PSALMUL 1
Al lui David.
1. Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor
şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a
şezut;
2. Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua
şi noaptea.
3. Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul
său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va
face vor spori:
4. Nu sunt aşa necredincioşii, nu sunt aşa! Ci ca praful ce-l
spulberă vântul de pe faţa pământului.
5. De aceea nu se vor ridica necredincioşii la judecată, nici
păcătoşii în sfatul drepţilor.
6. Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va
pieri.
5. Atunci va grăi către ei intru urgia Lui şi întru mânia Lui îi va
tulbura pe ei;
6. Iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al
Lui, vestind porunca Domnului.
7. Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am
născut!
8. Cere de la Mine şi-ţi voi da neamurile moştenirea Ta şi
stăpânirea Ta, marginile pământului.
9. Le vei paşte pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le
vei zdrobi!"
10. Şi acum împăraţi, înţelegeţi! Învăţaţi-vă toţi, care judecaţi
pământul!
11. Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi de El cu
cutremur.
12. Luaţi învăţătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul şi să pieriţi
din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia Lui!
Fericiţi toţi cei ce nădăjduiesc în El.
PSALMUL 2
Al lui David.
1. Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat
deşertăciuni?
2. S-au ridicat împăraţii pământului şi căpeteniile s-au adunat
împreună împotriva Domnului şi a unsului Său, zicând:
3, "Să rupem legăturile lor şi să lepădăm de la noi jugul
lor".
4. Cel ce locuieşte în ceruri va râde de dânşii şi Domnul îi va
batjocori pe ei!
5. Atunci va grăi către ei întru urgia Lui şi întru mânia Lui îi va
tulbura pe ei;
6. Iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al
Lui, vestind porunca Domnului.
7. Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am
născut!
8. Cere de la Mine şi-Ţi voi da neamurile moştenirea Ta şi
stăpânirea Ta marginile pământului.
9. Le vei paşte pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le
vei zdrobi!"
10. Şi acum împăraţi înţelegeţi! Învăţaţi-vă toţi, care judecaţi
pământul!
11. Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi de El cu
cutremur.
12. Luaţi învăţătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul şi să pieriţi
din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia Lui!
Fericiţi toţi cei ce nădăjduiesc în El.
PSALMUL 3
Al lui David.
1. Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală
asupra mea;
2. Mulţi zic sufletului meu: "Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul
lui! "
3. Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce
înalţi capul meu.
4. Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele
cel sfânt al Lui.
5. Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va
sprijini.
6. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă
împresoară.
7. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe
toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai
zdrobit.
8. A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău, binecuvântarea
Ta.
PSALMUL 4
Al lui David.
1. Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele!
Întru necaz m-ai desfătat! Milostiveşte-Te spre mine şi ascultă
rugăciunea mea.
2. Fiii oamenilor, până când grei la inimă? Pentru ce iubiţi
deşertăciunea şi căutaţi minciuna?
3. Să ştiţi că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său; Domnul
mă va auzi când voi striga către Dânsul.
4. Mâniaţi-vă, dar nu greşiţi; de cele ce ziceţi în inimile
voastre, întru aşternuturile voastre, vă căiţi.
5. Jertfiţi jertfa dreptăţii şi nădăjduiţi în Domnul.
6. Mulţi zic: "Cine ne va arăta nouă cele bune?" Dar s-a însemnat
peste noi lumina feţei Tale, Doamne!
7. Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul
lor de grâu, de vin şi de untdelemn ce s-a înmulţit.
8. Cu pace, aşa mă voi culca şi voi adormi, că Tu, Doamne,
îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat.
PSALMUL 5
Al lui David.
l. Graiurile mele ascultă-le, Doamne! Înţelege strigarea
mea!
2. Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul
meu, căci către Tine, mă voi ruga, Doamne!
3. Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi
mă vei vedea.
4. Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti fărădelegea, nici nu va
locui lângă Tine cel ce vicleneşte.
5. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe
toţi cei ce lucrează fără de lege.
6. Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe
viclean îl urăşte Domnul.
7. Iar eu, întru mulţimea milei Tale, voi intra în casa Ta,
închina-mă-voi spre sfânt locaşul Tău, întru frica Ta.
8. Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta din pricina duşmanilor
mei! Îndreptează înaintea mea calea Ta.
9. Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deşartă; groapă
deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc.
10. Judecă-i pe ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor; după
mulţimea nelegiuirilor lor, alungă-i pe ei, că Te-au amărât,
Doamne,
11. şi să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac
se vor bucura şi le vei fi lor sălaş şi se vor lăuda cu Tine toţi
cei ce iubesc numele Tău.
12. Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma bunei
voiri ne-ai încununat pe noi.
PSALMUL 6
Al lui David.
1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta
să mă cerţi.
2. Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne,
că s-au tulburat oasele mele;
3. Şi sufletul meu s-a tulburat foarte şi Tu, Doamne, până
când?
4. Întoarce-Te, Doamne; izbăveşte sufletul meu, mântuieşte-mă,
pentru mila Ta.
5. Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad
cine Te va lăuda pe Tine?
6. Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul
meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda.
7. Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu, îmbătrânit-am între toţi
vrăjmaşii mei.
8. Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că a
auzit Domnul glasul plângerii mele.
9. Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a
primit.
10. Să se ruşineze şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii mei; să
se întoarcă şi să se ruşineze foarte degrab.
PSALMUL 7
Al lui David.
l. Doamne, Dumnezeul meu, în Tine am nădăjduit. Mântuieşte-mă de
toţi cei ce mă prigonesc şi mă izbăveşte,
2. Ca nu cumva să răpească sufletul meu ca un leu, nefiind cine să
mă izbăvească, nici cine să mă mântuiască.
3. Doamne, Dumnezeul meu, de am făcut aceasta, de este nedreptate
în mâinile mele,
4. De am răsplătit cu rău celor ce mi-au făcut mie rău şi de am
jefuit pe vrăjmaşii mei fără temei,
5. Să prigonească vrăjmaşul sufletul meu şi să-l prindă, să calce
la pământ viaţa mea şi mărirea mea în ţărână să o aşeze.
6. Scoală-Te, Doamne, întru mânia Ta, înalţă-Te până la hotarele
vrăjmaşilor mei; scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca cu
care ai poruncit
7. Şi adunare de popoare Te va înconjura şi peste ea la înălţime Te
întoarce.
8. Domnul va judeca pe popoare; judecă-mă, Doamne, după dreptatea
mea şi după nevinovăţia mea.
9. Sfârşească-se răutatea păcătoşilor şi întăreşte pe cel drept,
Cel ce cerci inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte.
10. Ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce mântuieşte pe cei drepţi la
inimă.
11. Dumnezeu este judecător drept, tare şi îndelung-răbdător şi nu
se mânie în fiecare zi.
12. De nu vă veţi întoarce, sabia Sa o va luci, arcul Său l-a
încordat şi l-a pregătit
13. Şi în el a gătit unelte de moarte; săgeţile Lui pentru cei ce
ard le-a lucrat.
14. Iată a poftit nedreptatea, a zămislit silnicia şi a născut
nelegiuirea.
15. Groapă a săpat şi a adâncit-o şi va cădea în groapa pe care a
făcut-o.
16. Să se întoarcă nedreptatea lui pe capul lui şi pe creştetul lui
silnicia lui să se coboare.
17. Lăuda-voi pe Domnul după dreptatea Lui şi voi cânta numele
Domnului Celui Preaînalt.
PSALMUL 8
Al lui David.
1. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în
tot pământul! Că s-a înălţat slava Ta, mai presus de
ceruri.
2. Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă, pentru
vrăjmaşii Tăi, ca să amuţeşti pe vrăjmaş şi pe
răzbunător.
3. Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe
care Tu le-ai întemeiat, îmi zic:
4. Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l
cercetezi pe el?
5. Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi
cu cinste l-ai încununat pe el.
6. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai
supus sub picioarele lui.
7. Oile şi boii, toate; încă şi dobitoacele câmpului;
8. Păsările cerului şi peştii mării, cele ce străbat cărările
mărilor.
9. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot
pământul!
PSALMUL 9
Al lui David.
1. Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate
minunile Tale.
2. Veseli-mă-voi şi mă voi bucura de Tine; cânta-voi numele Tău,
Preaînalte.
3. Când se vor întoarce vrăjmaşii mei înapoi, slăbi-vor şi vor
pieri de la faţa Ta!
4. Că ai făcut judecata mea şi dreptatea mea; şezut-ai pe scaun,
Cel ce judeci cu dreptate.
5. Certat-ai neamurile şi au pierit nelegiuiţii; stins-ai numele
lor în veac şi în veacul veacului.
6. Vrăjmaşului i-au lipsit de tot săbiile şi cetăţile i le-ai
sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet.
7. Iar Domnul rămâne în veac; gătit-a scaunul Lui de
judecată
8. Şi El va judeca lumea; cu dreptate va judeca
popoarele.
9. Şi a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în
necazuri.
10. Să nădăjduiască în Tine cei ce cunosc numele Tău, că n-ai
părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne!
11. Cântaţi Domnului, Celui ce locuieşte în Sion, vestiţi între
neamuri faptele Lui.
12. Că Cel ce răzbună sângele lor şi-a adus aminte. N-a uitat
strigătul săracilor.
13. Miluieşte-mă, Doamne! Vezi smerenia mea, de către vrăjmaşii
mei, Cel ce mă înalţi din porţile morţii,
14. Ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului;
veseli-mă-voi de mântuirea Ta!
15. Căzut-au neamurile în groapa pe care au făcut-o; în cursa
aceasta, pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul lor.
16. Se cunoaşte Domnul când face judecată! Întru faptele mâinilor
lui s-a prins păcătosul.
17. Să se întoarcă păcătoşii în iad; toate neamurile care uită pe
Dumnezeu.
18. Că nu până în sfârşit va fi uitat săracul, iar răbdarea
săracilor în veac nu va pieri.
19. Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul; să fie judecate
neamurile înaintea Ta!
20. Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca să cunoască neamurile că
oameni sunt.
21. Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la
vreme de necaz?
22. Când se mândreşte necredinciosul, se aprinde săracul; se prind
în sfaturile pe care le gândesc.
23. Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce
face strâmbătate, pe sine se binecuvintează.
24. Întărâtat-a cel păcătos pe Domnul, după mulţimea mâniei lui;
nu-L va căuta; nu este Dumnezeu înaintea lui.
25. Spurcate sunt căile lui în toată vremea; lepădate sunt
judecăţile Tale de la faţa lui, peste toţi vrăjmaşii lui va
stăpâni.
26. Că a zis întru inima sa: Nu mă voi clinti din neam în neam, rău
nu-mi va fi.
27. Gura lui e plină de blestem, de amărăciune şi de vicleşug; sub
limba lui osteneală şi durere.
28. Stă la pândă în ascuns cu cei bogaţi ca să ucidă pe cel
nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc.
29. Pândeşte din ascunziş, ca leul din culcuşul său; pândeşte ca să
apuce pe sărac, pândeşte pe sărac ca să-l tragă la el.
30. În lanţul lui îl va smeri; se va pleca şi va cădea asupra lui,
când va stăpâni pe cei săraci.
31. Că a zis în inima lui: "Uitat-a Dumnezeu! Întors-a faţa Lui, ca
să nu vadă până în sfârşit!"
32. Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe
săracii Tăi până în sfârşit!
33. Pentru ce a mâniat necredinciosul pe Dumnezeu? Că a zis în
inima lui: Domnul nu va cerceta!
34. Vezi, pentru că Tu priveşti la necazuri şi la durere, ca să le
iei în mâinile Tale; căci în Tine se încrede săracul, iar orfanului
Tu i-ai fost ajutor.
