CAPITOLUL 1
Proorocia lui Isaia despre adevăratele jertfe.
1. Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos, pe care a văzut-o despre
Iuda şi Ierusalim, în vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Iezechia,
regii lui Iuda.
2. Ascultă, cerule, şi ia aminte, pământule, că Domnul grăieşte:
Hrănit-am feciori şi i-am crescut, dar ei s-au răzvrătit împotriva
Mea.
3. Boul îşi cunoaşte stăpânul şi asinul ieslea domnului său, dar
Israel nu Mă cunoaşte; poporul Meu nu Mă pricepe.
4. Vai ţie neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, soi rău,
fii ai pieirii! Ei au părăsit pe Domnul, tăgăduit-au pe Sfântul lui
Israel, întorsu-I-au spatele.
5. Pe unde să mai fiţi loviţi voi, cei ce mereu vă răzvrătiţi? Tot
capul vă este numai răni şi toată inima slăbănogită.
6. Din creştet până în tălpile picioarelor nu-i nici un loc
sănătos; totul este numai plăgi, vânătăi şi răni pline de puroi,
necurăţate, nemuiate cu untdelemn şi nelegate.
7. Ţara voastră este pustiită, cetăţile voastre arse cu foc,
ţarinile voastre le mănâncă străinii înaintea ochilor voştri, totul
este pustiit, ca la nimicirea Sodomei.
8. Sionul ajuns-a ca o colibă într-o vie, ca o covercă într-o
bostănărie, ca o cetate împresurată!
9. Dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi lăsat o rămăşiţă, am fi ajuns ca
Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
10. Ascultaţi cuvântul Domnului, voi conducători ai Sodomei, luaţi
aminte la învăţătura Domnului, voi popor al Gomorei!
11. Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre?, zice Domnul. M-am
săturat de arderile de tot cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi
şi nu mai vreau sânge de tauri, de miei şi de ţapi!
12. Când veneaţi să le aduceţi, cine vi le ceruse? Nu mai călcaţi
în curtea templului Meu!
13. Nu mai aduceţi daruri zadarnice! Tămâierile Îmi sunt
dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă şi adunările de la
sărbători nu le mai pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e
nelegiuire!
14. Urăsc lunile noi şi sărbătorile voastre sunt pentru Mine o
povară. Ajunge!
15. Când ridicaţi mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii
aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult.
Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălaţi-vă,
curăţiţi-vă!
16. Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi
odată!
17. Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel
apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!
18. Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre
cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca
lâna albă le voi face.
19. De veţi vrea şi de Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi
mânca.
20. Iar de nu veţi vrea şi nu Mă veţi asculta, atunci sabia vă va
mânca, căci gura Domnului grăieşte.
21. Cum a ajuns ca o desfrânată cetatea cea credincioasă şi plină
de dreptate? Dreptatea locuia în ea, iar acum este plină de
ucigaşi.
22. Argintul tău s-a prefăcut în zgură şi vinul tău este amestecat
cu apă;
23. Mai-marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii; toţi iubesc
darurile şi umblă după răsplată. Ei nu judecă orfanul, iar pricina
văduvei nu ajunge până la ei.
24. Pentru aceasta zice Domnul, Dumnezeul Savaot, puternicul lui
Israel: Răzbuna-Mă-voi împotriva asupritorilor Mei şi Mă voi
întărâta cu răzbunare asupra vrăjmaşilor Mei!
25. Voi întoarce mâna Mea împotriva ta şi te voi curăţi de toată
zgura ta, ca în cuptor.
26. Voi întoarce judecătorii tăi să judece ca la început şi
sfetnicii tăi ca odinioară. După aceasta te vei putea numi iarăşi
cetate dreaptă, oraş credincios.
27. Sionul va fi răscumpărat prin judecată şi locuitorii săi care
se vor întoarce la credinţă, prin dreptate.
28. Domnul va zdrobi pe cei răzvrătiţi, iar cei ce au părăsit pe
Domnul vor fi nimiciţi.
29. Ei vor fi ruşinaţi pentru dumbrăvile sfinte pe care le-au
îndrăgit şi se vor roşi la faţă din pricina grădinilor pe care
le-au ales.
30. Vor fi ca un stejar ale cărui frunze cad şi ca o grădină fără
nici un strop de apă.
31. Cel puternic va fi ca puzderiile de câlţi şi faptele lui ca o
leasă de mărăcini. Şi aceia şi aceasta vor arde laolaltă şi nimeni
nu va putea să-i stingă.
CAPITOLUL 2
Proorocie despre Iuda şi Ierusalim.
l. Vedenia pe care a văzut-o Isaia, fiul lui Amos, pentru Iuda
şi Ierusalim.
2. Fi-va în vremurile cele de pe urmă, că muntele templului
Domnului va fi întărit peste vârfurile munţilor şi se va ridica pe
deasupra dealurilor. Şi toate popoarele vor curge
într-acolo.
3. Multe popoare vor veni şi vor zice: "Veniţi să ne suim în
muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacov, ca El să ne înveţe
căile Sale şi să mergem pe cărările Sale". Căci din Sion va ieşi
legea şi cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim.
4. El va judeca neamurile şi la popoare fără de număr va da legile
Sale. Preface-vor săbiile în fiare de pluguri şi lăncile lor în
cosoare. Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi nu
vor mai învăţa războiul.
5. Voi, cei din casa lui Iacov, veniţi să umblăm în lumina
Domnului!
6. Tu ai lepădat neamul Tău, casa lui Iacov. Ea este plină de
vrăjitori şi de magi ca Filistenii şi ea face legământ cu cei de
alt neam.
7. Pământul ei este plin de aur şi de argint, de comori fără număr,
pământul ei este plin de cai şi de căruţe fără sfârşit.
8. Pământul ei este plin de idoli şi locuitorii se închină la
lucrul mâinilor lor, înaintea celor făcuţi de degetele
lor.
9. Şi omul va fi umilit şi muritorul va fi pogorât şi Tu nu-i vei
ierta!
10. Intraţi în crăpăturile stâncilor şi ascundeţi-vă în pulbere,
din pricina fricii de Dumnezeu, de strălucirea slavei
Lui.
11. Ochii celui mândru vor fi smeriţi, mândria celor de rând va fi
pogorâtă şi numai Domnul în ziua aceea va fi ridicat în
slăvi,
12. Că Domnul Savaot va avea ziua Lui, se va ridica împotriva a tot
ceea ce este mândru şi semeţ şi-l va pogorî.
13. Împotriva tuturor cedrilor Libanului şi stejarilor celor înalţi
ai Vasanului.
14. Împotriva tuturor munţilor înalţi şi colinelor celor
mândre.
15. Împotriva tuturor turnurilor ridicate sus şi zidurilor
întărite.
16. Împotriva tuturor corăbiilor Tarsisului şi lucrurilor de
preţ.
17. Mândria omului va fi pogorâtă şi semeţia celor muritori va fi
smerită; în ziua aceea numai Domnul va fi înalt;
18. Şi toţi idolii vor pieri.
19. Iar oamenii vor intra în scorburile stâncilor, în prăpăstiile
şi în crăpăturile pământului, de frica Domnului şi de strălucirea
slavei Lui, când va veni El ca să lovească pământul.
20. În ziua aceea idolii de argint şi de aur, pe care omul i-a
făcut ca să li se închine, vor fi părăsiţi ca să fie sălaş
şobolanilor şi liliecilor.
21. Iar el va intra în crăpăturile stâncilor şi în prăpăstiile
munţilor, de frica Domnului şi de strălucirea slavei Lui, când va
veni El ca să lovească pământul.
22. Nu mai nădăjduiţi în omul cel muritor, în nările căruia nu este
decât o suflare! Oare, ce putere are el?
CAPITOLUL 3
Pedeapsa mândriei şi a podoabelor deşarte.
l. Iată, Domnul Dumnezeu Savaot va lua din Ierusalim şi din Iuda
orice sprijin şi orice ajutor, orice hrană de pâine şi orice
sprijin de apă,
2. Pe viteaz şi pe omul de luptă, pe judecător şi pe prooroc, pe
prezicător şi pe bătrân;
3. Pe căpetenia peste cincizeci, pe sfătuitor, pe înţelept, pe
fermecător şi pe ghicitor.
4. Voi pune băieţi căpetenii peste ei şi copiii vor domni peste
aceia.
5. În popor se vor strâmtora unul pe altul şi fiecare va împila pe
aproapele său; cel tânăr se va purta obraznic cu cel bătrân şi cel
de neam rău cu cel de neam bun.
6. Atunci va alerga omul la fratele său, în casa tatălui său, şi-i
va zice: Tu mai ai o haină, fii căpetenie peste noi şi să fie
aceste dărâmături sub mâna ta.
7. Iar acela cu jurământ se va lepăda, zicând: "Nu pot vindeca
rănile poporului! N-am în casa mea nici pâine, nici haină, nu mă
faceţi conducător peste popor!"
8. Ierusalimul va ajunge dărâmătură şi Iuda este gata să cadă, căci
limba lor şi gândurile lor sunt împotriva Domnului şi dispreţuiesc
privirea slavei Lui.
9. Înfăţişarea lor mărturiseşte împotriva lor, căci ei îşi vădesc
păcatele lor ca Sodoma, în loc să fie ascundă. Vai de ei! Căci ei
şi-au făcut loruşi rău...
10. Fericit este omul drept, că el va mânca din rodul lucrurilor
lui.
11. Vai de cel rău, că răutatea este a lui şi va fi judecat după
faptele lui.
12. Poporul meu este asuprit de nişte copii, şi femeile domnesc
peste el. Poporul meu! Cei care te conduc te rătăcesc şi te abat de
la calea pe care tu mergi.
13. Domnul Se ridică la judecată şi stă ca să judece pe poporul
Său.
14. Domnul intră la judecată cu bătrânii şi cârmuitorii poporului
Său şi zice: "Voi, voi aţi pustiit via Mea şi prada luată de la cei
sărmani se află în casele voastre.
15. Pentru ce aţi zdrobit pe poporul Meu şi aţi sfărâmat faţa celor
sărmani?" zice Domnul Dumnezeu Savaot.
16. Şi mai zice Domnul: "Pentru că fiicele Sionului sunt atât de
mândre şi umblă cu capul pe sus şi cu priviri obraznice, cu paşi
domoli, cu zăngănit de inele la picioarele lor,
17. Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul
va descoperi goliciunea lor".
18. În ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori,
luniţe,
19. Cercei, brăţări, văluri,
20. Cununi, lănţişoare, cingătoare, miresme, talismane,
21. Inele, verigi de nas,
22. Veşminte de sărbătoare, mantii, şaluri, pungi,
23. Oglinzi, pânzeturi subţiri, turbane şi tunici.
24. Atunci va fi în loc de miresme, putreziciune, şi în loc de
cingători, frânghie, în loc de cârlionţi făcuţi cu fierul,
pleşuvie, în loc de veşmânt preţios, zdrenţe, şi în loc de
frumuseţe: pecete de robie.
25. Locuitorii Sionului vor cădea de sabie şi vitejii lui în
războaie.
26. Porţile fiicei Sionului vor scârţâi şi se vor jeli şi, jefuită,
ea va şedea despuiată pe pământ.
CAPITOLUL 4
Bune prevestiri.
1. În ziua aceea şapte femei se vor certa pentru un singur om,
zicând: "Noi vom mânca pâinea noastră şi vom purta veşmintele
noastre. Nu cerem altceva decât să purtăm numele tău. Ridică ocara
noastră!"
2. În ziua aceea se va arăta mlădiţa Domnului în podoabă şi în
slavă şi roadele pământului în mărire şi în cinste pentru aceia din
Israel care vor fi scăpat.
3. Rămăşiţa Sionului şi cei ce vor fi scăpat cu viaţă din Ierusalim
se vor chema sfinţi şi oricine va fi înscris să trăiască în
Ierusalim.
4. Când Domnul va fi spălat necurăţenia fiicelor Sionului şi va fi
şters fărădelegile din mijlocul lui prin duhul dreptăţii şi al
nimicirii,
5. Domnul va veni pe Muntele Sionului şi în adunările Sale ca un
nor şi ca un fum ziua, iar noaptea ca un foc strălucitor şi ca o
văpaie. Că peste tot locul slava Domnului va fi
acoperământ:
6. Fi-va în timpul zilei cort, care să-l apere de căldură şi să-l
adăpostească de vreme rea şi de ploaie.
CAPITOLUL 5
Via neroditoare.
l. Vreau să cânt pentru prietenul meu cântecul lui de dragoste
pentru via lui. Prietenul meu avea o vie pe o coastă
mănoasă.
2. El a săpat-o, a curăţit-o de pietre şi a sădit-o cu viţă de bun
soi. Ridicat-a în mijlocul ei un turn, săpat-a şi un teasc. Şi avea
nădejde că va face struguri, dar ea a făcut aguridă.
3. Şi acum voi, locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda,
fiţi judecători intre mine şi via mea.
4. Ce se putea face pentru via mea şi n-am făcut eu? Pentru ce
atunci când nădăjduiam să-mi rodească struguri, mi-a rodit
aguridă?
5. Acum vă voi face să ştiţi cum mă voi purta cu via mea:
Strica-voi gardul ei şi ea va fi pustiită, dărâma-voi zidul ei şi
va fi călcată în picioare.
6. Şi o voi pustii! Nu va mai fi tăiată, nici săpată şi o vor
năpădi spinii şi bălăriile. De asemenea şi norilor le voi da
poruncă să nu-şi mai verse ploaia peste ea.
7. Dar via Domnului Savaot este casa lui Israel, iar oamenii din
Iuda sunt sădirea Sa dragă. El nădăjduia ca acesta să fie un popor
fără păcate, dar iată-l plin de sânge. Nădăjduit-a să-I rodească
dreptate, dar iată: răzvrătire.
8. Vai vouă care clădiţi casă lângă casă şi grămădiţi ţarini lângă
ţarini până nu mai rămâne nici un loc, ca să fiţi numai voi
stăpânitori în ţară!
9. Urechile mele au auzit de asemenea acest jurământ al Domnului
Savaot: "Jur că aceste case multe, mari şi frumoase, vor fi pustii
şi nimeni nu va mai locui în ele.
10. Zece pogoane de vie vor rodi un bat, şi un homer de sămânţă,
numai o efă".
11. Vai de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după băuturi
îmbătătoare; vai de cei ce până târziu seara se înfierbântă cu
vin!
12. Cei care doresc, la ospeţele lor, chitară, harpă, tobă, flaut
şi vin ei nu iau în seamă faptele Domnului şi nu văd lucrurile
mâinilor Sale.
13. Pentru aceasta poporul meu va fi dus în robie fără să bage de
seamă, mai-marii săi vor fi doborâţi de foame, iar gloata se va
usca de sete!
14. De aceea şi iadul şi-a mărit de două ori lăcomia lui, căscat-a
gura sa peste măsură; acolo se vor coborî mărirea Sionului şi
gloatele sale, chiotele de veselie...
15. Omul cel muritor va fi smerit şi umilit şi ochii celor mândri
vor fi pogorâţi.
16. Dar Domnul Savaot este mare prin judecata Sa şi Dumnezeul cel
sfânt este sfânt prin dreptatea Sa.
17. Oile vor paşte în voie, iar străinii se vor hrăni în locurile
mănoase, lăsate de cei bogaţi.
18. Vai de cei ce îşi atrag pedeapsa ca şi cu nişte frânghii şi
plata păcatului ca şi cu nişte ştreanguri,
19. Căci ei zic: "Grăbească Domnul să-Şi facă lucrul Său curând, ca
să vedem şi să se plinească planul Sfântului lui Israel, ca să-l
cunoaştem".
20. Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc
lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce
şi dulcele amar!
21. Vai de cei care sunt înţelepţi în ochii lor şi pricepuţi după
gândurile lor!
22. Vai de cei viteji la băut vin şi meşteri la făcut băuturi
îmbătătoare!
23. Vai de cei ce dau dreptate celui nelegiuit pentru mită şi
lipsesc de dreptate pe cel drept!
24. Pentru aceasta, după cum paiele sunt mistuite de foc şi iarba
uscată de flăcări, aşa rădăcina lor va fi topită ca pleava şi
floarea lor va fi spulberată precum este cenuşa, căci au călcat
legea Domnului Savaot şi au nesocotit cuvântul Sfântului lui
Israel!
25. De aceea, mânia Domnului s-a aprins împotriva poporului Său! El
întinde mâna Sa spre el, îl loveşte şi munţii se clatină. Cadavrele
lor sunt ca gunoiul pe cale. Cu toate acestea mânia Lui nu se
domoleşte şi mâna Lui stă mereu întinsă
26. Şi va ridica steagul pentru un popor de departe şi îl va chema
de la capătul pământului. Iată-l că se zoreşte şi vine.
27. Nimeni din ai lui nu va obosi, nici va boli, nu va dormita,
nici va adormi; nimeni nu-şi va descinge brâul şi nici cureaua
încălţămintei lui nu se va rupe.
28. Săgeţile lor sunt ascuţite şi arcurile lor gata să tragă.
Copitele cailor sunt ca şi cremenea cea tare, roţile căruţelor sunt
ca o furtună.
29. Strigătul, strigăt de leu, răcnesc ca puii de leu, mugesc şi
apucă prada, şi nimeni nu roate s-o scape.
30. În vremea aceea fi-va împotriva lui un vuiet ca vuietul mării.
Toţi vor arunca privirea spre pământ şi iată: întuneric şi
strâmtorare; lumina se va întuneca întocmai ca o noapte, fără să se
mai ivească zorile!
CAPITOLUL 6
Slava Domnului.
1. În anul morţii regelui Ozia, am văzut pe Domnul stând pe un
scaun înalt şi măreţ şi poalele hainelor Lui umpleau
templul.
2. Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte şase aripi: cu
două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, iar cu două
zburau
3. Şi strigau unul către altul, zicând: "Sfânt, sfânt, sfânt este
Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!"
4. Din pricina acestor strigăte, porţile se zguduiau din ţâţânele
lor, iar templul s-a umplut de fum.
5. Şi am zis: "Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate
şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate. Şi pe Domnul
Savaot L-am văzut cu ochii mei!"
6. Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în mâna sa
un cărbune, pe care îl luase cu cleştele de pe
jertfelnic.
7. Şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: "Iată s-a atins de buzele
tale şi va şterge toate păcatele tale, şi fărădelegile tale le va
curăţi".
8. Şi am auzit glasul Domnului care zicea: "Pe cine îl voi trimite
şi cine va merge pentru Noi?" Şi am răspuns: "Iată-mă, trimite-mă
pe mine!"
9. Şi El a zis: "Du-te şi spune poporului acestuia: Cu auzul veţi
auzi şi nu veţi înţelege şi, uitându-vă, vă veţi uita, dar nu veţi
vedea.
10. Că s-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale
greu a auzit şi ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii
şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă
la Mine şi să-l vindec".
11. Şi am zis: "Până când, Doamne!" Atunci El mi-a răspuns: "Până
când cetăţile vor fi pustiite şi vor rămâne fără locuitori, şi
casele fără oameni şi pământul pustiu;
12. Până când Domnul va izgoni pe oameni şi pustiirea va fi mare în
mijlocul acestei ţări.
13. Şi dacă va rămâne încă unul din zece, şi acela va fi hărăzit
focului, ca şi terebintul şi stejarul, ale căror trunchiuri sunt
trântite la pământ. Din butucul rămas va lăstări o mlădiţă
sfântă".
CAPITOLUL 7
Soarta lui Iuda şi Efraim. Naşterea lui Emanuel din
Fecioara.
1. Şi a fost în zilele lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia,
regele lui Iuda, că s-a suit Reţin, regele Siriei, împreună cu
Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, ca să cuprindă
Ierusalimul. Şi n-a izbutit ca să-l cuprindă.
2. Atunci a venit cineva să dea de ştire casei lui David, zicând:
"Armata Sirienilor a tăbărât în Efraim". Şi inima regelui şi a
poporului tremura de spaimă în ziua aceea, precum tremură copacii
pădurii din pricina vântului.
3. Şi a grăit Domnul către Isaia, zicând: "Ieşi întru întâmpinarea
lui Ahaz, tu şi Şear-Iaşub, fiul tău, la capătul canalului lacului
celui de sus, pe drumul ţarinii nălbitorului,
4. Şi îi vei zice: "Ia aminte, fii liniştit şi nu te teme şi inima
ta să nu se slăbească din pricina acestor doi tăciuni care fumegă:
de iuţimea mâniei lui Reţin şi a lui Aram şi a fiului lui
Remalia
5. De vreme ce Aram a hotărât pustiirea ta, împreună cu Efraim şi
cu fiul Remaliei, zicând:
6. "Să ne suim în Iuda, să-l speriem, să ne facem stăpâni pe el şi
să punem rege peste el pe feciorul lui Tabeel".
7. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Aceasta nu va fi, nici nu se va
împlini!
8. Căci căpetenia Aramului este Damascul şi mai mare peste
Damasc este Reţin. - Mai sunt încă şaizeci şi cinci de ani şi
Efraim va pieri din rândul popoarelor.
9. Şi capitala lui Efraim este Samaria şi mai mare peste Samaria
este feciorul lui Remalia. Dacă nu credeţi, veţi fi
zdrobiţi!"
10. Şi Isaia mai grăi către Ahaz:
11. "Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tău, în adâncurile iadului
sau în înălţimile cele de sus".
12. Şi a spus Ahaz: "Nu voi cere şi nu voi ispiti pe
Domnul!"
13. Şi a zis Isaia: "Ascultaţi voi cei din casa lui David! Nu vă
ajunge să obosiţi pe oameni, de veniţi să obosiţi şi pe Dumnezeul
meu?
14. Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va
lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui
Emanuel.
15. El se va hrăni cu lapte şi cu miere până în vremea când va şti
să arunce răul şi să aleagă binele.
16. Că înainte ca fiul acesta să ştie să dea la o parte răul şi să
aleagă binele, pământul de care îţi este teamă, din pricina celor
doi regi, va fi pustiit.
17. Dar Domnul va aduce peste tine, peste poporul tău şi peste casa
tatălui tău, vremuri care n-au mai venit de când Efraim s-a
desfăcut de Iuda; va aduce pe regele Asiriei.
18. Şi va fi că în ziua aceea Domnul va chema muştele care se află
la capătul Nilului - fluviul Egiptului - şi albinele din pământul
Asiriei;
19. Şi vor veni şi se vor aşeza cu toate în văile cele prăpăstioase
şi în crăpăturile stâncilor şi în toate tufişurile şi în toate
ţinuturile nelocuite.
20. În vremea aceea, va rade Domnul cu un brici, luat de împrumut
de dincolo de Eufrat, pe regele Asiriei, capul, părul de pe trup şi
îi va smulge şi barba.
21. În vremea aceea, cine va hrăni o vacă şi două oi
22. Va avea belşug de unt din pricina mulţimii laptelui şi cei ce
vor fi rămas în ţară se vor hrăni cu smântână şi cu
miere.
23. În ziua aceea, unde era un loc de o mie de butuci pe preţ de o
mie de sicli, va fi plin de spini şi de bălării.
24. Acolo oamenii vor intra înarmaţi cu arcuri şi cu săgeţi, căci
toată ţara va fi plină de spini şi de bălării.
25. Şi în toţi munţii care erau curăţaţi cu săpăliga, tu nu te vei
duce, de frica spinilor şi a bălăriilor. Acolo se va da drumul
boilor şi oilor, ca să calce pământul.
CAPITOLUL 8
Surparea împărăţiei Siriei şi a lui Israel. Vremea lui
Mesia.
1. Şi a zis Domnul către mine: "Ia o carte mare şi scrie
deasupra ei cu slove omeneşti: "Maher-Şalal-Haş-Baz"
(grabnic-pradă-apropiat-jaf).
2. Adu-Mi martori credincioşi pe Urie preotul şi pe Zaharia, fiul
lui Ieberechia".
3. Atunci m-am apropiat de proorociţă şi a luat în pântece şi a
născut un fiu. Şi a zis Domnul către mine: "Pune-i numele
Maher-Şalal-Haş-Baz".
4. Căci înainte ca băiatul să zică: "tată şi mamă!", toată bogăţia
Damascului şi prada Samariei vor fi duse înaintea regelui
Asiriei".
5. Şi mi-a mai grăit Domnul astfel:
6. "Fiindcă poporul acesta a nesocotit apele Siloamului, care curg
lin, şi a tremurat înaintea lui Reţin, feciorul Remaliei,
7. Iată acum că Domnul va aduce peste ei apele cele mari şi
furioase ale Eufratului: pe regele Asiriei şi toată strălucirea
lui. Ele vor trece peste toate zăgazurile şi vor da afară peste
malurile lui.
8. Şi se va revărsa în Iuda, îl va îneca şi îl va umple de apă, va
ajunge până la gât şi cu revărsările lui întinse va acoperi toată
ţara.
9. Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi. Auziţi
până la marginile pământului, cei puternici plecaţi-vă. De vă veţi
întări, iarăşi veţi fi biruiţi.
10. Şi orice sfat veţi sfătui, îl va risipi Domnul, şi cuvântul pe
care îl veţi grăi nu va rămâne întru voi, căci cu noi este
Dumnezeu!"
11. Aşa îmi zicea mie Domnul, ţinând peste mine mâna Sa cea tare şi
însuflându-mi să nu umblu pe căile acestui popor. Apoi mi-a
zis:
12. "Nu numiţi uneltire tot ceea ce poporul acesta socoteşte
uneltire, şi nu vă temeţi, nici nu vă înfricoşaţi de ceea ce se tem
ei.
13. Numai pe Domnul Savaot socotiţi-L sfânt, de El să vă temeţi şi
să vă înfricoşaţi.
14. El va fi pentru voi piatră de încercare şi stâncă de poticnire
pentru cele două case ale lui Israel, cursă şi laţ pentru cei ce
locuiesc în Ierusalim.
15. Şi mulţi se vor poticni, vor cădea şi se vor sfărâma, vor fi
prinşi în cursă şi vor fi duşi în robie!"
16. Voi strânge laolaltă această mărturie şi voi sigila această
învăţătură pentru ucenicii mei.
17. Voi aştepta deci pe Domnul, Care îşi ascunde faţa Sa de la casa
lui Iacov şi voi nădăjdui întru El.
18. Iată eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu spre semne şi
minuni în Israel, din partea Domnului Savaot, Care locuieşte în
Muntele Sionului.
19. Şi când vă vor zice: "Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi
ghicitorii care şoptesc şi bolborosesc", să le răspundeţi: "Nu se
cuvine oare poporului să alerge la Dumnezeul său? Să întrebe oare
pe morţi pentru soarta celor vii?"
20. Întrebaţi legea şi descoperirea! De nu vă vor vorbi asemenea
cuvântului acesta, atunci nu-i lumină în ei.
21. Vor rătăci pe pământ flămânzi şi cumplit apăsaţi, şi în vremea
foametei îşi vor arăta colţii şi vor huli pe regele lor şi pe
Dumnezeul lor.
22. Apoi îşi vor întoarce privirea spre pământ şi iată că acolo va
fi strâmtorare, întuneric şi scârbă şi nevoie! Dar noaptea va fi
alungată!
23. Căci nu va mai fi întuneric pentru ţara care era în nevoie. În
vremurile de dedemult el a supus pământul Zabulonului şi ţinutul
lui Neftali; în vremurile cele de pe urmă el va acoperi de slavă
calea mării, celălalt ţărm al Iordanului, Galileea
neamurilor.
CAPITOLUL 9
Naşterea, numele şi împărăţia lui Mesia.
l. Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi
voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii lumină va străluci
peste voi.
2. Tu vei înmulţi poporul şi vei spori bucuria lui. El se va veseli
înaintea Ta, cum se bucură oamenii în timpul secerişului şi se
veselesc la împărţirea prăzilor.
3. Căci jugul ce-l apasă, şi toiagul ce-l loveşte, şi nuiaua ce-l
asupreşte, Tu le vei sfărâma, ca în zilele lui Madian.
4. Încălţămintea cea zgomotoasă de om războinic şi haina cea
stropită de sânge vor fi aruncate în foc şi mistuite în
flăcări!
5. Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui
stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare
sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii,
Părinte al veacului ce va să fie.
6. Şi mare va fi stăpânirea Lui şi pacea Lui nu va avea hotar. Va
împărăţi pe tronul şi peste împărăţia lui David, ca s-o întărească
şi s-o întemeieze prin judecată şi prin dreptate, de acum şi până-n
veac. Râvna Domnului Savaot va face aceasta.
7. Cuvânt va trimite Domnul peste Iacob, şi el se va pogorî peste
Israel.
8. Ca să ştie tot poporul, Efraim şi locuitorii Samariei, care
întru mândria lor şi întru semeţia inimii lor zic:
9. "Cărămizile au căzut, să zidim cu piatră cioplită; smochinii au
fost tăiaţi, să punem cedri în locul lor!"
