtea cea dinăuntru; şi a
măsurat el poarta cea dinspre miazăzi şi a găsit aceeaşi
măsură.
29. Camerele ei de pe laturi, stâlpii ei şi pridvorul ei aveau
aceeaşi măsură. Împrejur, la camere şi la pridvor avea ferestre;
lungimea era de cincizeci de coţi şi lăţimea de douăzeci şi cinci
de coji.
30. Împrejur avea coridor lung de douăzeci şi cinci de coţi şi lat
de cinci.
31. Spre curtea cea de la margine, avea şi pridvor; pe stâlpii ei
erau palmieri săpaţi, iar scara dinaintea ei era cu opt
trepte.
32. Apoi m-a dus la poarta cea dinspre răsărit a curţii celei
dinăuntru şi a măsurat-o şi a găsit aceeaşi măsură.
33. Camerele ei cele de pe laturi, stâlpii ei şi pridvorul ei erau
de aceeaşi măsură. Împrejur avea ferestre la camere şi la pridvor.
Lungimea ei era de cincizeci de coţi şi lăţimea de douăzeci şi
cinci de coţi.
34. Pridvorul ei era spre curtea cea de la margine şi avea palmieri
săpaţi pe stâlpii ei de o parte şi de alta a intrării; iar scara ei
avea opt trepte.
35. După aceea m-a dus la poarta cea dinspre miazănoapte şi a
măsurat-o şi a găsit aceeaşi măsură.
36. Ea avea camere pe de lături, stâlpi, pridvor şi ferestre pe din
afară; în lungime avea cincizeci de coli, iar în lăţime douăzeci şi
cinci de coli.
37. Pridvorul ei era spre curtea cea de la margine şi palmieri avea
şi pe unul şi pe altul din stâlpii de la intrare; iar scara ei avea
opt trepte.
38. Mai era o cameră care se deschidea spre pridvorul porţii; acolo
se spăla jertfa arderii de tot.
39. Iar în pridvorul porţii erau două mese de o parte a intrării şi
două mese de cealaltă parte, pe care se tăiau jertfele arderii de
tot, jertfele pentru păcat şi jertfele pentru vină.
40. Pe latura din afară a pridvorului, spre răsărit, aproape de
intrarea porţii celei dinspre miazănoapte, se aflau două mese şi pe
cealaltă latură a pridvorului, spre apus, se aflau iar două
mese.
41. Aşadar erau patru mese de o parte şi patru mese de cealaltă
parte; în total opt mese, pe care se tăiau jertfele.
42. Patru mese, pentru pregătirea arderilor de tot, erau de piatră
cioplită, lungi de un cot şi jumătate şi late de un cot şi jumătate
şi înalte de un cot. Pe ele se puneau uneltele de junghiat,
arderile de tot şi jertfele celelalte.
43. Pe margine, de jur împrejur mesele aveau un pervaz din ele,
înalt de un lat de mână; iar deasupra meselor era acoperământul, ca
să le apere de ploaie şi de căldură.
44. În curtea cea dinăuntru, în partea din afară a clădirilor
porţilor, erau două camere pentru cântăreţi: una pe latura clădirii
porţii dinspre miazănoapte, cu faţa spre miazăzi, iar cealaltă pe
latura clădirii porţii celei de miazăzi, cu faţa spre
miazănoapte.
45. Şi mi-a zis bărbatul acela: Camera aceasta, cu faţa spre
miazăzi, este pentru preoţi care veghează la paza
templului;
46. Iar camera cea cu faţa spre miazănoapte este pentru preoţii
care fac slujba la altar; aceştia sunt fiii lui Ţadoc, singurii
dintre fiii lui Levi care se apropie de Domnul ca să-I
slujească.
47. Apoi a măsurat curtea şi a găsit o sută de coţi în lungime şi o
sută de coţi în lăţime; ea era în patru colţuri, iar în faţa
templului se ridica altarul.
48. Apoi m-a dus în pridvorul templului, a măsurat stâlpi
pridvorului şi a găsit cinci coţi de o parte şi cinci coţi de
cealaltă parte, de la ţâţânile uşilor până în pereţi trei coţi de o
parte şi trei coţi de altă parte.
49. Lungimea pridvorului era de unsprezece coţi şi lăţimea de
douăzeci de coţi. La el suia o scară cu zece trepte. Şi lângă
stâlpi erau coloane: una de o parte şi alta de altă parte a
intrării.
CAPITOLUL 41
Rânduiala zidirii templului
1. După aceea m-a dus în templu, a măsurat stâlpii şi a găsit
şase coţi în lăţime de o parte şi şase coţi de cealaltă parte;
aceasta era lărgimea cortului adunării.
2. Lărgimea uşii era de zece coţi şi de amândouă părţile uşii câte
cinci coţi. A măsurat apoi lungimea templului şi a găsit-o de
patruzeci de coţi, iar lăţimea de douăzeci de coti.
3. A mers înăuntrul templului şi a măsurat stâlpii de la uşă şi i-a
găsit de doi coţi, iar uşa de şase coţi; de la ţâţânile uşii până
în perete a găsit şapte coţi de o parte şi şapte coţi de cealaltă
parte.
4. A măsurat locaşul şi a găsit douăzeci de coţi în lungime,
douăzeci de coţi în lăţime şi mi-a zis: "Aceasta este Sfânta
Sfintelor".
5. Apo: a măsurat peretele templului şi l-a găsit gros de şase
coţi; lăţimea camerelor de pe laturile templului de jur împrejur a
găsit-o de patru coţi.
6. În jurul templului sunt trei rânduri de câte treizeci de camere,
cameră lângă cameră. Ele intră într-un zid, care este făcut
împrejurul templului anume pentru aceste camere, ca ele să fie
întărite, dar de peretele templului nu se ating.
7. Camerele cu cât sunt mai sus, cu atât sunt mai încăpătoare,
subţiindu-se peretele. Din camerele de jos te urci la cele din
mijloc şi de la cele din mijloc la cele de sus; suişul este
învârtit, căci te sui pe o scară în chipul melcului.