35. Zdrobeşte braţul celui păcătos şi rău, păcatul lui va fi căutat
şi nu se va afla.
36. Împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului! Pieriţi
neamuri din pământul Lui.
37. Dorinţa săracilor a auzit-o Domnul; la râvna inimii lor a luat
aminte urechea Ta.
38. Judecă pe sărac şi pe smerit, ca să nu se mai mândrească omul
pe pământ.
PSALMUL 10
Al lui David.
1. În Domnul am nădăjduit. Cum veţi zice sufletului meu:
"Mută-te în munţi, ca o pasăre?"
2. Că iată păcătoşii au încordat arcul, au gătit săgeţi în tolbă,
ca să săgeteze în întuneric pe cei drepţi la inimă.
3. Că au surpat ceea ce ai aşezat; dar dreptul ce a
făcut?
4. Domnul este în locaşul cel sfânt al Său, Domnul în cer are
scaunul Său. Ochii Lui spre sărac privesc, genele Lui cercetează pe
fiii oamenilor.
5. Domnul cercetează pe cel drept şi pe cel necredincios; iar pe
cel ce iubeşte nedreptatea îl urăşte sufletul Său.
6. Va ploua peste păcătoşi laţuri, foc şi pucioasă; iar suflare de
vifor este partea paharului lor.
7. Că drept este Domnul şi dreptatea a iubit şi faţa Lui spre cel
drept priveşte.
PSALMUL 11
Al lui David.
l. Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a
împuţinat adevărul de la fiii oamenilor.
2. Deşertăciuni a grăit fiecare către aproapele său, buze viclene
în inimă şi în inimă rele au grăit.
3. Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene şi limba cea plină de
mândrie.
4. Pe cei ce au zis: "Cu limba noastră ne vom mări, căci buzele
noastre la noi sunt; cine ne este Domn?"
5. Pentru necazul săracilor şi suspinul nenorociţilor, acum Mă voi
scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea şi le voi vorbi pe
faţă.
6. Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc,
curăţat de pământ, curăţat de şapte ori.
7. Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta în
veac.
8. Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii
mişună pretutindeni.
PSALMUL 12
Al lui David.
l. Până când, Doamne, mă vei uita până în sfârşit? Până când vei
întoarce fata Ta de la mine?
2. Până când voi grămădi gânduri în sufletul meu, durere în inima
mea ziua şi noaptea?
3. Până când se va înălţa vrăjmaşul meu împotriva mea?
4. Caută, auzi-mă, Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca
nu cumva să adorm întru moarte,
5. Ca nu cumva să zică vrăjmaşul meu: "Întăritu-m-am asupra lui".
Cei ce mă necăjesc se vor bucura de mă voi clătina.
6. Iar eu spre mila Ta am nădăjduit; bucura-se-va inima mea de
mântuirea Ta; cânta-voi Domnului, Celui ce mi-a făcut bine şi voi
cânta numele Domnului Celui Preaînalt.
PSALMUL 13
Al lui David.
1. Zis-a cel nebun în inima sa: "Nu este Dumnezeu!"
Stricatu-s-au oamenii şi urâţi s-au făcut întru îndeletnicirile
lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul.
2. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este
cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu.
3. Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce
face bunătate, nu este până la unul.
4. Oare, nu se vor înţelepţi toţi cei ce lucrează fărădelegea? Cei
ce mănâncă pe poporul Meu ca pâinea, pe Domnul nu L-au
chemat.
5. Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică, că Dumnezeu este
cu neamul drepţilor.
6. Săracul nădăjduieşte în Domnul şi voi aţi râs de nădejdea lui,
zicând: Cine va da din Sion mântuire lui Israel?
7. Dar când va întoarce Domnul pe cei robiţi ai poporului Său,
bucura-se-va Iacob şi se va veseli Israel.
PSALMUL 14
Al lui David.
1. Doamne, cine va locui în locaşul Tău şi cine se va sălăşlui
în muntele cel sfânt al Tău?
2. Cel ce umblă fără prihană şi face dreptate, cel ce are adevărul
în inima sa,
3. Cel ce n-a viclenit cu limba, nici n-a făcut rău împotriva
vecinului său şi ocară n-a rostit împotriva aproapelui
său.
4. Defăimat să fie înaintea Lui "el ce vicleneşte, iar pe cei ce se
tem de Domnul îi slăveşte; cel ce se jură aproapelui său şi nu se
leapădă,
5. Argintul său nu l-a dat cu camătă şi daruri împotriva celor
nevinovaţi n-a luat. Cel ce face acestea nu se va clătina în
veac.
PSALMUL 15
Al lui David.
l. Păzeşte-mă, Doamne, că spre Tine am nădăjduit.
2. Zis-am Domnului: "Domnul meu eşti Tu, că bunătăţile mele nu-ţi
trebuie".
3. Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul
toată voia întru ei.
4. Înmulţitu-s-au slăbiciunile celor ce aleargă după alţi dumnezei.
Nu voi lua parte la adunările lor cu jertfe de sânge, nici nu voi
pomeni numele lor pe buzele mele.
5. Domnul este partea moştenirii mele şi a paharului meu. Tu eşti
Cel care îmi aşezi mie iarăşi moştenirea mea.
6. Sorţii mi-au căzut între cei puternici, că moştenirea mea este
puternică.
7. Binecuvânta-voi pe Domnul, Cel ce m-a înţelepţit; la aceasta şi
noaptea mă îndeamnă inima mea.
8. Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a
dreapta mea este ca să nu mă clatin.
9. Pentru aceasta s-a veselit inima mea şi s-a bucurat limba mea,
dar încă şi trupul meu va sălăşlui întru nădejde.
10. Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel
cuvios al Tău să vadă stricăciunea.
11. Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii; umplea-mă-vei de veselie cu
faţa Ta, şi la dreapta Ta de frumuseţi veşnice mă vei
sătura.
PSALMUL 16
O rugăciune a lui David.
1. Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă
rugăciunea mea, din buze fără de viclenie.
2. De la faţa Ta judecata mea să iasă, ochii mei să vadă cele
drepte.
3. Cercetat-ai inima mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai
lămurit, dar nu s-a aflat întru mine nedreptate.
4. Ca să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti, pentru cuvintele
buzelor Tale eu am păzit căi aspre.
S. Îndreaptă picioarele mele în cărările Tale, ca să nu şovăie
paşii mei.
6. Eu am strigat, că m-ai auzit Dumnezeule; pleacă urechea Ta către
mine şi auzi cuvintele mele.
7. Minunate fă milele Tale, Cel ce mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc
în Tine de cei ce stau împotriva dreptei Tale.
8. Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperământul
aripilor Tale acoperă-mă
9. De faţa necredincioşilor care mă necăjesc pe mine. Vrăjmaşii mei
sufletul meu l-au cuprins;
10. Cu grăsime inima lor şi-au încuiat, gura lor a grăit
mândrie.
11. Izgonindu-mă acum m-au înconjurat, ochii lor şi-au aţintit ca
să mă plece la pământ.
12. Apucatu-m-au ca un leu gata de pradă, ca un pui de leu ce
locuieşte în ascunzişuri.
13. Scoală-Te, Doamne, întâmpină-i pe ei şi împiedică-i! Izbăveşte
sufletul meu de cel necredincios, cu sabia Ta.
14. Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi, ce-şi iau partea
în viaţă, căci s-a umplut pântecele lor de bunătăţile Tale;
săturatu-s-au fiii lor şi au lăsat rămăşiţele pruncilor.
15. Iar eu întru dreptate mă voi arăta feţei Tale, sătura-mă-voi
când se va arăta slava Ta.
PSALMUL 17
O cântare a lui David.
l. Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea
şi scăparea mea şi izbăvitorul meu,
2. Dumnezeul meu, ajutorul meu şi voi nădăjdui spre
Dânsul,
3. Apărătorul meu şi puterea mântuirii mele şi sprijinitorul
meu.
4. Lăudând voi chema pe Domnul şi de vrăjmaşii mei mă voi
izbăvi.
5. Cuprinsu-m-au durerile morţii şi râurile fărădelegii m-au
tulburat.
6. Durerile iadului m-au înconjurat; întâmpinatu-m-au laţurile
morţii.
7. Şi când mă necăjeau am chemat pe Domnul şi către Dumnezeul meu
am strigat.
8. Auzit-a din locaşul Lui cel sfânt glasul meu şi strigarea mea,
înaintea Lui, va intra în urechile Lui.
9. şi s-a clătinat şi s-a cutremurat pământul şi temeliile munţilor
s-au tulburat şi s-au clătinat că S-a mâniat pe ele
Dumnezeu.
10. Întru mânia Lui fum s-a ridicat şi pară de foc de la faţa Lui,
cărbuni aprinşi de la El.
11. Şi a plecat cerurile şi S-a coborât şi negură era sub
picioarele Lui.
12. Şi S-a suit pe heruvimi şi a zburat; zburat-a pe aripile
vântului.
13. Şi şi-a pus întunericul acoperământ, împrejurul Lui cortul Lui,
apă întunecoasă în norii văzduhului.
14. De strălucirea feţei Lui norii au fugit, glasul Lui prin
grindină şi cărbuni de foc.
15. Şi a tunat din cer Domnul şi Cel Preaînalt a dat glasul
Său.
16. Trimis-a săgeţi şi i-a risipit pe ei, şi fulgere a înmulţit şi
i-a tulburat pe ei.
17. Şi s-au arătat izvoarele apelor şi s-au descoperit temeliile
lumii,
18. De certarea Ta, Doamne, de suflarea Duhului mâniei
Tale.
19. Trimis-a din înălţime şi m-a luat, ridicatu-m-a din ape
multe.
20. Izbăveşte-mă de vrăjmaşii mei cei tari şi de cei ce mă urăsc pe
mine, că s-au întărit mai mult decât mine.
21. Întâmpinatu-m-au ei în ziua necazului meu, dar Domnul a fost
întărirea mea
22. Şi m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, că m-a voit.
23. Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după
curăţia mâinilor mele îmi va răsplăti mie,
24. Că am păzit căile Domnului şi n-am fost necredincios
Dumnezeului meu.
25. Că toate judecăţile Lui sunt înaintea mea, şi îndreptările Lui
nu s-au depărtat de la mine.
26. Şi voi fi fără prihană cu Dânsul, şi mă voi păzi de fărădelegea
mea.
27. Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după
curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui.
28. Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi cu omul nevinovat, nevinovat
vei fi.
29. Şi cu cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic Te vei
îndărătnici.
30. Că Tu pe poporul cel smerit îl vei mântui, şi ochii mândrilor
îi vei smeri.
31. Că Tu vei aprinde făclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina
întunericul meu.
32. Căci cu Tine mă voi izbăvi de ispită, şi cu Dumnezeul meu voi
trece zidul.
33. Dumnezeul meu, fără prihană este calea Lui, cuvintele Domnului
în foc lămurite; scut este tuturor celor ce nădăjduiesc în
El.
34. Că cine este Dumnezeu afară de Domnul? Şi cine este Dumnezeu
afară de Dumnezeul nostru?
35. Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere, şi a pus fără prihană
calea mea.
36. Cel ce face picioarele mele ca ale cerbului şi peste cele
înalte mă pune.
37. Cel ce întăreşti mâinile mele în vreme de război, şi ai pus arc
de aramă în braţele mele.
38. Şi mi-ai dat mie scutul mântuirii mele şi dreapta Ta m-a
sprijinit.
39. Şi certarea Ta m-a îndreptat până în sfârşit, şi certarea Ta
însăşi mă va învăţa.