10. Ridica-va Domnul împotriva lui pe vrăjmaşii lui Reţin şi pe
duşmanii lui îi va înarma:
11. Pe Sirienii de la răsărit şi pe Filistenii de la asfinţit; şi
vor mânca aceştia pe Israel cu toată gura. Cu toate acestea mânia
Lui nu se va potoli şi mâna Lui tot întinsă va fi;
12. Dar poporul nu se va întoarce la Cel care îl lovise şi nu va
căuta pe Domnul Savaot.
13. Şi Domnul va tăia din Israel, într-o singură zi, capul şi
coada, ramura de finic şi trestia.
14. Bătrânii şi căpeteniile sunt capul; proorocul şi învăţătorul
mincinos sunt coada.
15. Căpeteniile acestui popor îl duc în rătăcire şi cei conduşi de
ei vor pieri.
16. Pentru aceasta, Domnul nu se bucură de cei tineri şi de orfanii
lui şi de văduve nu-i este milă, fiindcă toţi sunt nelegiuiţi şi
răi şi gura lor grăieşte vorbe nesocotite. Pentru toate acestea,
mânia Lui nu se va potoli şi mâna Lui mereu întinsă va
fi.
17. Că fărădelegea arde ca focul, care mistuie spinii şi bălăriile
uscate; el arde tot mărăcinişul pădurii, iar fumul se înalţă în
rotocoale.
18. Din pricina iuţimii mâniei Domnului Savaot, pământul va fi ca
un jeratic, iar poporul va ajunge pradă focului. Nimeni nu va cruţa
pe vecinul său.
19. Jefui-vor la dreapta şi vor rămâne flămânzi; la stânga vor
mânca şi nu se vor sătura; fiecare va mânca din carnea aproapelui
său:
20. Manase pe Efraim, Efraim pe Manase, şi amândoi sunt împotriva
lui Iuda. Pe lângă toate acestea, mânia Lui nu se va potoli şi
braţul Lui mereu întins va fi.
CAPITOLUL 10
Pedeapsa nedreptăţii. Pieirea Asirienilor.
1. Vai de cei ce fac legi nedrepte şi de cei ce scriu hotărâri
silnice
2. Ca să îndepărteze pe cei slabi de la judecată şi să răpească
dreptatea sărmanilor poporului Meu, ca să facă din văduve prada lor
şi să jefuiască pe cei orfani!
3. Dar ce veţi face voi în ziua pedepsirii şi cum vă veţi feri de
furtuna ce vine de departe? Către cine veţi fugi ca să fiţi ajutaţi
şi unde veţi lăsa comorile voastre?
4. Fără mine vor merge cu frunţile plecate printre robi şi vor
cădea printre cei ucişi şi totuşi mânia Lui nu se va potoli şi mâna
Lui mereu întinsă va fi.
5. O, Asirie, varga mâniei Mele şi toiagul urgiei Mele!
6. Împotriva unui neam fără de lege o voi trimite şi împotriva unui
popor al urgiei Mele o voi îndrepta, ca să-l prade şi să-l
jefuiască şi să-l calce ca pe tina uliţelor.
7. Dar ea n-are aceeaşi judecată şi inima ei nu simte la fel; să
prade este în inima ei şi să nimicească neamuri fără
număr!
8. Căci ea zice: "Oare mai-marii mei nu sunt ei laolaltă
regi?
9. Calno oare nu este ca şi Carchemişul? Şi Hamatul ca Arpadul şi
Samaria ca Damascul?"
10. Cum a cuprins mâna Mea împărăţiile idolilor, unde idolii erau
mai numeroşi decât în Ierusalim şi în Samaria;
11. Precum am făcut Samariei şi idolilor ei, tot aşa voi face şi
Ierusalimului şi chipurilor lui!
12. Şi când Domnul va sfârşi tot lucrul Lui în muntele Sionului şi
în Ierusalim, atunci va pedepsi pe regele Asiriei pentru graiul cel
mândru din inima lui şi pentru semeţia privirilor lui,
13. Că a zis: "Prin puterea mâinii mele am făcut aceasta şi prin
înţelepciunea mea; căci sunt priceput! Trecut-am peste graniţele
popoarelor, jefuit-am comorile lor şi ca un atotputernic am dat jos
de pe tron pe conducători.
14. Mâna mea a apucat ca pe un cuib bogăţiile popoarelor şi, precum
iei ouă părăsite, tot aşa am cuprins eu tot pământul. şi nimeni n-a
scuturat aripile, n-a deschis ciocul şi nici n-a scos vreun
ţipăt!
15. Oare securea este ea măreaţă faţă de cel ce o ridică sau
ferăstrăul se înalţă împotriva celui ce-l mânuieşte? Ca şi cum
varga ar da avânt celui care o ridică şi toiagul ar însufleţi
braţul care îl duce!
16. De aceea Domnul Dumnezeu Savaot va trimite prăpădul în această
voinică oştire asiriană şi sănătatea lor o vor mistui frigurile ca
un pârjol.
17. Şi lumina lui Israel se va face foc şi Sfântul său o flacără şi
va arde şi va mistui spinii şi bălăriile uscate, într-o singură
zi!
18. Şi strălucirea pădurii lui şi a livezii lui va fi nimicită de
sus şi până jos.
19. Copacii rămaşi din pădurea lui vor fi aşa de puţini la număr,
încât şi un copil va putea să-i numere.
20. În vremea aceea rămăşiţa lui Iuda şi cei scăpaţi din casa lui
Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce i-a lovit, ci se vor
sprijini, cu credinţă, pe Dumnezeu, Sfântul lui Israel.
21. O rămăşiţă din Iacov se va întoarce la Dumnezeul cel
puternic.
22. Chiar dacă poporul tău, Israele, ţar fi ca nisipul mării, numai
o rămăşiţă se va întoarce. Nimicirea este hotărâtă de dreptatea cea
nemăsurată.
23. Această poruncă de nimicire, Domnul Dumnezeu Savaot o va
împlini în tot cuprinsul ţării.
24. Pentru aceasta, aşa zice Domnul Dumnezeu Savaot: "Poporul Meu,
care locuieşte în Sion, nu te teme de Asiria, care te loveşte cu
toiagul pe care îl ridică asupra ta, ca altădată Egiptul.
25. Dar, peste puţină vreme, urgia va înceta şi mânia Mea îi va
nimici".
26. Domnul Savaot ridica-va asupra lor un bici, ca atunci când a
bătut pe Madian la stânca Oreb şi Îşi va întinde toiagul Său spre
mare şi-l va ridica precum l-a ridicat asupra
Egiptenilor.
27. În vremea aceea va ridica povara de pe umerii tăi şi jugul de
pe grumajii tăi.
28. Vine din latura Rimonului şi ajunge la Aiat, trece la Migron,
la Micmas lasă poverile sale de drum.
29. Ei au trecut pasul şi noaptea au rămas la Gheba. Rama este
înspăimântată, Ghibeea lui Saul a luat-o la fugă.
30. Urlă fiică a lui Galim, ia aminte Laişa, răspunde-i tu,
Anatot.
31. Madmena se împrăştie, locuitorii din Ghebim au luat-o la
fugă.
32. O zi va sta la Nob, ameninţă cu mâna muntele Sionului şi colina
Ierusalimului!
33. Iată că Domnul Dumnezeu Savaot frânge crengile dintr-o lovitură
năprasnică: vârfurile sunt tăiate şi crengile de sus date
jos.
34. Desişul pădurii cade sub lovituri de unelte de fier, cedrii
Libanului se prăbuşesc la pământ.
CAPITOLUL 11
Puterea lui Mesia.
1. O Mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un Lăstar din
rădăcinile lui va da.
2. Şi Se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul înţelepciunii
şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul cunoştinţei
şi al bunei-credinţe.
3. Şi-L va umple pe El duhul temerii de Dumnezeu. Şi va judeca nu
după înfăţişarea cea din afară şi nici nu va da hotărârea Sa după
cele ce se zvonesc,
4. Ci va judeca pe cei săraci întru dreptate şi după lege va mustra
pe sărmanii din ţară. Pe cel aprig îl va bate cu toiagul gurii Lui
şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel fără de lege.
5. Dreptatea va fi ca o cingătoare pentru rărunchii Lui şi
credincioşia ca un brâu pentru coapsele Lui.
6. Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul şi leopardul se va
culca lângă căprioară; şi viţelul şi puiul de leu vor mânca
împreună şi un copil îi va paşte.
7. Juninca se va duce la păscut împreună cu ursoaica şi puii lor
vor sălăşlui la un loc, iar leul ca şi boul va mânca
paie;
8. Pruncul de ţâţă se va juca lângă culcuşul viperei şi în vizuina
şarpelui otrăvitor copilul abia înţărcat îşi va întinde
mâna.
9. Nu va fi nici o nenorocire şi nici un prăpăd în tot muntele Meu
cel sfânt! Că tot pământul este plin de cunoştinţa şi de temerea de
Dumnezeu, precum marea este umplută de ape!
10. Şi în vremea aceea, Mlădiţa cea din rădăcina lui Iesei, va fi
ca un steag pentru popoare; pe Ea o vor căuta neamurile şi sălaşul
Ei va fi plin de slavă.
11. în ziua aceea, Domnul va ridica din nou mâna Sa ca să
răscumpere rămăşiţa poporului Său dintre robii din Asiria şi din
Egipt, din Patros, din Etiopia, din Elam, din Babilon, din Hamat şi
din insulele mării.
12. El va ridica steag pentru neamuri şi va aduna pe cei risipiţi
ai lui Israel şi va strânge la un loc pe cei împrăştiaţi ai lui
Iuda din cele patru colţuri ale pământului.
13. Atunci pizma lui Efraim va înceta şi duşmanii lui Iuda vor fi
zdrobiţi. Efraim nu va mai pizmui pe Iuda şi Iuda nu va mai fi
vrăjmaşul lui Efraim.
14. Ci se vor avânta în latura Filistenilor la apus şi vor jefui
împreună pe feciorii răsăritului; asupra Edomului şi Moabului îşi
vor întinde mâna lor, şi copiii lui Amon vor asculta de
ei.
15. Domnul va seca limba de mare a Egiptului şi mâna Lui va
ameninţa groaznic Eufratul, şi-l va împărţi în şapte râuri şi se va
putea trece cu piciorul.
16. Atunci se va croi un drum pentru rămăşiţa din poporul Său,
pentru cei scăpaţi din robia Asiriei, precum s-a întâmplat altădată
cu Israel, în ziua când el a ieşit din Egipt.
CAPITOLUL 12
Cântare de mulţumire.
1. Şi tu vei zice în ziua aceea: Lăuda-Te-voi, Doamne, că deşi
pornit împotriva mea, mânia Ta s-a întors de la mine şi m-ai
miluit.
2. Iată Dumnezeul cel tare al mântuirii mele; nădăjdui-voi întru El
şi nu mă voi înfricoşa, că izvorul puterii mele şi cântarea mea de
laudă este Domnul Dumnezeu şi izbăvirea mea.
3. Veţi scoate apa cu veselie din izvoarele mântuirii
4. Şi veţi zice în ziua aceea: "Lăudaţi pe Domnul, chemaţi numele
Lui, vestiţi printre neamuri lucrările Lui, daţi de ştire că înalt
este numele Lui!
5. Cântaţi în strune pe Domnul, căci El a făcut fapte strălucite!
Să ştie aceasta tot pământul!
6. Săltaţi şi vă veseliţi locuitori ai Sionului, căci mare este în
mijlocul vostru Sfântul lui Israel!"
CAPITOLUL 13
Vedenia lui Isaia
l. Proorocia despre Babilon pe care a văzut-o Isaia, fiul lui
Amos.
2. Pe un munte pleşuv înălţaţi steag, strigaţi către ei, faceţi
semn cu mâna, ca să intre pe poarta asupritorilor.
3. "Eu am poruncit sfintei Mele oştiri, zice Domnul, chemat-am pe
vitejii mâniei Mele, pe cei ce se veselesc de slava Mea".
4. Ascultaţi acest zgomot surd în munţi, vuiet al unui neam fără de
număr; auziţi această zarvă de împărăţii, de neamuri adunate;
Domnul Savaot cercetează oştirea gata de luptă.
5. Ele vin dintr-un ţinut depărtat, de la capătul cerului; vine
Domnul şi uneltele mâniei Lui, ca să nimicească tot
pământul.
6. Strigaţi, că aproape este ziua Domnului, ea vine ca o pustiire
de la Cel Atotputernic.
7. Drept aceea, toate braţele vor fi neputincioase şi inima omului
se va topi de frică.
8. Vor fi cuprinşi de spaimă, vor vedea năluci şi durerile îi vor
cuprinde; zvârcolise-vor în dureri ca femeia gata să nască. Se vor
privi unul pe altul cu groază, iar feţele lor vor fi roşii ca
flacăra.
9. Iată ziua Domnului, ea vine aprigă, mânioasă şi întărâtată la
mânie ca să pustiiască pământul şi să stârpească pe păcătoşi de pe
el.
10. Luceferii de pe cer şi grămezile de stele nu-şi vor mai da
lumina lor; soarele se va întuneca în răsăritul lui şi luna nu va
mai străluci.
11. Atunci voi pedepsi lumea pentru fărădelegile ei şi pe cei
nelegiuiţi pentru păcatele lor. Voi smeri mândria celor îngâmfaţi
şi obrăznicia celor cruzi o voi arunca la pământ.
12. Voi face ca oamenii să fie mai rari decât aurul cel mai scump,
mai căutaţi decât aurul de Ofir.
13. Pentru aceasta voi prăbuşi cerurile; şi pământul se va
clătina din locul lui, din pricina mâniei Domnului Savaot, în
ziua iuţimii mâniei Lui.
14. Atunci, ca o gazelă sperioasă şi ca o turmă pe care nimeni nu
poate s-o adune, fiecare se va întoarce la poporul său şi fiecare
va fugi în pământul său.
15. Oricine va fi aflat va fi străpuns şi oricare va fi prins va
cădea de sabie.
16. Copiii lor vor fi zdrobiţi înaintea ochilor lor, casele lor vor
fi jefuite şi femeile lor necinstite.
17. Iată că Eu ridic asupra lor pe Mezi, care nu pun preţ pe argint
şi care nu se lăcomesc pentru aur.
18. Arcurile oamenilor de luptă vor doborî pe cei tineri. De roada
pântecelui nu se vor milostivi, şi pentru copii ochii lor nu vor
simţi nici o milă.
19. Atunci Babilonul, podoaba împărăţiilor, cununa mândriei
Caldeilor, fi-va ca Sodoma şi ca Gomora, pe care Dumnezeu le-a
nimicit.
20. Nu va mai fi locuit în veci şi din neam în neam. Arabii nu vor
mai înfige acolo corturi şi nici ciobanii nu-şi vor mai face târle
în latura aceea.
21. Ci numai animale sălbatice se vor sălăşlui într-însul, şi
bufniţele vor locui prin case, struţii îşi vor face cuiburi acolo
şi oameni cu chip de ţap vor juca în acel loc.
22. Şacalii vor urla în palatele lor şi lupii în casele lor de
petrecere. Vremea este aproape să sosească şi zilele ei nu vor
zăbovi!
CAPITOLUL 14
Proorocie împotriva Babilonului.
l. Dar Domnul Se va milostivi de Iacov şi va alege încă o dată
pe Israel şi îl va statornici în pământul lui. Cei străini se vor
alătura lor şi se vor uni cu casa lui Iacov.
2. Pe popoare le va lua şi le va duce la ei, iar casa lui Israel le
va avea în pământul Domnului ca robi şi roabe. Ei vor duce în robie
pe cei care i-au dus în robie şi vor stăpâni peste apăsătorii
lor.
3. Iar în ziua în care Domnul te va odihni de osteneli, de chinuri
şi de amarnica ta robie în care ai fost,
4. Tu vei cânta cântecul acesta de ocară împotriva împăratului
Babilonului şi vei zice: "Cum s-a sfârşit cu asupritorul şi cum a
încetat chinul nostru!
5. Domnul a zdrobit toiagul celor fără de lege, sceptrul răilor
apăsători!
6. Iată pe cel care lovea popoarele fără încetare cu mânia lui şi
care în întărâtarea lui punea neamurile sub stăpânirea lui,
supunându-le fără cruţare!
7. Tot pământul este în pace şi se odihneşte; toţi izbucnesc în
cântece de veselie.
8. Până şi chiparoşii împreună cu cedrii cei din Liban se bucură de
căderea ta: "De când tu te-ai prăbuşit, nimeni nu se mai suie la
noi ca să ne doboare!"
9. Şeolul (iadul) se mişcă în adâncurile sale, ca să iasă întru
întâmpinarea ta. Pentru tine el deşteaptă umbrele, pe toţi
stăpânitorii pământului; el ridică de pe jilţurile lor pe toţi
împăraţii pământului.
10. Toţi iau cuvântul şi îţi zic: "Şi tu eşti slab ca noi şi te
asemeni nouă".
11. În iad s-a pogorât mărirea ta în cântecul harfelor tale. Sub
tine se vor aşterne viermii şi viermii vor fi acoperământul
tău.
12. Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al
dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de
neamuri!
13. Tu care ziceai în cugetul tău: "Ridica-mă-voi în ceruri şi mai
presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu!
În muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturei
celei de miazănoapte.
14. Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi
fi".
15. Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale
adâncului!
16. Cei ce te văd îşi întorc privirea în spre tine şi se uită cu
luare aminte zicând: "Oare acesta este omul de care tremura
pământul şi împărăţiile se cutremurau?"
17. Oare acesta este cel ce prefăcea lumea în pustiu şi cetăţile le
dobora şi nu da drumul robilor săi?"
18. Toţi împăraţii popoarelor se odihnesc cu cinste, fiecare în
locaşul său.
19. Şi numai tu eşti azvârlit departe de mormântul tău, ca o ramură
fără de preţ, ca rămăşiţele celor care au fost ucişi cu lovituri de
sabie, zvârliţi pe pietre de mormânt, ca un hoit călcat în
picioare.
20. Tu nu te vei pogorî în mormânt, căci tu ai pustiit pământul tău
şi pe poporul tău l-ai ucis! Niciodată nu se va mai vorbi despre
neamul celor răi!
21. Pregătiţi măcelul feciorilor, din pricina fărădelegilor
părinţilor lor, ca nu cumva să se ridice şi să cucerească pământul
şi să umple de ruine faţa a tot pământul.
22. "Eu Mă voi scula împotriva lor, zice Domnul Savaot, şi voi
nimici numele Babilonului şi pe cei care au mai rămas: şi mugurii
şi mlădiţele, zice Domnul.
23. Acolo va stăpâni ariciul şi va fi mlaştină şi îl voi mătura cu
mătura nimicirii", zice Domnul Savaot.
24. Juratu-S-a Domnul Savaot şi a zis: "Cum am hotărât, aşa va fi,
precum M-am sfătuit, aşa se va întâmpla!
25. Sfărâma-voi Asiria în pământul Meu şi o voi călca în picioare
pe munţii Mei. Şi robii vor fi liberaţi de jugul lor şi umerii de
povara lor".
26. Iată hotărârea pentru tot pământul, iată mâna întinsă peste
toate neamurile!
27. Dacă Domnul Savaot a hotărât, cine îl va putea împiedica? Şi
dacă mâna Lui stă întinsă, cine o va întoarce la loc?
28. În anul morţii lui Ahaz, fost-a această proorocie:
29. "Nu te veseli, toată ţara Filistenilor, fiindcă a fost zdrobit
toiagul care te lovea. Căci din rădăcina şarpelui va ieşi o viperă
şi din urmaşii lui un şarpe zburător.
30. Cei sărmani vor paşte pe păşunile Mele, iar cei săraci vor fi
fără de grijă. Voi face să moară de foame neamul tău, iar pe cei ce
vor rămâne din tine îi voi ucide.
31. Tu, poartă, urlă! Şi tu, cetate, ţipă! Cutremură-te tu, ţară a
Filistenilor, toată! Că din partea de miazănoapte vine un fum şi
şirurile vrăjmaşilor sunt strânse".
32. Şi ce se va răspunde în ziua aceea celor trimişi dintre
popoare? Că "Domnul a întemeiat Sionul, limanul celor îndureraţi
din poporul Lui".
CAPITOLUL 15
Proorocie împotriva lui Moab.
1. Prins fără de veste în vreme de noapte Ar-Moabul a fost
pustiit. Luat fără de veste noaptea, Chir-Moabul a fost
nimicit.
2. Poporul se urcă la templul de la Dibon, la locurile înalte, ca
să plângă pe Nebo şi la Medeba, Moabul se tânguieşte. Toate
capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate.
3. Pe uliţele lui toţi ies îmbrăcaţi în sac; pe acoperişuri, în
pieţe, toţi se jelesc şi izbucnesc în plâns.
4. Heşbonul şi Eleale bocesc, iar glasul lor până la Iahaţ se aude.
Chiar şi războinicii Moabului se vaită şi sufletul le este cuprins
de groază.
5. Din adâncul inimii, Moabul strigă; fugarii lui sosesc până la
Ţoar, până la Eglat-Şelişia. Coasta Luhitului toţi o urcă plângând;
pe drumul de la Horonaim scot strigăte de deznădejde,
6. Că apele de la Nimrim au secat, iarba s-a uscat, iarba verde nu
mai este, verdeaţa a pierit.
7. De aceea ei îşi fac provizii şi duc bunurile lor dincolo de
pârâul Sălciilor.
8. Ţipetele au făcut înconjurul Moabului, vaietele sale au ajuns
până la Eglaim, jeluirea lui până la Beer-Elim, că apele Dimonului
sunt pline de sânge!
9. Asupra Dimonului voi trimite iarăşi nenorociri; pentru cei ce au
scăpat. din Moab cât şi pentru cei rămaşi în ţară voi trimite
lei.
CAPITOLUL 16
Rele prevestiri pentru Moab.
l. "Trimiteţi miei stăpânitorului ţării, trimiteţi-i din Petra,
prin pustiu, la muntele fiicei Sionului".
2. Ca o pasăre care fuge sperioasă din cuibul ei, ca un cuib
risipit, aşa sunt fiicele Moabului la vadurile Arnonului.
3. "Dă un sfat, dă o hotărâre, întinde umbra ta, ca noaptea, în
miezul zilei, ascunde pe cei duşi în robie, nu descoperi pe cei
fugari!
4. Adăposteşte la tine pe toţi robii Moabului, să le fii acoperitor
în faţa pustiitorului, până când năvala va fi trecut, prăpădul va
lua sfârşit şi vrăjmaşul va lăsa tara în pace.
5. Jilţul lui se va întări prin milostivire şi pe el va şedea de-a
pururi în cortul lui David un judecător apărător al pricinei drepte
şi râvnitor dreptăţii.
6. Am auzit de semeţia Moabului, că foarte mândru este; am auzit de
obrăznicia, de mândria, de trufia şi de graiurile lui
deşarte".
7. Pentru aceasta, Moabiţii se tânguiesc pentru Moab, ton împreună
se bocesc! Ei suspină pentru turtele de struguri de la
Chir-Hareset, înmărmuriţi.
8. Câmpiile Heşbonului au sărăcit, asemenea şi via de la Sibma;
stăpânitorul popoarelor a distrus cele mai bune viţe ale ei, care
se întinseseră până la Iazer şi acoperiseră pustiul; lăstarii lor
se întinseseră şi trecuseră marea.
9. Pentru aceasta plâng împreună cu Iazerul pentru via din Sibma.
Vă ud cu lacrimile mele pe voi, Heşbon şi Eleale, că nu se mai aud
acolo strigătele vesele din timpul secerişului şi al culesului
viilor.
10. Nici bucurie, nici veselie prin grădini, iar prin vii nici
cântece, nici chiote! Nimeni nu mai dă vinul la teasc, strigătul
călcătorului a încetat.
11. Pentru aceasta lăuntrul meu se zbuciumă pentru Moab ca o harfă
şi inima mea pentru Chir-Hares.
12. Iată că Moabul este văzut urcând obosit pe locurile înalte,
intră în templul său să se roage, dar nu dobândeşte
nimic.
13. Aceasta este proorocia pe care a grăit-o Domnul odinioară
pentru Moab.
14. Iar acum Domnul a zis aşa: "Peste trei ani, socotiţi ca anii
unui simbriaş, mărirea Moabului se va micşora cu vuiet mare şi va
rămâne mică şi slabă, fără nici o putere".
CAPITOLUL 17
Proorocie pentru Damasc
1. Proorocie împotriva Damascului: "Damascul este scos din
numărul cetăţilor şi a rămas o grămadă de ruine.
2. Cetăţile Aroerului sunt pustiite pentru vecie; ele sunt bune de
păscut turmele, care se culcă acolo şi nimeni nu le
goneşte.
3. Nici cetate întărită pentru Efraim şi nici împărăţie la Damasc.
Tot aşa va fi cu rămăşiţa Siriei şi cu mărirea ei, precum a fost cu
fiii lui Israel, zice Domnul Savaot.
4. Şi va fi în ziua aceea că mărirea lui Iacob se va împuţina şi
acest trup gras se va usca.
5. Va fi atunci ca pe urma secerătorului ce seceră holda, când mâna
lui adună spice şi cum e când oamenii adună spice în valea
Refaim;
6. Vor rămâne pe urmă câteva roade, ca la scuturatul măslinului,
două-trei măsline pe vârf, patru-cinci pe ramuri", zice Domnul
Dumnezeul lui Israel.
7. În ziua aceea, omul îşi va întoarce privirea către Ziditorul său
şi ochii lui către Sfântul lui Israel se vor întoarce.
8. Şi nu va mai privi către jertfelnice, lucrurile mâinilor lui, şi
nu se va mai uita la făptura degetelor lui, la Astartele şi
statuile ridicate soarelui.
9. În vremea aceea, cetăţile sale întărite vor fi părăsite ca ale
Amoreilor şi Heveilor, lăsate înaintea fiilor lui Israel şi vor
rămâne pustii.
10. Căci tu ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale şi de Stânca
scăpării tale nu ţi-ai adus aminte. Iată pentru ce tu întemeiezi
grădini lui Adonis şi acolo sădeşti vie pentru un dumnezeu
străin.
11. În ziua când o sădeşti, tu vezi că se ridică şi a doua zi are
flori; dar de culesul roadelor nu te bucuri în ziua nenorocirii şi
durerea este fără leac.
12. Ah! Această zarvă de popoare este ca vuietul de ape multe,
acest zgomot de neamuri este ca zgomotul de ape mari;
13. El le ameninţă şi ele fug departe, gonite ca pleava pe care
vânturătorii o vântură în vânt şi ca vârtejul de pulbere în vreme
de furtună.
14. În vremea serii, atunci e ceasul spaimei, iar mai înainte de a
se face ziuă, ei nu mai sunt. Iată partea, partea jefuitorilor
noştri şi soarta celor ce ne-au prădat pe noi.
CAPITOLUL 18
Pustiirea pământului.
1. Vai ţie, ţară în care se aude zăngănit de arme şi care eşti
dincolo de fluviile Etiopiei!
2. Tu, care trimiţi soli pe Nil în bărci de papură pe întinsele
ape. Mergeţi voi, soli iuţi, către un neam de statură înaltă şi cu
pielea lucie, departe către un popor de temut, popor plin de putere
şi viteaz, a cărui ţară este străbătută de fluvii.
3. Voi, toţi locuitori ai lumii şi care stăpâniţi pământul! Când
veţi vedea înălţându-se steagul deasupra munţilor, priviţi! Şi când
va suna trâmbiţa, ascultaţi!
4. Că aşa zice Domnul către mine: "Privesc liniştit din locaşul
Meu, întocmai ca adierea fierbinte a verii la lumina soarelui, ca
norul de rouă în zăduful secerişului.
5. Căci înainte de cules, după ce florile s-au scuturat şi mugurii
s-au prefăcut în ciorchini copţi, viţele vor fi tăiate cu
cosoarele, ramurile vor fi luate, smulse vor fi.
6. Toate vor fi lăsate vulturilor de munte şi fiarelor pământului;
vulturii vor petrece acolo vara, iar fiarele câmpului
iarna.
7. În vremea aceea, se vor aduce daruri de la neamul de statură
înaltă şi cu pielea lucie, de la poporul de temut cel de departe,
de la poporul cel plin de putere şi viteaz, a cărui ţară este
străbătută de fluvii, către locul numelui Domnului Savaot, muntele
Sionului".
CAPITOLUL 19
Proorocie pentru Egipt.
1. Iată Domnul vine pe nor uşor şi ajunge în Egipt. Idolii
Egiptului tremură înaintea feţei Lui şi inima Egiptenilor se
topeşte în ei.
2. Voi întărâta pe Egipteni unii împotriva altora şi se vor război
frate cu frate şi prieten cu prieten, cetate cu cetate, împărăţie
cu împărăţie.
3. Egiptul îşi va pierde mintea şi voi încurca isteţimea lui şi vor
merge ei să întrebe pe idoli şi pe vrăjitori, pe fermecători şi pe
ghicitori.