8. Şi am văzut un caldarâm înalt împrejurul templului, care slujea
de temelie pentru camerele laterale, care avea lăţimea de o prăjină
întreagă, adică de sase coti mari.
9. Grosimea zidului camerelor laterale, care ieşeau în afară, era
de cinci coţi, iar lângă camerele laterale era un loc
gol.
10. Locul gol dintre camerele laterale ale templului şi dintre
camerele dimprejurul curţii templului are o lăţime de douăzeci de
coţi de jur împrejur.
11. Uşile camerelor laterale dădeau într-un loc deschis, o uşă în
partea de miazănoapte, iar altă uşă în partea de miazăzi; iar
lăţimea locului deschis era de cinci coţi.
12. Clădirea de dinaintea locului deschis din partea de apus avea o
lăţime de şaptezeci do coţi; zidul acestei clădiri era de cinci
coţi de jur împrejur, iar lungimea ei era de nouăzeci de
coţi.
13. A măsurat templul; el avea o sută de coţi în lungime; locul
liber, clădirea de la apus şi zidurile lui de asemenea aveau o
lungime de o sută de coti.
14. Lăţimea feţei templului şi curtea din partea dinspre răsărit
era de o sută de coţi.
15. Apoi a măsurat lungimea clădirii din faţa locului liber din
spatele templului cu camerele laterale de o parte şi de alta a lui
şi avea o sută de coţi.
16. Uşorii uşilor şi ai ferestrelor cu gratii, camerele laterale
din cele trei caturi, pe jos şi de jos până Ia ferestre, de jur
împrejur erau căptuşite cu lemn. Ferestrele erau închise.
17. Până la înălţimea uşilor, tot peretele, atât la despărţitura
cea mai dinăuntru, cât şi la cea mai din afară, de jur împrejur,
înăuntru şi pe afară, era împodobit cu chipuri săpate cu anumită
măsură;
18. Şi anume, erau săpaţi heruvimi şi palmieri, astfel: între
fiecare doi heruvimi un. palmier şi fiecare heruvim avea două
feţe.
19. Heruvimul într-o parte avea o faţă de om, întoarsă spre un
palmier, şi în cealaltă parte avea o faţă de leu, întoarsă spre alt
palmier. Aşa erau făcute chipuri în tot templul şi
împrejur.
20. De jos până la înălţimea uşilor erau sculptaţi heruvimi şi
palmieri ca şi pe pereţii templului.
21. În templu, uşorii uşilor erau în patru muchii. Iar în faţa
Sfintei Sfintelor se vedea un fel de altar de lemn.
22. Altarul era de lemn, înalt de trei coţi şi lung de doi coţi; şi
coarnele lui şi postamentul lui şi pereţii lui erau de lemn. Şi
mi-a zis bărbatul acela: Aceasta este masa cea de dinaintea
Domnului.
23. Sfânta Sfintelor avea două uşi şi Sfânta avea două
uşi.
24. Fiecare din acele două uşi avea câte două canaturi, care se
deschideau într-o parte şi în alta, căci două canaturi erau la o
uşă şi două la cealaltă uşă.
25. Şi pe ele, pe uşile templului, erau sculptaţi heruvimi şi
palmieri, ca şi pe pereţi. Iar în faţa pridvorului, afară, era o
pardoseală de lemn.
26. Pe o latură şi pe alta a pridvorului erau ferestre cu gratii şi
chipuri de palmieri; asemenea erau şi în camerele laterale şi pe
căptuşeala de lemn.
CAPITOLUL 42
Împrejurimile templului
1. După aceea m-a scos spre curtea cea din afară spre
miazănoapte şi m-a dus la camerele din faţa curţii, din faţa
clădirii, spre miazănoapte,
2. La acel loc care este spre poarta de miazănoapte a curţii
dinăuntru şi care are în lungime o sută de coţi, iar în lăţime
cincizeci de coţi;
3. Adică în dreptul locului de douăzeci de coţi al curţii
dinăuntrul şi în dreptul caldarâmului curţii din afară, unde era o
galerie cu trei rânduri în faţa altei galerii cu trei
rânduri.
4. Pe dinaintea camerelor era un loc de trecere de zece coţi lat şi
de o sută de coţi lung. Uşile erau spre miazănoapte.
5. Camerele cele de sus erau mai strâmte decât cele de jos şi cele
de la mijloc ale clădirii, pentru că galeriile le răpeau o parte
din întinderea lor.
6. Ele aveau trei caturi, dar nu aveau stâlpi ca în curte. De
aceea, plecând de la pământ, camerele de sus erau mai strâmte decât
cele de jos şi decât cele de la mijloc.
7. Zidul din afară, paralel cu camerele, dinspre curtea cea din
afară, din faţa camerelor, avea în lungime cincizeci de
coţi,
8. Pentru că şi camerele dinspre curtea cea din afară aveau o
lungime tot numai de cincizeci de coţi. Şi aceste două clădiri care
erau în dreptul templului aveau o sută de coţi.
9. Iar de jos, intrarea la aceste camere era dinspre răsărit, cum
veneai din curtea cea din afară.
10. Se aflau de asemenea camere şi în lungul zidului curţii
dinăuntru, din partea dinspre miazăzi, în faţa curţii şi a clădirii
templului;
11. Dinaintea lor era un loc de trecere întocmai ca şi la camerele
cele dinspre miazănoapte şi avea aceeaşi lungime ca şi acelea şi
aceeaşi lăţime; toate ieşirile lor, întocmirea lor şi uşile lor
erau la fel;
12. Tot aşa era şi cu uşile camerelor de la miazăzi. Apoi era o uşă
de la capătul locului de trecere, ce mergea de-a lungul zidului
drept spre răsărit.
13. Şi mi-a zis bărbatul acela: "Camerele dinspre miazănoapte şi
camerele dinspre miazăzi, care sunt în faţa curţii, sunt camere
sfinte, în care preoţii care se apropie de Domnul mănâncă cele mai
sfinte jertfe; tot acolo pun ei cele mai sfinte jertfe şi prinosul
de pâine, jertfă pentru păcat şi jertfă pentru vină, căci acesta
este loc sfânt.