40. Lărgit-ai paşii mei sub mine, şi n-au slăbit picioarele
mele.
41. Urmări-voi pe vrăjmaşii mei şi-i voi prinde pe dânşii şi nu mă
voi întoarce până ce se vor sfârşi.
42. Îi voi zdrobi pe ei şi nu vor putea să stea, cădea-vor sub
picioarele mele.
43. Şi m-ai încins cu putere spre război şi ai împiedicat pe toţi
cei ce se sculau împotriva mea.
44. Şi pe vrăjmaşii mei i-ai făcut să fugă, iar pe cei ce mă urăsc
pe mine i-ai nimicit.
45. Strigat-au către Domnul, şi nu era cel ce mântuieşte; şi nu i-a
auzit pe ei.
46. Şi-i voi sfărâma pe ei ca praful în faţa vântului, ca tina
uliţelor îi voi zdrobi pe ei.
47. Izbăveşte-mă de răzvrătirile poporului; pusu-m-ai căpetenie
neamurilor.
48. Poporul pe care nu l-am cunoscut mi-a slujit mie. Cu auzul
urechii m-a auzit.
49. Fiii străini m-au minţit pe mine. Fiii străini au îmbătrânit şi
au şchiopătat din cărările lor.
50. Viu este Domnul şi binecuvântat este Dumnezeul meu, şi să se
înalţe Dumnezeul mântuirii mele.
51. Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbânda şi mi-ai supus popoarele;
Izbăvitorul meu de vrăjmaşii ceâ furioşi,
52. De la cei ce se ridică împotriva mea, înalţă-mă, de omul
nedrept izbăveşte-mă.
53. Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri, Doamne, şi numele
Tău îl voi cânta.
54. Cel ce măreşti mântuirea împăratului Tău şi faci milă unsului
Tău, lui David şi seminţiei lui până în veac.
PSALMUL 18
Al lui David.
l. Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o
vesteşte tăria.
2. Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte
ştiinţă.
3. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se
audă.
4. În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii
cuvintele lor.
5. În soare şi-a pus locaşul său; şi el este ca un mire ce iese din
cămara sa.
6. Bucura-se-va ca un uriaş, care aleargă drumul lui.
7. De la marginea cerului ieşirea lui, şi oprirea lui până la
marginea cerului; şi nu este cine să se ascundă de căldura
lui.
8. Legea Domnului este fără prihană, întoarce sufletele; mărturia
Domnului este credincioasă, înţelepţeşte pruncii;
9. Judecăţile Domnului sunt drepte, veselesc inima; porunca
Domnului este strălucitoare, luminează ochii.
10. Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului.
Judecăţile Domnului sunt adevărate, toate îndreptăţite.
11. Dorite sunt mai mult decât aurul, şi decât piatra cea de mare
preţ; şi mai dulci decât mierea şi fagurele.
12. Că robul Tău le păzeşte pe ele, şi răsplătire multă
are.
13. Greşelile cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele
curăţeşte-mă
14. Şi de cele străine fereşte pe robul Tău; de nu mă vor stăpâni,
atunci fără prihană voi fi şi mă voi curăţi de păcat
mare.
15. Şi vor bineplăcea cuvintele gurii mele şi cugetul inimii mele
înaintea Ta pururea; Doamne, Ajutorul meu şi Izbăvitorul
meu.
PSALMUL 19
Al lui David.
l. Să te audă Domnul în ziua necazului şi să te apere numele
Dumnezeului lui Iacob.
2. Trimită ţie ajutor din locaşul Său cel sfânt şi din Sion să te
sprijinească pe tine.
3. Pomenească toată jertfa ta şi arderea de tot a ta bineplăcută
să-I fie.
4. Dea ţie Domnul după inima ta şi tot sfatul tău să-l
plinească.
5. Bucura-ne-vom de mântuirea ta şi întru numele Dumnezeului nostru
ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale.
6. Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe unsul Său, cu puterea
dreptei Sale.
7. Îl va auzi pe dânsul din cerul cel sfânt al Lui.
8. Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne
lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru.
9. Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi
ne-am îndreptat.
10. Doamne, mântuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi
Te vom chema.
PSALMUL 20
Al lui David.
1. Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi întru
mântuirea Ta se va bucura foarte.
2. După dorirea inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu
l-ai lipsit pe el.
3. Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătăţii, pus-ai pe
capul lui cunună de piatră scumpă.
4. Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în
veacul veacului.
5. Mare este slava lui întru mântuirea Ta, slavă şi mare cuviinţă
vei pune peste el.
6. Că îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului, îl vei veseli
pe dânsul întru bucurie cu faţa Ta.
7. Că împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui
Preaînalt nu se va clinti.
8. Află-se mâna Ta peste toţi vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe
toţi cei ce Te urăsc pe Tine.
9. Îi vei pune pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării
Tale;
10. Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mânca pe ei
focul.
11. Rodul lor de pe pământ îl vei pierde şi sămânţa lor dintre fiii
oamenilor.
12. Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi care nu vor
putea să stea.
13. Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul
lor.
14. Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta, cânta-vom şi vom lăuda
puterile Tale.
PSALMUL 21
Al lui David.
1. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce
m-ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greşelilor
mele.
2. Dumnezeul meu, striga-voi ziua şi nu vei auzi, şi noaptea şi nu
Te vei gândi la mine.
3. Iar Tu întru cele sfinte locuieşti, lauda lui Israel.
4. În Tine au nădăjduit părinţii noştri, nădăjduit-au în Tine şi
i-ai izbăvit pe ei.
5. Către Tine au strigat şi s-au mântuit, în Tine au nădăjduit şi
nu s-au ruşinat.
6. Iar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea
poporului.
7. Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele,
clătinat-au capul zicând:
8. "Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe
el, că-l voieşte pe el".
9. Că Tu eşti Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la
sânul maicii mele.
10. Spre Tine m-am aruncat de la naştere, din pântecele maicii mele
Dumnezeul meu eşti Tu.
11. Nu Te depărta de la mine, că necazul este aproape, şi nu este
cine să-mi ajute.
12. Înconjuratu-m-au viţei mulţi, tauri graşi m-au
împresurat.
13. Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpeşte şi
răcneşte.
14. Ca apa m-am vărsat şi s-au risipit toate oasele mele.
15. Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeşte în mijlocul
pântecelui meu.
16. Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, şi limba mea s-a lipit
de cerul gurii mele şi în ţărâna morţii m-ai coborât.
17. Că m-au înconjurat câini mulţi, adunarea celor vicleni m-a
împresurat.
18. Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele.
19. Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la
mine.
20. Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat
sorţi.
21. Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre
sprijinul meu ia aminte.
22. Izbăveşte de sabie sufletul meu şi din gheara câinelui viaţa
mea.
23. Izbăveşte-mă din gura leului şi din coarnele taurilor smerenia
mea.
24. Spune-voi numele Tău fraţilor mei; în mijlocul adunării Te voi
lăuda, zicând:
25. Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L pe El, toată seminţia lui
Iacob slăviţi-L pe El!
26. Să se teamă de Dânsul toată seminţia lui Israel.
27. Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului,
28. Nici n-a întors fala Lui de la mine şi când am strigat către
Dânsul, m-a auzit.
29. De la Tine este lauda mea în adunare mare, rugăciunile mele le
voi face înaintea celor ce se tem de El.
30. Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul, iar
cei ce-L caută pe Dânsul vii vor fi inimile lor în veacul
veacului.
31. Îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul toate
marginile pământului.
32. Şi se vor închina înaintea Lui toate seminţiile
neamurilor.
33. Că a Domnului este împărăţia şi El stăpâneşte peste
neamuri.
34. Mâncat-au şi s-au închinat toţi graşii pământului, înaintea Lui
vor cădea toţi cei ce se coboară în pământ.
35. Şi sufletul meu în El viază, şi seminţia mea va sluji
Lui.
36. Se va vesti Domnului neamul ce va să vină. Şi vor vesti
dreptatea Lui poporului ce se va naşte şi ce a făcut
Domnul.
PSALMUL 22
Al lui David.
1. Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.
2. La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a
hrănit.
3. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii,
pentru numele Lui.
4. Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele;
că Tu cu mine eşti.
5. Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat.
6. Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc;
uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un
puternic.
7. Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să
locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.
PSALMUL 23
Al lui David.
1. Al Domnului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi cei
ce locuiesc în ea.
2. Acesta pe mări l-a întemeiat pe el şi pe râuri l-a aşezat pe
el.
3. Cine se va sui în muntele Domnului Şi cine va sta în locul cel
sfânt al Lui?
4. Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu inima, care n-a luat în
deşert sufletul său şi nu s-a jurat cu vicleşug aproapelui
său.
S. Acesta va lua binecuvântare de la Domnul şi milostenie de la
Dumnezeu, Mântuitorul său.
6. Acesta este neamul celor ce-L caută pe Domnul, al celor ce caută
faţa Dumnezeului lui Iacob.
7. Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele
veşnice şi va intra Împăratul slavei.
8. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul Cel tare şi puternic,
Domnul Cel tare în război.
9. Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele
veşnice şi va intra Împăratul slavei.
10. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta
este Împăratul slavei.
PSALMUL 24
Al lui David.
1. Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul
meu.
2. Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac, nici să râdă
de mine vrăjmaşii mei.
3. Pentru că toţi cei ce Te aşteaptă pe Tine nu se vor ruşina; să
se ruşineze toţi cei ce fac fărădelegi în deşert.
4. Căile Tale, Doamne, arată-mi, şi cărările Tale mă
învaţă.
5. Îndreptează-mă spre adevărul Tău şi mă învaţă, că Tu eşti
Dumnezeu, Mântuitorul meu, şi pe Tine Te-am aşteptat toată
ziua.
6. Adu-ţi aminte de îndurările şi milele Tale, Doamne, că din veac
sunt.
7. Păcatele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le
pomeni.
8. După mila Ta pomeneşte-mă Tu, pentru bunătatea Ta,
Doamne.
9. Bun şi drept este Domnul, pentru aceasta lege va pune celor ce
greşesc în cale.
10. Îndrepta-va pe cei blânzi la judecată, învăţa-va pe cei blânzi
căile Sale.
11. Toate căile Domnului sunt milă şi adevăr pentru cei ce caută
aşezământul Lui şi mărturiile Lui.
12. Pentru numele Tău, Doamne, curăţeşte păcatul meu că mult
este.
13. Cine este omul cel ce se teme de Domnul? Lege va pune lui în
calea pe care a ales-o.
14. Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi seminţia lui va
moşteni pământul.
15. Domnul este întărirea celor ce se tem de El, aşezământul Lui îl
va arăta lor.
16. Ochii mei sunt pururea spre Domnul că El va scoate din laţ
picioarele mele.
17. Caută spre mine şi mă miluieşte, că părăsit şi sărac sunt
eu.
18. Necazurile inimii mele s-au înmulţit; din nevoile mele
scoate-mă.
19. Vezi smerenia mea şi osteneala mea şi-mi iartă toate păcatele
mele.
20. Vezi pe vrăjmaşii mei că s-au înmulţit şi cu ură nedreaptă m-au
urât.
21. Păzeşte sufletul meu şi mă izbăveşte, ca să nu mă ruşinez că am
nădăjduit în Tine.
22. Cei fără răutate şi cei drepţi s-au lipit de mine, că Te-am
aşteptat, Doamne.
23. Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile
lui.
PSALMUL 25
Al lui David.
1. Judecă-mă, Doamne, că eu întru nerăutate am umblat şi în
Domnul nădăjduind, nu voi slăbi.
2. Cercetează-mă, Doamne, şi mă cearcă; aprinde rărunchii şi inima
mea.