4. Şi voi da Egiptul în mâna unui stăpânitor crud şi un împărat
puternic îl va stăpâni, zice Domnul Dumnezeu Savaot.
5. Apele mării se vor sfârşi şi fluviul va seca şi se va usca de
tot.
6. Canalele se vor preface în ape stătătoare. Râurile Egiptului vor
scădea şi se vor usca, papura şi trestia se vor veşteji.
7. Lunca Nilului şi toată verdeaţa de pe malurile lui se vor usca,
vor cădea şi nu vor mai fi!
8. Pescarii vor suspina şi se vor tângui; toţi cei care aruncă
undiţa în Nil, cei care aruncă năvodul pe faţa apelor, vor fi
deznădăjduiţi.
9. Cei care lucrează inul vor fi nedumeriţi şi pieptănătoarele şi
ţesătorii vor fi în mare încurcătură.
10. Ţesătorii vor fi tulburaţi şi toţi lucrătorii, în întristare
mare.
11. Mai-marii Ţoanului au ajuns nebuni, sfătuitorii cei înţelepţi
ai lui Faraon dau sfaturi fără de minte! Cum îndrăzniţi voi să
ziceţi lui Faraon: "Eu sunt ucenicul celor înţelepţi, al regilor de
altădată?"
12. Unde sunt oare înţelepţii tăi? Să te vestească şi să-ţi dea de
ştire ceea ce a hotărât Domnul Savaot împotriva
Egiptului.
13. Mai-marii Ţoanului au ajuns nebuni, mai-marii Nofului şi-au
pierdut mintea şi căpeteniile seminţiilor duc Egiptul pe căi
greşite.
14. Domnul a aruncat peste ei un duh de zăpăceală; în orice faptă a
lor ei rătăcesc Egiptul şi nu-şi dau seama, cum nu-şi dă seama
beţivul când varsă.
15. Şi nu va fi nici un lucru în Egipt cu rostul lui: nici cap,
nici coadă, nici început, nici sfârşit.
16. În ziua aceea, Egiptenii vor fi ca femeile fricoase şi
tremurătoare, din pricina ameninţării mâinii Domnului Savaot pe
care o va ridica peste ei.
17. Atunci pământul lui Iuda va fi pentru Egipt înfricoşare mare;
ori de câte ori i se va aminti numele; Egiptul va tremura, din
pricina hotărârii luate împotriva lui de Domnul Savaot.
18. În vremea aceea, vor fi numai cinci cetăţi în pământul
Egiptului care vor grăi limba Canaanului şi vor jura în numele
Domnului Savaot; una se va numi "Cetatea Soarelui".
19. În ziua aceea, va fi un jertfelnic în mijlocul pământului
Egiptului şi un stâlp de pomenire la hotarul lui, pentru
Domnul.
20. Acesta va fi un semn şi o mărturie pentru Domnul Savaot în
pământul Egiptului. Când vor striga către Domnul în strâmtorările
lor, atunci El le va trimite un mântuitor şi un răzbunător oare-i
va mântui.
21. Domnul se va face ştiut în Egipt şi Egiptenii vor cunoaşte pe
Domnul în ziua aceea. Şi vor aduce arderi de tot şi prinoase şi vor
face făgăduinţe Domnului şi le vor împlini.
22. Şi Domnul va bate Egiptul, îl va lovi şi apoi îl va vindeca. Şi
ei se vor întoarce la Domnul şi El se va îndupleca şi îi va
tămădui.
23. În vremea aceea, va fi un drum din Egipt în Asiria şi Asiria va
merge în Egipt şi Egiptul în Asiria şi Egiptenii şi Asirienii vor
sluji pe Domnul.
24. În ziua aceea, Israel va fi al treilea în legământul cu Egiptul
şi cu Asiria, ca o binecuvântare în mijlocul pământului,
25. Binecuvântare a Domnului Savaot, Care zice: "Binecuvântat să
fie poporul Meu, Egiptul şi Asiria, lucrul mâinilor Mele şi Israel,
moştenirea Mea!"
CAPITOLUL 20
Egiptenii şi Etiopienii vor fi robiţi.
l. În anul în care Tartan a venit la Aşdod, trimis de Sargon,
regele Asiriei, şi a împresurat Aşdodul şi l-a cuprins,
2. În vremea aceea a grăit Domnul prin gura lui Isaia, fiul lui
Amos, zicând: "Du-te şi dezbracă sacul de pe coapsele tale şi
descalţă încălţămintele tale". Şi a făcut aşa şi mergea gol şi
desculţ.
3. Şi a zis Domnul: "Precum a umblat robul Meu Isaia gol şi desculţ
vreme de trei ani, ca semn şi prevestire pentru Egipt şi pentru
Etiopia,
4. Astfel va aduce regele Asiriei robi din Egipt şi surghiuniţi din
Etiopia, tineri şi bătrâni, goi şi desculţi şi cu spatele
descoperit, spre ruşinea Egiptului.
5. Şi cei care se bizuiau pe Etiopia şi erau mândri cu Egiptul vor
fi cuprinşi de teamă şi de ruşine.
6. Locuitorii acestui ţinut vor zice în ziua aceea: "Iată pe cine
ne bizuim, către care vrem să fugim să căutăm ajutor şi scăpare
dinaintea regelui Asiriei! Şi acum cum vom scăpa?"
CAPITOLUL 21
Proorocie pentru pustiirea malurilor mării.
1. Ca furtuna care vine de la miazănoapte, aceasta vine din
pustiu, dintr-un ţinut înfricoşător.
2. O vedenie grozavă mi s-a descoperit: jefuitorul jefuieşte şi
pustiitorul pustieşte. Avântă-te, Elame! împresuraţi pe Mezi,
n-aveţi nici o milă!
3. De aceea inima mea s-a umplut de nelinişte, dureri m-apucă, ca
durerile unei femei care este gata să nască. înspăimântat cum sunt,
nu mai aud; tulburat, nici că mai văd;
4. Duhul meu rătăceşte, frica dă năvală peşte mine. Noaptea care
atât îmi plăcea mă umple de groază!
5. Masa este pusă, aşternuturile întinse, toţi mănâncă şi beau.
Voi, căpetenii, sculaţi-vă, prindeţi scutul!
6. Că aşa zice Domnul către mine: "Du-te şi pune pe cineva de
strajă, care să-Mi dea de ştire despre ceea ce va vedea!
7. Dacă va vedea călăreţi, doi câte doi pe cai, călăreţi pe asini,
pe cămile, să se uite cu băgare de seamă, cu mare băgare de
seamă".
8. Şi el a strigat ca un leu: "Stau de strajă, Doamne, neîncetat
toată ziua şi la locul meu de veghe în fiecare noapte.
9. Şi iată că soseşte călărime, călăreţi doi câte doi". Şi el a
vorbit şi a zis: "A căzut, a căzut Babilonul şi toate chipurile
cioplite ale idolilor lui stau sfărâmate la pământ!"
10. O, poporul meu, fecior al ariei mele, bătut cum se bate grâul,
ceea ce am auzit de la Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, ti le
dau de ştire!
11. Proorocie despre Edom. Cineva strigă din Seir către mine:
"Străjerule, cât a trecut din noapte? Străjerule, cât mai este până
trece noaptea?
12. Şi străjerul răspunde: "Dimineaţa se apropie, dar este încă
noapte. De voiţi, întrebaţi, întoarceţi-vă şi veniţi
iarăşi".
13. Proorocie despre Arabia. Într-o pădure de stepă petreceţi
noaptea, voi, caravane din Dedan!
14. Aduceţi apă celor însetaţi, voi, locuitori ai ţinutului Tema,
întâmpinaţi cu pâine pe cei fugari,
15. Că ei au fugit dinaintea sabiei, din faţa sabiei scoase din
teacă, de arcul întins şi de grozăviile războiului!
16. Că iată ce mi-a spus Domnul: "Încă un an, ca anii unui
simbriaş, şi toată strălucirea lui Chedar se duce.
17. Vitejii arcaşi ai fiilor lui Chedar se vor împuţina; că Domnul
Dumnezeul lui Israel a grăit".
CAPITOLUL 22
Proorocie pentru Ierusalim.
1. Proorocia despre valea vedeniei. Ce ai tu că tot poporul tău
s-a urcat pe acoperişuri,
2. Tu, cetate zgomotoasă, cetate plină de zarvă şi de chiote de
veselie? Răniţii tăi nu sunt răniţi de sabie şi n-au murit în
luptă.
3. Mai-marii tăi au fugit laolaltă, au fost luaţi robi nu cu
puterea arcului; toţi vitejii tăi de luptă prinşi au fost cu toţii,
când ei fugeau departe.
4. De aceea vă zic: "Depărtaţi-vă de mine şi lăsaţi-mă să plâng
amar, nu vă îmbulziţi să mă mângâiaţi pentru nenorocirea fiicei
poporului meu.
5. Că este o zi de tulburare, de zdrobire, de uluire de la Domnul
Dumnezeu Savaot în valea vedeniei, prăbuşire de zid şi ţipetele
celor ce fug înspre munţi!
6. Elamul a luat tolba de săgeţi, Aramul a încălecat pe cal şi
Chirul a scos pavăza!
7. Văile tale măreţe sunt pline de care şi călăreţi, tăbărâţi la
porţile tale;
8. Vălul va fi ridicat de pe Iuda! Şi voi veţi privi în ziua aceea
grămezile de arme din casa cea din pădure.
9. Spărturile zidurilor cetăţii lui David sunt fără număr, voi le
vedeţi. Adunaţi apele din iazul cel mai de jos,
10. Număraţi casele cele din Ierusalim, dărâmaţi-le ca să întăriţi
zidul.
11. Un iaz mai mare faceţi între cele două ziduri, ca să strângeţi
apa din iazul cel mai de demult. Dar voi nu luaţi aminte la Cel
care a făcut toate acestea, la Cel care le-a pregătit de demult.
Voi nu-L vedeţi!
12. Şi în ziua aceea ne va îndemna Domnul Dumnezeu Savaot să
plângem, să suspinăm, să ne radem capul şi să ne încingem cu
sac.
13. Iată bucuria şi veselia, boi tăiaţi şi oi junghiate; toţi
mănâncă din carne şi beau vin: "Să mâncăm şi să bem, că mâine vom
muri!"
14. Domnul Savaot a descoperit urechilor mele: Acest păcat nu vă va
fi iertat nici până la moarte, zice Domnul Dumnezeu
Savaot.
15. Împotriva lui Şebna, mai-marele palatului, iată ce spune Domnul
Dumnezeu Savaot: "Du-te la acest dregător,
16. Care îşi sapă mormânt pe un loc înalt, care îşi pregăteşte
locaş în stâncă şi zi-i: "Ce ai tu şi cine eşti tu de-ţi sapi aici
mormânt?
17. Iată că Domnul te azvârle, dintr-o singură aruncătură, te
strânge cu o singură strângere.
18. El te înfăşură şi te rostogoleşte ca pe un ghem pe un câmp
întins. Acolo tu vei muri; acolo vor merge carele tale măreţe, tu,
ruşinea palatului stăpânului tău.
19. El îţi va lua slujba ta şi te va lipsi de dregătoria
ta.
20. Şi în ziua aceea voi chema pe sluga mea, pe Eliachim, feciorul
lui Hilchia,
21. Şi îl voi îmbrăca cu veşmintele tale, îl voi încinge cu brâul
tău şi-i voi da în mână dregătoria ta. El va fi tată pentru cei ce
locuiesc în Ierusalim şi pentru casa lui Iuda.
22. Şi îi voi pune pe umeri cheile casei lui David şi dacă el va
deschide, nimeni nu va închide, şi dacă el va închide, nimeni nu va
deschide.
23. Şi îl voi înfige ca pe un cui într-un loc de nădejde şi va fi
scaun de cinste pentru casa tatălui său.
24. Pe el se va rezema toată slava casei tatălui său, fii şi
nepoţi; toate vasele cele mai mici de la căni şi până la marile
lighene.
25. În ziua aceea, zice Domnul Savaot, cuiul înfipt într-un loc
tare se va slăbi; se va smulge şi va cădea şi povara atârnată de el
va fi nimicită, că aşa a grăit Domnul!"
CAPITOLUL 23
Proorocie pentru Tir.
1. Tânguiţi-vă voi, corăbii ale Tarsisului, căci limanul vostru
a fost nimicit. Venitu-le-a această ştire din ţara
Chitim.
2. Amuţiţi voi, locuitori ai coastei pe care o umpleau neguţătorii
din Sidon care străbăteau marea!
3. Veniturile lui erau grâul Nilului, secerişul din valea lui, adus
pe ape mari; el era târgul neamurilor.
4. Ruşinează-te, Sidonule, că marea îţi zice: "Tu n-ai avut dureri
de mamă, tu n-ai născut şi nici n-ai crescut băieţi şi nici n-ai
ridicat fete".
5. Când Egiptul va prinde de veste, va tremura la auzul
nenorocirilor Tirului.
6. Treceţi în Tarsis, bociţi-vă, voi, locuitori de pe
ţărmuri!
7. Aceasta este, oare, cetatea voastră de petrecere, a cărei
obârşie se urcă în vremuri vechi şi care îşi călăuzea paşii spre
sălaşuri depărtate?
8. Cine a poruncit acest lucru împotriva Tirului cel încercat, ai
cărui neguţători erau prinţi şi ai cărui vânzători erau cei mari ai
pământului?
9. Domnul Savaot a hotărât aceasta, ca să veştejească mândria a tot
ce străluceşte, să smerească pe toţi cei mari ai
pământului.
10. Treci şi du-te în pământul tău, tu fiică a Tarsisului, căci
portul tău nu mai este.
11. El a întins mâna spre mare, a doborât regatele. Domnul a
hotărât împotriva lui Canaan ruina întărituri lor lui.
12. El a zis: "Nu tresălta de bucurie, tu, fecioară necinstită a
Sidonului! Scoală-te şi du-te la Chitim, dar nici acolo nu vei avea
odihnă!"
13. Iată ţara Caldeilor! Acest popor nu sunt Asirienii; El a dat-o
pradă fiarelor de câmp. Ei şi-au înălţat turnuri, au dărâmat
palate, făcut-au totul o ruină.
14. Bociţi-vă voi, corăbii ale Tarsisului, căci portul vostru a
fost dărâmat.
15. Şi va fi în ziua aceea că Tirul va fi uitat şaptezeci de ani,
ca în zilele unui singur rege, şi la sfârşitul celor şaptezeci de
ani Tirul va fi aşa cum se află în cântecul desfrânatei:
16. "Ia chitara, dă ocol cetăţii, tu, desfrânată! Cântă cât mai
bine, reia cântările ca lumea să-şi aducă aminte de
tine!"
17. Şi după cei şaptezeci de ani, Domnul va cerceta iarăşi
cetatea Tirului şi ea va reîncepe să primească preţul desfrâului
ei. Ea se va desfrâna pentru toate regatele lumii de pe faţa
pământului.
18. Dar tot câştigul, toate foloasele ei vor fi afierosite Domnului
şi nu vor fi adunate, nici puse la păstrare; ci câştigul va fi
pentru cei ce locuiesc înaintea Domnului, ca să aibă hrană din
belşug şi haine strălucite.
CAPITOLUL 24
Pustiirea lui Iuda
l. Iată Domnul pustieşte pământul şi îl preface în deşert,
răstoarnă faţa lui şi împrăştie pe locuitori.
2. Şi preotului i se întâmplă ca şi poporului, stăpânului ca şi
robului, slugii ca şi stăpânei sale; vânzătorului ca şi
cumpărătorului, celui care dă cu împrumut ca şi celui care se
împrumută, datornicului ca şi cel căruia îi este dator.
3. Pământul va fi pustiit, el va fi jefuit, că Domnul a grăit
cuvântul acesta.
4. Pământul este în chin şi sleit, lumea tânjeşte şi se istoveşte,
cerul împreună cu pământul vor pieri.
5. Pământul este pângărit sub locuitorii lui, căci ei au călcat
legea, au înfrânt orânduiala şi legământul stricatu-l-au pe
veci!
6. Pentru aceasta, blestemul mistuie pământul şi locuitorii îndură
pedeapsa lor; drept aceea cei ce locuiesc pe pământ sunt mistuiţi,
iar oamenii rămaşi sunt puţini la număr!
7. Via tânjeşte, viţele sale sunt firave, cei cu inima veselă
suspină.
8. Glasul cel plin de veselie al lirei a încetat, chiotele
zgomotoase nu mai sunt, încetat-a glasul harpei.
9. La cântec nu se mai bea, şi amar este vinul pentru
băutor.
10. Cetatea pustiită este în ruină, intrarea fiecărei case este
închisă.
11. Pe uliţă lumea strigă: "Nici un strop de vin!" Nu mai este
bucurie, veselia este izgonită de pe pământ.
12. În cetate au rămas numai dărâmături, porţi sfărâmate şi
stricate.
13. Aşa se va întâmpla în mijlocul acestui ţinut, înăuntrul
popoarelor, ca şi când se scutură măslinii şi ca pe urma culesului
viei.
14. Aceia înalţă glasul şi cântă, preaslăvesc mărirea Domnului la
apus.
15. Pentru aceasta, în insule se preaslăveşte Domnul, în insulele
mării numele Domnului Dumnezeului lui Israel.
16. De la marginile pământului auzim cântând: "Slavă celui drept!"
Şi eu am zis: "Vai de cei fără de lege, care lucrează,
depărtându-se de lege!"
17. Groază, laţ şi groapă pentru voi, locuitori ai
pământului!
18. Cel care va fugi de groază va cădea în groapă, cel care va
scăpa din mijlocul gropii se va prinde în laţ! Zăgazurile cele de
sus se vor deschide şi temeliile pământului se vor
clătina.
19. Pământul se sfărâmă, pământul sare în bucăţi, se clatină
pământul.
20. Pământul se mişcă încoace şi încolo ca un om beţiv, se dă în
sus şi în jos ca un scrânciob; păcatele apasă asupra lui, ca să nu
se mai scoale!
21. Şi în ziua aceea Domnul va cerceta cu asprime, acolo sus,
oştirea cea de sus şi pe pământ pe regii pământului.
22. Şi ca robii vor fi închişi într-o închisoare sub pământ şi după
multe zile vor fi cercetaţi.
23. Luna va fi roşie, iar soarele va pierde din lumina lui, căci
Domnul Savaot va fi rege şi glava Lui va străluci înaintea
bătrânilor în muntele Sionului şi în Ierusalim!
CAPITOLUL 25
Cântare de mulţumire.
l. Doamne Dumnezeul meu, pe Tine Te voi înălţa, lăuda-voi numele
Tău, că Tu ai făcut lucruri minunate; planurile Tale de mult
întocmite sunt adevărate şi statornice.
2. Că Tu ai făcut din cetate o grămadă de pietre şi din cetatea cea
întărită o dărâmătură. Cetatea celor fără de lege nu mai este
cetate, zidită nu va mai fi în veci.
3. Pentru aceasta un popor tare Te va preaslăvi, cetatea
puternicelor neamuri de Tine se va teme.
4. Fost-ai scăpare pentru cel sărman, adăpost pentru cel ce era în
strâmtorare, liman în vremi vijelioase, umbră în vreme de căldură.
Căci suflarea celor apăsători este ca furtuna de iarnă
5. Şi ca arşiţa soarelui într-un pământ uscat. Ai potolit zarva
celor nelegiuiţi. Precum se potoleşte căldura la umbra unui nor,
aşa se va domoli cântecul de biruinţă al stăpânitorilor
silnici.
6. Şi Domnul Savaot va pregăti în muntele acesta pentru toate
popoarele un ospăţ de cărnuri grase, un ospăţ cu vinuri bune,
cărnuri grase cu măduvă, vinuri bune, limpezite!
7. Şi în muntele acesta El va da la o parte vălul care învăluie
toate popoarele şi perdeaua care acoperă toate neamurile.
8. El va înlătura moartea pe vecie! Şi Domnul Dumnezeu va şterge
lacrimile de pe toate feţele şi ruşinea poporului Său o va
îndepărta de pe pământ, căci Domnul a grăit!
9. Şi se va zice în ziua aceea: Iată Dumnezeul nostru în Care
nădăjduiam ca să fim mântuiţi. Iată Domnul, în Care am nădăjduit,
să ne bucurăm şi să ne veselim de mântuirea Lui,
10. Că mâna Domnului se va odihni pe acest munte. Moabul însă va fi
călcat în picioare pe locul lui, ca nişte paie în groapa cu
gunoi.
11. Şi va întinde mâinile sale, precum înotătorul le întinde ca să
înoate. Dar Domnul va zdrobi mândria lui şi silinţele mâinilor
lui.
12. Întăriturile lui măreţe şi înalte le va nimici, le va răsturna
şi la pământ le va culca, în ţărână.
CAPITOLUL 26
Cântarea celor răscumpăraţi.
l. În ziua aceea se va cânta cântarea aceasta în pământul lui
Iuda: "Avem o cetate întărită. Domnul ne vine într-ajutor cu ziduri
şi întărituri.
2. Deschideţi porţile, ca să intre un neam drept care păzeşte
credincioşia!
3. Nădejde neclintită, Tu ne vei păstra pacea noastră, că întru
Tine ne punem nădejdea.
4. Încredeţi-vă în Domnul pururea, căci Domnul Dumnezeu este stânca
veacurilor.
5. Că El a coborât pe cei ce locuiau pe înălţime, cetatea cea
mândră El a supus-o până la pământ, a culcat-o în
pulbere.
6. Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, sub paşii
obijduiţilor!
7. Calea celui drept este dreaptă; Tu netezeşti drumul drept al
celui drept.
8. Pe calea judecăţilor Tale, Doamne, noi Te aşteptăm; numele Tău
şi amintirea Ta erau nădejdea sufletului nostru.
9. Sufletul meu Te-a dorit în vreme de noapte, duhul meu năzuieşte
spre Tine; căci când îndreptările Tale vor fi pe pământ, cei ce
locuiesc lumea vor învăţa ce este dreptatea.
10. Dacă de cel fără de lege ne este milă, el nu mai învaţă ce este
dreptatea şi în pământul celor sfinţi va săvârşi strâmbătatea. Să
nu mai fie pe pământ cei fără de lege şi să nu mai vadă slava Celui
Preaînalt.
11. Doamne, mâna Ta era ridicată, dar ei n-au văzut-o! Vor vedea
râvna Ta pentru poporul Tău şi se vor ruşina. Şi focul hărăzit
vrăjmaşilor Tăi îi va mânca!
12. Doamne, revarsă pacea peste noi, căci toate lucrurile noastre,
pentru noi le-ai făcut!
13. Doamne, Dumnezeul nostru, am avut peste noi şi alţi stăpâni
afară de Tine, dar noi ne vom aduce aminte numai de numele
Tău!
14. Morţii nu vor mai trăi şi umbrele nu vor învia, fiindcă Tu
le-ai pedepsit şi le-ai nimicit şi ai şters până şi numele
lor.
15. Înmulţeşte poporul, Doamne, înmulţeşte poporul şi arată-Te
mare, lărgeşte din nou toate hotarele ţării!
16. Doamne, pe Tine Te-au căutat ei în vreme de restrişte, către
Tine am strigat în scârba noastră, când Tu ne pedepseai.
17. Ca femeia însărcinată şi gata să nască prunc, care se
zvârcoleşte şi strigă în durerea ei, aşa am fost noi, Doamne, cu
toţii în faţa Ta!
18. Zămislit-am, dureri de facere am avut şi am născut vânt!
Mântuire ţării noi n-am dat şi în lume nu s-au născut locuitorii
ei!
19. Morţii Tăi vor trăi şi trupurile lor vor învia! Deşteptaţi-vă,
cântaţi de bucurie, voi cei ce sălăşluiţi în pulbere! Căci roua Ta
este rouă de lumină şi din sânul pământului umbrele vor
învia.
20. Du-te, poporul meu, intră în cămările tale şi închide uşa după
tine; ascunde-te puţine clipe, până când mânia va fi
trecut!
21. Că iată Domnul va ieşi din locaşul Său, ca să pedepsească
fărădelegile locuitorilor pământului. Pământul va arăta sângele pe
care l-a supt şi nu va mai ascunde pe ucigaşii lui".
CAPITOLUL 27
Înainte-vestire pentru aşezarea poporului lui
Dumnezeu.
1. În ziua aceea Domnul se va năpusti cu sabia Sa grea, mare şi
puternică, asupra leviatanului, a şarpelui care fuge, asupra
leviatanului, a şarpelui încolăcit, şi va omorî balaurul cel din
Nil.
2. Şi se va zice în ziua aceea: "Vie cu vin bun, cântă!
3. Eu, Domnul, sunt străjerul ei, în fiecare clipă Eu o ud, ca
frunzele ei să nu cadă. Zi şi noapte Eu o păzesc;
4. Nu sunt mâniat de fel pe ea. Dar dacă voi găsi mărăcini şi
spini, voi porni război împotriva lor şi-i voi arde pe
toţi.
5. Sau mai bine să caute ocrotirea Mea şi cu Mine să facă pace, şi
cu Mine să fie în pace!...".
6. Dar într-o zi Iacov va prinde rădăcini, Israel va înflori, va
rodi şi cu roadele sale lumea o va umple.
7. L-a lovit oare Domnul cum l-au lovit cei ce l-au lovit, sau i-a
omorât El cum au făcut ucigaşii lui?
8. Cu izgonire, cu robie pedepsitu-i-a şi i-a măturat cu suflarea
Lui năprasnică de vânt de răsărit.
9. Aşa a fost ispăşită fărădelegea lui Iacov, şi acesta este rodul
iertării păcatului său. El a sfărâmat în bucăţi toate pietrele
jertfelnicului, ca nişte pietre de var; dumbrăvile Astartei şi
stâlpii soarelui nu se vor mai ridica.
10. Cetatea cea întărită a rămas singură, un loc părăsit şi
neumblat ca un pustiu. Acolo paşte viţelul, în ea îşi are sălaşul
şi îi mănâncă mlădiţele.
11. Când crengile se usucă, se rup şi cad, femeile vin şi le dau
foc. Acesta este un popor fără de minte şi nici Ziditorul lui nu Se
milostiveşte de el şi nici Făcătorul lui nu are milă de
el.
12. Şi în ziua aceea, Domnul va aduna roade de la Eufrat şi până la
râul Egiptului; şi voi veţi fi culeşi unul câte unul, feciori ai
lui Israel!
13. În vremea aceea, trâmbiţa cea mare va trâmbiţa şi cei care se
pierduseră în pământul Asiriei şi cei ce se risipiseră în ţara
Egiptului vor veni şi se vor închina Domnului, în muntele cel
sfânt, în Ierusalim.
CAPITOLUL 28
Proorocie împotriva lui Efraim. Ameninţări şi mângâieri.
1. Vai de cununa mândriei beţivilor din Efraim; vai de floarea
veştedă din podoaba lor, care stă pe culmea de deasupra văii celei
mănoase a celor beţi de vin!
2. Iată un om tare şi puternic vine de la Domnul: ca un potop de
grindină, ca o vijelie nimicitoare, ca o năvală de apă potopitoare
o va răsturna la pământ.
3. Şi va fi călcată în picioare cununa cea îngâmfată a beţivilor
din Efraim;
4. Iar floarea cea veştejită din strălucita sa găteală care
străluceşte pe culmea de deasupra văii celei mănoase, va fi ca o
smochină timpurie şi înainte de vreme; cine o vede o ia şi o
mănâncă!
5. În ziua aceea Domnul Savaot va fi o cunună strălucitoare şi o
strălucită găteală pentru cei ce au mai rămas din popor,
6. Duh de dreptate pentru cei ce stau la judecată cu dreptate şi
tărie pentru cei ce se luptă la porţi.
7. Dar şi aceştia se clatină de vin şi rătăcesc drumul din pricina
băuturilor tari; preotul şi proorocul se poticnesc de băutură, sunt
biruiţi de vin, au ameţeli din pricina băuturilor tari, în vedenii
se înşală, în hotărâri şovăiesc.
8. Toate mesele sunt pline de vărsături, nici un loc curat nu mai
este.
9. Dar totuşi zic: "Pe cine vrea acesta să înveţe cu vedenia? Şi pe
cine vrea el cu propovăduirea să înţelepţească? Au doar pe cei
înţărcaţi sau pe cei abia depărtaţi de la sânul mamei
lor?
10. Căci ţav laţav, ţav laţav, cav lacav, cav lacav, zeher şam,
zeher şam, (poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, regulă
peste regulă, regulă peste regulă, când pe aici, când pe
acolo!)
11. De aceea într-o limbă străină şi stâlcită se va grăi poporului
acestuia,
12. Căruia i se spunea: "Iată odihna, să se odihnească cel care
este obosit; iată uşurarea, dar el n-a vrut să asculte".