14. Când preoţii intră acolo, nu se cuvine să iasă din acest loc
sfânt în curtea cea din afară, până nu lasă acolo hainele lor cu
care au fost îmbrăcaţi la slujbă, că acestea sunt sfinţite; ei
trebuie să se îmbrace cu alte haine şi numai după aceea să iasă la
popor.
15. După ce a isprăvit el de măsurat templul şi curţile cele
dinăuntrul zidurilor, m-a scos pe poarta dinspre răsărit şi a
început să măsoare împrejur.
16. Şi a măsurat latura cea dinspre răsărit cu prăjina de măsurat
şi a găsit în total cinci sute de coţi.
17. Pe latura de miazănoapte cu aceeaşi prăjină a măsurat cinci
sute de coţi.
18. Pe latura de miazăzi a măsurat cu prăjina de măsurat tot cinci
sute de coţi.
19. Apoi, apucând pe latura de apus, a măsurat cu prăjina de
măsurat cinci sute de coţi.
20. A măsurat în cele patru laturi zidul de jur împrejurul
locaşului sfânt; lungimea era de cinci sute de coţi şi lăţimea de
cinci sute de coţi; zidul acesta despărţea locul sfânt de cel ce nu
este sfânt.
CAPITOLUL 43
Vedenia slavei lui Dumnezeu.
1. Apoi m-a dus la poartă, la poarta dinspre răsărit.
2. Şi iată slava Dumnezeului lui Israel venea dinspre răsărit;
glasul Lui era ca glasul de ape multe şi pământul strălucea de
slava Lui.
3. Vedenia aceasta era ca aceea pe care o văzusem mai înainte,
tocmai ca aceea pe care o văzusem când am venit să vestesc pieirea
cetăţii; vedenia aceasta era asemenea vedeniei pe care o văzusem la
râul Chebar. Atunci am căzut cu faţa la pământ.
4. Şi slava Domnului a intrat în templu pe poarta care este cu faţa
spre răsărit.
5. Şi m-a ridicat Duhul şi m-a dus în curtea cea dinăuntru şi iată
slava Domnului umplea tot templul.
6. Şi am auzit pe Cineva Care-mi grăia din templu, iar bărbatul
acela de mai înainte stătea lângă mine.
7. şi mi-a zis glasul: "Fiul omului, acesta este locul tronului Meu
şi locul pe care-Mi pun tălpile picioarelor Mele, unde voi locui
veşnic în mijlocul fiilor lui Israel; casa lui Israel nu va mai
întina numele Meu cel sfânt, nici ea, nici regii ei, prin
desfrânările lor, prin cadavrele regilor lor, cu locurile lor
înalte.
8. El îşi puneau pragurile lor lângă pragurile Mele şi ţâţânile
uşilor lor lângă ţâţânile uşilor Mele, încât un singur perete era
între Mine şi ei, şi întinau numele Meu cel sfânt cu urâciunile lor
pe care le făceau, şi de aceea i-am pierdut întru mânia
Mea.
9. Iar acum ei vor depărta de la Mine desfrânările lor şi trupurile
moarte ale regilor lor şi Eu voi locui în mijlocul lor în
veci.
10. Iar tu, fiul omului, descrie casei lui Israel acest templu, ca
să se ruşineze ei de fărădelegile lor şi să-i măsoare
planul.
11. Dacă ei se vor ruşina de toate acelea câte au făcut, atunci să
le arăţi chipul templului şi planul lui, ieşirile lui şi intrările
lui şi forma lui şi toate întocmirile lui, toate formele lui şi
toate legile lui; pune toate acestea în scris înaintea ochilor lor,
ca ei să vadă forma lui şi toate întocmirile lui şi să le urmeze
întocmai.
12. Iată acum legea templului: pe vârful muntelui tot locul care îl
înconjoară este locul cel mai sfânt. Aceasta este legea
templului.
13. Iată măsurile jertfelnicului în coţi, socotind drept cot braţul
de la cot în jos, împreună cu palma: soclul de jos al lui era înalt
de un cot şi lat tot de un cot; iar brâul, care-l încingea pe
margine, avea o palmă în lăţime. Acesta era soclul
jertfelnicului.
14. Pe soclu, care era la pământ, se înălţa un fundament mic, care
mergea ca un fel de prispă de jur împrejurul jertfelnicului, înaltă
de doi coţi şi lată de un cot. Pe fundamentul mic se înălţa
fundamentul mare, care iarăşi încingea jertfelnicul ca o prispă
înaltă de patru coţi şi lată de un cot.
15. Pe fundamentul mare se înălţa însuşi jertfelnicul, înalt de
patru coţi; şi din jertfelnic se ridicau patru coarne.
16. Jertfelnicul avea doisprezece coţi înălţime şi doisprezece coţi
în lungime. El era în patru colţuri, având toate cele patru laturi
ale sale deopotrivă de lungi.
17. Iar faţa soclului jertfelnicului era de paisprezece coţi în
lungime şi de paisprezece coţi înălţime şi împrejurul ei avea un
brâu de o jumătate de cot. Soclul de pus împrejur era lat de un
cot, iar scara de suit la jertfelnic era în partea de
răsărit.
18. Apoi mi-a zis bărbatul acela: "Fiul omului, aşa grăieşte Domnul
Dumnezeu: Iată rânduielile jertfelnicului pentru ziua când va fi el
făcut, ca să se aducă pe el arderi de tot şi ca să fie stropit cu
sânge.
19. Preoţilor din tribul lui Levi, care sunt din neamul lui Sadoc
şi care se apropie de Mine ca să-Mi slujească, dă-le, zice Domnul
Dumnezeu, un viţel din cireada de boi ca jertfă pentru
păcat;
20. Şi să iei sângele lui şi să stropeşti cele patru coarne ale
jertfelnicului şi pe cele patru colţuri ale soclului lui şi brâul
cel dimprejur şi astfel să-l cureţi şi să-l sfinţeşti.