3. Că mila Ta este înaintea ochilor mei şi bine mi-a plăcut
adevărul Tău.
4. Nu am şezut în adunarea deşertăciunii şi cu călcătorii de lege
nu voi intra.
5. Urât-am adunarea celor ce viclenesc şi cu cei necredincioşi nu
voi şedea.
6. Spăla-voi întru cele nevinovate mâinile mele şi voi înconjura
jertfelnicul Tău, Doamne,
7. Ca să aud glasul laudei Tale şi să spun toate minunile
Tale.
8. Doamne, iubit-am bunăcuviinţa casei Tale şi locul locaşului
slavei Tale.
9. Să nu pierzi cu cei necredincioşi sufletul meu şi cu vărsătorii
de sânge viaţa mea,
10. Întru ale căror mâini sunt fărădelegi şi dreapta cărora e plină
de daruri.
11. Iar eu întru nerăutatea mea am umblat; izbăveşte-mă, Doamne, şi
mă miluieşte,
12. Căci piciorul meu a stat întru dreptate; întru adunări Te voi
binecuvânta, Doamne.
PSALMUL 26
Al lui David.
1. Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi
teme?
2. Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi
înfricoşa?
3. Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce
trupul meu;
4. Cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au
căzut.
S. De s-ar rândui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima
mea;
6. De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El
nădăjduiesc.
7. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc
în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
8. Ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul
Lui.
9. Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m-a
acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui;
10. Pe piatră m-a înălţat. Şi acum iată, a înălţat capul meu peste
vrăjmaşii mei.
11. Înconjurat-am şi am jertfit în cortul Lui jertfă de laudă. Îl
voi lăuda şi voi cânta Domnului.
12. Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluieşte-mă şi mă
ascultă.
13. Ţie a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa mea;
faţa Ta, Doamne, voi căuta.
14. Să nu-ţi întorci faţa Ta de la mine şi să nu Te abaţi întru
mânie de la robul Tău;
15. Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mă laşi,
Dumnezeule, Mântuitorul meu.
16. Că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a
luat.
17. Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta şi mă îndreptează pe
cărarea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.
18. Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat
împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit
sieşi.
19. Cred că voi vedea bunătăţile Domnului, în pământul celor
vii.
20. Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se întărească inima
ta şi aşteaptă pe Domnul.
PSALMUL 27
Al lui David.
1. Către Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu, ia aminte! Că
de nu mă vei auzi, mă voi asemăna cu cei care se coboară în
groapă.
2. Ascultă glasul rugăciunii mele când mă rog către Tine, când
ridic mâinile mele către locaşul Tău cel sfânt.
3. Să nu tragi cu cei păcătoşi sufletul meu, şi cu cei ce lucrează
nedreptate să nu mă pierzi,
4. Cu cei ce grăiesc pace către aproapele lor, dar cele rele sunt
în inimile lor.
5. Dă-le lor după faptele lor şi după vicleşugul gândurilor
lor.
6. După lucrul mâinilor lor, dă-le lor; răsplăteşte-i după faptele
lor,
7. Că n-au înţeles lucrurile Domnului şi faptele mâinilor Lui; îi
vei dărâma şi nu-i vei zidi.
8. Binecuvântat este Domnul că a auzit glasul rugăciunii
mele.
9. Domnul este ajutorul şi apărătorul meu, în El a nădăjduit inima
mea şi mi-a ajutat.
10. Şi a înflorit trupul meu şi de bunăvoia mea Îl voi lăuda pe
El.
11. Domnul este întărirea poporului Său şi apărător mântuirilor
unsului Său.
12. Mântuieşte poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; paşte-i
pe ei şi-i ridică până în veac.
PSALMUL 28
Al lui David.
l. Aduceţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceţi Domnului mieii
oilor, aduceţi Domnului slavă şi cinste;
2. Aduceţi Domnului slavă numelui Său; închinaţi-vă Domnului în
curtea cea sfântă a Lui.
3. Glasul Domnului peste ape; Dumnezeul slavei a tunat; Domnul
peste ape multe.
4. Glasul Domnului întru tărie, glasul Domnului întru mare
cuviinţă;
5. Glasul Domnului cel ce sfărâmă cedrii şi va zdrobi Domnul cedrii
Libanului;
6. El face să sară Libanul ca un viţel; iar Ermonul ca un pui de
gazelă.
7. Glasul Domnului, cel ce varsă para focului.
8. Glasul Domnului, cel ce cutremură pustiul şi va cutremura Domnul
pustiul Cadeşului.
9. Glasul Domnului dezleagă pântecele cerboaicelor, glasul Domnului
despoaie cedrii şi în locaşul Lui, fiecare va spune:
Slavă!
10. Domnul va împărăţi peste potop şi va şedea Domnul Împărat în
veac.
11. Domnul tărie poporului Său va da, Domnul va binecuvânta pe
poporul Său cu pace.
PSALMUL 29
Al lui David.
1. Te voi înălţa, Doamne, că m-ai ridicat şi n-ai veselit pe
vrăjmaşii mei împotriva mea.
2. Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine şi m-ai
vindecat.
3. Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mântuitu-m-ai de cei ce se
coboară în groapă.
4. Cântaţi Domnului cei cuvioşi ai Lui şi lăudaţi pomenirea
sfinţeniei Lui.
5. Că iuţime este întru mânia Lui şi viaţă întru voia Lui; seara se
va sălăşlui plângerea, iar dimineaţa bucuria.
6. Iar eu am zis întru îndestularea mea: "Nu mă voi clătina în
veac!"
7. Doamne, întru voia Ta, dat-ai frumuseţii mele putere; dar când
ţi-ai întors faţa Ta, eu m-am tulburat.
8. Către Tine, Doamne, voi striga şi către Dumnezeul meu mă voi
ruga.
9. Ce folos ai de sângele meu de mă cobor în stricăciune? Oare, Te
va lăuda pe Tine ţărâna, sau va vesti adevărul Tău?
10. Auzit-a Domnul şi m-a miluit; Domnul a fost ajutorul
meu!
11. Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi
m-ai încins cu veselie.
12. Ca slava mea să-ţi cânte ţie şi să nu mă mâhnesc; Doamne,
Dumnezeul meu, în veac Te voi lăuda!
PSALMUL 30
Al lui David.
1. Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac.
Întru îndreptarea Ta izbăveşte-mă şi mă scoate.
2. Pleacă spre mine urechea Ta, grăbeşte de mă scoate. Fii mie
Dumnezeu apărător şi casă de scăpare ca să mă mântuieşti.
3. Că puterea mea şi scăparea mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă
vei povăţui şi mă vei hrăni.
4. Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că
Tu eşti apărătorul meu.
5. În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne,
Dumnezeul adevărului.
6. Urât-ai pe cei ce păzesc deşertăciuni în zadar, iar eu spre
Domnul am nădăjduit.
7. Bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre
smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu
8. Şi nu m-ai lăsat în mâinile vrăjmaşului; pus-ai în loc desfătat
picioarele mele.
9. Miluieşte-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie
ochiul meu, sufletul meu şi inima mea.
10. Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri;
slăbit-a întru sărăcie tăria mea şi oasele mele s-au
tulburat.
11. La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut de ocară şi vecinilor mei
foarte, şi frică cunoscuţilor mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de
mine.
12. Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas
stricat.
13. Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se
adunau ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au
sfătuit.
14. Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: "Tu eşti
Dumnezeul meu!"
15. În mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor
mei şi de cei ce mă prigonesc.
16. Arată faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă cu mila
Ta!
17. Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am chemat pe Tine; să se
ruşineze necredincioşii şi să se coboare în iad.
18. Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva
dreptului fărădelege, cu mândrie şi cu defăimare.
19. Cât este de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai
gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce
nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor!
20. Ascunde-i-vei pe dânşii cu acoperământul feţei Tale de
tulburarea oamenilor.
21. Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea
limbilor.
22. Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate
întărită.
23. Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sunt de la faţa
ochilor Tăi.
24. Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat
către Tine.
25. Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui că adevărul caută Domnul şi
răsplăteşte celor ce se mândresc, cu prisosinţă.
26. Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toii cei ce
nădăjduiţi în Domnul.
PSALMUL 31
Al lui David.
l. Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au
acoperit păcatele.
2. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu
este în gura lui vicleşug.
3. Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată
ziua.
4. Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta şi am căzut
în suferinţă când ghimpele Tău mă împungea.
5. Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o,
împotriva mea.
6. Zis-am: "Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului"; şi Tu ai
iertat nelegiuirea păcatului meu.
7. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme
potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.
8. Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea;
izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat.
9. Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care
vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei.
10. Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu
zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de
tine.
11. Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în
Domnul, mila îl va înconjura.
12. Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă lăudaţi
toţi cei drepţi la inimă.
PSALMUL 32
Al lui David, la Evrei fără titlu.
1. Bucuraţi-vă, drepţilor; celor drepţi li se cuvine
laudă.
2. Lăudaţi pe Domnul în alăută, în psaltire cu zece strune
cântaţi-I Lui.
3. Cântaţi-I Lui cântare nouă, cântaţi-I frumos, cu strigăt de
bucurie.
4. Că drept este cuvântul Domnului şi toate lucrurile Lui întru
credinţă.
5. Iubeşte milostenia şi judecata, Domnul; de mila Domnului plin
este pământul.
6. Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu duhul gurii Lui
toată puterea lor.
7. Adunat-a ca într-un burduf apele mării, pus-a în vistierii
adâncurile.
8. Să se teamă de Domnul tot pământul şi de El să se cutremure toii
locuitorii lumii.
9. Că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au
zidit.
10. Domnul risipeşte sfaturile neamurilor, leapădă gândurile
popoarelor şi defaimă sfaturile căpeteniilor.
11. Iar sfatul Domnului rămâne în veac, gândurile inimii Lui, din
neam în neam.
12. Fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui, poporul
pe care l-a ales de moştenire Lui.
13. Din cer a privit Domnul, văzut-a pe toţi fiii
oamenilor.
14. Din locaşul Său, cel gata, privit-a spre toţi cei ce locuiesc
pământul.
15. Cel ce a zidit îndeosebi inimile lor, Cel ce pricepe toate
lucrurile lor.
16. Nu se mântuieşte împăratul cu oştire multă şi uriaşul nu se va
mântui cu mulţimea tăriei lui.
17. Mincinos este calul spre scăpare şi cu mulţimea puterii lui nu
te va izbăvi.
18. Iată ochii Domnului spre cei ce se tem de Dânsul, spre cei ce
nădăjduiesc în mila Lui. Ca să izbăvească de moarte sufletele lor
şi să-i hrănească pe ei în foamete.
19. Şi sufletul nostru aşteaptă pe Domnul, că ajutorul şi
apărătorul nostru este.
20. Că în El se va veseli inima noastră şi în numele cel sfânt al
Lui am nădăjduit.
21. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru
Tine.
PSALMUL 33
Al lui David.
l. Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui
în gura mea.
2. În Domnul se va lăuda sufletul meu; să audă cei blânzi şi să se
veselească.
3. Slăviţi pe Domnul împreună cu mine şi să înălţăm numele Lui
împreună.
4. Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit şi din toate necazurile mele
m-a izbăvit.
5. Apropiaţi-vă de El şi vă luminaţi; şi feţele voastre să nu se
ruşineze.
6. Săracul acesta a strigat şi Domnul l-a auzit pe el şi din toate
necazurile lui l-a izbăvit.
7. Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El
şi-i va izbăvi pe ei.
8. Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul care
nădăjduieşte în El.
9. Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui, că n-au lipsă cei ce
se tem de El.
10. Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-L caută pe
Domnul, nu se vor lipsi de tot binele.