13. Şi cuvântul Domnului va fi pentru ei: ţav laţav, ţav laţav, cav
lacav, cav lacav, zeher şam, zeher şam, (poruncă peste poruncă,
poruncă peste poruncă, regulă peste regulă, regulă peste regulă,
când pe aici, când pe acolo) ca să meargă şi să cadă peste cap, să
se sfărâme şi în cursă să fie prinşi!
14. Pentru aceasta, ascultaţi cuvântul Domnului, voi, oameni de
râs, îndrumători ai poporului celui din Ierusalim!
15. Voi ziceţi: Noi am făcut legământ cu moartea şi cu iadul
(şeolul) învoială; urgia va trece fără să ne atingă, căci ne-am
făcut din minciună un adăpost şi din viclenie un liman!
16. Pentru aceasta aşa zice Dumnezeu: "Pus-am în Sion o piatră, o
piatră de încercare, piatra din capul unghiului, de mare preţ, bine
pusă în temelie; cel care se va bizui pe ea, nu se va
clătina!
17. Şi voi face judecata dreptar şi dreptatea cumpănă. Şi grindina
va lua la vale adăpostul minciunii şi potop de ape va peste locul
ei de scăpare!
18. Şi legământul vostru cu moartea va fi stricat şi înţelegerea
voastră cu iadul (şeolul) va fi desfăcută. Când urgia va trece, vă
va zdrobi,
19. Ori de câte ori va trece, vă va apuca! Căci ea va trece în
fiecare dimineaţă, ziua şi noaptea, şi nu va fi decât groază pentru
a pricepe descoperirea!
20. Patul acesta va fi scurt şi nu te vei putea întinde, iar
aşternutul lui prea scurt, ca să te înveleşti".
21. Că Domnul se va ridica precum altădată în muntele Peraţim şi se
va întărâta ca în valea Ghibeonului ca să săvârşească fapta Lui,
fapta Lui ciudată, să împlinească lucrul Lui, lucrul Lui
minunat.
22. Deci nu vă mai bateţi joc, ca legăturile voastre să nu se
strângă, că am auzit de la Domnul Dumnezeu Savaot că nimicirea este
hotărâtă să fie pentru toată ţara!
23. Luaţi aminte şi ascultaţi; fiţi cu luare aminte şi ascultaţi
graiul meu!
24. Oare în fiecare zi plugarul ară, seamănă, desfundă pământul şi
îl grăpează?
25. Nu vine el apoi, după ce i-a netezit faţa, să arunce în brazde
chimenul, să pună grâul, orzul şi alacul pe margini?
26. Dumnezeul lui îl învaţă şi dă aceste rânduieli.
27. Meiul nu este călcat sub copita cailor şi tăvălugul nu trece
peste chimen; ci meiul cu un băl este bătut şi chimenul cu o
nuia.
28. Grâul este treierat, dar nu sfărâmat. Peste el trece un tăvălug
purtat de cai şi îl scutură din spice.
29. Şi aceasta vine de la Domnul Savaot. Minunat este sfatul Lui şi
mare purtarea Lui de grijă!
CAPITOLUL 29
Proorocie împotriva Ierusalimului.
1. Vai ţie, Ariele, Ariele, cetate în care a trăit David! Treacă
an de an, şirul de praznice să se sfârşească!
2. Apoi voi împresura Arielul şi el va plânge şi va geme! Cetatea
va fi ca un Ariel pentru Mine.
3. Ca David voi tăbărî asupra ta, te voi înconjura cu valuri şi voi
ridica întărituri împotriva ta.
4. Vei fi doborât la pământ şi de acolo se va auzi glasul tău;
graiul tău din ţărână se va auzi; glasul tău va fi ca al unei
năluci ce iese din pământ şi din praf spusele tale ca un murmur vor
părea.
5. Mulţimea vrăjmaşilor tăi va fi ca pulberea măruntă, ceata
asupritorilor ca pleava care zboară. Dar aceasta se va petrece
într-o clipă.
6. Domnul Savaot te va cerceta cu tunet, cutremur şi zgomot mare,
uragan şi vijelie şi flăcări de foc mistuitor!
7. Şi ca un vis, ca o vedenie de noapte va fi mulţimea de popoare
luptătoare împotriva lui Ariel, care se vor război cu el, cu
cetatea lui şi de jur împrejur o vor strânge.
8. După cum cel flămând visează că mănâncă şi se trezeşte tot cu
stomacul gol, şi după cum cel însetat visează că bea şi se trezeşte
istovit şi tot însetat, tot aşa se va întâmpla cu mulţimea de
popoare care vor merge împotriva muntelui Sion!
9. Staţi încremeniţi şi înmărmuriţi, fiţi orbi şi orbi rămâneţi!
Îmbătaţi-vă, dar nu de vin; clătinaţi-vă, dar nu de
băutură!
10. Că Domnul a turnat peste voi un duh de toropeală. El a închis
ochii voştri, profeţilor, şi capetele voastre, văzătorilor, le-a
acoperit cu văl.
11. Drept aceea orice descoperire este pentru voi ca graiurile
dintr-o carte pecetluită. Dacă le dai cuiva care ştie carte şi-i
zici: "Citeşte!" el iţi răspunde: "Nu pot, căci ea este
pecetluită!"
12. Şi dacă o dai cuiva care nu ştie carte şi-i zici: "Citeşte!",
el îţi va răspunde: "Nu ştiu carte!"
13. Şi a zis Domnul: "De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu
gura şi cu buzele Mă cinsteşte, dar cu inima este departe, căci
închinarea înaintea Mea nu este decât o rânduială omenească
învăţată de la oameni.
14. De aceea voi face pentru poporul acesta minuni fără seamăn.
Înţelepciunea celor înţelepţi se va pierde şi isteţimea celor
isteţi va pieri.
15. Vai de cei ce ascund lui Dumnezeu taina planurilor lor, ca
faptele lor să se facă la întuneric! Vai de cei care zic: "Cine ne
vede? Cine ne ştie?"
16. Ce stricăciune! Oare olarul poate fi socotit drept lut? Lucrul
poate oare zice despre lucrător: "Nu m-a făcut el!" Vasul zice oare
despre olar: "El nu pricepe?"
17. Încă puţină vreme şi Libanul se va schimba în grădină, şi
grădina va fi socotită pădure.
18. În vremea aceea, cei surzi vor auzi cuvintele cărţii şi ochii
celor orbi vor vedea fără umbră şi fără întuneric.
19. Cei smeriţi se vor bucura întru Domnul şi cei săraci se vor
veseli de Sfântul lui Israel.
20. Că apăsătorul nu va mai fi, cel batjocoritor va pieri, distruşi
vor fi cei ce pândeau să facă rău,
21. Cei care găseau vină oricui, pentru un cuvânt în faţa lumii
întind cursă judecătorului şi pentru nimic răpesc dreptul celui
cinstit.
22. Pentru aceasta, Domnul, Care a răscumpărat pe Avraam aşa zice
către casa lui Iacov: "De aici încolo, nu se va mai ruşina Iacov şi
faţa lui nu se va mai îngălbeni.
23. Şi atunci când vor vedea lucrul mâinilor Mele în mijlocul lor,
sfinţi-vor numele Meu, vor chema sfânt pe Sfântul lui Iacov şi se
vor teme de Dumnezeul lui Israel.
24. Cei rătăciţi cu duhul vor căpăta înţelepciune şi cei cârtitori
învăţătură".
CAPITOLUL 30
Ameninţări asupra lui Iuda.
1. Vai de feciorii răzvrătiţi, zice Domnul, vai de cei ce fac
planuri fără Mine, care fac legăminte ce nu sunt în Duhul Meu, ca
să grămădească păcate peste păcate.
2. Ei iau calea Egiptului, fără să fi întrebat gura Mea, să
cerşească de la Faraon ajutor şi la umbra Egiptului să se
adăpostească.
3. Pentru aceasta sprijinul lui Faraon va fi pentru voi ruşine şi
râs adăpostul la umbra lui.
4. Deşi căpeteniile lui sunt la Ţoan şi până la Hanes ajung
trimişii lui,
5. Toţi sunt neliniştiţi de acest popor, care nu le va fi de folos,
care nu le va da nici un ajutor, ci numai nedumerire şi
ocară.
6. Proorocie despre fiarele de la miazăzi: Printr-o ţară de
strâmtorare şi îngrijorare, cu lei şi leoaice mugitoare, năpârci şi
şerpi zburători, ei duc pe măgari avuţiile lor şi pe cămile
comorile lor, către un popor care nu le foloseşte la
nimic.
7. Căci ajutorul Egiptului este deşertăciune şi nimic, pentru aceea
l-am numit Rahab cel adormit.
8. Acum, du-te" scrie acestea pe o tablă şi trece-le într-o carte,
ca să fie pentru mai târziu mărturie veşnică.
9. Pentru că ei sunt un popor de răzvrătiţi, feciori mincinoşi,
care nu voiesc să asculte de legea Domnului,
10. Care zic proorocilor: "Voi nu vedeţi!" Şi văzătorilor: "Nu ne
proorociţi pedepse, ci spuneţi-ne lucruri măgulitoare,
proorociţi-ne închipuiri amăgitoare!
11. Daţi-vă la o parte din cale, nu ne împiedicaţi în drum, luaţi
din faţa noastră pe Sfântul lui Israel!"
12. Pentru aceasta zice Sfântul lui Israel: "Fiindcă voi aţi
dispreţuit cuvântul acesta şi v-aţi încrezut în nedreptate şi
minciună şi aţi nădăjduit numai în ele,
13. Iată cum va fi păcatul vostru: ca o spărtură într-un zid înalt,
care dintr-o dată şi pe neaşteptate se prăbuşeşte;
14. Ca un vas de lut, care este aşa de spart şi zdrobit fără de
milă, încât între cioburile lui nu se află măcar unul cu care să
iei foc din vatră sau să scoţi apă din fântână".
15. Că aşa zice Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: "Dacă vă
întoarceţi şi sunteţi în bună pace, vă veţi izbăvi; liniştea şi
nădejdea sunt vârtutea voastră". Dar voi n-aţi vrut să
ascultaţi,
16. Ci aţi zis: "Nu! Noi vom fugi călări pe cai!" Aşa, fugiţi! "Vom
încăleca pe cai iuţi ca vântul!" Ei bine, veţi fi urmăriţi şi mai
repede!
17. O mie vor fugi de ameninţarea unuia şi când vă vor ameninţa
cinci, toţi veţi fugi, până când veţi rămâne ca un stâlp pe vârful
muntelui şi ca un steag pe vârf de deal.
18. Pentru aceasta Domnul aşteaptă să Se milostivească spre voi, de
aceea El Se ridică să aibă milă de voi. Că Domnul este Dumnezeu al
dreptăţii; fericiţi sunt cei care nădăjduiesc în El!
19. Popor din Sion, care locuieşti în Ierusalim, nu plânge! El se
va milostivi la glasul strigătului tău şi te va auzi
degrabă!
20. Când Domnul îţi va fi dat ţie pâinea îngrijorării şi apa
strâmtorării, şi cei ce te învaţă nu se vor mai ascunde, ci ochii
tăi vor vedea pe dascălii tăi
21. Şi urechile tale vor auzi cuvântul celor ce te călăuzesc pe
tine, zicând: "Iată calea, mergeţi pe ea!", fie că aţi merge la
dreapta sau la stânga,
22. Atunci argintul care acoperă idolii îl veţi găsi spurcat şi
aurul care împodobeşte chipurile turnate, ca necurat îl veţi
arunca, zicând: "Afară de aici!"
23. Şi El îţi va da ploaie pentru semănătura ta pe care vei fi
semănat-a pe pământ şi pâinea pe care o va rodi pământul va fi
gustoasă şi hrănitoare. Turmele tale vor paşte în ziua aceea pe
pajişti întinse.
24. Şi boii şi asinii care lucrează pământul, vor mânca nutreţ dat
cu sare, cu lopata şi cu baniţa vânturat.
25. Atunci pe orice munte înalt şi pe orice deal mare, vor fi
râuleţe şi pâraie de apă, în ziua măcelului groaznic, când
turnurile vor cădea.
26. Şi luna va străluci ca soarele, iar soarele va străluci de
şapte ori mai mult, ca lumina a şapte zile, în ziua când Domnul va
lega rana poporului Său şi va tămădui vânătăile de pe trupul
lui.
27. Iată numele Domnului Care vine de departe, mânie înfocată şi
nor greu; buzele Sale sunt pline de urgie şi limba Lui e foc
mistuitor!
28. Duhul Lui ca un şuvoi revărsat care ajunge până la gât, ca să
cearnă pe neamuri cu sita nimicirii.
29. Voi veţi cânta atunci, ca în noaptea cea de praznic, cu bucurie
în inimi, în sunetul de flaut, ca să mergeţi în muntele Domnului,
vârtutea lui Israel.
30. Şi Domnul va face să răsune glasul Său măreţ şi va prăvăli
braţul Său în aprinderea mâniei Sale, în mijlocul unui foc
mistuitor, al vijeliei şi al potopului de ape şi
grindină.
31. La glasul Domnului va tremura Asiria; cu toiagul Său o va
lovi.
32. La fiecare lovitură pe care Domnul i-o va da cu toiagul cel de
mustrare, sunete de tobă, de harpă şi de joc vor izbucni. în
cântece şi Domnul va lupta împotriva ei cu mina ridicată.
33. Un jertfelnic de multă vreme este pregătit, hotărât pentru
Moloh. Pus-a un rug mare şi larg, paiele şi lemnele sunt din
belşug. Suflarea Domnului îl va aprinde ca un şuvoi de
pucioasă.
CAPITOLUL 31
Dumnezeu va izbăvi pe Israel.
l. Vai de cei ce se coboară în Egipt după ajutor şi se bizuie pe
caii lor şi îşi pun nădejdea în mulţimea carelor şi în puterea
călăreţilor, dar nu-şi aţintesc privirea către Sfântul lui Israel
şi nu caută pe Domnul.
2. Dar El este înţelept, El face să vină nenorocirea şi nu Îşi ia
înapoi cuvintele. El Se ridică împotriva casei celor fără de lege
şi împotriva ajutorului celor care săvârşesc nedreptatea.
3. Egipteanul este om, nu Dumnezeu, caii lui sunt carne şi nu duh.
Când Domnul Îşi va întinde mâna Lui, ocrotitorul se va împiedica şi
ocrotitul va cădea, iar amândoi împreună vor pieri.
4. Că iată ce mi-a grăit Domnul: "Precum leul şi puiul de leu
răcnesc asupra prăzii şi împotriva lor se adună toată ceata de
păstori şi nu se înfioară de strigătele lor, nici nu se tulbură de
mulţimea lor, tot astfel Domnul Savaot Se va pogorî să se
războiască pe muntele Sionului şi pe colina lui. Şi duşmanii se vor
risipi toţi,
5. Ca păsările care zboară. Aşa Domnul Savaot va ocroti
Ierusalimul, îl va acoperi, îl va mântui, îl va cruţa, îl va
libera".
6. Întoarceţi-vă către Acela de Care adâncul vă desparte, copii ai
lui Israel!
7. În vremea aceea fiecare din voi veţi da la o parte idolii de
argint şi cei de aur pe care i-aii făcut cu mâinile voastre cele
păcătoase.
8. Şi Asiria va cădea în sabie care nu este omenească, va fi
nimicită nu de sabia unui muritor. Ea o va lua la fugă în faţa
sabiei, iar tinerii vor fi duşi în robie!
9. De frică întăritura ei va fi nimicită, iar căpeteniile vor fugi
din jurul steagului, zice Domnul, a Cărui văpaie este în Sion şi
cuptorul în Ierusalim!
CAPITOLUL 32
Făgăduinţă pentru timpuri fericite.
l. Iată că un rege va stăpâni prin dreptate şi căpeteniile vor
cârmui cu dreptate.
2. Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului, ca un liman
împotriva vijeliei, ca pâraiele de apă într-un pământ uscat şi ca
umbra unei stânci înalte într-un ţinut însetat.
3. Ochii celor care văd nu vor fi închişi şi urechile celor care
aud vor lua aminte.
4. Inima celor uşuratici va judeca sănătos şi limba celor gângavi
va grăi iute şi desluşit.
5. Nebunului nu i se va mai zice că e de neam bun şi celui viclean
că e mare la suflet.
6. Că nebunul grăieşte nebunii şi inima lui gândeşte răul ca să
săvârşească nelegiuiri, să rostească cuvinte mincinoase împotriva
Domnului, să lase nemâncat pe cel flămând şi celor însetaţi să nu
le dea să bea.
7. Uneltele celui mişel sunt ticăloase, el plăsmuieşte uneltiri ca
să piardă pe cei smeriţi prin cuvinte mincinoase, pe cel sărac
care-şi caută dreptate.
8. Omul de viţă bună sfătuieşte cele cuviincioase şi stăruieşte în
cuviinţa lui.
9. Femei fără de grijă, sculaţi-vă şi ascultaţi glasul meu!
Fecioare încrezătoare, luaţi aminte la graiul meu!
10. Într-un an şi câteva zile veţi tremura, voi încrezătoarelor,
culesul va fi trecut şi strânsul nu se va mai face!
11. Tremuraţi, nepăsătoarelor, înfioraţi-vă, încrezătoarelor,
scoateţi îmbrăcămintea, dezbrăcaţi-vă, încingeţi-vă peste mijloc cu
haine de jale.
12. Bateţi-vă în piept şi plângeţi pentru ţarinele cele frumoase,
şi rodnicia viilor.
13. Pe pământul poporului meu vor creşte spini şi ciulini, ba şi în
toate casele de petrecere ale veselei cetăţi.
14. Palatul va fi pustiu, cetatea cea zgomotoasă, părăsită, colina
şi turnul de strajă, pustiite, prefăcute pe vecie în vizuini, loc
de zburdare pentru asini şi păşune pentru turme,
15. Până când se va turna din Duhul cel de sus şi pustiul va fi ca
o grădină cu pomi şi grădina socotită ca o pădure.
16. Atunci judecata va locui în deşert şi dreptatea va sălăşlui în
grădina cea cu pomi.
17. Pacea va fi lucrul dreptăţii, roada dreptăţii va fi liniştea şi
nădejdea în veci de veci.
18. Atunci poporul meu va locui într-un loc de pace, în sălaşuri de
nădejde şi în adăposturi fără grijă.
19. Pădurea va cădea de grindină, iar cetatea va fi
supusă.
20. Fericiţi sunteţi voi, care semănaţi şi nu legaţi nici boul,
nici asinul!
CAPITOLUL 33
Izbăvirea făgăduită poporului lui Dumnezeu.
1. Vai ţie, pustiitorule, care n-ai fost pustiit şi ţie,
jefuitorule, care n-ai fost încă jefuit. Când vei sfârşi de
pustiit, vei fi pustiit, când vei fi jefuit din destul, vei fi
jefuit şi tu.
2. Doamne, miluieşte-ne, că întru Tine am nădăjduit, fii ajutorul
nostru în fiecare dimineaţă şi izbăvirea noastră în vremuri de
strâmtorare!
3. La glasul tunetului Tău neamurile vor fugi; când Te ridici Tu,
popoarele se vor risipi.
4. Şi vor aduna prada voastră, cum adună lăcustele; arunca-se-vor
asupra ei, cum se aruncă lăcustele.
5. Domnul este mare, El locuieşte în înălţime; Sionul este plin de
judecată şi de dreptate.
6. Ocrotirea Domnului în aceste vremuri va fi pentru Sion comoară
de fericire; înţelepciunea, ştiinţa şi temerea de Dumnezeu sunt
avuţia lui.
7. Iată că locuitorii din Ariel strigă pe uliţe, solii pentru pace
plâng amar.
8. Drumurile sunt pustii, nici un trecător pe cale. El strică
legământul, nesocoteşte cetăţile, nu mai ţine seamă de
nimeni.
9. Ţara plânge şi tânjeşte, Libanul este tulburat şi ofilit.
Şaronul a ajuns ca un pustiu, Basanul şi Carmelul îşi scutură
frunzişul lor.
10. "Acum Mă voi scula, zice Domnul, acum Mă voi ridica, acum Mă
voi înălţa!"
11. Zămislit-aţi fin şi aţi născut paie, suflarea voastră e foc
care vă va mistui,
12. Popoarele vor fi prefăcute în cenuşă ca spinii tăiaţi şi
mistuiţi de foc!
13. Voi cei de departe, auziţi ce am făcut, şi voi cei de aproape,
cunoaşteţi puterea Mea!
14. Păcătoşii vor tremura în Sion şi pe cei fără de lege fierul îi
va cuprinde: "Care din noi poate să îndure focul mistuitor, care
din noi poate să stea pe jarul cel de veci?"
15. Omul cel drept în calea sa şi cel ce grăieşte cuvinte de
cinste, care dă la o parte câştigul cel nedrept, cel ce mâinile
înapoi le trage şi mită nu primeşte, care-şi astupă urechile când
aude fărădelegi şi îşi pune văl pe ochi ca să nu mai vadă
răul,
16. Acela va locui pe înălţimi, Şi stâncile cele tari vor fi
cetatea lui; pâine i se va da şi apa nu-i va lipsi.
17. Ochii tăi vor privi pe rege în toată frumuseţea lui şi o ţară
îndepărtată vor vedea.
18. Inima ta îşi va aduce aminte de aceste vremuri de groază,
zicând: "Unde este scriitorul, unde este vistiernicul, unde este
străjuitorul cel din turnuri?
19. Atunci nu vei mai vedea pe poporul acesta îndrăzneţ, acest neam
cu vorbe încâlcite, pe care nu-l înţelegem, care bâlbâie o limbă
care nu se poate pricepe.
20. Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre; ochii tăi să
vadă Ierusalimul, loc de linişte, cort bine înfipt, ai cărui ţăruşi
nu se pot scoate, ale cărui frânghii nu se pot desface.
21. Domnul este pentru noi aici în toată slava Sa; El ţine loc
pentru noi de fluvii, de largi canaluri, pe care nici o barcă cu
vâsle nu trece, pe care nici o corabie mare nu merge.
22. Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Căpetenia noastră,
Domnul este Împăratul nostru, El ne va izbăvi!
23. Frânghiile tale sunt dezlegate, ele nu mai sprijină catargul,
nici nu mai întind pânzele. Atunci se va împărţi o mare pradă şi
şchiopii vor avea parte de ea.
24. Nimeni dintre locuitorii Sionului nu va zice: "Sunt bolnav!"
Poporul care-l locuieşte va dobândi iertarea păcatelor.
CAPITOLUL 34
Proorocie împotriva lui Edom.
1. Apropiaţi-vă, voi neamuri, şi ascultaţi, şi voi popoare,
luaţi aminte; să asculte pământul şi cei ce-l locuiesc, lumea cu
toate făpturile ei.
2. Că Domnul este mâniat asupra popoarelor, cu urgie împotriva
oştirii lor. El le nimiceşte şi le dă la junghiere;
3. Morţii lor vor fi aruncaţi pe câmp, cadavrele lor greu vor
mirosi şi prin munţi vor şerpui pârâiaşe din sângele lor.
4. Toată oştirea cerului se va topi, cerurile se vor strânge ca un
sul de hârtie şi toată oştirea lor va cădea cum cad frunzele de
viţă şi cele de smochin.
5. Că s-a îmbătat de mânie în ceruri sabia Domnului şi iată că
asupra lui Edom coboară, asupra poporului hărăzit
pedepsei.
6. Sabia Domnului este plină de sânge, acoperită de grăsime, de
sânge de miei şi de ţapi, de grăsimea rărunchilor de berbeci. Că
Domnul face jertfă la Boţra şi mare junghiere în ţara lui
Edom.
7. Bivolii cad împreună cu ei, şi boii cu taurii. Şi pământul se
îmbată de sângele lor şi pulberea de grăsime este plină.
8. Căci aceasta este ziua de răzbunare a Domnului, an de răsplătire
pentru pricina Sionului!
9. Râurile în păcură se vor preface şi pulberea în pucioasă.
Pământul lui va fi pucioasă arzătoare,
10. Zi şi noapte. Niciodată nu se va mai stinge în veci de veci şi
din neam în neam se va înălţa văpaia şi fumul lui. Pe veci el va
rămâne pustiu şi nimeni pe acolo nu va trece.
11. Pelicanul şi ariciul vor fi stăpânii lui, bufniţa şi corbul,
locuitorii lui. Şi pe deasupra, Domnul va întinde peste el frânghia
nimicirii şi cumpăna pustiirii. Şi oameni cu chip de ţap într-însul
vor locui şi de viţă bună socotiţi vor fi.
12. Nu se va pomeni acolo de nici un regat şi toţi prinţii lui vor
fi nimiciţi.
13. În palatele lui vor creşte spini, iar în turnurile dărâmate
mărăcini şi urgie. Acolo va fi sălaşul şacalilor şi adăpostul
struţilor.
14. Câini şi pisici sălbatice se vor pripăşi pe acolo şi făpturi
omeneşti cu chip de ţap se vor strânge (fără număr). Acolo vor
zăbovi năluci ce umblă noaptea şi în acele locuri îşi vor găsi
odihna.
15. Acolo îşi va face şarpele cuibul, şi va depune ouă în el, va
cloci şi va scoate pui. Acolo se vor strânge vulturii de pradă şi
în acele locuri se vor găsi cu toţii.
16. Cercetaţi cartea Domnului şi citiţi, că nimic din acestea nu
lipseşte. Căci gura Domnului a poruncit şi suflarea Lui le-a
adunat.
17. El singur a aruncat sorţii şi mâna Lui le-a împărţit pământul
cu funia. Pentru totdeauna ei le vor stăpâni şi în el vor locui din
neam în neam.
CAPITOLUL 35
Profeţie despre starea de fericire.
1. Veseleşte-te pustiu însetat, să se bucure pustiul; ca şi
crinul să înflorească.
2. Şi va înflori şi se va bucura pustiul Iordanului şi mărirea
Libanului se va da lui şi cinstea Carmelului; şi poporul meu va
vedea slava Domnului, strălucirea Dumnezeului nostru.
3. Întăriţi-vă voi, mâini slabe şi prindeţi putere genunchi
slăbănogi.
4. Ziceţi celor slabi la inimă şi la cuget: "Întăriţi-vă şi nu vă
temeţi. Iată Dumnezeul nostru! Cu judecată răsplăteşte şi va
răsplăti; El va veni şi ne va mântui".
5. Atunci se vor deschide ochii celor orbi şi urechile celor surzi
vor auzi.
6. Atunci va sări şchiopul ca cerbul şi limpede va fi limba
gângavilor; că izvoare de apă vor curge în pustiu şi pâraie în
pământ însetat.
7. Pământul cel fără de apă se va preface în bălţi şi ţinutul cel
însetat va fi izvor de apă. Acolo va fi veselia păsărilor, iarbă,
trestie şi bălţi.
8. Acolo va fi cale curată şi cale sfântă se va chema şi nu va
trece pe acolo nimeni necurat şi nici nu va fi acolo cale întinată.
Chiar şi cei fără de minte vor merge pe dânsa şi nu se vor
rătăci.
9. Şi nu va fi acolo leu, nici fiare cumplite nu se vor sui pe ea
şi nici nu se vor afla acolo; ci vor merge pe dânsa cei mântuiţi şi
cei răscumpăraţi de Domnul se vor întoarce.
10. Şi vor veni în Sion în chiote de bucurie şi veselia cea veşnică
va încununa capul lor. Lauda şi bucuria şi veselia îi vor ajunge pe
aceştia şi vor fugi durerea, întristarea şi suspinarea.
CAPITOLUL 36
Năvălirea lui Sanherib în Iuda. Ameninţările lui
Rabşache.
1. În anul al paisprezecelea al domniei lui Iezechia, Sanherib,
regele Asiriei, a pornit cu război împotriva cetăţilor celor
întărite ale lui Iuda şi le-a cuprins.
2. Şi regele Asiriei a trimis pe Rabşache cu mare oştire din Lachiş
la Ierusalim către regele Iezechia. Rabşache a tăbărât lângă
canalul de apă al iazului de sus, pe drumul către ţarina
nălbitorului.
3. Atunci a ieşit întru întâmpinarea lui Eliachim, feciorul lui
Hilchia, căpetenia casei regelui, şi Şebna scriitorul şi Ioah
cronicarul, feciorul lui Asaf.
4. Şi Rabşache a zis către ei: "Spuneţi lui Iezechia: Aşa zice
regele cel mare, regele Asiriei: De unde vine încrederea aceasta pe
care te bizui?
5. Crezi tu că vorbele goale slujesc drept sfat şi tărie în luptă?
În cine ţi-ai pus nădejdea, de te-ai răzvrătit împotriva
mea?
6. Ah, ştiu! ţi-ai pus nădejdea în Egipt; ai luat ca ocrotitor
această trestie frântă, care sparge şi intră în mâna oricui se
sprijină de ea. Aşa este Faraon pentru toţi cei ce se încred în
el!