21. Apoi ia viţelul cel de jertfă pentru păcat şi arde-l la locul
rânduit al templului, dar afară din locul cel sfânt.
22. Iar a doua zi, ca jertfă pentru păcat, să aduci din turma de
capre un ţap fără meteahnă şi să cureţi jertfelnicul tot aşa, cum
l-aţi curăţit cu viţelul.
23. Iar după ce vei isprăvi curăţirea, ia din cireada de boi un
viţel fără meteahnă şi din turma de oi un berbec fără
meteahnă,
24. Şi-i adu înaintea Domnului; preoţii să arunce asupra lor sare
şi să-i înalţe ardere de tot Domnului.
25. Şapte zile se aduce jertfă pentru păcat câte un ţap pe zi; de
asemenea să se aducă jertfă câte un viţel din cireada de boi şi
câte un berbec din turma de oi, fără meteahnă.
26. Şapte zile să facă ispăşire pentru jertfelnic, să-l cureţe şi
să-l sfinţească.
27. Iar după sfârşitul acestor zile, în ziua a opta şi mai departe,
preoţii vor înălţa, pe jertfelnic, arderile de tot ale voastre şi
jertfele de împăcare şi Eu Mă voi milostivi spre voi", zice Domnul
Dumnezeu.
CAPITOLUL 44
Portul şi cumpătarea preoţilor.
l. Apoi m-a dus bărbatul acela înapoi la poarta cea din afară a
templului, spre răsărit, şi aceasta era închisă.
2. Şi mi-a zis Domnul: "Poarta aceasta va fi închisă, nu se va
deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui
Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă.
3. Cit priveşte pe rege, el se va aşeza acolo, ca să mănânce pâine
înaintea Domnului; pe calea porţii va intra şi pe aceeaşi cale va
ieşi".
4. După aceea m-a dus pe calea porţii de la miazănoapte, în faţa
templului, şi am privit, şi iată slava Domnului umplea templul
Domnului, şi am căzut cu faţa la pământ.
S. Şi mi-a zis Domnul: "Fiul omului, pleacă-ţi inima ta, priveşte
cu ochii tăi şi ascultă cu urechile tale toate câte-ţi voi grăi
despre toate aşezămintele templului Domnului şi despre toate legile
ei. Uită-te cu băgare de seamă la intrarea templului şi la toate
ieşirile din locaşul cel sfânt.
6. Şi spune casei celei răzvrătite a lui Israel: Aşa grăieşte
Domnul Dumnezeu: Destul vouă, casa lui Israel, cu toate urâciunile
voastre;
7. Că aţi băgat înăuntru fii străini, netăiaţi împrejur la inimă şi
netăiaţi împrejur la trup, ca să stea în locaşul Meu cel sfânt şi
să spurce templul Meu; aţi adus pâinea Mea, grăsimea şi sângele şi
aţi stricat legământul Meu cu tot felul de urâciuni de ale
voastre.
8. Voi n-aţi făcut slujba Mea în templu, ci i-aţi pus pe ei să
îndeplinească slujba voastră în templul Meu în locul
vostru".
9. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Nici un fiu străin, netăiat împrejur
ia inimă şi netăiat împrejur la trup, nu trebuie să intre în
locaşul Meu cel sfânt, nici chiar acel fiu care locuieşte în
mijlocul fiilor lui Israel.
10. Chiar şi leviţii, care s-au depărtat de Mine în timpul
rătăcirii lui Israel pentru a-şi urma idolii lor, îşi vor purta
greutatea păcatului lor.
11. Ei vor sluji în templul Meu ca străjeri la porţile templului şi
făcând slujba templului; ei vor junghia pentru popor arderi de tot
şi alte jertfe şi vor sta înaintea lui ca să-i slujească.
12. Pentru că ei au slujit înaintea idolilor lui şi au fost pentru
casa lui Israel sminteală şi au dus-o la necredinţă, Mi-am ridicat
mâna împotriva lor, zice Domnul Dumnezeu, şi îşi vor lua pedeapsa
pentru vinovăţia lor.
13. Ei nu se vor apropia de Mine ca să slujească înaintea Mea; nu
se vor apropia de lucrurile Mele cele sfinte, nici de Sfânta
Sfintelor, ci vor purta asupra lor necinstea şi urâciunile lor, pe
care le-au făcut.
14. Îi voi face străjeri la templu, să facă slujba lui, şi tot ce
trebuie făcut la el.
15. Iar preoţii din seminţia lui Levi, fiii lui Sadoc, care în
vremea abaterii de la Mine a fiilor lui Israel au îndeplinit
slujirea Mea în locaşul Meu cel sfânt, aceia se vor apropia de
Mine, ca să-Mi slujească şi vor sta înaintea feţei Mele, ca să-Mi
aducă grăsime şi sânge, zice Domnul Dumnezeu.
16. Ei vor intra în locaşul Meu cel sfânt şi se vor apropia de masa
Mea, ca să-Mi slujească; ei vor îndeplini slujirea Mea.
17. Când vor veni la poarta curţii dinăuntru, atunci se vor îmbrăca
în haine de în, iar haine de lână nu trebuie să aibă pe ei în
timpul slujbei lor în porţile curţii dinăuntru şi în
templu.
18. Turbanele de pe capetele lor trebuie să fie tot de în; hainele
cele de pe dedesubt de pe coapsele lor să fie de asemenea de în. Ei
nu trebuie să se încingă, ca să nu transpire.
19. Iar când va trebui să iasă în curtea cea de la margine, la
popor, atunci trebuie să dezbrace hainele lor cu care au slujit şi
să le lase în camerele cele sfinţite şi să se îmbrace "u alte
haine, ca să nu se atingă de popor cu hainele lor cele
sfinţite.
20. Capetele lor nu trebuie să şi le radă, dar nici părul să nu-şi
lase să crească, ci să-şi tundă neapărat capul.