11. Veniţi fiilor, ascultaţi-mă pe mine, frica Domnului vă voi
învăţa pe voi;
12. Cine este omul cel ce voieşte viaţa, care iubeşte să vadă zile
bune? Opreşte-ţi limba de la rău şi buzele tale să nu grăiască
vicleşug.
13. Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe
ea.
14. Ochii Domnului spre cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunea
lor.
15. Iar faţa Domnului spre cei ce fac rele, ca să piară de pe
pământ pomenirea lor.
16. Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit şi din toate necazurile
lor i-a izbăvit.
17. Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă şi pe cei smeriţi
cu duhul îi va mântui.
18. Multe sunt necazurile drepţilor şi din toate acelea îi va
izbăvi pe ei Domnul.
19. Domnul păzeşte toate oasele lor, nici unul din ele nu se va
zdrobi.
20. Moartea păcătoşilor este cumplită şi cei ce urăsc pe cel drept
vor greşi.
21. Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi cei
ce nădăjduiesc în El.
PSALMUL 34
Al lui David.
1. Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate; luptă
împotriva celor ce se luptă cu mine;
2. Apucă arma şi pavăza şi scoală-Te întru ajutorul meu;
3. Scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune
sufletului meu: "Mântuirea ta sunt Eu!"
4. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută sufletul meu; să se
întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce gândesc rău de
mine.
5. Să fie ca praful în faţa vântului şi îngerul Domnului să-i
necăjească. Să fie calea lor întuneric şi alunecare şi îngerul
Domnului să-i prigonească.
6. Că în zadar au ascuns de mine groapa laţului lor, în deşert au
ocărât sufletul meu.
7. Să vină asupra lor laţul pe care nu-l cunosc şi cursa pe care au
ascuns-o să-i prindă pe ei; şi chiar în laţul lor să
cadă.
8. Iar sufletul meu să se bucure de Domnul, să se veselească de
mântuirea lui.
9. Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este asemenea ţie? Cel
ce izbăveşte pe sărac din mâna celor mai tari decât el şi pe sărac
şi pe sărman de cei ce-l răpesc pe el.
10. S-au sculat martori nedrepţi şi de cele ce nu ştiam m-au
întrebat.
11. Răsplătit-au mie rele pentru bune şi au vlăguit sufletul
meu.
12. Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac şi am smerit
cu post sufletul meu şi rugăciunea mea în sinul meu se va
întoarce.
13. Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate al nostru aşa de bine m-am
purtat; ca şi cum aş fi jelit şi m-aş fi întristat, aşa m-am
smerit.
14. Dar împotriva mea s-au veselit şi s-au adunat; adunatu-s-au
împotriva mea cu bătăi şi n-am ştiut; risipiţi au fost şi nu s-au
căit.
15. M-au ispitit, cu batjocură m-au batjocorit, au scrâşnit
împotriva mea cu dinţii lor.
16. Doamne, când vei vedea? Întoarce sufletul meu de la fapta lor
cea rea, de la lei, viaţa mea.
17. Lăuda-Te-voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te
voi lăuda.
18. Să nu se bucure de. mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept, cei ce
mă urăsc în zadar şi fac semn cu ochii.
19. Că mie de pace îmi grăiau şi asupra mea vicleşuguri
gândeau.
20. Lărgitu-şi-au împotriva mea gura lor; zis-au: "Bine, bine,
văzut-au ochii noştri".
21. Văzut-ai, Doamne, să nu taci; Doamne, nu Te depărta de la
mine.
22. Scoală-Te, Doamne şi ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu
şi Domnul meu, spre pricina mea.
23. Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu şi să nu se
bucure de mine.
24. Să nu zică întru inimile lor: "Bine, bine, sufletului nostru",
nici să zică: "L-am înghiţit pe el".
25. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce se bucură de
necazurile mele; să se îmbrace cu ruşine şi ocară cei ce se laudă
împotriva mea.
26. Să se bucure şi să se veselească cei ce voiesc dreptatea mea şi
să spună pururea: "Slăvit să fie Domnul, Cel ce voieşte pacea
robului Său!"
27. Şi limba mea va grăi dreptatea Ta, în toată ziua, lauda
Ta.
PSALMUL 35
Al lui David.
l. Necredinţa călcătorului de lege spune inimii mele, că nu este
într-însul frica de Dumnezeu.
2. El singur se amăgeşte în ochii săi, când zice că ar fi urmărind
fărădelegea şi ar fi urând-o.
3. Graiurile gurii lui fărădelege şi vicleşug; n-a vrut să priceapă
ca să facă bine.
4. Fărădelege a gândit în aşternutul său, în toată calea cea bună
n-a stat şi răutatea n-a urât.
5. Doamne, în cer este mila Ta şi adevărul Tău până la
nori.
6. Dreptatea Ta ca munţii lui Dumnezeu, judecăţile Tale adânc mare;
oameni şi dobitoace vei izbăvi Doamne.
7. Că ai înmulţit mila Ta, Dumnezeule, iar fiii oamenilor în umbra
aripilor Tale vor nădăjdui.
8. Sătura-se-vor din grăsimea casei Tale şi din izvorul desfătării
Tale îi vei adăpa pe ei.
9. Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea
lumină.
10. Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine şi dreptatea Ta celor
drepţi la inimă.
11. Să nu vină peste mine picior de mândrie şi mâna păcătoşilor să
nu mă clatine.
12. Acolo au căzut toţi cei ce lucrează fărădelegea; izgoniţi au
fost şi nu vor putea să stea.
PSALMUL 36
Al lui David.
1. Nu râvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac
fărădelegea.
2. Căci ca iarba curând se vor usca şi ca verdeaţa ierbii degrab se
vor trece.
3. Nădăjduieşte în Domnul şi fă bunătate şi locuieşte pământul şi
hrăneşte-te cu bogăţia lui.
4. Desfătează-te în Domnul şi îţi va împlini ţie cererile inimii
tale.
5. Descoperă Domnului calea ta şi nădăjduieşte în El şi El va
împlini.
6. Şi va scoate ca lumina dreptatea ta şi judecata ca lumina de
amiază.
7. Supune-te Domnului şi roagă-L pe El; nu râvni după cel ce
sporeşte în calea sa, după omul care face nelegiuirea.
8. Părăseşte mânia şi lasă iuţimea; nu căuta să
vicleneşti.
9. Că cei ce viclenesc de tot vor pieri; iar cei ce aşteaptă pe
Domnul vor moşteni pământul.
10. Şi încă puţin şi nu va mai fi păcătosul şi vei căuta locul lui
şi nu-l vei afla.
11. Iar cei blânzi vor moşteni pământul şi se vor desfăta de
mulţimea păcii.
12. Pândi-va păcătosul pe cel drept şi va scrâşni asupra lui, cu
dinţii săi.
13. Iar Domnul va râde de el, că mai înainte vede că va veni ziua
lui.
14. Sabia au scos păcătoşii, întins-au arcul lor ca să doboare pe
sărac şi pe sărman, ca să junghie pe cei drepţi la inimă.
15. Sabia lor să intre în inima lor şi arcurile lor să se
frângă.
16. Mai bun este puţinul celui drept, decât bogăţia multă a
păcătoşilor.
17. Că braţele păcătoşilor se vor zdrobi, iar Domnul întăreşte pe
cei drepţi.
18. Cunoaşte Domnul căile celor fără prihană şi moştenirea lor în
veac va fi.
19. Nu se vor ruşina în vremea cea rea şi în zilele de foamete se
vor sătura.
20. Că păcătoşii vor pieri, iar vrăjmaşii Domnului, îndată ce s-au
mărit şi s-au înălţat, s-au stins, ca fumul au pierit.
21. Împrumută păcătosul şi nu dă înapoi, iar dreptul se îndură şi
dă.
22. Că cei ce-L binecuvântează pe El vor moşteni pământul, iar cei
ce-L blesteamă pe El, de tot vor pieri.
23. De la Domnul paşii omului se îndreptează şi calea lui o va voi
foarte.
24. Când va cădea, nu se va zdruncina, că Domnul întăreşte mâna
lui.
25. Tânăr am fost şi am îmbătrânit şi n-am văzut pe cel drept
părăsit, nici seminţia lui cerând pâine;
26. Toată ziua dreptul miluieşte şi împrumută şi seminţia lui
binecuvântată va fi.
27. Fereşte-te de rău şi fă binele şi vei trăi în veacul
veacului.
28. Că Domnul iubeşte judecata şi nu va părăsi pe cei cuvioşi ai
Săi; în veac vor fi păziţi. Iar cei fără de lege vor fi izgoniţi şi
seminţia necredincioşilor va fi stârpită.
29. Iar drepţii vor moşteni pământul şi vor locui în veacul
veacului pe el.
30. Gura dreptului va deprinde înţelepciunea şi limba lui va grăi
judecată.
31. Legea Dumnezeului său în inima lui şi nu se vor poticni paşii
lui.
32. Pândeşte păcătosul pe cel drept şi caută să-l omoare pe
el;
33. Iar Domnul nu-l va lăsa pe el, în mâinile lui, nici nu-l va
osândi, când se va judeca cu el.
34. Aşteaptă pe Domnul şi păzeşte calea Lui! Şi te va învăţa pe
tine ca să moşteneşti pământul; când vor pieri păcătoşii vei
vedea.
35. Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se şi înălţându-se ca
cedrii Libanului.
36. Şi am trecut şi iată nu era şi l-am căutat pe el şi nu s-a
aflat locul lui.
37. Păzeşte nerăutatea şi caută dreptatea, că urmaşi are omul
făcător de pace.
38. Iar cei fără de lege vor pieri deodată şi urmaşii
necredincioşilor vor fi stârpiţi.
39. Iar mântuirea drepţilor de la Domnul, că apărătorul lor este în
vreme de necaz.
40. Şi-i va ajuta pe ei Domnul şi-i va izbăvi pe ei şi-i va scoate
pe ei din mâna păcătoşilor şi-i va mântui pe ei că au nădăjduit în
El.
PSALMUL 37
Al lui David.
1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea
Ta să mă cerţi.
2. Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine
mâna Ta.
3. Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mâniei Tale; nu este
pace în oasele mele de la faţa păcatelor mele.
4. Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea
apăsat-au peste mine.
S. Împuţitu-s-au şi au putrezit rănile mele, de la faţa nebuniei
mele.
6. Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua
mâhnindu-mă umblam.
7. Că şalele mele s-au umplut de ocări şi nu este vindecare în
trupul meu.
8. Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea
inimii mele.
9. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la
Tine nu s-a ascuns.
10. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina
ochilor mei şi aceasta nu este cu mine.
11. Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au
şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat.
12. Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu şi cei ce căutau cele
rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua
cugetau.
13. Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura
sa.
14. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui
mustrări.
15. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne,
Dumnezeul meu,
16. Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi
când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au
semeţit.
17. Că eu spre bătăi gata sunt şi durerea mea înaintea mea este
pururea.
18. Că fărădelegea mea eu o voi vesti şi mă voi îngriji
pentru păcatul meu;
19. Iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine
şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept.
20. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau, că urmam
bunătatea.
21. Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la
mine;
22. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii
mele.
PSALMUL 38
Al lui David.
1. Zis-am: "Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba
mea;
2. Pus-am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva
mea".
3. Amuţit-am şi m-am smerit şi nici de bine n-am grăit şi durerea
mea s-a înnoit.
4. Înfierbântatu-s-a inima mea înăuntrul meu şi în cugetul meu se
va aprinde foc.
5. Grăit-am cu limba mea: "Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârşitul
meu,
6. Şi numărul zilelor mele care este, ca să ştiu ce-mi
lipseşte".