7. Şi dacă voi îmi ziceţi: "În Domnul, Dumnezeul nostru, ne-am pus
nădejdea noastră", oare nu este Acesta Dumnezeul pentru Care
Iezechia a oprit închinarea pe dealurile înalte şi altarele Lui
le-a nimicit, zicând către Iuda şi Ierusalim: "Voi vă veţi închina
numai înaintea acestui jertfelnic?"
8. Şi acum fă acest legământ cu stăpânul meu, regele Asiriei, şi eu
îţi voi da ţie două mii de cai, numai să ai tot atâţi călăreţi care
să-i încalece.
9. Cum ai putea tu să nu iei în seamă pe unul din cei mai mici
slujitori ai stăpânului meu? Dar tu te duci în Egipt pentru cai şi
pentru călăreţi.
10. Şi crezi tu că fără voia Domnului m-am suit eu în această ţară
ca să o pustiesc? Domnul mi-a spus: "Suie-te în ţinutul acesta şi-l
pustieşte!"
11. Atunci Eliachim, Şebna şi Ioah răspunseră lui Rabşache:
"Grăieşte robilor tăi în graiul arameian, că noi îl înţelegem, şi
nu ne grăi în limba iudaică în auzul poporului care este pe
ziduri!"
12. Şi a zis Rabşache: "Către stăpânul tău şi către tine m-a trimis
stăpânul meu ca să grăiesc cuvintele acestea? Oare nu către oamenii
care stau pe ziduri şi curând vor fi siliţi să îşi mănânce cu
voi excrementele şi să îşi bea urina?"
13. Şi a stat Rabşache şi a strigat cu glas mare în limba iudaică
şi a zis: "Ascultaţi cuvintele marelui rege, regele
Asiriei!
14. Că iată ce vă spune regele: "Iezechia să nu vă înşele pe voi,
căci el nu vă va putea scăpa;
15. Şi Iezechia să nu vă facă să nădăjduiţi în Domnul, zicând:
"Domnul ne va izbăvi şi nu va da cetatea aceasta în mâna regelui
Asiriei!"
16. Nu ascultaţi pe Iezechia, că iată ce zice regele Asiriei:
"Faceţi pace cu mine şi fiţi supuşii mei, şi fiecare va mânca din
via şi din smochinul său şi va bea apă din puţul său,
17. Până ce voi veni ca să vă duc într-o ţară ca a voastră, ţară de
grâu şi de must, de pâine şi de vii.
18. Şi Iezechia să nu înşele credinţa voastră, zicând: "Domnul ne
va scăpa!" Oare dumnezeii neamurilor au scăpat fiecare ţara lui din
mâna regelui Asiriei?
19. Unde sunt dumnezeii Hamatului şi Arpadului şi ai Samariei? Au
scăpat ei oare Samaria din mâinile mele?
20. Care din toţi dumnezeii ţărilor acestora au scăpat ţara lor din
mina mea, ca Domnul Dumnezeul vostru să elibereze Ierusalimul din
mina mea?"
21. Şi ei au tăcut şi nimic nu i-au răspuns, pentru că era porunca
regelui care spunea: "Să nu-i răspundeţi!"
22. Atunci Eliachim, feciorul lui Hilchia, mai-marele peste casa
regelui, şi Şebna scriitorul şi Ioah cronicarul, feciorul lui Asaf,
au venit la Iezechia şi, rupându-şi hainele, i-au făcut cunoscut
cuvintele lui Rabşache.
CAPITOLUL 37
Rugăciunea lui Iezechia. Izbăvirea Ierusalimului.
l. Şi când a auzit regele Iezechia cuvintele acestea, şi-a rupt
veşmintele, s-a îmbrăcat în sac şi a intrat în templul
Domnului.
2. Şi a trimis pe Eliachim, cel de peste casa sa, şi pe Şebna
scriitorul şi pe cei mai bătrâni dintre preoţi, îmbrăcaţi în sac,
către proorocul Isaia, fiul lui Amos.
3. Şi au zis către dânsul: "Ziua de astăzi este zi de strâmtorare,
de pedeapsă şi de ruşine; căci pruncii sunt gata a ieşi din
pântecele maicii lor, dar ele nu au putere să-i nască!
4. Poate Domnul Dumnezeul tău a auzit cuvintele lui Rabşache, pe
care le-a trimis regele Asiriei, stăpânul său, ca să facă de ocară
pe Dumnezeul cel viu, şi Domnul Dumnezeul tău poate îl va pedepsi
pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalţă dar o rugăciune pentru
rămăşiţa care se mai află!"
5. Şi au intrat robii regelui Iezechia la proorocul
Isaia.
6. Şi le-a zis Isaia: "Aşa veţi răspunde stăpânului vostru: Aşa
grăieşte Domnul Dumnezeu: Nu te teme de cuvintele pângăritoare pe
care le-ai auzit din partea slujitorilor regelui Asiriei.
7. Iată, voi pune în el un astfel de duh, că va primi o veste şi se
va întoarce în ţara lui şi acolo va cădea în ascuţişul
sabiei".
8. Şi s-a întors Rabşache şi a aflat pe regele Asiriei tăbărât la
Libna, căci i se spusese că a plecat din Lachiş.
9. Atunci (regele Asiriei) a aflat că Tirhaca, regele Etiopiei,
pornise împotriva lui şi iarăşi a trimis soli către Iezechia,
zicând:
10. "Aşa veţi zice lui Iezechia, regele lui Iuda: Să nu te încrezi
în Dumnezeul tău, şi să nu te amăgeşti, zicând: Ierusalimul nu va
fi dat în mâinile regelui Asiriei.
11. Tu ai aflat ceea ce au făcut regii Asiriei tuturor ţărilor, cum
le-au nimicit şi numai tu ai scăpat!
12. Oare dumnezeii lor au izbăvit popoarele pe care le-au distrus
părinţii mei: Gozanul, Haranul, Reţeful şi pe fiii lui Eden din
Telasar?
13. Unde este regele Hamatului, al Arpadului, cel al cetăţii
Sefarvaim, al Henei şi al Ivei?"
14. Atunci Iezechia a luat scrisoarea din mina trimişilor şi a
citit-o. Apoi el a intrat în templul Domnului şi a întins-o
desfăcută înaintea Domnului.
15. Şi s-a rugat Iezechia către Domnul, zicând:
16. "Doamne Savaot, Dumnezeul lui Israel, Care stai pe heruvimi,
numai Tu singur eşti Dumnezeu al tuturor regatelor de pe pământ. Tu
ai făcut cerul şi pământul.
17. Pleacă, Doamne, urechea Ta şi deschide, Doamne, ochii Tăi şi
vezi şi ia aminte la cuvintele lui Sanherib, pe care le-a trimis ca
să facă de batjocură pe Dumnezeul cel viu.
18. Cu adevărat, Doamne, regii Asiriei au nimicit toate neamurile
şi ţările lor;
19. Şi pe dumnezeii lor i-au ars cu foc, că ei nu sunt dumnezei, ci
lucruri de mâini omeneşti: lemn şi piatră; pentru aceea ei i-au
nimicit.
20. Şi acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mâna lui ca
să ştie toate împărăţiile pământului că Tu singur eşti Domnul
nostru!"
21. Şi a trimis Isaia, fiul lui Amos, către Iezechia, zicând: "Aşa
zice Domnul Dumnezeul lui Israel, către Care te-ai rugat cu privire
la Sanherib, regele Asiriei;
22. Iată hotărârea pe care a rostit-o împotriva lui: "Te
dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine fecioara, fiica Sionului; în
spatele tău clatină din cap fiica Ierusalimului!
23. Pe cine ai pângărit şi îi făcut de râs şi împotriva cui ai
ridicat glasul şi sus ai înălţat ochii tăi? împotriva Sfântului lui
Israel!
24. Prin mina servilor tăi ai hulit pe Domnul meu şi ai zis: Cu
carele mele multe voi urca pe vârfurile munţilor, pe cele mai
înalte piscuri ale Libanului! Voi tăia cedrii cei falnici şi cei
mai de seamă dintre chiparoşi şi voi ajunge pe cele mai înalte
culmi cu păduri dese.
25. Că eu sunt cel ce am săpat fântâni şi am băut apă şi am secat
sub paşii mei toate pâraiele Egiptului!
26. Oare nu auzi tu? Din vremi străvechi am pregătit aceasta; din
veac le-am hotărât şi acum le aduc la îndeplinire! Tu voiai să
prefaci în ruină cetăţile cele întărite.
27. Cei ce locuiau în ele erau fără putere, înspăimântaţi şi
uluiţi. Ca iarba câmpului erau ei, ca frageda verdeaţă, ca iarba de
pe acoperişuri înainte ca paiul ei să fi fost crescut.
28. Ştiu când te scoli şi când te culci, toate faptele tale Îmi
sunt cunoscute.
29. Întărâtarea ta împotriva Mea, trufia ta au ajuns până la
urechile Mele. De aceea voi pune belciug în nările tale şi frâul
Meu buzelor tale şi te voi întoarce pe calea pe care ai
venit!
30. Şi pentru tine, acesta va fi semnul: anul acesta mâncaţi din
pâinea ce creşte pe ogoare, în anul al doilea, din ceea ce creşte
de la sine, iar în al treilea an semănaţi, seceraţi, sădiţi vii şi
mâncaţi din roadele lor.
31. Şi rămăşiţa care va fi scăpat din casa lui Iuda îşi va înfige
rădăcini în jos şi va face roade în sus.
32. Că din Ierusalim va ieşi o rămăşită şi din muntele Sionului cei
scăpaţi cu viaţă. Râvna Domnului Savaot va face aceasta.
33. Pentru aceasta, aşa zice Domnul către regele Asiriei: Nu va
intra în această cetate şi nu va arunca nici o săgeată. Nu va porni
împotriva ei cu scut şi nu o va înconjura cu valuri.
34. Pe calea pe care a venit se va întoarce şi nu va intra în
cetatea aceasta, zice Domnul.
35. Apăra-voi cetatea aceasta şi o voi scăpa pentru Mine şi pentru
David, sluga Mea!"
36. Şi a ieşit îngerul Domnului şi a bătut în tabăra Asiriei o sută
şi cincizeci de mii; iar dimineaţa, la sculare, toţi erau
morţi.
37. Atunci Sanherib, regele Asiriei, a ridicat tabăra şi a plecat
şi s-a oprit la Ninive.
38. Şi pe când el se închina în templul lui Nisroc, dumnezeul său,
Adramelec şi Şareser, feciorii lui, l-au lovit cu sabia şi au fugit
în ţinutul Ararat. Iar în locul lui, a domnit fiul său
Asarhadon.
CAPITOLUL 38
Boala şi vindecarea lui Iezechia. Rugăciunea lui.
1. În vremea aceea Iezechia s-a îmbolnăvit de moarte. Şi a
intrat la el Isaia, fiul lui Amos, şi i-a zis: "Aşa grăieşte
Domnul: Pune rânduială în casa ta, că nu vei mai trăi, ci vei
muri".
2. Atunci s-a întors Iezechia cu faţa la perete şi s-a rugat
Domnului:
3. "O, Doamne! Adu-ţi aminte că am umblat înaintea Ta întru
credincioşie şi cu inimă curată, săvârşind ceea ce este plăcut
înaintea ochilor Tăi!" Şi a izbucnit Iezechia în hohote de
plâns.
4. Şi a fost cuvântul Domnului către Isaia, zicând:
5. "Du-te şi spune lui Iezechia: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeul lui
David, tatăl tău: Ascultat-am rugăciunea ta, văzut-am lacrimile
tale, iată voi adăuga la viaţa ta încă cincisprezece ani
6. Şi din mâna regelui Asiriei te voi izbăvi pe tine şi cetatea
aceasta şi o voi ocroti".
7. Şi iată semnul care ţi se va da fie de la Domnul că El Îşi va
împlini cuvântul Său:
8. "Iată voi întoarce umbra cu atâtea linii pe care soarele le-a
străbătut pe ceasornicul lui Ahaz, să zic cu zece linii". Şi
soarele s-a dat înapoi cu zece linii pe care el le
străbătuse.
9. Rugăciunea lui Iezechia, regele lui Iuda, când a căzut bolnav şi
s-a tămăduit de boala lui:
10. "Atunci eu am zis: Mă duc la amiaza zilelor mele, la porţile
locuinţei morţilor voi fi ţinut pentru restul anilor mei.
11. Nu voi mai vedea pe Domnul în pământul celor vii; şi nu voi mai
privi pe nimeni dintre locuitorii lumii.
12. Casa mea este smulsă şi dusă departe de mine, ca o colibă de
ciobani. Îmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător care m-ar
rupe din ţesătura lui. De dimineaţă până seara, Tu ai sfârşit cu
mine.
13. Strig până dimineaţa. Ca un leu (boala) îmi sfărâmă oasele
mele! De dimineaţă până seara, Tu ai sfârşit cu mine.
14. ţip cumplit ca o rândunică, gem ca o porumbiţă. Ochii mei
slăbesc, uitându-se în sus. Doamne, sunt în mare cumpănă, nu mă
lăsa!
15. Ce să mai grăiesc! El mi-a dat de ştire şi a făcut! Sfârşi-voi
firul vieţii mele, aducându-mi aminte de amărăciunea sufletului
meu!
16. Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai
am şi eu suflare; Tu mă tămăduieşti şi-mi dai iarăşi
viaţă!
17. Iată că boala mea se schimbă în sănătate. Tu ai păzit viaţa mea
de adâncul mistuitor! Tu ai aruncat înapoia Ta toate păcatele
mele!
18. Că locuinţa morţilor nu Te va lăuda şi moartea nu Te va
preaslăvi; cei ce se coboară în mormânt nu mai nădăjduiesc în
credincioşia Ta.
19. Cel viu, cel viu Te laudă, ca mine astăzi; părinţii învaţă pe
copiii lor credincioşia Ta.
20. Domnul să ne mântuiască şi vom cânta din harpă în toate zilele
vieţii noastre înaintea templului Domnului!"
21. Şi Isaia a adus o turtă de smochine şi a pus-o deasupra bubei
şi Iezechia s-a vindecat.
22. Şi Iezechia a întrebat: "După care semn voi şti că voi intra în
templul Domnului?"
CAPITOLUL 39
Iezechia arată vistieriile sale solilor din Babilon. Pedeapsa
lui.
1. În vremea aceea, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, regele
Babilonului, a trimis scrisori şi un dar lui Iezechia, auzind că a
fost bolnav şi s-a făcut sănătos.
2. Şi s-a bucurat pentru ele Iezechia şi a arătat solilor
vistieria, argintul, aurul, miresmele şi untdelemnul cel bun şi
toată strânsura lui de arme şi tot ceea ce se afla în cămările lui.
şi n-a rămas nimic în casa lui şi în tot cuprinsul stăpânirii lui
pe care Iezechia să nu-l fi arătat.
3. Atunci a zis proorocul Isaia către regele Iezechia: "Ce au zis
oamenii aceştia şi de unde au venit ei la tine?" Şi a răspuns
Iezechia: "Au venit dintr-o ţară depărtată, din Babilon!"
4. Şi a mai întrebat: "Ce au văzut în casa ta?" Şi a zis Iezechia:
"Au văzut toate câte sunt în casa mea; şi n-a rămas nimic în
vistieriile mele pe care să nu-l fi arătat".
5. Şi a zis Isaia către Iezechia: "Ascultă ceea ce grăieşte Domnul
Savaot!
6. Iată vin zile, când tot ceea ce au agonisit părinţii tăi până
astăzi va fi dus în Babilon şi nu va rămâne nimic, aşa zice
Domnul.
7. Şi din feciorii care vor ieşi din tine şi îi vei naşte, vor lua.
Şi vor fi eunuci la curtea regelui din Babilon".
8. Şi a zis Iezechia către Isaia: "Bun este cuvântul Domnului pe
care l-ai grăit!" Căci, se gândea el: "Va fi pace şi linişte în
timpul vieţii mele!"
CAPITOLUL 40
Proorocie despre Înainte-mergătorul.
l. "Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu", zice Dumnezeul
vostru.
2. "Daţi curaj Ierusalimului şi strigaţi-i că munca de rob a luat
sfârşit, fărădelegea sa a fost ispăşită şi că a luat pedeapsă
îndoită din mâna Domnului pentru păcatele sale".
3. Un glas strigă: "În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi
în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru.
4. Toată valea să se umple şi tot muntele şi dealul să se plece; şi
să fie cele strâmbe, drepte şi cele colţuroase, căi
netede.
5. Şi se va arăta slava Domnului şi tot trupul o va vedea căci gura
Domnului a grăit".
6. Un glas zice: "Strigă!" Şi eu zic: "Ce să strig?" Tot trupul
este ca iarba şi toată mărirea lui, ca floarea câmpului!
7. Se usucă iarba, floarea se veştejeşte, că Duhul Domnului a
trecut pe deasupra. Poporul este ca iarba.
8. Iarba se usucă şi floarea se veştejeşte, dar cuvântul
Dumnezeului nostru rămâne în veac!
9. Suie-te pe munte înalt, cel ce binevesteşti Ierusalimului,
ridică glasul tău cu putere, cel ce binevesteşti Ierusalimului,
înalţă glasul şi nu te teme, zi cetăţilor lui Iuda: "Iată Dumnezeul
vostru!"
10. Că Domnul Dumnezeu vine cu putere şi braţul Lui supune tot.
Iată că preţul biruinţei Lui este cu El şi rodul izbânzii merge
înaintea Lui.
11. El va paşte turma Sa ca un Păstor şi cu braţul Său o va aduna.
Pe miei îi va purta la sânul Său şi de cele ce alăptează va avea
grijă.
12. Cine a măsurat apele cu pumnul şi cine a măsurat pământul cu
cotul? Cine a pus pulberea pământului în baniţă şi cine a cântărit
munţii şi văile cu cântarul?
13. Cine a căutat în adânc Duhul Domnului şi cine L-a sfătuit pe
El?
14. De la cine a luat El sfat ca să judece bine şi să înveţe căile
dreptăţii, să înveţe ştiinţa şi calea înţelepciunii să o
cunoască?
15. Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă pe marginea unei
găleţi, ca un fir de pulbere într-un cântar. Iată insulele care
cântăresc cât un fir de praf.
16. Libanul nu ajunge pentru aprinderea focului şi dobitoacele
pentru arderi de tot.
17. Toate popoarele sunt ca o nimica înaintea Lui; ele preţuiesc
înaintea Lui cât o suflare.
18. Cu cine veţi asemăna voi pe Cel Preaputernic şi unde veţi găsi
altul asemenea Lui?
19. Chipul cel turnat este turnat de un făurar, argintarul îl
îmbracă cu aur şi-l înfrumuseţează cu lănţişoare.
20. Săracul, care nu poate oferi mult, alege un lemn care nu
putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit ca să facă un idol care să
nu se clatine.
21. Nu ştiţi voi, oare, n-aţi auzit, nu vi s-a spus oare de la
început, n-aţi înţeles voi ce vă învaţă întemeierea
lumii?
22. El stă în scaun deasupra cercului pământului; pe locuitori îi
vede ca pe lăcuste; El întinde cerul ca un văl uşor şi îl desface
ca un cort de locuit.
23. El preface în nimic pe căpetenii; pe judecătorii pământului îi
nimiceşte.
24. Abia sunt sădiţi, abia sunt semănaţi, abia a prins rădăcini
tulpina lor în pământ; El suflă peste ele şi le usucă şi vijelia le
spulberă ca pe pleavă.
25. Cu cine Mă asemănaţi voi ca să-i fiu asemenea?, zice
Sfântul.
26. Ridicaţi ochii în sus şi priviţi: Cine le-a zidit pe toate
acestea? - Cel ce scoate oştirea lor cu număr şi pe toate pe nume
le cheamă! Celui Atotputernic şi cu mare vârtute nici una nu-I
scapă!
27. Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce grăieşti, Israele: "Calea
mea este ascunsă Domnului, dreptul meu este trecut cu vederea de
Dumnezeul meu?"
28. Nu ştii tu, sau n-ai aflat tu că Domnul este Dumnezeu veşnic,
Care a făcut marginile pământului, Care nu oboseşte şi nici nu Îşi
sleieşte puterea? Că înţelepciunea Lui este nemărginit de
adâncă?
29. El dă tărie celui obosit şi celui slab îi dă putere
mare.
30. Cei tineri se obosesc, îşi risipesc puterile şi vitejii
luptători vor putea să se clatine;
31. Dar cei ce nădăjduiesc întru Domnul vor înnoi puterea
lor, le vor creşte aripi ca ale vulturului; vor alerga şi nu-şi vor
slei puterea, vor merge şi nu se vor obosi.
CAPITOLUL 41
Puterea lui Dumnezeu şi deşertăciunea slujirii la
idoli.
l. Tăceţi înaintea Mea, ostroave, şi ascultaţi-Mă; popoarele
să-şi împrospăteze puterea, să vină mai lângă Mine şi să grăiască;
apoi să intrăm la judecată!
2. Cine a ridicat din Răsărit pe acela pe care biruinţa îl
întâmpină pas cu pas? Cine i-a dat în stăpânire neamuri şi i-a
supus regi? Cu sabia lui în pulbere îi preface, şi cu arcul ii
risipeşte ca pe pleava cea măruntă.
3. El ii urmăreşte şi trece în pace pe căi pe unde n-au mai călcat
picioarele lui.
4. Cine a făcut aceasta şi cine a pus-o la cale? Cel ce dintru
început cheamă neamurile; Eu, Domnul Care sunt cel dintâi şi voi fi
cu cei din urmă.
5. Ostroavele Îl văd şi sunt cuprinse de spaimă, marginile
pământului tremură, se apropie, vin, intră la judecată!
6. Fiecare se ajută unul pe altul şi-şi zic: "Curaj!"
7. Turnătorul îmbărbătează pe argintar şi cel ce bate aurul, pe cel
care bate pe nicovală, zicând: "Îmbinarea este bună". Şi ţintuieşte
idolul în cuie ca să nu se clatine.
8. Dar tu, Israele, sluga Mea, Iacove, pe care te-am ales, sămânţa
lui Avraam, iubitul Meu!...
9. Pe tine care te-am smuls din cele mai depărtate margini ale
pământului şi te-am chemat din cele mai depărtate colţuri, şi ţi-am
zis: Tu eşti robul Meu, pe tine te-am ales şi nu te-am
lepădat;
10. Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu
sunt Dumnezeul tău. Eu îţi dau tărie şi te ocrotesc şi dreapta Mea
cea tare te va sprijini.
11. Iată că se vor ruşina şi de ocară se vor face toţi cei ce sunt
aprinşi împotriva ta; toţi vor fi nimiciţi şi vor pieri cei ce se
fac vrăjmaşi ai tăi!
12. Căuta-vei şi nu vei găsi pe cei ce te urăsc pe tine şi ca o
nimica vor fi cei ce vor să se lupte cu tine.
13. Că Eu sunt Dumnezeul tău, Eu întăresc dreapta ta şi îţi zic
ţie: "Nu te teme, căci Eu sunt ajutorul tău!"
14. Nu-îi fie frică, vierme al lui Iacov, viermişor al lui Israel,
Eu sunt ajutorul tău, zice Domnul, Mântuitorul tău şi Sfântul lui
Israel.
15. Iată voi face din tine o grapă cu dinţi, ascuţită şi nouă. Vei
merge peste munţi şi-i vei preface în pulbere şi văile în pleavă
măruntă.
16. Tu le vei vântura, vântul le va lua şi vijelia le va risipi.
Iar tu te vei bucura întru Domnul şi întru Sfântul lui Israel te
vei preamări!
17. Cei săraci şi lipsiţi caută apă, dar nu o găsesc; limba lor
este uscată de sete, Eu, Domnul lor, îi voi auzi; Eu, Dumnezeul lui
Israel, nu-i voi părăsi!
18. Pe dealuri înalte voi da drumul la râuri şi la izvoare în
mijlocul văilor, pustiul îl voi preface în iaz şi pământul uscat în
pâraie de apă!
19. Sădi-voi în pustiu: cedri, salcâmi, mirţi şi măslini şi în
lacuri neumblate: chiparoşi, platani şi ienuperi
laolaltă,
20. Ca să vadă şi să-şi dea seama, să cerceteze şi să priceapă cu
toţii că mâna Domnului a făcut acestea şi că Sfântul lui Israel
le-a zidit!
21. Veniţi şi vă apăraţi pricina voastră, zice Domnul; apropiaţi-vă
cu dovezile voastre, zice regele lui Iacov.
22. Să se apropie şi să ne spună mai dinainte ceea ce va fi! Vremea
cea străveche, aşa cum ne-au dat de ştire, cu de-amănuntul o vom
cerceta şi viitorul pe care-l proorocesc vom vedea ce
este.
23. Vesti]i cele ce vor fi în vremile mai de pe urmă, ca să ştim că
sunteţi dumnezei! Haidem! Bine sau rău, face]i ceva ca să ne putem
încerca puterea!
24. Dar iată că lucrarea voastră este nimic şi nimic sânte]i şi
voi, urâciune este a vă alege!
25. De la miazănoapte l-am chemat ca să vină, de la răsărit l-am
chemat pe nume. El a călcat în picioare pe satrapi ca pe noroi, cum
calcă olarul lutul.
26. Cine l-a descoperit odinioară ca să-l ştim şi cu mult înainte
ca să zicem: "Este adevărat?" Dar nimeni n-a descoperit nimic,
nimeni n-a vestit nimic şi nimeni n-a auzit cuvintele
voastre.
27. Eu Cel dintâi am zis Sionului: "Iată-i, iată-i!" şi
Ierusalimului am adus veste nouă.
28. Privesc şi nu este nimeni; printre ei nu se află nici un
profet. Eu îi întreb: "De unde vine el?" Dar ei nu răspund
nimic!
29. Drept aceea, toţi sunt nimic, lucrările lor deşertăciune,
idolii lor sunt vânare de vânt!
CAPITOLUL 42
Proorocie despre Mesia.
l. Iată Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, întru Care
binevoieşte sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul Meu şi El va
propovădui popoarelor legea Mea.
2. Nu va striga, nici nu va grăi tare, şi în pieţe nu se va auzi
glasul Lui.
3. Trestia frântă nu o va zdrobi şi feştila ce fumegă nu o va
stinge. El va propovădui legea Mea cu credincioşie;
4. El nu va fi nici obosit, nici sleit de puteri, până ce nu va fi
aşezat legea pe pământ; căci învăţătura Lui toate ţinuturile o
aşteaptă.
5. Aşa grăieşte Domnul cel Atotputernic, Care a făcut cerurile şi
le-a întins, Care a întărit pământul şi cele de pe el, Care a dat
suflare poporului de pe el şi duh celor ce umblă pe întinsul
lui:
6. "Eu, Domnul, Te-am chemat întru dreptatea Mea şi Te-am luat de
mână şi Te-am ocrotit şi Te-am dat ca legământ al poporului Meu,
spre luminarea neamurilor;
7. Ca să deschizi ochii celor orbi, să scoţi din temniţă pe cei
robiţi şi din adâncul închisorii pe cei ce locuiesc intru
întuneric.
8. Eu sunt Domnul şi acesta este numele Meu. Nu voi da nimănui
slava Mea şi nici chipurilor cioplite cinstirea Mea".
9. Cele proorocite altădată s-au împlinit şi altele mai noi vă
vestesc; înainte ca să ia fiinţă vi le dau de ştire.
10. Cântaţi Domnului cântare nouă, cântaţi în strune laudele Lui
până la marginile pământului! Marea să se zbuciume cu tot ce este
în ea, ostroavele şi locuitorii lor!
11. Pustiul şi cetăţile lui să înalţe glas, şi satele în care are
sălaş Chedar! Locuitorii din Sela să chiuie de veselie; şi din
vârfurile munţilor să strige de bucurie!
12. Să preaslăvească pe Domnul şi lauda Lui s-o vestească în
depărtatele ostroave.
13. Domnul iese ca un viteaz, ca un războinic Îşi aprinde râvna
Lui; strigă puternic, un strigăt de război. Împotriva vrăjmaşilor
Lui El luptă ca un viteaz!
14. Tăcut-am multă vreme, stat-am liniştit şi mi-am stăpânit
tăcerea; acum, ca o femeie care naşte, voi suspina, voi striga şi
voi răsufla!
15. Munţii îi voi pustii, la fel şi dealurile, toată verdea]a lor o
voi usca; pâraiele le voi preface în văi uscate şi bălţile fără apă
le voi lăsa.
16. Îndrepta-voi pe cei orbi pe drumuri pe care nu le cunosc, pe
poteci neştiute îi voi povăţui; întunericul îl voi preface înaintea
lor în lumină şi povârnişurile în câmpii întinse. Acestea sunt
făgăduinţele Mele pe care le voi împlini şi cu vederea nu le voi
trece.
17. Să dea înapoi şi să se ruşineze cei ce îşi pun nădejdea în
idoli, cei ce zic chipurilor turnate: "Voi sunteţi dumnezeii
noştri!