21. Vin nu trebuie să bea nici un preot când are să intre în curtea
cea dinăuntru;
22. Nici văduvă, nici despărţită de bărbat nu trebuie să ia ei de
femeie, ci pot să ia numai fată din neamul casei lui Israel şi
văduvă care a rămas în văduvie după moartea unui preot.
23. Ei trebuie să înveţe pe poporul Meu a deosebi ce este sfânt de
ce nu este sfânt şi să le lămurească ce este curat şi ce este
necurat.
24. În pricinile nehotărâte, ei trebuie să ia parte la judecată şi
vor judeca după aşezămintele Mele şi legile Mele vor păzi şi toate
rânduielile Mele cele pentru sărbătorile Mele şi pentru zilele Mele
de odihnă le vor păzi cu sfinţenie.
25. De omul mort nimeni din ei nu trebuie să se apropie, ca să nu
se facă necurat; numai pentru tată şi pentru mamă, pentru fiu şi
pentru fiică, pentru frate şi soră nemăritată pot să se facă
necuraţi.
26. După curăţirea acestuia, trebuie să i se mai socotească încă
şapte zile.
27. Şi în ziua aceea, când trebuie să se apropie de cele sfinte în
curtea cea dinăuntru, ca să slujească în templu, trebuie să aducă
jertfă pentru păcat, zice Domnul Dumnezeu.
28. Iar cât priveşte partea lor de moşie, apoi Eu sunt partea lor;
şi moşie nu li se va da întru Israel, căci Eu sunt moşia
lor.
29. Ei vor mânca din prinosul de pâine, din jertfa pentru păcat şi
din jertfa pentru vină. Şi tot ce este afierosit în Israel al lor
este.
30. Pârga din toate roadele voastre şi din tot felul de prinoase,
ori din ce s-ar alcătui prinoasele voastre, este a preoţilor. Pârga
din cele treierate ale voastre să o daţi preotului, ca să
odihnească binecuvântarea asupra casei tale.
31. Nici un fel de mortăciuni şi nimic sfâşiat de fiară, nici de
păsări, nici de dobitoace nu trebuie să mănânce preoţii.
CAPITOLUL 45
Obligaţii rituale pentru rege şi popor.
1. Când veţi împărţi pământul în părţi prin sorţi, atunci să
osebiţi o parte sfântă a Domnului de douăzeci şi cinci de mii de
coţi în lungime şi douăzeci de mii în lăţime, ca să fie sfânt acest
loc în toate hotarele lui de jur împrejur.
2. Din el va merge la locaşul sfânt o bucată în patru colţuri de
cinci sute de coţi pe cinci sute de coţi şi împrejurul lui o fâşie
de loc lată de cincizeci de coti.
3. De la locul pe care va fi locaşul cel sfânt, Sfânta Sfintelor,
vei măsura cele douăzeci şi cinci de mii de coţi în lungime şi zece
mii de coţi în lăţime;
4. Această parte sfântă de pământ va fi a preoţilor care slujesc
locaşului sfânt şi care se apropie să slujească Domnului; acesta va
fi pentru ei loc de case şi pentru locaşul sfânt.
5. Douăzeci şi cinci de mii de coţi în lungime şi zece mii de coţi
în lăţime va fi bucata de pământ a Leviţilor, slujitorii templului,
ca moşie a lor cu cetăţi de locuit.
6. În stăpânirea cetăţii să daţi cinci mii de coţi în lăţime şi
douăzeci şi cinci de mii în lungime, în faţa locului sfânt, care
este osebit pentru Domnul. Acesta trebuie să fie al întregii oase a
lui Israel.
7. Şi regelui să-i daţi parte de pământ, de o parte şi de alta a
locului sfânt care este osebit Domnului şi a locului cetăţii, adică
o parte la răsărit, în partea de răsărit a celor două porţiuni şi o
parte la asfinţit, în partea de asfinţit a celor două porţiuni. În
lungime se vor întinde ca una din acele părţi de la hotarul de apus
până la hotarul de răsărit al ţării.
8. Acesta este pământul lui, moşia lui în Israel, ca regii Mei de
acum să nu mai strâmtoreze poporul Meu, şi ca să lase pământul
casei lui Israel după triburile ei.
9. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Destul, regi ai lui Israel! Lăsaţi
nedreptăţile şi împilările şi faceţi judecată şi dreptate! Încetaţi
de a mai asupri pe poporul Meu, zice Domnul Dumnezeu.
10. Să aveţi cântar drept şi efă dreaptă şi bat drept.
11. Efa şi batul trebuie să fie măsuri deopotrivă de mari, încât
într-un bat să încapă a zecea parte dintr-un homer şi într-o efă să
încapă a zecea parte dintr-un homer. Mărimea lor trebuie măsurată
cu homerul.
12. Siclul să aibă douăzeci de ghere. Mina va fi de douăzeci de
sicli, de douăzeci şi cinci de sicli şi de cincisprezece
sicli.
13. lată ofranda ce trebuie să daţi regelui: a şasea parte de efă
din homerul de grâu şi a şasea parte de efă din homerul de
orz.
14. Hotărârea pentru untdelemn: dintr-o coră de untdelemn veţi da a
zecea parte dintr-un bat; zece baturi fac un homer, căci homerul
are zece baturi;
15. Veţi da o oaie dintr-o turmă de două sute de oi, din păşunile
cele mănoase ale lui Israel. Toate acestea le veţi da pentru
prinosul de pâine şi ardere de tot şi jertfă de împăcare spre
curăţirea voastră, zice Domnul Dumnezeu.
16. Tot poporul ţării este îndatorat să dea aceste prinoase regelui
lui Israel,
17. Iar în sarcina regelui vor fi arderile de tot, prinosul de
pâine şi turnările la sărbători, la lună nouă, la ziua de odihnă şi
la toate prăznuirile casei lui Israel. El va trebui să aducă jertfă
pentru păcat, prinos de pâine, ardere de tot şi jertfă de împăcare
pentru ispăşirea casei lui Israel".
18. Asa zice Domnul Dumnezeu: "În ziua întâi a lunii întâi ia din
cireada de boi un junc fără meteahnă şi curăţă locaşul
sfânt.