7. Iată, cu palma ai măsurat zilele mele şi statul meu ca nimic
înaintea Ta.
8. Dar toate sunt deşertăciuni; tot omul ce viază.
9. Deşi ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură.
10. Strânge comori şi nu ştie cui le adună pe ele.
11. Şi acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Şi statul meu
de la Tine este.
12. De toate fărădelegile mele izbăveşte-mă; ocară celui fără de
minte nu mă da.
13. Amuţit-am şi n-am deschis gura mea, că Tu eşti Cel ce m-ai
făcut pe mine. Depărtează de la mine bătăile Tale.
14. De tăria mâinii Tale, eu m-am sfârşit. Cu mustrări pentru
fărădelege ai pedepsit pe om
15. Şi ai subţiat ca pânza de păianjen sufletul său; dar în deşert
se tulbură tot pământeanul.
16. Auzi rugăciunea mea, Doamne, şi cererea mea ascult-o; lacrimile
mele să nu le treci,
17. Căci străin sunt eu la Tine şi străin ca toţi părinţii
mei.
18. Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce şi de a nu
mai fi.
PSALMUL 39
Al lui David.
l. Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi S-a plecat spre
mine.
2. A auzit rugăciunea mea. M-a scos din groapa ticăloşiei şi din
tina noroiului
3, Şi a pus pe piatră picioarele mele şi a îndreptat paşii
mei.
4. Şi a pus în gura mea cântare nouă, cântare Dumnezeului
nostru;
5. Vedea-vor mulţi şi se vor teme şi vor nădăjdui în
Domnul.
6. Fericit bărbatul, a cărui nădejde este numele Domnului şi n-a
privit la deşertăciuni şi la nebunii mincinoase.
7. Multe ai făcut Tu, Doamne, Dumnezeul meu, minunile Tale, şi nu
este cine să se asemene gândurilor Tale;
8. Vestit-am şi am grăit: înmulţitu-s-au peste număr.
9. Jertfă şi prinos n-ai voit, dar trup mi-ai întocmit;
10. Ardere de tot şi jertfă pentru păcat n-ai cerut. Atunci am zis:
"Iată vin!
11. În capul cărţii este scris despre mine. Ca să fac voia Ta,
Dumnezeul meu, am voit şi legea Ta înăuntru inimii mele".
12. Bine am vestit dreptate în adunare mare; iată buzele mele nu le
voi opri; Doamne, Tu ai cunoscut.
13. Dreptatea Ta n-am ascuns-o în inima mea, adevărul Tău şi
mântuirea Ta am spus.
14. N-am ascuns mila Ta şi adevărul Tău în adunare mare.
15. Iar Tu, Doamne, să nu depărtezi îndurările Tale de la mine,
mila Ta şi adevărul Tău pururea să mă sprijinească.
16. Că m-au împresurat rele, cărora nu este număr; ajunsu-m-au
fărădelegile mele şi n-am putut să văd;
17. Înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu şi inima mea
m-a părăsit.
18. Binevoieşte, Doamne, ca să mă izbăveşti; Doamne, spre ajutorul
meu ia aminte.
19. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce caută să ia
sufletul meu.
20. Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie
rele;
21. Să fie ruşinaţi îndată cei ce-mi zic mie: "Bine,
bine".
22. Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută
pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta:
"Slăvit să fie Domnul!"
23. Iar eu sărac sunt şi sărman; Domnul se va îngriji de
mine.
24. Ajutorul meu şi apărătorul meu eşti Tu; Dumnezeul meu nu
zăbovi.
PSALMUL 40
Al lui David.
1. Fericit cel care caută la sărac şi la sărman; în ziua cea rea
îl va izbăvi pe el Domnul.
2. Domnul să-l păzească pe el şi să-l vieze şi să-l fericească pe
pământ şi să nu-l dea în mâinile vrăjmaşilor lui.
3. Domnul să-l ajute pe el pe patul durerii lui; în aşternutul
bolii lui să-l întărească pe el.
4. Eu am zis: "Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am
greşit ţie".
5. Vrăjmaşii mei m-au grăit de rău zicând: "Când va muri şi va
pieri numele lui?"
6. Iar de venea cineva să mă vadă, minciuni grăia; inima lui aduna
fărădelege sieşi, ieşea afară şi grăia.
7. Împreună împotriva mea şopteau toţi vrăjmaşii mei; împotriva mea
gândeau de mine rele.
8. Cuvânt nelegiuit spuneau împotriva mea, zicând: "Nu zace, oare?
Nu se va mai scula!"
9. Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care a
mâncat pâinea mea, a ridicat împotriva mea călcâiul.
10. Iar Tu, Doamne, miluieşte-mă şi mă scoală şi voi răsplăti
lor.
11. Întru aceasta am cunoscut că m-ai voit, că nu se va bucura
vrăjmaşul meu de mine.
12. Iar pe mine pentru nerăutatea mea m-ai sprijinit şi m-ai
întărit înaintea Ta, în veac.
13. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel din veac şi până
în veac. Amin. Amin.
PSALMUL 41
Al fiilor lui Core.
1. În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte
sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.
2. Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni şi mă
voi arăta feţei lui Dumnezeu?
3. Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua şi noaptea, când mi se
zicea mie în toate zilele: "Unde este Dumnezeul tău?"
4. De acestea mi-am adus aminte cu revărsare de inimă, când treceam
cu mulţime mare spre casa lui Dumnezeu,
5. În glas de bucurie şi de laudă şi în sunet de
sărbătoare.
6. Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă
tulburi?
7. Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei
mele este Dumnezeul meu.
8. În mine sufletul meu s-a tulburat; pentru aceasta îmi voi aduce
aminte de Tine, din pământul Iordanului şi al Ermonului, din
muntele cel mic.
9. Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale.
10. Toate talazurile şi valurile Tale peste mine au
trecut.
11. Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cântare Lui de
la mine.
12. Rugăciunea Dumnezeului vieţii mele, spune-voi lui Dumnezeu:
"Sprijinitorul meu eşti Tu, pentru ce m-ai uitat?"
13. Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjeşte vrăjmaşul
meu?
14. Când se sfărâmau oasele mele mă ocărau asupritorii
mei.
15. Când îmi ziceau mie în toate zilele: "Unde este Dumnezeul
tău?"
16. Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă
tulburi?
17. Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei
mele este Dumnezeul meu.
PSALMUL 42
Al fiilor lui Core. La Evrei fără titlu.
1. Judecă-mă, Dumnezeule, şi apără dreptatea mea de neamul
necuvios, de omul nedrept şi viclean, şi izbăveşte-mă.
2. Că Tu eşti, Dumnezeule, întărirea mea; pentru ce m-ai lepădat?
Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjeşte vrăjmaşul meu?
3. Trimite lumina Ta şi adevărul Tău; acestea m-au povăţuit şi m-au
condus la muntele cel sfânt al Tău şi la locaşurile Tale.
4. Şi voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu, la Dumnezeul Cel ce
veseleşte tinereţile mele;
5. Lăuda-Te-voi în alăută, Dumnezeule, Dumnezeul meu.
6. Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă
tulburi?
7. Nădăjduieşte în Dumnezeu că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei
mele este Dumnezeul meu.
PSALMUL 43
Al fiilor lui Core.
1. Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, părinţii noştri
ne-au spus nouă
2. Lucrul pe care l-ai făcut în zilele lor, în zilele cele de
demult.
3. Mâna Ta popoare a nimicit, iar pe părinţi i-ai sădit; bătut-ai
popoare, iar pe ei i-ai înmulţit.
4. Că nu cu sabia lor au moştenit pământul şi braţul lor nu i-a
izbăvit pe ei,
5. Ci dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei Tale, că bine ai
voit întru ei.
6. Tu eşti Însuţi Împăratul meu şi Dumnezeul meu, Cel ce porunceşti
mântuirea lui Iacob;
7. Cu Tine pe vrăjmaşii noştri îi vom lovi şi cu numele Tău vom
nimici pe cei ce se scoală asupra noastră.
8. Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui şi sabia mea nu mă va
mântui.
9. Că ne-ai izbăvit pe noi de cei ce ne necăjesc pe noi şi pe cei
ce ne urăsc pe noi i-ai ruşinat.
10. Cu Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua şi numele Tău îl vom lăuda
în veac.
11. Iar acum ne-ai lepădat şi ne-ai ruşinat pe noi şi nu vei ieşi
cu oştirile noastre;
12. Întorsu-ne-ai pe noi înapoi de la duşmanii noştri şi cei ce ne
urăsc pe noi ne-au jefuit.
13. Datu-ne-ai pe noi ca oi de mâncare şi întru neamuri ne-ai
risipit;
14. Vândut-ai pe poporul Tău fără de preţ şi nu l-ai preţuit când
l-ai vândut.
15. Pusu-ne-ai pe noi ocară vecinilor noştri, batjocură şi râs
celor dimprejurul nostru;
16. Pusu-ne-ai pe noi pildă către neamuri, clătinare de cap între
popoare.
17. Toată ziua înfruntarea mea înaintea mea este şi ruşinea
obrazului meu m-a acoperit,
18. De către glasul celui ce ocărăşte şi cleveteşte, de către faţa
vrăjmaşului şi prigonitorului.
19. Acestea toate au venit peste noi şi nu Te-am uitat şi n-am
călcat legământul Tău
20. Şi nu s-a dat înapoi inima noastră; iar paşii noştri nu s-au
abătut de la calea Ta,
21. Că ne-ai smerit pe noi în loc de durere şi ne-a acoperit pe noi
umbra morţii.
22. De am fi uitat numele Dumnezeului nostru şi am fi întins
mâinile noastre spre dumnezeu străin,
23. Oare, Dumnezeu n-ar fi cercetat acestea? Că El ştie
ascunzişurile inimii.
24. Că pentru Tine suntem ucişi toată ziua, socotiţi am fost ca
nişte oi de junghiere.
25. Deşteaptă-Te, pentru ce dormi, Doamne? Scoală-Te şi nu ne
lepăda până în sfârşit.
26. Pentru ce întorci faţa Ta? Uiţi de sărăcia noastră şi de
necazul nostru?
27. Că s-a plecat în ţărână sufletul nostru, lipitu-s-a de pământ
pântecele nostru.
28. Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă şi ne izbăveşte pe noi, pentru
numele Tău.
PSALMUL 44
Al fiilor lui Core.
l. Cuvânt bun răspuns-a inima mea; grăi-voi cântarea mea
Împăratului.
2. Limba mea este trestie de scriitor ce scrie iscusit.
3. Împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decât fiii oamenilor;
revărsatu-s-a har pe buzele tale. Pentru aceasta te-a binecuvântat
pe tine Dumnezeu, în veac.
4. Încinge-te cu sabia ta peste coapsa ta, puternice,
5. Cu frumuseţea ta şi cu strălucirea ta. Încordează-ţi arcul,
propăşeşte şi împărăţeşte,
6. Pentru adevăr, blândeţe şi dreptate, şi te va povăţui minunat
dreapta ta.
7. Săgeţile tale ascuţite sunt puternice în inima duşmanilor
împăratului; popoarele sub tine vor cădea.
8. Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului, toiag de dreptate
toiagul împărăţiei Tale.
9. Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru aceasta Te-a
uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât
pe părtaşii Tăi.
10. Smirna şi aloea îmbălsămează veşmintele Tale; din palate de
fildeş cântări de alăută Te veselesc; fiice de împăraţi întru
cinstea Ta;
11. Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită
şi prea înfrumuseţată.
12. Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău
şi casa părintelui tău,
13. Că a poftit Împăratul frumuseţea ta, că El este Domnul
tău.