18. Surzilor, auziţi; orbilor, priviţi, vedeţi!
19. Cine este orb, fără numai sluga Mea? Cine este surd ca trimisul
Meu? Cine este orb ca cel de un neam cu Mine şi surd ca Slujitorul
Domnului?
20. Tu multe ai văzut fără să te uiţi cu luare-aminte, urechile
ti-au fost deschise, dar n-ai auzit.
21. Binevoit-a Domnul întru dreptatea Lui ca legea Lui s-o facă
mare şi măreaţă.
22. Dar poporul Lui este jefuit şi pustiit; închişi toţi în peşteri
şi ascunşi în temniţe. Prădaţi au fost şi nimeni nu i-a scăpat,
jefuiţi şi nimeni n-a zis: "Daţi înapoi!"
23. Cine dintre voi va pleca urechea la acestea, va fi cu
luare-aminte şi va asculta la cele ce vor să fie?
24. Cine a dat pe Iacov jafului şi pe Israel jefuitorilor? Oare nu
Domnul, împotriva Căruia noi am păcătuit, ale Cărui căi n-am voit
să le urmăm şi a Cărui lege n-am ascultat-o?
25. El a vărsat asupra lor iuţimea mâniei Lui şi furiile
războiului. Văpaia i-a cuprins şi n-au priceput; arşi au fost şi
n-au luat seama.
CAPITOLUL 43
Anunţarea unei noi împărăţii. Pedeapsa
neascultării.
1. Şi acum aşa zice Domnul, Ziditorul tău, Iacove, şi Creatorul
tău, Israele: "Nu te teme, căci Eu te-am răscumpărat şi te-am
chemat pe nume, al Meu eşti!
2. Dacă tu vei trece prin ape, Eu sunt cu tine şi în valuri tu nu
vei fi înecat. Dacă vei trece prin foc, nu vei fi ars şi flăcările
nu te vor mistui.
3. Că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel,
Mântuitorul. Eu dau Egiptul preţ de răscumpărare pentru tine,
Etiopia şi Saba în locul tău;
4. Fiindcă tu eşti de preţ în ochii Mei şi de cinste şi te iubesc;
voi da neamurile în locul tău şi popoarele în locul sufletului
tău.
5. Nu te teme, că Eu sunt cu tine! De la răsărit voi aduce seminţia
ta şi de la apus te voi strânge pe tine.
6. Voi zice către miazănoapte: "Dă-Mi-i" şi către miazăzi: "Nu-i
opri!" Aduceţi pe fiii Mei din ţinuturi depărtate şi pe fiicele
Mele de la marginile pământului;
7. Pe toţi acei care poartă numele Meu şi pentru slava Mea i-am
creat, i-am zidit şi i-am pregătit!
8. Să vină poporul cel orb care are ochi şi cel surd care are
urechi!
9. Neamurile toate laolaltă să se adune şi să se strângă popoarele!
Care dintre ele ne-au dat de ştire aceasta şi ne-au făcut
proorocii? Să-şi aducă martorii şi să dovedească, să audă toţi şi
să zică: "Adevărat!"
10. Voi sunteţi martorii Mei, zice Domnul, şi Sluga pe care am
ales-o, ca să ştiţi, să credeţi şi să pricepeţi că Eu sunt: înainte
de Mine n-a fost Dumnezeu şi nici după Mine nu va mai fi!
11. Eu, Eu sunt Domnul şi nu este izbăvitor afară de
Mine!
12. Eu sunt Cel ce am vestit, Cel ce am izbăvit şi Cel ce am prezis
şi nu sunt străin la voi. Voi sunteţi martorii Mei, zice
Domnul.
13. Eu sunt Dumnezeu din veşnicie şi de aici încolo Eu sunt! Nimeni
nu poate să iasă de sub puterea Mea şi ceea ce fac Eu, cine poate
strica?"
14. Aşa zice Domnul, Izbăvitorul vostru, Sfântul lui Israel:
"Pentru voi trimit prăpăd la Babilon, ca să-i pun pe toţi pe fugă,
pe aceşti Caldei aşa de mândri pe corăbiile lor.
15. Eu sunt Domnul, Sfântul vostru, Ziditorul lui Israel, Împăratul
vostru!"
16. Aşa zice Domnul, Cel ce croieşte drum pe mare şi cărare pe
întinsele ape;
17. Cel care scoate carele de război şi caii, oştirea ţi
căpeteniile, ca să se culce la pământ şi să nu se mai scoale şi să
se stingă ca o feştilă de opaiţ;
18. Nu vă mai amintiţi de întâmplările trecute şi nu mai luaţi în
seamă lucrurile de altădată".
19. Iată că Eu fac un lucru nou, el dă muguri; nu-l vedeţi voi
oare? Croi-voi în deşert o cale, în loc uscat izvoare de
apă.
20. Pe Tine Te vor preaslăvi fiarele câmpului, şacalii şi struţii,
că Tu ai izvorât apă în pustiu, şuvoaie de apă în pământ neumblat,
ca să adăpi pe poporul Meu cel ales;
21. Poporul pe care l-am făcut pentru Mine, ca să Mă preaslăvească
întru laude.
22. Dar tu nu M-ai chemat, Iacove, şi tu nu te-ai ostenit pentru
Mine, Israele!
23. Tu nu Mi-ai junghiat nici măcar o oaie ca ardere de tot şi cu
jertfă sângeroasă tu nu M-ai preaslăvit. Eu nu te-am supărat cerând
prinoase şi nu te-am împovărat cu jertfe de tămâie.
24. Tu n-ai cumpărat pe bani miresme pentru Mine şi de grăsimea
jertfelor tale tu nu M-ai săturat, ci M-ai copleşit cu păcatele
tale şi cu fărădelegile tale tu M-ai chinuit.
25. Eu, Eu sunt Acel Care şterge păcatele tale şi nu tşi mai aduce
aminte de fărădelegile tale.
26. Adu-Mi aminte ca să judecăm împreună, fă tu însuţi socoteala ca
să te dezvinovăţeşti:
27. Tatăl tău dintâi a păcătuit şi urmaşii tăi şi-au bătut joc de
Mine;
28. Căpeteniile tale au pângărit altarul Meu. Pentru aceasta am dat
pe Iacov pierzării şi pe Israel spre bătaie de joc!"
CAPITOLUL 44
Deosebirea între adevăratul Dumnezeu şi idoli. Împlinirea
prezicerilor.
l. Şi acum ascultă Iacove, sluga Mea şi Israele, pe care te-am
ales!
2. Aşa zice Domnul, Făcătorul şi Ziditorul tău din pântecele maicii
tale, şi Ocrotitorul tău: "Nu te teme, sluga Mea Iacov şi tu
Israele, pe care te-am ales.
3. Că Eu voi vărsa apă peste pământul însetat şi pâraie de apă în
ţinut uscat. Vărsa-voi din Duhul Meu peste odrasla ta şi
binecuvântarea Mea peste mlădiţele tale.
4. Şi vor odrăsli ca iarba pe malul pâraielor şi ca pajiştile de-a
lungul apelor curgătoare!"
5. Unul va zice: "Eu sunt al Domnului!" Altul se va numi cu numele
lui Iacov. Unul va scrie cu mâna lui: "Sunt al Domnului" şi va vrea
să-şi dea numele de Israel!
6. Aşa zise Domnul, Regele lui Israel şi Izbăvitorul său, Domnul
Savaot: "Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi nu este alt
dumnezeu afară de Mine!
7. Cine este ca Mine să vină lângă Mine, să grăiască, să
proorocească şi să se măsoare cu Mine! Cine a vestit de la început
viitorul? Ceea ce se va întâmpla, cine poate să le
prevestească?
8. Nu vă temeţi, nici nu vă spăimântaţi! N-am arătat Eu odinioară
şi n-am vestit, când v-am luat pe voi de martori? Este oare un alt
dumnezeu afară de Mine? Este un alt adăpost ca Mine?
9. Toţi făcătorii de idoli nu sunt nimic şi cele mai alese lucrări
ale lor nu slujesc la nimic. Martorii lor nu văd nimic şi, spre
ruşinea lor, nici nu înţeleg nimic.
10. Cine a făcut un dumnezeu şi a turnat un idol fără să tragă un
folos din aceasta?
11. Iată toţi cinstitorii lor se ruşinează; meşteşugarii nu sunt
decât oameni! Să se adune toţi şi să se apropie! Ei tremură
laolaltă şi simt mare ruşine!
12. Fierarul ascute o daltă şi dă chip lucrului său cu cărbuni
aprinşi. Alcătuieşte idolul cu lovituri de ciocan şi-i dă chip cu
puterea braţului său. Lui îi este foame şi, sleit de puteri, el
rabdă de sete şi este tare obosit.
13. Lemnarul întinde sfoara, face un semn cu plumbul. El lucrează
cu sculele lui şi măsoară cu compasul. El face lucrul lui după
chipul unui om, după frumoasa înfăţişare a unui pământean, ca să
fie aşezat într-o casă.
14. El şi-a tăiat un cedru, sau a luat chiparos sau stejar, pe care
şi-i alesese dintre copacii pădurii, sau a plantat un cedru pe care
ploaia l-a făcut să crească.
15. Omul se slujeşte de ei pentru aprins focul şi îi ia să se
încălzească. El îi arde ca să coacă pâinea, ba mai mult, tot din el
face şi un dumnezeu şi se închină la el, face un idol pe care îl
cinsteşte.
16. El a ars jumătate din lemne, a fript pe jeratic carne pe care o
mănâncă şi se satură. Se mai încălzeşte şi zice: "Mi-e cald! Simt
văpaia lui!"
17. Şi cu ce a rămas, el face un dumnezeu, un idol pe care îl
cinsteşte şi căruia i se închină şi căruia se roagă zicând:
"Izbăveşte-mă, că tu eşti dumnezeul meu!"
18. Ei nu-şi dau seama şi nici nu pricep că ochii lor sunt închişi
şi nu pot să vadă şi inima lor este împietrită şi nu pot să
înţeleagă.
19. Cu toate acestea el nu-şi face socoteală în inima sa, că este
simplu şi fără pricepere, şi nu zice: "Jumătate l-am pus pe foc şi
am copt pâine, pe cărbuni am fript carne şi am mâncat-o, iar cu
cealaltă jumătate care a mai rămas, voi face un idol urâcios şi mă
voi închina la un trunchi de copac".
20. El se hrăneşte cu năluci, inima lui înşelată l-a dus la
rătăcire. El nu-şi mântuieşte sufletul său şi nu zice: "Oare ce am
eu în mina mea nu este o momeală?"
21. Adu-ti aminte despre aceasta, Iacove, Israele, că tu eşti sluga
Mea! Te-am făcut să-Mi fii Mie slugă, Israele, Eu nu te voi
uita!
22. Risipit-am păcatele tale ca pe un nor şi fărădelegile tale ca
pe o negură. Întoarce-te către Mine, că Eu te-am mântuit!
23. Cântaţi voi ceruri, că Domnul a făcut aceasta; răsunaţi
adâncuri ale pământului; munţilor, tresăltaţi de bucurie, voi toţi
copacii pădurii, cântaţi, că a răscumpărat Domnul pe Iacov şi în
Israel Şi-a dat pe faţă slava Sa!
24. Aşa grăieşte Domnul, Izbăvitorul tău şi Care te-a zidit din
sânul maicii tale: "Eu sunt Domnul, Care a zidit lumea; singur am
făcut cerurile, Eu am întărit pământul, şi cine Mi-a fost
într-ajutor?
25. Eu zădărnicesc semnele mincinoşilor şi pe ghicitori îi fac să
fie nebuni, ruşinez pe cei înţelepţi şi înţelepciunea lor o prefac
în nebunie.
26. Eu sunt Domnul Care întăreşte cuvântul slugilor Mele şi
împlineşte sfatul trimişilor Mei. Eu am zis Ierusalimului: "Va fi
locuit" şi cetăţilor lui Iuda: "Zidite vor fi". Şi Eu le voi ridica
din dărâmături!
27. Şi adâncului i-am zis: "Seacă!" Iată, îţi voi lăsa râurile fără
apă.
28. Şi am zis despre Cirus: "El este păstorul Meu, el va împlini
toate voile Mele". Şi despre Ierusalim am zis: "Să fie rezidit şi
templul să fie ridicat din temelii!"
CAPITOLUL 45
Profeţia despre Cirus. Mântuirea de la Dumnezeu vestită
poporului Său.
1. Aşa zice Domnul unsului Său Cirus, pe care îl ţine de mâna
lui cea dreaptă, ca să doboare neamurile înaintea lui şi ca să
dezlege cingătorile regilor, să deschidă porţile înaintea lui şi ca
ele să nu mai fie închise:
2. "Eu voi merge înaintea ta şi drumurile cele muntoase le voi
netezi, voi zdrobi porţile cele de aramă şi zăvoarele cele de fier
le voi sfărâma.
3. Şi îţi voi da ţie vistierii ascunse, bogăţii îngropate în
pământ, ca să ştii că Eu sunt Domnul Cel Care te-a chemat pe nume,
Eu sunt Dumnezeul lui Israel.
4. Pentru sluga Mea Iacov şi pentru Israel, alesul Meu, te-am
chemat pe nume şi un nume de cinste i-am dat fără ca tu să Mă
ştii.
5. Eu sunt Domnul şi nimeni altul! Afară de Mine nu este Dumnezeu.
Eu te-am încins fără ca tu să Mă cunoşti.
6. Ca să se ştie de la răsărit şi până la apus că nu este nimic
afară de Mine! Eu sunt Domnul şi nimeni altul!
7. Eu întocmesc lumina şi dau chip întunericului, Cel ce
sălăşluieşte pacea şi restriştei îi lasă cale: Eu sunt Domnul Care
fac toate acestea.
8. Picuraţi rouă de sus, voi ceruri, şi norii să reverse în ploaie
dreptatea! Pământul să se deschidă şi să odrăslească mântuirea şi
dreptatea să dea mlădiţe laolaltă: Eu, Domnul, am zidit toate
acestea!
9. Vai de cel ce se ceartă cu Ziditorul său, ciob printre hârburile
de pământ! Oare lutul zice olarului: "Ce faci tu?" Şi lucrul către
meşter: "Tu nu eşti iscusit!"
10. Vai de cel ce zice către părinte: "Pentru ce dai naştere?" şi
femeii: "Pentru ce ai copii?"
11. Aşa zice Domnul, Sfântul lui Israel şi Ziditorul său:
"Îndrăzniţi voi oare să Mă întrebaţi despre cele viitoare şi să
daţi poruncă lucrului mâinilor Mele?
12. Eu am făcut pământul şi omul de pe el Eu l-am zidit. Eu cu
mâinile am întins cerurile şi la toată oştirea lor Eu îi dau
poruncă.
13. Eu l-am ridicat întru dreptatea Mea şi toate căile lui le voi
netezi. El va zidi cetatea Mea şi va libera pe robii Mei, fără
răscumpărare şi fără daruri", zice Domnul Savaot.
14. Aşa zice Domnul: "Bogăţiile Egiptului şi câştigurile Etiopiei
şi ale Sabeenilor celor înalţi la stat vor trece la tine şi ai tăi
vor fi; în lanţuri iţi vor sluji ţie şi vor cădea înaintea ta şi
rugându-se ţie vor zice: "Numai tu ai un Dumnezeu tare, şi nu este
alt dumnezeu afară de El.
15. Cu adevărat Tu eşti Dumnezeu ascuns, Dumnezeul lui Israel Cel
izbăvitor!
16. Cei care se aprindeau împotriva Ta vor fi ruşinaţi şi umiliţi,
făcătorii de idoli se vor face de râs.
17. Israel va fi izbăvit de Domnul cu mântuire veşnică. Voi nu veţi
fi ruşinaţi, nici umiliţi în vecii vecilor!"
18. Că aşa zice Domnul, Care a făcut cerurile, Dumnezeu, Care a
întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit; şi nu în deşert l-a
făcut, ci ca să fie locuit: "Eu sunt Domnul şi nu este
altul!"
19. N-am grăit acestea într-ascuns, undeva în vreun colţ întunecos
al pământului; şi n-am zis fără rost neamului lui Iacov:
"Căutaţi-Mă!" Eu sunt Domnul Cel ce grăieşte drept şi spune
adevărul!
20. Adunaţi-vă, veniţi, apropiaţi-vă laolaltă, cei rămaşi cu viaţă
dintre neamuri! Nu îşi dau seama de nimic cei ce duc după ei un
idol de lemn şi se închină unui dumnezeu care nu poate
izbăvi!
21. Grăiţi, apropiaţi-vă şi sfătuiţi-vă unul cu altul! Cine a
vestit aceasta, cine altădată a dat de ştire? Oare nu Eu Domnul? Nu
este alt dumnezeu afară de Mine. Dumnezeu drept şi izbăvitor nu
este altul decât Mine!
22. Întoarceţi-vă către Mine şi veţi fi mântuiţi, voi cei ce
locuiţi toate ţinuturile cele mai îndepărtate ale pământului! Că Eu
sunt Dumnezeu tare şi nu este altul!
23. Am jurat pe Mine Însumi! Din gura Mea iese dreptatea şi nu-Mi
întorc cuvântul; înaintea Mea tot genunchiul se va pleca; pe Mine
jura-va toată limba
24. Şi va zice: "Numai în Domnul este dreptatea şi virtutea! Către
Dânsul vor veni şi înfruntaţi vor fi cei ce sunt întărâtaţi
împotriva Lui.
25. Întru Domnul se vor îndrepta şi va fi preaslăvită toată
seminţia lui Israel!"
CAPITOLUL 46
Babilonul cade; Israel izbăvit de Domnul.
1. Bel se prăbuşeşte, Nebo este răsturnat, chipurile lor aşezate
pe vite şi pe dobitoace. Chipurile, pe care voi acum le purtaţi,
sunt încărcate şi au ajuns o povară pentru vitele
trudite.
2. Idolii cad, se prăbuşesc laolaltă, nu pot să izbăvească pe cei
care îi poartă; ei înşişi sunt duşi în robie.
3. "Ascultaţi voi, cei din casa lui Iacov şi toţi cei care aţi mai
rămas din casa lui Israel, pe care v-am purtat din sânul maicii
voastre, de care am avut grijă de la naşterea voastră.
4. Până la bătrâneţea voastră Eu sunt Acelaşi, până la adâncile
voastre căruntele Eu vă voi ocroti. Precum am făcut în trecut, Mă
leg înaintea voastră că vă voi ocroti şi vă voi izbăvi şi în
viitor.
5. Cu cine Mă veţi pune alături şi Mă veţi face egal, cu cine Mă
veţi asemăna, ca să fim deopotrivă?
6. Ei scot aurul din pungile lor şi argintul în cântar îl
cântăresc; plătesc un argintar ca să le facă un chip de dumnezeu,
apoi se închină lui şi îl cinstesc.
7. Îl poartă pe umeri, îl duc, îl pun jos şi el stă fără să se
clintească din locul său. El nu răspunde celui care strigă către el
şi din primejdii nu-l scapă.
8. Amintiţi-vă de aceasta şi învăţaţi-vă minte,
păcătoşilor!
9. Aduceţi-vă aminte de vremurile străvechi, de la obârşia lor, că
Eu sunt Dumnezeu şi nu este un altul. Eu sunt Dumnezeu şi nu este
nimeni asemenea Mie!
10. De la început Eu vestesc sfârşitul şi mai dinainte ceea ce are
să se întâmple. Şi zic: Planul Meu va dăinui şi toată voia Mea o
voi face!
11. De la răsărit chem o pasăre de pradă, dintr-un ţinut depărtat
un om care să împlinească planul Meu. Am vorbit, voi împlini; am
hotărât, voi înfăptui!
12. Ascultaţi-Mă voi, oameni cu inima împietrită, voi cei care
staţi departe de mântuirea voastră!
13. Apropia-voi mântuirea Mea, căci ea nu este departe şi izbăvirea
Mea nu va zăbovi. Atunci voi pune mântuirea Mea în Sion şi slava
Mea pentru Israel!"
CAPITOLUL 47
Proorocie pentru căderea Babilonului.
1. "Coboară-te şi şezi în ţărână, fecioară, fiica Babilonului,
stai pe pământ fără tron, fiică a Caldeilor, că nu te va mai numi
nimeni pe tine gingaşă şi plăcută!
2. Învârteşte la râşniţă şi macină făină, dă-ţi la o parte vălul
tău, ridică-şi veşmântul tău, rămâi cu picioarele goale şi treci
râurile!
3. Goliciunea ta să se descopere, să se vadă ruşinea ta. Mă voi
răzbuna şi nu voi cruţa pe nimeni",
4. Zice Izbăvitorul nostru; Domnul Savaot este numele Lui, Sfântul
lui Israel!
5. "Stai tăcută şi mai la întuneric, fiică a Caldeilor, nimeni nu
te va mai chema pe tine stăpâna regatelor".
6. Mâniat am fost pe poporul Meu, pângărit-am moştenirea Mea şi am
dat-o în mâna ta. Dar tu n-ai avut milă şi asupra bătrânului ai
apăsat cu jug greu.
7. Şi tu îţi închipuiai: "Fi-voi pe veci stăpână!", dar niciodată
n-ai cugetat şi de sfârşit nu ti-ai adus aminte!
8. Şi acum ascultă, tu cea în plăceri crescută, care stăpâneai fără
de grijă şi ziceai în inima ta: "Nimeni alta nu este ca mine! Nu
voi rămâne văduvă şi nu voi şti ce este lipsa de copii!"
9. Şi aceste două într-o clipă, în aceeaşi zi, vor da peste tine:
lipsa de copii şi văduvia; şi te vor copleşi cu toată mulţimea şi
puterea fermecătoriilor şi vrăjitoriilor tale!
10. intru fărădelegile tale tu nădăjduiai şi ziceai: "Nimeni nu mă
vede!" Înţelepciunea ta şi ştiinţa ta te-au amăgit astfel, că
ziceai în inima ta: "Eu şi nimeni alta nu este ca mine!"
11. Drept aceea va veni peste tine o nenorocire pe care tu nu vei
şti să o înlături cu frumuseţea ta şi te va copleşi nenorocirea pe
care tu nu o vei putea ocoli şi pe neaşteptate va da peste tine
pieirea, fără să fi avut vreme s-o prevesteşti!
12. Păstrează pentru tine fermecătoriile tale şi vrăjitoriile cu
care te-ai trudit din tinereţe, poate îţi vor sluji, poate vei
insufla temere!
13. Tu te-ai obosit întrebând pe atâţia sfătuitori! Să iasă la
iveală şi să te izbăvească acei care măsoară cerul şi iscodesc
stelele; care în fiecare lună nouă spun ceea ce se va
întâmpla.
14. Iată-i ca pleava pe care o mistuie focul, aşa vor ajunge ei şi
de puterea flăcărilor viaţa lor nu vor putea s-o scape căci nu va
fi jeratic la care să se încălzească, nici vatră ca să stea
dinaintea ei.
15. Aşa se va întâmpla cu aceia pe care te-ai ostenit să-i întrebi
şi cu care ai făcut negoţ din vremea tinereţii tale. Fiecare va
pleca la ale sale şi nimeni nu va fi să te scape".
CAPITOLUL 48
Purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru Israel.
l. Ascultaţi aceasta, voi, cei din casa lui Iacov, care purtaţi
numele lui Israel, voi cei ieşiţi din sămânţa lui Iuda, care vă
juraţi pe numele Domnului şi vă lăudaţi cu Dumnezeul lui Israel,
dar nu întru credincioşie şi dreptate.
2. Căci voi purtaţi numele cetăţii celei sfinte şi vă bizuiţi pe
Dumnezeul lui Israel, al Cărui nume este Domnul Savaot.
3. "Vestit-am din vremuri străvechi cele ce aveau să se întâmple;
din gura Mea au ieşit şi Eu le-am dat de ştire; pe dată le-am făcut
şi ce s-au întâmplat,
4. Fiindcă Eu ştiu că tu eşti tare la cerbice ca un drug de fier şi
fruntea îţi este de aramă.
5. ţi-am prezis acestea înainte ca să se întâmple şi auzite ţi
le-am făcut ca să nu zici: "Idolul meu le-a făcut, chipul cel
cioplit şi turnat le-a hotărât!"
6. Tu ai auzit; priveşte acum toate acestea! De ce nu mărturiseşti?
De aci înainte îţi voi împărtăşi lucruri noi, ascunse, pe care nu
le ştiai.
7. Ele sunt zidite acum şi nu de atunci; înainte de ziua aceasta tu
n-ai auzit nimic despre ele ca să nu zici: "Iată, eu le
ştiam!"
8. Nu, tu n-ai auzit şi nici n-ai ştiut, atunci urechea ta nu era
deschisă; că Eu ştiu că tu eşti necredincios şi că din pântecele
maicii tale ai fost numit răzvrătit.
9. Pentru numele Meu, Îmi opresc mânia şi pentru slava Mea o
potolesc, ca să nu te nimicesc.
10. Iată că te-am lămurit în foc şi n-am aflat argint, te-am
încercat în cuptorul nenorocirii.
11. Pentru Mine, şi numai pentru Mine o fac; oare cum voi îngădui
ca numele Meu să fie pângărit? Nimănui nu voi da slava
Mea!
12. Ascultă, Iacove, şi tu Israele, pe care te-am chemat. Eu sunt
Cel dintâi şi Cel de pe urmă.
13. Mâna Mea a întemeiat pământul şi dreapta Mea a desfăşurat
cerurile. Eu le chem şi iată ele stau de faţă.
14. Adunaţi-vă toţi şi ascultaţi! Care din voi a prezis aceste
lucruri? Cel pe care Domnul îl iubeşte va împlini voia Lui
împotriva Babilonului şi împotriva seminţiei Caldeilor.
15. Eu, Eu am grăit şi l-am chemat, l-am adus şi l-am făcut să
propăşească în calea lui.
16. Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi acestea: De la început Eu
n-am grăit întru ascuns, de când se întâmplă aceste lucruri Eu sunt
de faţă". Şi acum, Domnul Dumnezeu mă trimite cu Duhul
Său!
17. Aşa grăieşte Domnul, Izbăvitorul tău, Sfântul lui Israel: "Eu
sunt Domnul Dumnezeul tău Care te învaţă spre folosul tău şi te
duce pe calea pe care trebuie să mergi.
18. Dacă ai fi luat aminte la poruncile Mele, fericirea ta ar fi
fost asemenea unui râu şi dreptatea ta ca valurile mării.
19. Şi va fi seminţia ta ca nisipul mării şi odraslele pântecelui
tău ca pulberea pământului. Nimic nu va nimici, nici nu va şterge
numele tău înaintea Mea!
20. Ieşiţi din Babilon, fugiţi din Caldeea cu cântece de veselie!
Vestiţi, faceţi cunoscută ştirea, duceţi-o până la marginile
pământului! Ziceţi: Domnul răscumpără pe sluga Sa Iacov.
21. Şi nu vor suferi de sete în pustiul unde El îi duce; El le
izvorăşte apă din stâncă. El despică stânca şi apa
ţâşneşte!
22. Nu este pace, zice Domnul, pentru cei fără de lege!"
CAPITOLUL 49
Slujitorul Domnului este Lumina neamurilor.
1. Ascultaţi, ostroave, luaţi aminte, popoare depărtate! Domnul
M-a chemat de la naşterea Mea, din pântecele maicii Mele Mi-a spus
pe nume.
2. Făcut-a din gura Mea sabie ascuţită; ascunsu-M-a la umbra mâinii
Sale. Făcut-a din Mine săgeată ascuţită şi în tolba Sa de o parte
M-a pus,
3. Şi Mi-a zis Mie: "Tu eşti sluga Mea, Israel, întru care Eu Mă
voi preaslăvi!"
4. Dar Eu Îmi spuneam: "În deşert M-am trudit, în zadar şi pentru
nimic Mi-am prăpădit puterea Mea!" Partea ce Mi se cuvine Mie este
la Domnul şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu.
5. Şi acum Domnul Cel Care M-a zidit din pântecele maicii Mele ca
să-l slujesc Lui şi să întorc pe Iacov către El şi să strâng la un
loc pe Israel - căci aşa am fost Eu cinstit în ochii Domnului şi
Dumnezeul Meu fost-a puterea Mea, -
6. Mi-a zis: "Puţin lucru este să fii sluga Mea ca să aduci la loc
seminţiile lui Iacov şi să întorci pe cei ce-au scăpat dintre ai
lui Israel. Te voi face Lumina popoarelor ca să duci mântuirea Mea
până la marginile pământului!"
7. Aşa grăieşte Răscumpărătorul şi Sfântul lui, Israel către Cel
dispreţuit şi către urâciunea neamurilor, Sluga tiranilor: "Regi Te
vor vedea şi se vor ridica, căpetenii se vor închina pentru Domnul
cel credincios şi pentru Sfântul lui Israel, Cel Care Te-a
ales!"
8. Aşa grăieşte Domnul: "În vremea milostivirii Te voi asculta şi
în vremea mântuirii Te voi ajuta. Te-am făcut şi Te-am hotărât
Legământ al poporului, ca să aşezi rânduială în ţară şi să dai
fiecăruia moştenirile nimicite!"