19. Preotul să ia din sângele acestei jertfe pentru păcat şi să
stropească cu el uşorii uşii templului, cele patru laturi ala
jertfelnicului şi uşorii porţilor curţii celei dinăuntru.
20. Acelaşi lucru să-l faci şi în ziua a şaptea a lunii, pentru cei
ce au greşit cu ştiinţă şi din neştiinţă şi aşa să cureţi
templul.
21. În ziua a paisprezecea a lunii întâi, trebuie să prăznuiţi
Paştile, sărbătoare de şapte zile, când trebuie să se mănânce
azime.
22. În această zi regele va aduce pentru sâne şi pentru tot poporul
ţării un viţel ca jertfă pentru păcat.
23. Şi în cele şapte zile ale sărbătorii el trebuie să aducă ardere
de tot Domnului în fiecare zi câte şapte viţei şi câte şapte
berbeci fără meteahnă, iar ca jertfă pentru păcat să aducă în
fiecare zi câte un ţap din turma de capre.
24. Prinos de pâine trebuie să aducă el câte o efă de fiecare viţel
şi câte o efă de fiecare berbec şi câte un hin de untdelemn la
efă.
25. În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, la sărbătoarea
corturilor, timp de şapte zile, el trebuie să aducă la fel: aceeaşi
jertfă pentru păcat, aceeaşi ardere de tot şi tot atâta prinos de
pâine şi tot atâta untdelemn".
CAPITOLUL 46
Ritualul cerut regelui.
l. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Poarta curţii celei dinăuntru,
care dă spre răsărit, trebuie să fie încuiată în timpul celor şapte
zile de lucru, iar în ziua odihnei ea trebuie să fie deschisă, şi
în ziua de lună nouă trebuie să fie deschisă.
2. Regele va trece prin pridvorul din afară al porţii acesteia şi
va sta la uşorul acestei porţi; iar preoţii vor săvârşi arderea de
tot a lui, şi jertfa lui cea de împăcare; şi el din pragul porţii
se va închina Domnului şi va ieşi, iar poarta va rămâne neîncuiată
până seara.
3. Poporul ţării se va închina înaintea Domnului, dinaintea porţii,
în ziua odihnei şi la lună nouă.
4. Arderea de tot pe care regele trebuie să o aducă Domnului în
ziua odihnei, trebuie să fie de şase miei fără meteahnă şi un
berbec fără meteahnă,
5. Prinosul de pâine de o efă de făină, cu berbecul şi cu mieii,
cât îi va da mâna, iar untdelemnul, un hin la efă.
6. În ziua de lună nouă se va aduce de el un junc fără meteahnă din
cireada de boi şi de asemenea şase miei şi un berbec fără
meteahnă.
7. Prinos de pâine va aduce o efă cu viţelul şi o efă cu berbecul,
iar cu mieii, cât îi va da mâna, untdelemn, câte un hin la
efă.
8. Când vine regele, trebuie să intre prin pridvorul porţii celei
dinăuntru şi tot pe acolo să iasă.
9. Iar când va veni poporul ţării înaintea feţei Domnului, la
sărbători, atunci, intrând pe poarta de miazănoapte pentru
închinare, trebuie să iasă pe poarta de miazăzi, iar când intră pe
poarta de miazăzi, trebuie să iasă pe poarta de miazănoapte; el nu
trebuie să iasă tot pe acea poartă pe care a intrat, ci trebuie să
iasă pe cea din faţa aceleia.
10. Regele trebuie să fie în mijlocul lor; când intră ei, intră şi
el, şi când ies ei, iese şi el.
11. În zilele de sărbătoare şi în zilele de bucurie, prinosul de
pâine din partea lui trebuie să fie de câte o efă, cu viţelul şi
berbecul, iar cu mieii, cât îi va da mina, iar untdelemn, câte un
hin la efă.
12. Iar dacă regele, din evlavie, vrea să aducă ardere de tot
Domnului, trebuie să i se deschidă porţile cete de la răsărit şi el
va săvârşi arderea sa de tot şi jertfa sa de mulţumire tot aşa cum
a săvârşit-o în ziua odihnei, şi după aceea va ieşi, iar după
ieşirea lui poarta se va închide.
13. În fiecare zi să aduci Domnului ardere de tot un miel de un an,
fără meteahnă; în fiecare dimineaţă să-l aduci.
14. Iar ca prinos de pâine să adaugi la el în fiecare dimineaţă a
şasea parte de efă şi untdelemn a treia parte din hin, ca să
amesteci făina. Aceasta este o lege veşnică despre prinosul de
pâine ce trebuie să se aducă Domnului totdeauna.
15. Să se aducă ardere de tot un miel şi prinos de pâine şi
untdelemn necontenit în fiecare dimineaţă.
16. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Dacă regele va da vreunuia din fiii
săi dar, acest dar trebuie să treacă moştenire şi la fiii aceluia.
Ei îl vor stăpâni ca pe o moştenire.
17. Iar dacă el dă din moştenirea sa cuiva din robii săi dar,
acesta va fi al aceluia numai până la anul jubileu şi atunci se va
întoarce la rege. Moştenirea lui poate trece numai la fiii
lui.
18. Dar regele nu poate lua din partea de moştenire a poporului,
strâmtorându-l în moştenirea lui. El numai din moştenirea sa poate
împărţi copiilor săi, ca nimeni din poporul Meu să nu fie izgonit
din moştenirea iuim.
19. Apoi m-a dus bărbatul acela pe calea porţii celei de miazăzi la
camerele sfinţite ale preoţilor, dinspre miazănoapte, şi iată era
un loc în fund, spre apus.
20. Şi mi-a zis: "Acesta este locul unde preoţii trebuie să fiarbă
jertfa cea pentru vină şi jertfa cea pentru păcat; unde trebuie să
coacă pâinile din prinoase, fără să le scoată în curtea cea din
afară, pentru sfinţirea poporului".
21. După aceea m-a scos în curtea cea din afară şi m-a dus în cele
patru colţuri ale curţii şi iată în fiecare colţ al curţii era încă
o curte.