14. Şi se vor închina Lui fiicele Tirului cu daruri, felei Tale se
vor ruga mai-marii poporului.
15. Toată slava fiicei Împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu
ţesături de aur şi prea înfrumuseţată.
16. Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se
vor aduce ţie.
17. Aduce-se-vor întru veselie şi bucurie
18. Aduce-se-vor în palatul Împăratului.
19. În locul părinţilor tăi s-au născut ţie fii; pune-i-vei pe ei
căpetenii peste tot pământul.
20. Pomeni-vor numele tău în tot neamul;
21. Pentru aceasta popoarele te vor lăuda în veac şi în veacul
veacului.
PSALMUL 45
Al fiilor lui Core.
1. Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru
necazurile ce ne împresoară.
2. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi
se vor muta munţii în inima mărilor.
3. Venit-au şi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munţii de
tăria lui.
4. Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a
sfinţit locaşul Lui.
5. Dumnezeu este în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta
Dumnezeu dis-de-dimineaţă.
6. Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile; dat-a Cel
Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pământul.
7. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui
Iacob.
8. Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a
pus Domnul pe pământ.
9. Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va
sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în foc le va
arde.
10. Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe
pământ.
11. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui
Iacob.
PSALMUL 46
Al fiilor lui Core.
1. Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu
glas de bucurie.
2. Că Domnul este Preaînalt, înfricoşător, Împărat mare peste tot
pământul.
3. Supusu-ne-a nouă popoare şi neamuri sub picioarele
noastre;
4. Alesu-ne-a nouă moştenirea Sa, frumuseţea lui Iacob, pe care a
iubit-o.
5. Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de
trâmbiţă.
6. Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi; cântaţi Împăratului nostru,
cântaţi.
7. Că Împărat a tot pământul este Dumnezeu; cântaţi cu
înţelegere.
8. Împărăţit-a Dumnezeu peste neamuri, Dumnezeu şade pe tronul cel
sfânt al Său.
9. Mai-marii popoarelor s-au adunat cu poporul Dumnezeului lui
Avraam, că ai lui Dumnezeu sunt puternicii pământului; El S-a
înălţat foarte.
PSALMUL 47
Al fiilor lui Core.
1. Mare este Domnul şi lăudat foarte în cetatea Dumnezeului
nostru, în muntele cel sfânt al Lui;
2. Bine întemeiată spre bucuria întregului pământ. Muntele
Sionului, coastele de miazănoapte, cetatea Împăratului Celui
mare.
3. Dumnezeu în palatele ei se cunoaşte, când o apără pe
ea.
4. Că iată împăraţii s-au adunat, strânsu-s-au împreună.
5. Aceştia văzând-o aşa, s-au minunat, s-au tulburat, s-au
cutremurat;
6. Cutremur i-a cuprins pe ei acolo; dureri ca ale celei ce naşte.
Cu vânt puternic va sfărâma corăbiile Tarsisului.
7. Precum am auzit, aşa am şi văzut, în cetatea Domnului puterilor,
în cetatea Dumnezeului nostru.
8. Dumnezeu a întemeiat-o pe ea în veac. Primit-am, Dumnezeule,
mila Ta, în mijlocul locaşului Tău.
9. După numele Tău, Dumnezeule, aşa şi lauda Ta peste marginile
pământului; dreapta Ta este plină de dreptate.
10. Să se veselească Muntele Sionului, să se bucure fiicele lui
Iuda pentru judecăţile Tale, Doamne.
11. Înconjuraţi Sionul şi-l cuprindeţi pe el, povestiţi despre
turnurile lui.
12. Puneţi-vă inimile voastre întru puterea lui şi străbateţi
palatele lui, ca să povestiţi neamului ce vine,
13. Că Acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru în veac şi în veacul
veacului; El ne va paşte pe noi în veci.
PSALMUL 48
Al fiilor lui Core.
1. Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi
în lume:
2. Pământenii şi fiii oamenilor, împreună bogatul şi
săracul.
3. Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele
pricepere.
4. Pleca-voi spre pildă urechea mea, tâlcui-voi în sunet de
psaltire gândul meu.
5. Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, când mă va înconjura
fărădelegea vrăjmaşilor mei?
6. Ei se încred în puterea lor şi cu mulţimea bogăţiei lor se
laudă.
7. Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească
lui Dumnezeu preţ de răscumpărare,
8. Că răscumpărarea sufletului e prea scumpă şi niciodată nu se va
putea face,
9. Ca să rămână cineva pe totdeauna viu şi să nu vadă niciodată
moartea.
10. Fiecare vede că înţelepţii mor, cum mor şi cei neînţelepţi şi
nebunii, şi lasă altora bogăţia lor.
11. Mormântul lor va fi casa lor în veac, locaşurile lor din neam
în neam, deşi numit-au cu numele lor pământurile lor.
12. Şi omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a
dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor.
13. Această cale le este sminteală lor şi celor ce vor găsi de bune
spusele lor.
14. Ca nişte oi în iad sunt puşi, moartea îi va paşte pe
ei.
15. Şi-i vor stăpâni pe ei cei drepţi şi ajutorul ce-l nădăjduiau
din slava lor, se va învechi în iad.
16. Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă
va apuca.
17. Să nu te temi când se îmbogăţeşte omul şi când se înmulţeşte
slava casei lui.
18. Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el
slava lui.
19. Chiar dacă sufletul lui se va binecuvânta în viaţa lui şi te va
lăuda când îi vei face bine,
20. Totuşi intra-va până la neamul părinţilor lui şi în veac nu va
vedea lumină.
21. Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor
celor fără de minte şi s-a asemănat lor.
PSALMUL 49
Al lui Asaf.
1. Dumnezeul dumnezeilor, Domnul a grăit şi a chemat
pământul,
2. De la răsăritul soarelui până la apus. Din Sion este strălucirea
frumuseţii Lui.
3. Dumnezeu strălucit va veni, Dumnezeul nostru, şi nu va
tăcea.
4. Foc înaintea Lui va arde şi împrejurul Lui vifor mare.
5. Chema-va cerul de sus şi pământul, ca să judece pe poporul
Său.
6. Adunaţi-I Lui pe cuvioşii Lui, pe cei ce au făcut legământ cu El
pentru jertfe.
7. Şi vor vesti cerurile dreptatea Lui, că Dumnezeu judecător
este.
8. "Ascultă, poporul Meu şi-ţi voi grăi ţie, Israele!... Şi voi
mărturisi ţie: Dumnezeu, Dumnezeul tău sunt Eu.
9. Nu pentru jertfele tale te voi mustra, iar arderile de tot ale
tale înaintea Mea sunt pururea.
10. Nu voi primi din casa ta viţei, nici din turmele tale
ţapi,
11. Că ale Mele sunt toate fiarele câmpului, dobitoacele din munţi
şi boii.
12. Cunoscut-am toate păsările cerului şi frumuseţea ţarinii cu
Mine este.
13. De voi flămânzi, nu-ţi voi spune ţie, că a Mea este lumea şi
plinirea ei.
14. Oare, voi mânca carne de taur, sau sânge de ţapi voi
bea?
15. Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi împlineşte Celui
Preaînalt făgăduinţele tale.
16. Şi Mă cheamă pe Mine în ziua necazului şi te voi izbăvi şi Mă
vei preaslăvi".
17. Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: "Pentru ce tu istoriseşti
dreptăţile Mele şi iei legământul Meu în gura ta?
18. Tu ai urât învăţătura şi ai lepădat cuvintele Mele înapoia
ta.
19. De vedeai furul, alergai cu el şi cu cel desfrânat partea ta
puneai.
20. Gura ta a înmulţit răutate şi limba ta a împletit
vicleşug.
21. Şezând împotriva fratelui tău cleveteai şi împotriva fiului
maicii tale ai pus sminteală.
22. Acestea ai făcut şi am tăcut, ai cugetat fărădelegea, că voi fi
asemenea ţie; mustra-te-voi şi voi pune înaintea fetei tale
păcatele tale.
23. Înţelegeţi dar acestea cei ce uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva
să vă răpească şi să nu fie cel ce izbăveşte.
24. Jertfa de laudă Mă va slăvi şi acolo este calea în care voi
arăta lui mântuirea Mea".
PSALMUL 50
Al lui David.
l. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea
mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă
curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este
pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept
eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca
Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut
maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale
înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai
vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele
cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele
şterge-le.
11. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept
înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de
la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă
întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi
la Tine se vor întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul
mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda
Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le
vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită
Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se
zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de
tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
PSALMUL 51
Al lui David.
l. Ce te făleşti întru răutate, puternice? Fărădelege toată
ziua, nedreptate a vorbit limba ta; ca un brici ascuţit a făcut
vicleşug.
2. Iubit-ai răutatea mai mult decât bunătatea, nedreptatea mai mult
decât a grăi dreptatea.
3. Iubit-ai toate cuvintele pierzării, limbă vicleană!
4. Pentru aceasta Dumnezeu te va doborî până în sfârşit, te va
smulge şi te va muta din locaşul tău şi rădăcina ta din pământul
celor vii.
5. Vedea-vor drepţii şi se vor teme şi de el vor râde şi vor zice:
"Iată omul care nu şi-a pus pe Dumnezeu ajutorul lui,
6. Ci a nădăjduit în mulţimea bogăţiei sale şi s-a întărit întru
deşertăciunea sa".
7. Dar eu, ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu, am nădăjduit
în mila lui Dumnezeu, în veac şi în veacul veacului.
8. Slăvi-Te-voi în veac, că ai făcut aceasta şi voi aştepta numele
Tău, că bun este înaintea cuvioşilor Tăi.
PSALMUL 52
Al lui David.
1. Zis-a cel nebun întru inima sa: "Nu este Dumnezeu!"
2. Stricatu-s-au şi urâţi s-au făcut întru fărădelegi. Nu este cel
ce face bine.
3. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este
cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu.
4. Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce
face bine, nu este până la unul.
5. Oare, nu vor cunoaşte, toţi cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce
mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea,
6. Pe Domnul nu L-au chemat. Acolo s-au temut de frică unde nu era
frică,
7. Că Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor;
ruşinatu-s-au, că Dumnezeu i-a urgisit pe ei.
8. Cine va da din Sion mântuirea lui Israel? Când va întoarce
Domnul pe cei robiţi ai poporului Său, bucurase-va Iacob şi se va
veseli Israel.
PSALMUL 53
Al lui David.
1. Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea
Ta mă judecă.
2. Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia aminte cuvintele gurii
mele!
3. Că străinii s-au ridicat împotriva mea şi cei tari au căutat
sufletul meu şi n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor.
4. Dar iată, Dumnezeu ajută mie şi Domnul este sprijinul sufletului
meu.
5. Întoarce-va cele rele vrăjmaşilor mei; cu adevărul Tău îi vei
pierde pe ei.
6. De bunăvoie voi jertfi ţie; lăuda-voi numele Tău, Doamne, că
este bun,
7. Că din tot necazul m-ai izbăvit şi spre vrăjmaşii mei a privit
ochiul meu.
PSALMUL 54
Al lui David.
1. Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea şi nu trece cu vederea ruga
mea.
2. Ia aminte spre mine şi mă ascultă; mâhnitu-m-am întru neliniştea
mea şi m-am tulburat de glasul vrăjmaşului şi de necazul
păcătosului.
3. Că a abătut asupra mea fărădelege şi întru mânie m-a
vrăjmăşit.
4. Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica morţii a căzut peste
mine;
5. Teamă şi cutremur au venit asupra mea şi m-a acoperit
întunericul.
6. Şi am zis: Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor şi
să mă odihnesc?