9. Ca să zici celor robiţi: "Ieşiţi!" şi celor care sunt în
întuneric: "Veniţi la lumină!" Ei vor paşte oriunde pe calea lor şi
pe toate povârnişurile va fi păşunea lor.
10. Nu le va fi nici foame, nici sete, soarele şi vântul cel
arzător nu-i va atinge, că Cel Care se va milostivi de ei va fi
Povăţuitorul lor şi îi va îndrepta către izvoare de apă.
11. Voi preface toţi munţii Mei în drumuri şi cărările Mele vor fi
bine gătite.
12. Iată că unii vin din ţinuturi depărtate, de la miazănoapte, de
la apus, iar alţii din ţara Sinim.
13. Săltaţi, ceruri, de bucurie şi tu, pământule, bucură-te;
munţilor, chiotiţi de veselie, că Domnul a mângâiat pe poporul Său
şi de cei în necaz ai Lui S-a milostivit.
14. Sionul zicea: "Domnul m-a părăsit şi Stăpânul meu m-a
uitat!"
15. Oare femeia uită pe pruncul ei şi de rodul pântecelui ei n-are
ea milă? Chiar când ea îl va uita, Eu nu te voi uita pe
tine.
16. Iată, te-am însemnat în palmele Mele; zidurile tale sunt
totdeauna înaintea ochilor Mei!
17. Cei ce te vor ridica din ruini aleargă către tine şi cei ce
te-au pustiit fug departe de tine.
18. Ridică ochii tăi de jur împrejur şi vezi: toţi se adună, toţi
vin la tine. Viu sunt Eu, zice Domnul, tu te vei îmbrăca întru ei
ca într-un veşmânt de podoabă Şi te vei încinge cu ei ca o
mireasă.
19. Căci locurile tale pustii, ruinele tale şi ţara ta pustiită vor
fi prea strâmte pentru locuitorii tăi, iar pustiitorii tăi vor fi
departe.
20. Şi vor mai grăi la urechile tale feciorii tăi de care tu erai
lipsită: "ţinutul este prea strâmt pentru mine, fă-mi loc să stau
şi eu!"
21. Atunci tu vei zice în inima ta: "Cine mi i-a născut pe aceştia?
Pierdusem copiii mei şi eram stearpă, dusă în robie şi gonită; dar
pe aceştia cine i-a născut? Iată că rămăsesem singură! Dar aceştia
de unde vin?"
22. Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Iată voi ridica mâna Mea către
neamuri şi către popoare voi înălţa steagul meu. Ele vor aduce pe
feciorii tăi pe braţe şi pe fiicele tale pe umeri le vor
purta.
23. Regi te vor creşte şi prinţese te vor alăpta. Cu faţa la pământ
se vor închina înaintea ta şi vor linge pulberea de pe picioarele
tale. Atunci tu vei şti că Eu sunt Domnul, Care nu ruşinează pe cei
ce îşi pun nădejdea în El!
24. Oare poate să i se ia celui viteaz prada şi celui puternic să i
se smulgă din mână cei robiri?
25. Da! zice Domnul: "Chiar robii unui viteaz i se vor lua, prada
unui războinic îi va scăpa; Eu Mă voi război cu potrivnicii tăi şi
pe fiii tăi Eu îi voi scăpa!
26. Şi pe asupritorii tăi îi voi face să-şi mănânce carnea lor şi
să se îmbete de sângele lor ca de vin. Atunci toată făptura va şti
că Eu sunt Domnul, Mântuitorul tău şi Răscumpărătorul tău, viteazul
lui Iacov!"
CAPITOLUL 50
Mesia biruitor.
1. Aşa zice Domnul: Unde este cartea de despărţire cu care am
alungat pe mama voastră? Sau care este datornicul Meu, căruia Eu
v-am vândut? Pentru că numai pentru fărădelegile voastre aţi fost
vânduţi şi pentru păcatele voastre am alungat pe mama
voastră.
2. Pentru ce când veneam nu găseam pe nimeni şi când strigam nimeni
nu răspundea? Oare mâna Mea este prea scurtă, ca să răscumpere, sau
nu am destulă putere, ca să izbăvesc? Prin certarea Mea sec marea
şi râurile le prefac în pustiu; peştii din ele mor, că nu mai este
apă şi se sfârşesc de sete.
3. Eu îmbrac cerul cu zăbranic şi îl acopăr cu un veşmânt de
jale.
4. Domnul Dumnezeu Mi-a dat Mie limbă de ucenic, ca să ştiu să
grăiesc celor deznădăjduiţi. În fiecare dimineaţă El deşteaptă,
trezeşte urechea Mea, ca să ascult ca un ucenic.
5. Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, dar Eu nu M-am împotrivit
şi nici nu M-am dat înapoi.
6. Spatele l-am dat spre bătăi şi obrajii mei spre pălmuiri, şi
fata Mea nu am ferit-o de ruşinea scuipărilor.
7. Şi Domnul Dumnezeu Mi-a venit în ajutor şi n-am fost făcut de
ocară. De aceea am şi întărit faţa Mea ca o cremene, căci ştiam că
nu voi fi făcut de ocară.
8. Apărătorul Meu este aproape. Cine se judecă cu Mine? Să ne
măsurăm împreună! Cine este potrivnicul Meu? Să se
apropie!
9. Iată, Domnul Dumnezeu Îmi este întru ajutor; cine Mă va osândi?
Iată, ca un veşmânt vechi toţi se vor prăpădi şi molia îi va
mânca!
10. Cine din voi se teme de Domnul să asculte glasul Slugii Sale!
Cel care umblă în întuneric şi fără lumină să nădăjduiască întru
numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!
11. Voi toţi, care aprindeţi focul şi pregătiţi săgeţi arzătoare,
aruncaţi-vă în focul săgeţilor voastre pe care l-aţi aprins! Din
mâna Mea vi se întâmplă una ca aceasta; pe patul durerii veţi fi
culcaţi!
CAPITOLUL 51
Făgăduinţele pentru cei credincioşi.
1. Ascultaţi-Mă pe Mine, voi care umblaţi după dreptate, voi
care căutaţi pe Domnul! Priviţi la stânca din care aţi fost tăiaţi
şi către cariera de piatră din care aţi fost scoşi.
2. Priviţi pe Avraam, tatăl vostru, şi la Sarra cea care în dureri
v-a născut. Că pe el singur l-am chemat, l-am binecuvântat şi l-am
înmulţit.
3. Iar Domnul va mângâia Sionul, şi dărâmăturilor lui le va da
nădejde. El va preface pustiul lui în rai şi pământul lui neroditor
în grădina Domnului; bucurie şi veselie va fi acolo, mulţumiri şi
cântări de laudă!
4. Ia aminte la Mine, poporul Meu, şi voi, neamuri, fiţi cu urechea
la Mine, că de la Mine va veni învăţătura şi legea Mea va fi lumină
popoarelor.
5. Dreptatea Mea este aproape, vine mântuirea Mea şi braţul Meu va
face dreptate popoarelor, întru Mine vor nădăjdui ţinuturile cele
depărtate, că de la braţul Meu aşteaptă scăparea.
6. Ridicaţi la ceruri ochii voştri şi priviţi jos pământul;
cerurile vor trece ca un fum şi pământul ca o haină se va învechi;
locuitorii vor muri ca muştele, mântuirea Mea va dăinui în veac şi
în veac şi dreptatea Mea nu va avea sfârşit.
7. Ascultaţi-Mă pe Mine, voi, cunoscători ai dreptăţii, popor care
eşti cu legea Mea în inimă! Nu te teme de ocara oamenilor şi de
batjocura lor să nu te înfricoşezi. La fel ca pe un veşmânt îi va
mânca molia şi ca pe lână viermii îi vor mistui.
8. Dar dreptatea Mea va rămâne în veac şi mântuirea Mea din neam în
neam.
9. Ridică-te, scoală-te, îmbracă-te cu tărie, braţ al Domnului!
Înalţă-te ca odinioară, ca în veacurile trecute! N-ai zdrobit Tu pe
Rahab şi n-ai spintecat Tu balaurul?
10. Nu eşti Tu, oare, Cel ce ai secat marea şi apele adâncului
celui fără fund, Cel ce adâncimile mării le-ai prefăcut în cărare
largă pentru cei răscumpăraţi ai Tăi?
11. Şi astfel cei mântuiţi ai Domnului se vor întoarce şi vor veni
în Sion, în cântări de biruinţă şi o bucurie veşnică va încununa
capul lor. Bucuria şi veselia vor veni peste ei, iar durerea,
întristarea şi suspinarea se vor depărta de la ei.
12. Eu, Eu sunt Cel ce dă nădejde! Cine eşti tu, ca să te temi de
un muritor şi de un om de rând care trece ca iarba?
13. Şi să dai uitării pe Domnul, Ziditorul tău, Care a întins
cerurile şi a întemeiat pământul? Să te înfricoşezi mereu, în
fiecare zi, de urgia asupritorului care umblă să te piardă? Unde
este oare urgia asupritorului?
14. Curând cel ferecat în cătuşe va fi dezlegat şi nu va muri în
temniţă şi de pâine nu va duce lipsă.
15. Eu sunt Domnul Dumnezeul Care stârnesc marea şi face să
mugească valurile ei; Domnul Savaot este numele Lui.
16. Pune-voi cuvintele Mele în, gura ta şi la umbra mâinii Mele te
voi acoperi, ca să întind cerurile, să întemeiez pământul şi să zic
Sionului: "Tu eşti poporul Meu!"
17. Trezeşte-te, trezeşte-te, scoală-te, Ierusalime, tu care ai
băut din mâna Domnului paharul urgiei Lui; potirul ameţelii l-ai
băut şi l-ai sorbit.
18. Nici unul din toţi copiii pe care i-a născut nu este care să-l
fi călăuzit. Nimeni nu l-a ţinut de mână din toţi feciorii pe care
i-a crescut!
19. Aceste două nenorociri te-au lovit: Cine te va plânge?
Pustiirea şi dărâmarea, foametea şi sabia. Cine te va
mângâia?
20. Feciorii tăi zac fără vlagă în colţurile uliţelor, ca o
antilopă prinsă în cursă, beţi de urgia Domnului, de certarea
Dumnezeului tău.
21. Drept aceea, ia aminte, sărmană cetate, ameţită, dar nu de
vin!
22. Aşa grăieşte Stăpânul, Domnul Dumnezeul tău, Care Se luptă
pentru poporul Său: "Iată Eu iau din mâna ta paharul ameţelii, cupa
mâniei Mele, şi tu nu o vei mai bea!
23. Şi o voi pune în mâna asupritorilor tăi, în mâna celor ce te-au
supus, care îţi ziceau: Pleacă-te la pământ ca să trecem peste
tine! Şi tu făceai spatele tău ca un pământ şi ca o cale pentru
trecători!"
CAPITOLUL 52
Făgăduinţe de izbăvire şi de întemeierea
Ierusalimului.
l. Trezeşte-te, trezeşte-te, îmbracă-te cu puterea ta, Sioane,
înveşmântează-te în haine de sărbătoare, Ierusalime, cetate sfântă!
Că nu va mai intra în tine cel netăiat împrejur şi cel
necurat!
2. Scutură-te de pulbere, scoală-te, Ierusalime robit, dezleagă
funiile de pe grumazul tău, robită fiică a Sionului?
3. Căci iată ce spune Domnul: "Fără preţ aţi fost vânduţi şi fără
argint veţi fi răscumpăraţi".
4. Că aşa zice Domnul Dumnezeu: "Poporul Meu a coborât odinioară în
Egipt ca să aibă sălaş, apoi Asiria l-a împilat fără
cuvânt.
5. Şi acum ce să fac Eu, zice Domnul, când poporul Meu a fost luat
pe nedrept? Stăpânitorii lui strigă în semn de biruinţă, zice
Domnul, iar numele Meu, mereu, cât ţine ziua, este
defăimat.
6. Drept aceea poporul va cunoaşte numele Meu, el va înţelege în
ziua aceea că Eu sunt Cel Care grăieşte: Iată-Mă!"
7. Cât de frumoase sunt pe munţi picioarele trimisului care
vesteşte pacea, a solului de veste bună, care dă de ştire
mântuirea, care zice Sionului: Dumnezeul tău este
împărat!
8. Toţi străjerii tăi ridică glas şi laolaltă strigă de bucurie, că
ei văd cu ochii când Domnul Se întoarce în Sion.
9. Izbucniţi în chiote de veselie, dărâmături ale Ierusalimului, că
Domnul mângâie pe poporul Său, răscumpărat-a Ierusalimul.
10. Descoperit-a Domnul braţul Său cel sfânt în ochii tuturor
popoarelor şi toate marginile cele îndepărtate ale pământului vor
vedea mântuirea Dumnezeului nostru, zicând:
11. "Plecaţi, plecaţi, ieşiţi de acolo! Nu vă atingeţi de lucru
spurcat! Ieşiţi, curăţiţi-vă, voi cei care purtaţi vasele
Domnului!
12. Dar nu veţi ieşi îngrămădindu-vă şi nu veţi pleca fugind, că
înaintea voastră merge Domnul şi în urma voastră tot El, Dumnezeul
lui Israel!"
13. Iată că Sluga Mea va propăşi, Se va sui, mare Se va face şi Se
va înălţa pe culmile slavei!
14. Precum mulţi s-au spăimântat de El - aşa de schimonosită li era
înfăţişarea Lui, şi chipul Lui atât de fără asemănare cu oamenii,
-
15. Tot aşa va fi pricină de uimire pentru multe popoare; înaintea
Lui regii vor închide gura, că acum văd ceea ce nu li s-a spus, şi
înţeleg ceea ce n-au auzit.
CAPITOLUL 53
Patimile, moartea şi preaslăvirea lui Mesia.
1. Cine va crede ceea ce noi am auzit şi braţul Domnului cui se
va descoperi?
2. Crescut-a înaintea Lui ca o odraslă, şi ca o rădăcină în pământ
uscat; nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi
nici o înfăţişare, ca să ne fie drag.
3. Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi
cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa;
dispreţuit şi nebăgat în seamă.
4. Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele
noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi
chinuit de Dumnezeu,
5. Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru
fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră
şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat.
6. Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi
Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre ale
tuturor.
7. Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un
miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea
celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa.
8. Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine
îl va spune? Că s-a luat de pe pământ viaţa Lui! Pentru
fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte.
9. Mormântul Lui a fost pus lângă cei fără de lege şi cu cei
făcători de rele, după moartea Lui, cu toate că nu săvârşise nici o
nedreptate şi nici înşelăciune nu fusese în gura Lui.
10. Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferinţă. Şi
fiindcă Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea pe urmaşii
Săi, îşi va lungi viaţa şi lucrul Domnului în mâna Lui va
propăşi.
11. Scăpat de chinurile sufletului Său, va vedea rodul ostenelilor
Sale şi de mulţumire Se va sătura. Prin suferinţele Lui, Dreptul,
Sluga Mea, va îndrepta pe mulţi, şi fărădelegile lor le va lua
asupra Sa.
12. Pentru aceasta Îi voi da partea Sa printre cei mari şi cu cei
puternici va împărţi prada, ca răsplată că Şi-a dat sufletul Său
spre moarte şi cu cei făcători de rele a fost numărat. Că El
a purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi Şi-a dat
viaţa.
CAPITOLUL 54
Slava noului Ierusalim.
1. Veseleşte-te, cea stearpă, care nu năşteai, dă glas şi strigă
tu care nu te-ai zvârcolit în dureri de naştere, căci mai mulţi
sunt fiii celei părăsite, decât ai celei cu bărbat, zice
Domnul.
2. Lărgeşte locul cortului tău şi acoperământul sălaşului tău
întinde-l, nu cruţa nimic! Lungeşte funiile şi întăreşte
ţăruşii!
3. Căci tu te vei lăţi la dreapta şi la stânga şi seminţia ta va
cuceri neamurile şi cetăţile cele pustiite le va umple de
oameni.
4. Nu te înfricoşa, căci nu vei rămâne de ocară; nu te ruşina, căci
nu vei avea de ce să te ruşinezi; că tu vei uita ruşinea tinereţii
tale şi de ocara văduviei tale nu-ti vei mai aduce
aminte.
5. Căci bărbatul tău este Făcătorul tău, şi numele Lui: Domnul
Savaot şi Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel: "Dumnezeul a
tot pământul" se cheamă!
6. Ca pe o femeie părăsită şi cu inima întristată te cheamă Domnul;
ca pe soţia din tinereţe care a fost alungată; zice Dumnezeul
tău.
7. O clipă te-am părăsit, dar cu mari îndurări te iau lângă
Mine.
8. Într-o izbucnire de mânie, pentru o clipă Mi-am întors faţa de
la tine, dar în îndurarea Mea cea veşnică Mă voi milostivi de tine,
zice Răscumpărătorul tău, Domnul.
9. Şi va fi ca în vremea lui Noe, când M-am jurat că apele
potopului nu se vor mai răspândi pe pământ; tot aşa Mă jur acum să
nu Mă mai mânii împotriva ta şi să nu te mai cert.
10. Munţii pot să se mute din loc şi colinele să se clatine, dar
milostivirea Mea nu se va depărta de la tine şi legământul Meu de
pace nu se va zdruncina, zice Domnul, Care are milă de
tine.
11. Sărmană, lovită de vijelie şi fără mângâiere! Iată, zidurile
tale le voi împodobi cu pietre scumpe şi voi pune temelia ta pe
safire.
12. Şi-ii voi face crestele zidurilor de rubin şi porţile tale de
cristal, iar împrejmuirea de pietre nestemate.
13. Toţi copiii tăi vor fi ucenici ai Domnului şi se vor bucura de
mare fericire.
14. Şi vei fi întemeiată pe dreptate: depărtează silnicia, căci nu
ai de ce să te mai temi; leapădă şi groaza, căci nu se va mai
apropia de tine.
15. Dacă cineva va mai da năvală, nu este pornită de la Mine, şi
cine se hărţuieşte cu tine va cădea în lupta împotriva
ta!
16. Iată Eu am făcut pe meşterul, care suflă în focul de cărbuni şi
făureşte arma cu meşteşugul lui, dar Eu am lăsat şi pe cel ce
trebuie s-o nimicească.
17. Orice armă făurită împotriva ta nu va izbuti şi orice limbă
oare se ridică la judecată cu tine osândită va fi. Aceasta este
moştenirea slugilor Domnului şi dreptatea care vine de la Mine,
zice Domnul.
CAPITOLUL 55
Sfătuire pentru primirea mântuirii.
1. Cei ce sunteţi însetaţi, mergeţi la apă, şi cei care nu aveţi
argint, mergeţi de cumpăraţi şi mâncaţi, mergeţi şi cumpăraţi fără
de argint şi fără preţ vin şi grăsime.
2. Pentru ce cheltuiţi argintul vostru pentru un lucru care nu
hrăneşte şi câştigul muncii voastre pentru ceva care nu vă satură?
Ascultaţi-Mă pe Mine şi veţi mânca cele bune şi întru bunătăţi se
va desfăta sufletul vostru.
3. Luaţi aminte cu urechile voastre şi mergeţi pe căile Mele.
Ascultaţi-Mă pe Mine şi viu va fi sufletul vostru. Voi face cu voi
legământ veşnic, dându-vă îndurările Mele cele făgăduite lui
David.
4. Iată l-am făcut mărturie popoarelor, căpetenie şi stăpânitor
peste neamuri.
5. Iată, tu vei chema popoare pe care nu le ştii şi popoare care pe
tine nu te-au cunoscut vor alerga la tine, pentru Domnul Dumnezeul
tău şi pentru Sfântul lui Israel, căci El te preamăreşte.
6. Căutaţi pe Domnul cât Îl puteţi găsi, strigaţi către Dânsul cât
El este aproape de voi.
7. Cel rău să lase calea lui şi omul cel nelegiuit vicleniile lui
şi să se întoarcă spre Domnul, căci El Se va milostivi de dânsul,
şi către Dumnezeul nostru cel mult iertător.
8. Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele
ca ale voastre, zice Domnul.
9. Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe
sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele
voastre.
10. Precum se coboară ploaia şi zăpada din cer şi nu se mai
întoarce până nu adapă pământul şi-l face de răsare şi rodeşte şi
dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare,
11. Asa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; el nu se
întoarce către Mine fără să dea rod, ci el face voia Mea şi îşi
îndeplineşte rostul lui.
12. Şi voi cu veselie veţi ieşi şi în pace veţi fi călăuziţi;
munţii şi colinele vor izbucni în strigăte de veselie înaintea
voastră şi toţi copacii câmpului vor bate din palme!
13. În locul spinilor va creşte Chiparosul şi în locul urzicii va
creşte mirtul. A Domnului fi-va slava, spre veşnică şi nepieritoare
pomenire.
CAPITOLUL 56
Toate popoarele vor fi chemate la mântuire.
l. Aşa zice Domnul: "Păziţi dreptatea şi faceţi lucruri drepte,
că în curând va veni mântuirea Mea şi dreptatea Mea se va
descoperi.
2. Fericit este omul care săvârşeşte acestea şi care ţine la ele:
Păzeşte ziua de odihnă ca să nu fie pângărită şi îşi fereşte mâna
lui ca să nu făptuiască nici un rău.
3. şi să nu zică cel de alt neam, care s-a alipit de Domnul:
"Domnul mă va despărţi de poporul Său!" Şi famenul să nu zică:
"Iată eu sunt un copac uscat!"
4. Pentru că aşa zice Domnul către fameni: Celor care păzesc zilele
Mele de odihnă şi aleg ceea ce Îmi este plăcut Mie şi stăruie în
legământul Meu,
5. Le voi da în casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un nume şi un
loc mai de preţ decât fii şi fiice; le voi da un nume veşnic şi
nepieritor.
6. Şi pentru străinii alipiţi de Domnul ca să slujească şi să
iubească numele Domnului şi să fie slujitorii Săi, toţi câţi păzesc
ziua de odihnă ca să nu fie pângărită şi stăruie în legământul
Meu,
7. Pe aceştia îi voi aduce în muntele cel sfânt al Meu şi îi voi
bucura în locaşul Meu de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele
lor vor fi primite pe altarul Meu; căci templul Meu, locaş de
rugăciune se va chema pentru toate popoarele!"
8. Acestea sunt zisele Domnului, Care adună pe cei risipiţi ai lui
Israel: "La cei adunaţi voi mai aduna şi alţii!"
9. Fiare ale câmpului, veniţi, mâncaţi şi voi, toate animalele
pădurii!
10. Străjerii Mei sunt orbi cu toţii, ei nu înţeleg nimic. Toţi
sunt câini muţi care nu pot să latre. Ei visează, stau tolăniţi şi
le place să doarmă.
11. Aceştia sunt câini hrăpăreţi care nu se mai satură; sunt
păstorii care nu pricep nimic. Toţi umblă în căile lor şi se silesc
pentru câştigul lor.
12. "Veniţi, zic ei, voi aduce vin, bea-vom băuturi îmbătătoare! Şi
mâine va fi, ca astăzi, mare zi de veselie".
CAPITOLUL 57
Mustrarea necredinţei lui Israel.
l. Dreptul piere şi nimeni nu ia aminte; se duc oamenii cinstiţi
şt nimănui nu-i pasă că din pricina răutăţii a pierit cel
drept.
2. El intră în pace în groapă. Cel care umblă pe calea cea dreaptă
se odihneşte în sălaşurile sale.
3. Dar voi, feciori de vrăjitoare, neam de stricaţi şi desfrânaţi,
apropiaţi-vă.
4. De cine vă bateţi joc? La cine vă strâmbaţi şi scoateţi limba?
Nu sunteţi voi copii păcătoşi, neam de mincinoşi?
5. Ardeţi de poftă pe lângă idolii de sub orice copac verde şi
jertfiţi pe fii în albia râurilor şi în peşteri.
6. Pietrele cele lucioase ale râurilor sunt partea ta! Iată, iată
sorţul tău! Lor le aduci jertfă cu turnare şi prinoase! Pot Eu să
fiu mulţumit de aceasta?
7. Pe un munte înalt şi ridicat îţi aşezi patul tău şi acolo te
urci ca să aduci jertfa ta!
8. După uşă, în dosul uşorilor, ai pus amintirea ta; şi departe de
Mine tu desfaci patul tău, te urci şi îl mai lărgeşti, faci
legământ cu ei, îţi place să te culci cu ei...
9. Tu alergi după Melec cu untdelemn şi cu miresme multe; tu
trimiţi solii tăi departe, şi te cobori până la locuinţa
morţilor.
10. Călătoria ta cea lungă te oboseşte, dar nu zici: "Nu-mi mai
trebuie!" Tu găseşti insă puteri noi, pentru aceasta tu nu te dai
bătut!
11. De cine îţi era frică? De cine te temeai ca să Mă mânii pe
Mine, să nu-ţi mai aduci aminte şi nici să nu-ţi mai pese? Fiindcă
n-am deschis gura şi am închis ochii, tu nu te-ai temut de
Mine!
12. Eu îţi voi face ştiută dreptatea ta, căci lucrurile tale nu
slujesc la nimic.
13. Când tu vei striga, să te izbăvească idolii tăi! Pe toţi ii va
duce vântul Şi o suflare îi va face nevăzuţi! Dar cel care îşi pune
nădejdea în Mine va moşteni pământul şi va stăpâni în muntele cel
sfânt.
14. Şi li se va zice: Gătiţi, gătiţi, faceţi drum, daţi la o parte
orice piedică din calea poporului Meu.
15. Că aşa zice Domnul, a Cărui locuinţă este veşnică şi al Cărui
nume este sfânt: Sălăşluiesc într-un loc înalt şi sfânt şi sunt cu
cei smeriţi şi înfrânţi, ca să înviorez pe cei cu duhul umilit şi
să îmbărbătez pe cei cu inima frântă.
16. Căci nu vreau să cert totdeauna şi să stărui în mânie, căci
înaintea Mea ar cădea în nesimţire duhul şi sufletele pe care le-am
creat.
17. Pentru fărădelegea sa, M-am întărâtat o clipă şi, stând ascuns,
l-am lovit întru mânia Mea. Şi el, răzvrătit, mergea pe calea
inimii sale!
18. Am văzut căile sale şi îl voi vindeca, îl voi povăţui, îl voi
odihni şi îl voi mângâia.
19. Şi cei care îl jeleau vor izbucni în cântări de mulţumire.
Pace, pace celor de aproape şi celor de departe, zice Domnul, şi Eu
îl voi tămădui.
20. Cei fără de lege sunt ca marea cea înviforată, care nu se poate
astâmpăra şi valurile ei scormonesc tină şi nămol.
21. Cei fără de lege n-au pace, zice Domnul.
CAPITOLUL 58
Postul cel adevărat.
l. Strigă din toate puterile şi nu te opri, dă drumul glasului
să sune ca o trâmbiţă, vesteşte poporului Meu păcatele sale şi
casei lui Iacov fărădelegile sale.
2. În fiecare zi Mă caută, pentru că ei voiesc să ştie căile Mele
ca un popor care făptuieşte dreptatea şi de la legea Dumnezeului
său nu se abate. Ei Mă întreabă despre legile dreptăţii şi doresc
să se apropie de Dumnezeu.
3. Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim
sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte? Da, în zi de post, voi vă
vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii
voştri.
4. Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi
furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca
glasul vostru să se audă sus.
5. Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi
smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce
pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută
Domnului?
6. Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi
lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul
celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.
7. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel
sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu
tine.
8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va
grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui
Dumnezeu.
9. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va
zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea,
ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,
10. Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât,
lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul
zilei.
11. Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul
tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca
un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.
12. Pe vechile tale ruine se vor înălţa clădiri noi, vei ridica din
nou temeliile străbune şi vei fi numit dregător de spărturi şi
înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită.
13. Dacă îţi vei opri piciorul tău în ziua de odihnă şi nu-ţi vei
mai vedea de treburile tale în ziua Mea cea sfântă, ci vei socoti
ziua de odihnă ca desfătare şi vrednică de cinste, ca sfinţită de
Domnul, şi vei cinsti-o, fără să mai umbli, fără să te mai
îndeletniceşti cu treburile tale şi fără să mai vorbeşti
deşertăciuni,
14. Atunci vei afla desfătarea ta în Domnul. Eu te voi purta în car
de biruinţă pe culmile cele mai înalte ale ţării şi te voi bucura
de moştenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a grăit
acestea.
CAPITOLUL 59
Nelegiuirile lui Israel. Făgăduinţa Mântuitorului.
l. Iată, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să nu poată să
izbăvească, şi urechea Lui prea tare ca să nu audă.
2. Ci nelegiuirile voastre au pus despărţire intre voi şi Dumnezeul
vostru şi păcatele voastre L-au făcut să-Şi ascundă faţa ca să nu
vă audă.