22. În toate patru colţurile curţii erau curţi acoperite, de
patruzeci de coţi în lungime şi de treizeci în lăţime; curţile din
toate patru colţurile aveau o singură măsură.
23. Şi împrejurul celor patru curţi erau ziduri, iar pe lângă
pereţi de jur împrejur erau vetre pentru gătit mâncare.
24. Şi mi-a zis bărbatul acela: "Iată bucătăriile în care
slujitorii templului fierb jertfele poporului".
CAPITOLUL 47
Poziţia templului şi împrejurimile.
1. Apoi m-a dus înapoi la uşa templului şi iată de sub pragul
templului curgea o apă spre răsărit; pentru că templul era cu fata
spre răsărit şi apa curgea de sub partea dreaptă a templului, pe
partea de miazăzi a jertfelnicului.
2. M-a scos spoi pe partea cea de la miazănoapte şi m-a dus pe din
afară, împrejur, la poarta care dă spre răsărit şi iată apa curgea
pe partea dreaptă.
3. Când bărbatul acela mergea spre răsărit, ţinea în mână sfoara şi
a măsurat o mie de coţi; şi m-a dus prin apă şi apa era până la
glezne.
4. A mai măsurat apoi o mie de coţi Şi m-a dus prin apă, şi apa era
până la genunchi. Şi a mai măsurat încă o mie de con şi apa era
până la brâu.
5. Şi a mai măsurat încă o mie de coji şi era un râu pe care nu-l
puteam trece, căci apele crescuseră; erau ape de trecut înotând, un
fluviu care nu se putea trece.
6. Atunci mi-a zis bărbatul acela: "Ai văzut, fiul omului?" Şi el
m-a dus înapoi la malul râului.
7. Şi cârd am venit înapoi, iată pe malurile râului erau mulţi
arbori pe o parte şi pe alta.
8. şi mi-a zis acela: "Această apă curge în partea de răsărit a
ţării, se va coborî în şes şi va intra în mare, şi apele ei se vor
face sănătoase.
9. Toată vietatea care mişună acolo pe unde va trece râul, va trăi.
Peşte va fi foarte mult, pentru că va intra acolo apa aceasta şi
apele din mare se vor face sănătoase; unde va intra râul acesta,
toate vor trăi acolo.
10. Lângă el vor sta pescarii de la En-Gaddi până la En-Eglaim şi
îşi vor arunca mrejele. Vor fi peşti de tot soiul, ca cei din Marea
cea Mare (Mediterană) şi foarte numeroşi.
11. Mlaştinile lui şi lacurile lui, care nu se vor face sănătoase,
vor rămâne pentru sare.
12. La râu, pe amândouă laturile lui, vor creşte tot felul de
arbori care dau hrană. Frunzele lor nu se vor veşteji şi fructele
din ei nu se vor mai isprăvi. n fiecare lună se vor coace fructe
noi, pentru că apa pentru ele vine din locul cel sfânt; fructele
lor se vor întrebuinţa ca hrană, iar frunzele la
leacuri".
13. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Iată hotarele pământului pe care-l
veţi împărţi ca moştenire celor douăsprezece seminţii ale lui
Israel: Iosif va avea două părţi.
14. Şi veţi stăpâni din el toţi deopotrivă, pentru că, ridicându-Mi
mâna, M-am jurat să-l dau părinţilor voştri, de aceea va fi
pământul acesta moştenirea voastră.
15. Iată care sunt hotarele ţării acesteia: În partea de
miazănoapte de la Marea cea Mare, drumul Hetlonului până la
intrarea Hamatului: Ţedad,
16. Berot, Sibraim care e între hotarul Damascului şi al Hamatului,
Haţer-Haţicon, spre hotarul Hauranului.
17. Şi va fi hotarul de la mare până la Haţar-Enon în hotarul
Damascului, având la miazănoapte ţinutul Hamat. Aceasta este latura
de miazănoapte.
18. Hotarul de răsărit să-l trageţi printre Hauran şi Damasc,
printre Galaad şi ţara lui Israel, pe Iordan, de la hotarul de
miazănoapte până la marea de răsărit spre Tamar. Aceasta este
latura de răsărit.
19. Iar latura de miazăzi începe spre miazăzi de la Tamar şi merge
până la apele Meriba la Cadeş, apoi urmează cursul râului până la
Marea cea Mare. Aceasta este latura de miazăzi.
20. Iar hotarul de la apus este Marea cea Mare, de la hotarul de
miazăzi până în dreptul Hamatului, Aceasta este latura de la
apus.
21. Şi să vă împărţiţi între voi ţara aceasta, după seminţiile lui
Israel.
22. Şi s-o împărţiţi prin sorţi ca moştenire a voastră şi a
străinilor care vor trăi la voi, care au născut copii între voi; şi
ei trebuie să se socotească între fiii lui Israel deopotrivă cu
locuitorii băştinaşi. Cu voi să primească şi ei la sorţi moştenirea
lor intre seminţiile lui Israel.
23. În care seminţie va trăi străinul, în aceea i se va da şi
moştenire", zice Domnul Dumnezeu.
CAPITOLUL 48
Împărţirea pământului celui sfânt la cele douăsprezece
seminţii.
l. Iată numele seminţiilor: la capătul de miazănoapte al ţării,
pe calea care duce de la Hetlon la Hamat, Haţar-Enon la hotarul
Damascului, pe hotarul de miazănoapte, care este spre Hamat, pe
toată întinderea aceasta de la răsărit până la mare este o singură
parte, a lui Dan.
2. Lângă hotarul lui Dan, de la hotarul de răsărit până la cel de
apus, este partea lui Aşer.
3. Lângă hotarul lui Aşer, de la hotarul de răsărit până la cel de
apus, este partea lui Neftali.
4. Lângă hotarul lui Neftali, de la hotarul de răsărit până la cel
de apus, este partea lui Manase.
5. Lângă hotarul lui Manase, de la hotarul de răsărit până la cel
de la apus, este partea lui Efraim.