3. Pentru că mâinile voastre sunt întinate cu sânge şi degetele
voastre cu nelegiuiri; buzele voastre grăiesc cuvinte mincinoase şi
limba voastră, strâmbătate.
4. Nimeni nu cheamă în sprijinul său dreptatea şi cu cinste nici un
judecător nu hotărăşte; ci toţi îşi pun nădejdea în lucruri deşarte
şi în vorbe fără rost: zămislesc silnicia şi nasc
păcatul.
5. Clocesc ouă de şarpe şi urzesc pânză de păianjen: cine mănâncă
din ouăle lor moare, iar din cele sparte ies năpârci.
6. Din pânza lor veşminte nu se pot face şi cu lucrul făcut de mâna
lor nu se acoperă, căci lucrul lor este lucru rău; în mâinile lor
sunt numai fapte silnice.
7. Picioarele lor aleargă spre rău, grabnice să verse sânge
nevinovat; cugetele lor sunt cugete viclene; în calea lor
sălăşluiesc pustiirea şi prăpădul.
8. Nu cunosc drumul păcii şi pe urmele lor nu este nici o dreptate;
cărările lor sunt întortocheate şi cine porneşte pe ele nu ştie de
pace.
9. Pentru aceasta, judecata este departe de noi şi dreptatea nu ne
ajunge. Noi aşteptăm lumina, dar iată întunericul; aşteptăm
revărsatul zorilor, dar umblăm în beznă.
10. Umblăm bâjbâind, ca orbii pe lângă zid; ca şi cei fără ochi
bâjbâim mereu, ne poticnim în miezul zilei ca şi pe înserate; între
oamenii în putere suntem ca nişte morţi.
11. Mormăim toţi ca urşii, ne văităm ca porumbiţa, aşteptăm
judecata, dar ea nu vine; mântuirea, dar ea este departe de
noi.
12. Că păcatele noastre s-au înmulţit înaintea Ta şi nelegiuirile
sunt mărturie împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt de faţă
şi faptele noastre nelegiuite le ştim:
13. Necredinţa şi tăgada Domnului, căderea de la credinţa în
Dumnezeu, grăirea minciunii şi răzvrătirea, născocirea şi cugetarea
la lucruri viclene.
14. Şi lăsată la o parte este judecata, iar dreptatea stă departe;
adevărul se poticneşte în pieţe şi fapta cinstită nu mai are
loc.
15. Adevărul nu mai este şi cel ce se dă la o parte din calea
răutăţii este sfărâmat. Şi Dumnezeul nostru a văzut şi S-a mâniat
că nu mai este dreptate.
16. Şi a văzut că nu este nici un om şi S-a mirat că nimeni nu
mijloceşte. Atunci braţul Lui I-a venit în ajutor, şi dreptatea Sa
a fost sprijinul Său.
17. S-a îmbrăcat cu dreptatea ca şi cu o platoşă şi a pus pe capul
Său coiful izbăvirii; S-a îmbrăcat cu răzbunarea ca şi cu o haină
şi S-a înfăşurat în râvna Sa ca şi într-o mantie.
18. După faptă şi răsplată: urgie împotriva vrăjmaşilor şi răsplată
după faptă împotrivitorilor Lui; ţinuturilor celor de departe,
răsplata cuvenită.
19. Cei de la apus se vor teme de numele Domnului şi cei de la
răsărit, de slava Lui; că va veni ca un şuvoi îngust pe care Duhul
Domnului îl mână.
20. "Pentru Sion El va veni ca un Mântuitor, pentru cei din Iacov
care se vor căi de păcatele lor", zice Domnul.
21. Iată, acesta este legământul Meu cu ei, zice Domnul: "Duhul
Meu, Care odihneşte peste tine, şi cuvintele Mele pe care le-am pus
în gura ta, să nu se depărteze din gura ta, nici din gura urmaşilor
tăi şi nici din gura urmaşilor urmaşilor tăi, zice Domnul, de acum
şi până în veac!"
CAPITOLUL 60
Slava poporului lui Dumnezeu
1. Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că vine lumina ta, şi
slava Domnului peste tine a răsărit!
2. Căci iată întunericul acoperă pământul, şi bezna, popoarele; iar
peste tine răsare Domnul, şi slava Lui străluceşte peste
tine.
3. Şi vor umbla regi întru lumina ta şi neamuri întru strălucirea
ta.
4. Ridică împrejur ochii tăi şi vezi, că toţi se adună şi se
îndreaptă către tine. Fiii tăi vin de departe şi fiicele tale sunt
aduse pe umeri.
5. Atunci vei vedea, vei străluci şi va bate tare inima ta şi se va
lărgi, căci către tine se va îndrepta bogăţia mării şi avuţiile
popoarelor către tine vor curge.
6. Caravane de cămile te vor acoperi, şi dromadere din Madian şi
Efa. Toate sosesc din Şeba, încărcate cu aur şi cu tămâie, cântând
laudele Domnului.
7. Toate turmele Chedarului la tine se vor aduna, berbecii din
Nebaiot te vor sluji pe tine şi ca o jertfă bineplăcută se vor urca
pe jertfelnicul Meu, şi templul rugăciunii Mele se va
slăvi.
8. Cine zboară ca norii şi ca porumbiţa spre sălaşul ei?
9. Căci pentru Mine se adună corăbiile, în frunte cu cele din
Tarsis, ca să aducă de departe pe feciorii tăi; aurul şi argintul
lor pentru numele Dumnezeului tău şi pentru Sfântul lui Israel,
Care te preamăreşte.
10. Feciorii de neam străin zidi-vor zidurile tale şi regii lor în
slujba ta vor fi, că întru mânia Mea te-am lovit şi în îndurarea
Mea M-am milostivit de tine.
11. Porţile tale mereu vor fi în lături, zi şi noapte vor
rămâne deschise, ca să se care la tine bogăţiile neamurilor, iar
regii lor în fruntea lor vor fi.
12. Căci neamul şi regatul care nu vor sluji ţie vor pieri şi
neamurile acelea vor fi nimicite.
13. Mărirea Libanului, chiparosul, ulmul şi merişorul la tine vor
veni, cu toţii laolaltă, ca să împodobească locaşul cel sfânt al
Meu, şi Eu voi slăvi locul unde se odihnesc picioarele
Mele.
14. Şi feciorii asupritorilor tăi smeriţi la tine vor veni şi se
vor închina la picioarele tale toţi cei ce te-au urât şi pe tine te
vor numi: cetatea Domnului, Sionul Sfântului lui Israel.
15. Din părăsită şi defăimată ce erai pe veci, voi face din tine
mândria veacurilor, bucurie din neam în neam.
16. Tu vei suge laptele neamurilor şi vei mânca bunătăţile regilor.
Şi vei şti că Eu, Domnul, sunt Mântuitorul tău, că Cel puternic al
lui Iacov este Răscumpărătorul tău.
17. În loc de aramă îţi voi aduce aur, în loc de fier, argint, în
loc de lemn, aramă şi în loc de pietre, fier. Şi voi pune judecător
al tău pacea şi stăpânitor peste tine dreptatea.
18. Şi nu se va mai auzi de silnicie în ţara ta, de pustiire şi de
ruină în hotarele tale. Zidurile tale le vei numi mântuire şi
porţile tale laudă.
19. Nu vei mai avea soarele ca lumină în timpul zilei şi
strălucirea lunii nu te va mai lumina; ci Domnul va fi pentru tine
o lumină veşnică şi Dumnezeul tău va fi slava ta.
20. Soarele tău nu va mai asfinţi şi luna nu va mai descreşte; că
Domnul va fi pentru tine lumină veşnică şi zilele întristării tale
se vor sfârşi.
21. În poporul tău vor fi numai drepţi şi vor stăpâni ţara pentru
totdeauna; vlăstar pe care l-am sădit Eu, lucrul mâinilor Mele
făcut spre slava Mea.
22. Cel mai mic va fi cât o mie, cel mai neînsemnat va fi cât un
neam puternic: Eu, Domnul, am hotărât acestea şi la vreme voi fi
împlinitorul lor.
CAPITOLUL 61
Vestirea mântuirii prin Mesia
1. Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns să
binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei cu inima
zdrobită, să propovăduiesc celor robiţi slobozire şi celor prinşi
în război libertate;
2. Să dau de ştire un an de milostivire al Domnului şi o zi de
răzbunare a Dumnezeului nostru;
3. Să mângâi pe cei întristaţi; celor ce jelesc Sionul, să le pun
pe cap cunună în loc de cenuşă, untdelemn de bucurie în loc de
veşminte de doliu, slavă în loc de deznădejde. Ei vor fi numiţi:
stejari ai dreptăţii, sad al Domnului spre slăvirea Lui.
4. Ei vor zidi pe vechile ruine, vor ridica dărâmăturile de
altădată, vor reface cetăţile distruse, pustiite din neam în
neam.
5. Oameni de neam străin vor veni şi vă vor paşte turmele, feciori
din alt neam vor fi plugarii şi vierii voştri.
6. Şi voi, voi veţi fi numiţi preoţi ai Domnului, slujitori ai
Dumnezeului nostru. Bunătăţile popoarelor, voi le veţi mânca şi cu
averile lor voi vă veţi mândri.
7. Fiindcă ocara lor era îndoită, batjocură şi scuipări erau partea
lor, pentru aceasta îndoit în pământul lor vor moşteni şi de slava
cea de-a pururi ei se vor bucura!
8. Că Eu sunt Domnul, Care iubesc dreptatea ţi urăsc răpirile
nedrepte. Eu le voi da cu credincioşie plata lor şi legământ veşnic
cu ei voi încheia.
9. Cu nume mare va fi neamul lor între neamuri şi urmaşii lor
printre popoare. Toţi cei ce ii vor vedea vor da mărturie că ei
sunt un neam binecuvântat de Domnul.
10. Bucura-Mă-voi întru Domnul, sălta-va de veselie sufletul Meu
întru Dumnezeul Meu, că M-a îmbrăcat cu haina mântuirii, cu
veşmântul veseliei M-a acoperit. Ca unui mire Mi-a pus Mie cunună
şi ca pe o mireasă M-a împodobit cu podoabă.
11. Ca pământul care răsare ierburi, şi ca o grădină în care
sămânţa încolţeşte, aşa Domnul Dumnezeu va face dreptatea să
răsară, şi înaintea tuturor neamurilor preaslăvirea Sa.
CAPITOLUL 62
Venirea mântuirii.
1. Pentru Sion nu voi tăcea şi pentru Ierusalim nu voi avea
odihnă până ce dreptatea lui nu va ieşi ca lumina şi mântuirea lui
nu va arde ca o flacără.
2. Atunci neamurile vor vedea dreptatea ta şi toţi regii slava ta
şi te vor chema pe tine cu nume nou, pe care îl va rosti gura
Domnului.
3. Şi tu vei fi ca o cunună de mărire în mâna Domnului şi ca o
diademă regală în mâna Dumnezeului tău.
4. Şi nu ţi se va mai zice ţie: "Alungată", şi ţării tale:
"Pustiită", ci tu te vei chema: "Întru tine am binevoit" şi ţara
ta: "Cea cu bărbat", că Domnul a binevoit întru tine şi pământul
tău va avea un soţ.
5. Şi în ce chip se însoreşte flăcăul cu fecioara, Cel ce te-a
zidit Se va însoţi cu tine, şi în ce chip mirele se veseleşte de
mireasă, aşa Se va veseli de tine Dumnezeul tău!
6. Pe zidurile tale, Ierusalime, Eu pun străjeri, care nici zi,
nici noapte nu vor tăcea! Voi, care aduceţi aminte Domnului de
făgăduinţele Lui, să n-aveţi odihnă!
7. Şi să nu-I daţi răgaz până ce nu va aşeza din nou Ierusalimul,
ca să facă din el lauda pământului.
8. Juratu-S-a Domnul pe dreapta Lui şi pe braţul Lui cel tare: "Nu
voi mai da de aici înainte grâul tău spre hrană vrăjmaşilor tăi, şi
cei de neam străin, nu vor bea mustul tău, rodul muncii
tale.
9. Ci numai cei ce îl vor fi adunat îl vor mânca şi vor lăuda pe
Domnul, şi cei care vor fi făcut culesul vor bea vinul în curţile
templului Meu cel sfânt!"
10. Intraţi, întraţi pe porţi! Gătiţi cale poporului, gătiţi,
gătiţi-i drum, curăţiţi-l de pietre, înălţaţi un steag peste
neamuri!
11. Iată, Domnul vesteşte acestea până la marginile pământului:
"Ziceţi fiicei Sionului: Mântuitorul tău vine! El vine cu plata, şi
răsplătirile merg înaintea Lui!"
12. Şi ei se vor chema: "Popor sfânt, răscumpăraţi ai Domnului şi
ţie şi se va zice: "Cea căutată", "Cetatea nepărăsită!"
CAPITOLUL 63
Ziua izbânzii.
1. Cine este Cel ce vine împurpurat, cu veşmintele Sale mai
roşii decât ale celui ce culege la vie, cu podoabă în îmbrăcămintea
Lui şi mândru de belşugul puterii Lui? "Eu sunt Acela al Cărui
cuvânt este dreptatea şi puternic este să răscumpere!"
2. Pentru ce ai îmbrăcămintea roşie şi veşmântul Tău este roşu ca
al celui care calcă în teasc?
3. "Singur am călcat în teasc şi dintre popoare nimeni nu era cu
Mine; şi i-am călcat în mânia Mea, i-am strivit în urgia Mea, încât
sângele lor a râşnit pe veşmântul Meu, şi Mi-am pătat toate hainele
Mele.
4. Căci o zi de răzbunare era sortită în inima Mea şi anul
răscumpărării sosise.
5. Priveam în jur: nici un ajutor! Mă cuprindea mirarea: nici un
sprijin! Atunci braţul Meu M-a ajutat şi urgia Mea sprijin Mi-a
fost.
6. În mânia Mea am călcat în picioare popoare şi le-am zdrobit în
urgia Mea Şi Sângele lor l-am împrăştiat pe pământ".
7. Voi pomeni îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot
ce a făcut Domnul pentru noi şi pentru marea bunătate pe care El
ne-a mărturisit-o în milostivirea Sa şi după mulţimea milelor
Sale.
8. Şi a zis: "Cu adevărat ei sunt poporul Meu, fii care nu vor fi
necredincioşi!"
9. Şi El le-a fost izbăvitor în toate strâmtorările lor. Şi n-a
fost un trimis şi nici un înger, ci faţa Lui i-a mântuit. Intru
iubirea Lui şi întru îndurarea Lui El i-a răscumpărat, i-a ridicat
şi i-a purtat în toată vremea de demult.
10. Dar ei s-au răzvrătit şi au amărât Duhul Lui cel sfânt, din
ţare pricină El S-a făcut împotrivitorul lor şi s-a războit
împotriva lor.
11. Atunci ei şi-au adus aminte de vremurile trecute, de sluga Sa
Moise: Unde este Cel ce a scos din mare pe păstorul şi turma Sa?
Unde este Cel ce a pus în mijlocul ei Duhul Său cel
sfânt?
12. Cel Care a călăuzit dreapta lui Moise cu braţul Său slăvit? Cel
Care a despicat apele înaintea lor ca să-Şi facă un nume
veşnic?
13. Care i-a călăuzit prin adâncurile mării, ca pe un cal în pustiu
şi ei nu s-au poticnit?
14. Ca dobitoacele care coboară la şes, aşa Duhul Domnului îi
aducea la odihnă. Astfel ai povăţuit Tu pe poporul Tău, ca să-ţi
faci un nume slăvit.
15. Priveşte din ceruri şi vezi, din locaşul Tău cel sfânt şi
strălucit: Unde este râvna şi puterea Ta nesfârşită, zbuciumul
lăuntrului Tău şi milostivirile Tale?
16. Pentru mine, acestea au încetat! Dar Tu eşti Părintele nostru!
Avraam nu ştie nimic, Israel nu ne cunoaşte. Tu, Doamne, eşti Tatăl
nostru, Mântuitorul rostru: acesta este numele Tău de
totdeauna.
17. Pentru ce, Doamne, ne-ai lăsat să rătăcim departe de căile Tale
şi ne-ai învârtoşat inimile noastre ca să nu ne temem de Tine?
Întoarce-Te pentru robii Tăi, pentru seminţiile moştenirii
Tale.
18. Pentru ce au păşit cei nelegiuiţi în templul Tău şi vrăjmaşii
noştri au călcat în picioare altarul Tău?
19. Am ajuns ca unii peste care Tu de multă vreme nu mai stăpâneşti
şi care nu mai sunt chemaţi cu numele Tău. Dacă ai rupe cerurile şi
Te-ai pogorî, munţii s-ar cutremura!
CAPITOLUL 64
Rugăciunea poporului.
l. Ca un foc care arde vreascurile, ca o vâlvătaie care fierbe
apa în clocot, fă pe vrăjmaşii Tăi să cunoască numele Tău şi să
tremure înaintea Ta neamurile, văzându-Te
2. Făcând minuni neaşteptate,
3. Despre care niciodată nu s-a auzit grăind. Nici urechea n-a
auzit, nici ochiul n-a văzut un dumnezeu, afară de Tine, care ar
săvârşi unele ca acestea pentru cei ce nădăjduiesc în el.
4. Tu Te duci întru întâmpinarea celor ce săvârşesc faptele
dreptăţii şi îşi aduc aminte de căile Tale. Iată, Tu Te-ai pornit
cu mânie şi noi eram vinovaţi prin necredinţa şi fărădelegea,
noastră!
5. Toţi am ajuns ca necuraţii şi toate faptele dreptăţii noastre ca
un veşmânt întinat. Noi toţi am căzut ca frunzele uscate şi
fărădelegile noastre ne luau ca vântul.
6. Nimeni nu chema numele Tău şi nici unul nu se deştepta ca să se
întărească întru Tine. Căci Tu ai ascuns faţa Ta de la noi şi ne-ai
lăsat în voia fărădelegilor noastre.
7. Şi acum, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru, noi suntem lutul şi Tu
olarul, toţi lucrul mâinilor Tale suntem!
8. O, Doamne! Nu Te mânia pe noi foarte şi nu-ţi aduce aminte la
nesfârşit de fărădelegea noastră! Priveşte, căci noi toţi suntem
poporul Tău!
9. Cetăţile Tale sfinte au ajuns pustii, Sionul este ca un deşert,
Ierusalimul ca un loc pustiit!
10. Templul nostru sfânt şi mărit în care Te-au preaslăvit părinţii
noştri a ajuns pradă focului Şi toate cele scumpe nouă,
dărâmături!
11. Poţi Tu oare să Te stăpâneşti, să taci, Doamne, şi să ne
întristezi atât de mult?
CAPITOLUL 65
Răsplătirile Domnului.
1. Căutat am fost de cei ce nu întrebau de Mine, găsit am fost
de cei ce nu Mă căutau. Şi am zis: "Iată-Mă, iată-Mă aici, la un
neam care nu chema numele Meu!
2. Tins-am mâinile Mele în toată vremea către un popor răzvrătit,
care mergea pe căi silnice, după cugetele sale,
3. Oameni care întărâtau fără încetare faţa Mea jertfind în grădini
şi pe lespezile acoperişului ardeau miresme;
4. Stăteau în morminte şi mâncau în crăpături de stâncă, mâncau
carne de porc, ale căror vase erau pline de mâncăruri
spurcate
5. Şi care ziceau: "Dă-te înapoi, nu te apropia de mine, căci eu
sunt sfânt faţă de tine!" - Aceştia sunt ca un fum care se urcă în
nările Mele, o văpaie care arde fără sfârşit.
6. Iată este scris înaintea Mea: "Nu voi tăcea până ce nu voi
răsplăti
7. Fărădelegile voastre şi fărădelegile părinţilor voştri laolaltă,
- zice Domnul - ale celor care au adus jertfă de tămâie pe munţi şi
pe dealuri şi au râs de Mine. Eu îi voi răsplăti după faptele lor
şi cu măsură plină.
8. Aşa zice Domnul: "Ca atunci când găseşti must într-un strugure
şi zici: "Nu-l rupe, că în acesta se află o binecuvântare", tot
astfel voi face şi cu slujitorii Mei; Mă voi feri să stric
tot!
9. Şi voi face să răsară din Iacov o odraslă şi din Iuda un
moştenitor peste munţii Mei; şi cei aleşi ai Mei li vor stăpâni şi
slujitorii Mei vor locui acolo.
10. Şi Şaronul va ajunge păşune pentru turme şi Acorul, imaş pentru
vite, pentru poporul Meu care M-a căutat pe Mine.
11. Şi voi, cei ce aţi părăsit pe Domnul, care aţi uitat de muntele
Meu cel sfânt, care întindeţi masă pentru dumnezeul Gad şi umpleţi
o cupă pentru Meni;
12. Pe toţi vă voi da în ascuţişul sabiei şi junghierii vă veţi
pleca, pentru că am strigat către voi şi nu Mi-aţi răspuns, am
grăit şi nu M-aţi auzit, ci aţi făcut cele rele în ochii Mei şi
ceea ce nu am binevoit aţi ales".
13. Pentru aceasta, aşa zice Domnul Dumnezeu: "Iată, slugile Mele
vor mânca şi vouă vă va fi foame, vor bea şi voi veţi fi însetaţi,
se vor bucura, iar voi veţi fi înfruntaţi!
14. Iată slugile Mele vor sălta de veselie, iar voi veţi striga de
întristată ce vă va fi inima, şi de frânt ce vă va fi sufletul veţi
urla!"
15. Şi veţi lăsa numele vostru aleşilor Mei spre blestem: "Domnul
Dumnezeu să te ucidă!... Dar slujitorii Mei vor fi numiţi cu alt
nume.
16. Cine se va binecuvânta pe pământ se va binecuvânta de Dumnezeul
adevărului, şi cel ce se va jura pe pământ se va jura pe Dumnezeul
adevărului; că nenorocirile din vremurile de demult au fost uitate
şi ei stau departe de ochii Mei.
17. Pentru că Eu voi face ceruri noi şi pământ nou. Nimeni nu-şi va
mai aduce aminte de vremurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni
în minte,
18. Ci se vor bucura şi se vor veseli de ceea ce Eu voi fi făcut,
căci iată întemeiez Ierusalimul pentru bucurie şi poporul lui
pentru desfătare.
19. Şi Mă voi bucura de Ierusalim şi Mă voi veseli de poporul Meu
şi nu se va mai auzi în acesta nici plâns, nici ţipăt.
20. Să nu mai fie acolo copii care mor în floarea vârstei şi nici
bătrâni care nu ajung la capătul vieţii lor! Aşa că cine va muri la
o sută de ani va fi tânăr şi cine nu o va ajunge va fi
blestemat.
21. Şi ei vor zidi case şi vor locui şi vor sădi vii şi din rodul
lor vor mânca.
22. Dar nu vor clădi ca altul să locuiască, nici nu vor sădi ca
altul să mănânce. Într-adevăr vârsta poporului Meu va fi ca vârsta
copacilor, şi cei aleşi ai Mei se vor bucura de osteneala mâinilor
lor.
23. Nu se vor trudi în zadar şi nu vor naşte feciori pentru moarte
fără de vreme, că ei vor fi un neam binecuvântat de Domnul şi
împreună cu ei şi odraslele lor.
24. Şi înainte de a Mă chema pe Mine, Eu le voi răspunde, şi grăind
ei încă, Eu îi voi fi ascultat.
25. Lupul va paşte la un loc cu mielul, leul va mânca paie ca boul
şi şarpele cu ţărână se va hrăni. Nimic rău şi vătămător nu va fi
în muntele Meu cel sfânt", zice Domnul.
CAPITOLUL 66
Lepădarea jertfelor. Judecata şi Împărăţia
Domnului.
1. Aşa zice Domnul: "Cerul este scaunul Meu şi pământul aşternut
picioarelor Mele! Ce fel de casă Îmi veţi zidi voi şi ce loc de
odihnă pentru Mine?"
2. "Toate acestea mâna Mea le-a făcut şi sunt ale Mele, zice
Domnul. Spre unii ca aceştia Îmi îndrept privirea Mea: spre cei
smeriţi, cu duhul umilit şi care tremură la cuvântul Meu!
3. Cel ce junghie un bou şi în acelaşi timp omoară un om, cel ce
jertfeşte o oaie şi în acelaşi timp rupe gâtul unui câine, cel ce
aduce prinos şi în acelaşi timp aduce sânge de porc, cel ce aduce
jertfă de tămâie şi în acelaşi timp se închină la idoli, - toţi
aceştia şi-au ales căi nelegiuite şi în urâciunile lor trăieşte
sufletul lor.
4. Pentru aceasta şi Eu voi alege pentru ei soarta cea rea şi cele
ce îi înfricoşează le voi aduce peste ei; că am strigat şi nu Mi-au
răspuns, am grăit şi nu M-au auzit, au făcut fărădelegi înaintea
ochilor Mei şi ceea ce Eu nu binevoiesc întru Mine, au
ales.
5. Luaţi aminte la cuvântul Domnului, voi care tremuraţi de El!
Iată ce grăiesc fraţii voştri care vă urăsc şi vă prigonesc pentru
numele Meu: "Să-Şi arate Domnul slava Sa şi noi să o vedem din
bucuria voastră!" Dar ei se vor face de ocară.
6. Un glas! Un vuiet din cetate! Un glas din templu! Este glasul
Domnului! El răsplăteşte vrăjmaşilor Săi după faptele
lor.
7. Înainte de a se zvârcoli în dureri de naştere, ea a născut;
înainte de a simţi chinul, ea a născut un fiu.
8. Cine a auzit sau cine a văzut unele ca acestea? Oare o ţară se
naşte într-o singură zi şi un popor dintr-odată? Abia au apucat-o
durerile naşterii şi fiica Sionului a şi născut fii!
9. Oare, Eu voi deschide pântecele fără să-l laţ să nască? Zice
Domnul. Sau Eu, Cel ce fac să nască, îl voi închide?
10. Bucură-te, Ierusalime, şi voi, cei care îl iubiţi, săltaţi de
veselie. Fiii în culmea veseliei, voi cei care îl
plângeaţi!
11. Astfel ca voi să fiii alăptaţi şi să vă săturaţi la pieptul
mângâierilor sale, să sorbiţi şi să vă desfătaţi la sânul slavei
sale!
12. Acestea zice Domnul: "Vărsa-voi pacea peste el ca un râu şi
slava popoarelor ca un şuvoi ieşit din albia lui. Pruncii lui vor
fi purtaţi în braţe şi dezmierdaţi pe genunchi.
13. După cum mama îşi mângâie pe fiul ei şi Eu vă voi mângâia pe
voi, şi voi veţi fi mângâiaţi în Ierusalim.
14. Când veţi vedea, inima voastră va tresări de bucurie şi oasele
voastre vor odrăsli ca iarba. Şi mâna Domnului se va arăta
slujitorilor Săi, iar urgia, peste vrăjmaşii Săi.
15. Căci Domnul vine în văpaie şi carele Lui sunt ca o vijelie, ca
să dezlănţuie cu fierbinţeală mânia Lui şi certarea Lui cu văpăi de
foc.
16. Domnul va judeca cu foc şi cu sabie pe tot omul şi mulţi vor fi
cei ce vor cădea de bătaia Domnului!
17. Faptele şi gândurile celor ce se sfinţesc şi se curăţesc pentru
închinăciunile din grădini, într-un loc ascuns, în mijlocul unei
adunări de ucenici, ale celor care mănâncă din carnea de porc,
mâncăruri scârnave şi şoareci, vor fi zădărnicite, zice
Domnul.
18. Dar Eu vin ca să strâng la un loc popoarele şi toate limbile.
Ele vor veni şi vor vedea slava Mea,
19. Şi le voi da un semn. Şi pe cei scăpaţi cu viaţă îi voi trimite
către popoarele din Tarsis, Put, Lud, Meşec, Roş, Tubal, Iavan,
către ţinuturile cele mai depărtate care n-au auzit despre Mine şi
nu au văzut slava Mea. Şi la aceste neamuri vor vesti slava
Mea.
20. Şi din toate neamurile vor aduce pe fraţii voştri prinos
Domnului: pe cai, în căruţe, pe paturi, pe catâri şi pe cămile,
până la muntele cel sfânt al Meu, la Ierusalim, zice Domnul, precum
fiii lui Israel aduc prinoase în vase curate pentru templul
Domnului.
21. Şi din ei voi lua preoţi şi leviţi, zice Domnul.
22. Într-adevăr, precum cerul cel nou şi pământul cel nou pe care
le voi face, zice Domnul, vor rămânea înaintea Mea, aşa va dăinui
totdeauna seminţia voastră şi numele vostru.
23. Şi din lună nouă în lună nouă şi din zi de odihnă în zi de
odihnă vor veni toţi şi se vor închina înaintea Mea, zice
Domnul.
24. Şi când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale celor care
s-au răzvrătit împotriva Mea, că viermele lor nu va muri şi focul
lor nu se va stinge. Şi ei vor fi o sperietoare pentru
toţi.
|