6. Lângă hotarul lui Efraim, de la hotarul de răsărit până la cel
de apus, este partea lui Ruben.
7. Lângă hotarul lui Ruben, de la hotarul de răsărit până la cel de
apus, este partea lui Iuda.
8. Iar lângă hotarul lui Iuda, de la hotarul de răsărit până la cel
de apus, este partea sfântă, în lăţime de douăzeci şi cinci de mii
de coţi, iar în lungime deopotrivă cu celelalte părţi, de la
marginea de răsărit ţa ţării până la cea de apus. În mijlocul
acestei părţi va fi templul.
9. Partea pe care o veţi osebi Domnului va fi lungă de douăzeci şi
cinci de mii de coţi, iar lăţimea de zece mii de coţi.
10. Şi această parte sfântă trebuie să fie a preoţilor: la
miazănoapte douăzeci şi cinci de mii de coţi, la apus în lăţime
zece mii de coţi, spre răsărit în lăţime zece mii şi spre miazăzi
în lungime douăzeci şi cinci de mii, iar la mijloc va fi locaşul
sfânt al Domnului.
11. Aceasta să o afierosiţi preoţilor din fiii lui Sadoc, care au
stat în slujba Mea şi care, în vremea rătăcirii fiilor lui Israel,
nu s-au abătut de la Mine, cum s-au abătut ceilalţi
leviţi.
12. Această parte sfântă de pământ, va fi a lor, sfinţenie mare, la
hotarul leviţilor.
13. Leviţii vor primi lângă partea preoţilor o parte de douăzeci şi
cinci de mii de coţi în lungime şi zece mii de coţi în lăţime:
toată partea douăzeci şi cinci de mii în lungime şi zece mii în
lăţime.
14. Şi din această parte ei nu pot nici să vândă, nici să schimbe;
pârga pământului nu poate fi trecută altora, pentru că ea este
lucru sfânt, al Domnului.
15. Iar următoarele cinci mii în lăţime şi douăzeci şi cinci de mii
în lungime se dau pentru cetate, pentru întrebuinţarea obştească,
pentru locuinţe şi pentru pieţe; cetatea va fi în mijloc.
16. Iată măsurile ei: latura de miazănoapte patru mii cinci sute de
coţi, latura de miazăzi patru mii cinci sute de coţi, latura de
răsărit patru mii cinci sute de coţi şi latura de la apus de patru
mii cinci sute de coţi.
17. Iar păşunea împrejurul cetăţii va fi două sute cincizeci de
coţi la miază-noapte, la răsărit două sute cincizeci, la miazăzi
două sute cincizeci şi la apus două sute cincizeci.
18. Iar ce rămâne din lungime în linie cu porţiunea sfântă - zece
mii spre răsărit şi zece mii spre apus - va forma un venit pentru
hrana muncitorilor din cetate.
19. În cetate pot să lucreze lucrători din toate seminţiile lui
Israel.
20. Toată partea aceasta, un pătrat de douăzeci şi cinci de mii de
coţi în lungime şi douăzeci şi cinci de mii de coţi în lăţime, va
fi partea sfântă şi va cuprinde şi pământul cetăţii.
21. Ce va rămâne va fi al regelui de o parte şi de alta a porţiunii
sfinte şi a porţiunii cetăţii, ce va trece peste cele douăzeci şi
cinci de mii de coli spre răsărit până la hotarul ţării şi ce va
trece peste cele douăzeci şi cinci de mii de coţi spre apus până la
hotarul ţării. Aceasta va fi partea regelui, aşa încât partea
sfântă şi locaşul sfânt vor fi la mijloc.
22. Şi ceea ce rămâne de la stăpânirea leviţilor şi de la
stăpânirea oraşului, la mijloc, între hotarul lui Iuda şi hotarul
lui Veniamin, va fi al regelui.
23. Iată acum celelalte seminţii: alături de partea leviţilor, de
la hotarul de răsărit al ţării până la cel de apus, este partea lui
Veniamin.
24. Lângă hotarul de miazăzi al lui Veniamin, de la hotarul de
răsărit al ţării până la cel de apus, este partea lui
Simeon.
25. Lângă hotarul de miazăzi al lui Simeon, de la hotarul de
răsărit al ţării până la cel de apus, este partea lui
Isahar.
26. Lângă hotarul de miazăzi al lui Isahar, de la hotarul de
răsărit al ţării până la cel de apus, este partea lui
Zabulon.
27. Lângă hotarul de miazăzi al lui Zabulon, de la hotarul de
răsărit al ţării până la cel de apus, este partea lui
Gad.
28. Iar pe hotarul de miazăzi al lui Gad merge şi hotarul de
miazăzi al jării de la Tamar spre apele Meriba de la Cadeş, de-a
lungul râului acestuia până la Marea cea Mare.
29. Aceasta este ţara pe care o veţi împărţi prin sorţi seminţiilor
lui Israel, şi acestea sunt părţile seminţiilor, zice Domnul
Dumnezeu.
30. Iată acum care sunt porţile cetăţii. Porţile cetăţii vor purta
numele seminţiilor lui Israel.
31. Latura de miazănoapte va avea patru mii cinci sute de coli şi
va avea trei porţi: una, poarta lui Ruben, una, poarta lui Iuda şi
una, poarta lui Levi.
32. Latura de răsărit va avea patru mii cinci sute de coţi şi trei
porţi: una, poarta lui Iosif, una, poarta lui Veniamin şi una,
poarta lui Dan.
33. Latura de miazăzi va avea patru mii cinci sute de coţi şi trei
porţi: una, poarta lui Simeon, una, poarta lui Isahar şi una,
poarta lui Zabulon.
34. Şi latura dinspre mare va avea patru mii cinci sute de coli şi
trei porţi: una, poarta lui Gad, una, poarta lui Aşer şi una,
poarta lui Neftali.
35. De jur împrejurul cetăţii sunt optsprezece mii de coţi. Iar din
ziua aceea înainte numele cetăţii va fi: Domnul este
acolo.
|