7. Iată m-aş îndepărta fugind şi m-aş sălăşlui în pustiu.
8. Aşteptat-am pe Dumnezeu, Cel ce mă mântuieşte de puţinătatea
sufletului şi de vifor.
9. Nimiceşte-i, Doamne şi împarte limbile lor, că am văzut
fărădelege şi dezbinare în cetate.
10. Ziua şi noaptea o va înconjura pe ea peste zidurile ei;
fărădelege şi osteneală în mijlocul ei şi nedreptate;
11. Şi n-a lipsit din uliţele ei camătă şi vicleşug.
12. Că de m-ar fi ocărât vrăjmaşul, aş fi răbdat;
13. Şi dacă cel ce mă urăşte s-ar fi fălit împotriva mea, m-aş fi
ascuns de el.
14. Iar tu, omule, asemenea mie, căpetenia mea şi cunoscutul
meu,
15. Care împreună cu mine te-ai îndulcit de mâncări, în casa lui
Dumnezeu am umblat în acelaşi gând!
16. Să vină moartea peste ei şi să se coboare în iad de
vii,
17. Căci vicleşug este în locaşurile lor, în mijlocul
lor.
18. Iar eu, către Dumnezeu am strigat, şi Domnul m-a auzit pe
mine.
19. Seara şi dimineaţa şi la amiezi spune-voi, voi vesti, şi va
auzi glasul meu.
20. Izbăvi-va cu pace sufletul meu de cei ce se apropie de mine, că
mulţi erau împotriva mea.
21. Auzi-va Dumnezeu şi-i va smeri pe ei, Cel ce este mai înainte
de veci.
22. Că nu este în ei îndreptare şi nu s-au temut de Dumnezeu.
Întins-au mâinile împotriva aliaţilor lor,
23. Întinat-au legământul Lui. Risipiţi au fost de mânia feţei Lui
şi s-au apropiat inimile lor;
24. Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât untdelemnul, dar ele
sunt săgeţi.
25. Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni; nu va da în veac
clătinare dreptului.
26. Iar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî pe ei în groapa
stricăciunii.
27. Bărbaţii vărsători de sânge şi vicleni nu vor ajunge la
jumătatea zilelor lor; iar eu voi nădăjdui spre Tine,
Doamne.
PSALMUL 55
Al lui David.
1. Mântuieşte-mă, Doamne, că m-a necăjit omul; toată ziua
războindu-se m-a necăjit.
2. Călcatu-m-au vrăjmaşii mei toată ziua, că mulţi sunt cei ce se
luptă cu mine, din înălţime.
3. Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine.
4. În Dumnezeu voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua; în
Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie
omul?
5. Toată ziua cuvintele mele au urât, împotriva mea toate gândurile
lor sunt spre rău.
6. Locui-vor lângă mine şi se vor ascunde; ei vor păzi călcâiul
meu, ca şi cum ar căuta sufletul meu.
7. Pentru nimic nu-i vei mântui pe ei; în mânie popoare vei
sfărâma, Dumnezeule.
8. Viaţa mea am spus-o ţie; pune lacrimile mele înaintea Ta, după
făgăduinţa Ta.
9. Întoarce-se-vor vrăjmaşii mei înapoi, în orice zi Te voi chema.
Iată, am cunoscut că Dumnezeul meu eşti Tu.
10. În Dumnezeu voi lăuda graiul, în Dumnezeu voi lăuda
cuvântul;
11. În Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie
omul?
12. În mine sunt, Dumnezeule, făgăduinţele pe care le voi
aduce laudei Tale,
13. Că ai izbăvit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de
alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor
vii.
PSALMUL 56
Al lui David.
l. Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că spre Tine a
nădăjduit sufletul meu
2. Şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce va trece
fărădelegea.
3. Striga-voi către Dumnezeul Cel Preaînalt, Dumnezeul Care mi-a
făcut bine.
4. Trimis-a din cer şi m-a mântuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă
necăjesc pe mine.
5. Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul
meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat.
6. Fiii oamenilor, dinţii lor sunt arme şi săgeţi şi limba lor
sabie ascuţită.
7. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava
Ta!
8. Curse au gătit sub picioarele mele şi au împilat sufletul
meu;
9. Săpat-au înaintea mea groapă şi au căzut în ea.
10. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Cânta-voi
şi voi lăuda slava Ta.
11. Deşteaptă-te mărirea mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută!
Deştepta-mă-voi dimineaţa.
12. Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi ţie între
neamuri,
13. Că s-a mărit până la cer mila Ta şi până la nori adevărul
Tău.
14. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava
Ta!
PSALMUL 57
Al lui David.
1. De grăiţi într-adevăr dreptate, drept judecaţi, fii ai
oamenilor.
2. Pentru că în inimă fărădelege lucraţi pe pământ, nedreptate
mâinile voastre împletesc.
3. Înstrăinatu-s-au păcătoşii de la naştere, rătăcit-au din
pântece, grăit-au minciuni.
4. Mânia lor după asemănarea şarpelui, ca a unei vipere surde,
care-şi astupă urechile ei,
5. Care nu va auzi glasul descântătoarelor, al vrăjitorului care
vrăjeşte cu iscusinţă.
6. Dumnezeu va zdrobi dinţii lor în gura lor; măselele leilor le-a
sfărâmat Domnul.
7. De nimic se vor face, ca apa care trece; întinde-va arcul Său
până ce vor slăbi.
8. Ca ceara ce se topeşte vor fi nimiciţi; a căzut foc peste ei şi
n-au văzut soarele.
9. Înainte ca spinii voştri să se aprindă, ca pe nişte vii întru
mânie îi va înghiţi pe ei.
10. Veseli-se-va dreptul când va vedea răzbunarea împotriva
necredincioşilor; mâinile lui le va spăla în sângele
păcătosului.
11. Şi va zice omul: "Da, este răsplată pentru cel drept! Da, este
Dumnezeu Care îi judecă pe ei în viată!
PSALMUL 58
Al lui David.
1. Scoate-mă de la vrăjmaşii mei, Dumnezeule, şi de cei ce se
scoală împotriva mea, izbăveşte-mă.
2. Izbăveşte-mă de cei ce lucrează fărădelegea şi de bărbaţii
vărsărilor de sânge mă izbăveşte.
3. Că iată au vânat sufletul meu, stătut-au împotriva mea cei
tari.
4. Nici fărădelegea şi nici păcatul meu nu sunt pricină, Doamne.
Fără de nelegiuire am alergat şi m-am îndreptat spre
Tine;
5. Scoală-Te, întru întâmpinarea mea şi vezi. Şi Tu, Doamne,
Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel,
6. Ia aminte să cercetezi toate neamurile; să nu Te milostiveşti de
toii cei ce lucrează fărădelegea.
7. Întoarce-se-vor spre seară şi vor flămânzi ca un câine şi vor
înconjura cetatea.
8. Iată, vor striga cu gura lor şi sabie în buzele lor, că cine i-a
auzit?
9. Şi Tu, Doamne, vei râde de ei, vei face de nimic toate
neamurile.
10. Puterea mea în Tine o voi păzi, că Tu, Dumnezeule,
sprijinitorul meu eşti. Dumnezeul meu, mila Ta mă va
întâmpina;
11. Dumnezeu îmi va arăta înfrângerea duşmanilor mei.
12. Să nu-i omori pe ei, ca nu cumva să uite legea Ta;
13. Risipeşte-i pe ei cu puterea Ta şi doboară-i pe ei, apărătorul
meu, Doamne.
14. Păcatul gurii lor, cuvântul buzelor lor, să se prindă întru
mândria lor şi de blestemul şi minciuna lor se va duce
vestea.
15. Nimiceşte-i, întru mânia Ta nimiceşte-i, ca să nu mai
fie!
16. Şi vor cunoaşte că Dumnezeu stăpâneşte pe Iacob şi marginile
pământului.
17. Întoarce-se-vor spre seară şi vor flămânzi ca un câine şi vor
înconjura cetatea.
18. Ei se vor risipi să mănânce; iar de nu se vor sătura, vor
murmura.
19. Iar eu voi lăuda puterea Ta şi mă voi bucura dimineaţa de mila
Ta.
20. Că Te-ai făcut sprijinitorul meu şi scăparea mea în ziua
necazului meu.
21. Ajutorul meu eşti, ţie-Ţi voi cânta, că Tu, Dumnezeule,
sprijinitorul meu eşti, Dumnezeul meu, mila mea.
PSALMUL 59
Al lui David.
1. Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi şi ne-ai doborât;
mâniatu-Te-ai şi Te-ai milostivit spre noi.
2. Cutremurat-ai pământul şi l-ai tulburat pe el; vindecă
sfărâmăturile lui, că s-a cutremurat.
3. Arătat-ai poporului Tău asprime, adăpatu-ne-ai pe noi cu vinul
umilinţei.
4. Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca să fugă de la faţa
arcului;
5. Ca să se izbăvească cei iubiţi ai Tăi. Mântuieşte-mă cu dreapta
Ta şi mă auzi.
6. Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Său: "Bucura-Mă-voi şi
voi împărţi Sichemul şi valea Sucot o voi măsura.
7. Al Meu este Galaadul şi al Meu este Manase şi Efraim, tăria
capului Meu,
8. Iuda împăratul Meu; Moab vasul nădejdii Mele.
9. Spre Idumeea voi întinde încălţămintea Mea; Mie cei de alt neam
Mi s-au supus".
10. Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui până la
Idumeea?
11. Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu
vei ieşi Dumnezeule, cu oştirile noastre?
12. Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoţi din necaz, că deşartă este
izbăvirea de la om.
13. Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe
noi.
PSALMUL 60
Al lui David.
l. Auzi, Dumnezeule, cererea mea, ia aminte la rugăciunea
mea!
2. De la marginile pământului către Tine am strigat; când s-a
mâhnit inima mea, pe piatră m-ai înălţat.
3. Povăţuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în faţa
vrăjmaşului.
4. Locui-voi în locaşul Tău în veci; acoperi-mă-voi cu
acoperământul aripilor Tale,
5. Că Tu, Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele; dat-ai moştenire
celor ce se tem de numele Tău.
6. Zile la zilele împăratului adaugă, anii lui din neam în
neam.
7. Rămâne-va în veac înaintea lui Dumnezeu; mila şi adevărul va
păzi.
8. Aşa voi cânta numelui Tău în veacul veacului, ca să împlinesc
făgăduinţele mele zi de zi.
PSALMUL 61
Al lui David.
l. Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El
este mântuirea mea;
2. Pentru că El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu şi
Sprijinitorul meu; nu mă voi clătina mai mult.
3. Până când vă ridicaţi asupra omului? Căutaţi toţi a-l doborî,
socotindu-l ca un zid povârnit şi ca un gard surpat!
4. S-au sfătuit să doboare cinstea mea, alergat-au cu minciună; cu
gura lor mă binecuvântau şi cu inima lor mă blestemau.
5. Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, că de la El vine
răbdarea mea;
6. Că El este Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu, Sprijinitorul meu;
nu mă voi strămuta.
7. În Dumnezeu este mântuirea mea şi slava mea; Dumnezeu este
ajutorul meu şi nădejdea mea este în Dumnezeu.
8. Nădăjduiţi în El toată adunarea poporului; revărsaţi înaintea
Lui inimile voastre, că El este ajutorul nostru.
9. Dar deşertăciune sunt fiii oamenilor, mincinoşi sunt fiii
oamenilor; în balanţă, toţi împreună sunt deşertăciune.
10. Nu nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jefuire nu poftiţi;
bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inima de ea.
11. O dată a grăit Dumnezeu, aceste două lucruri am auzit: că
puterea este a lui Dumnezeu şi a Ta, Doamne, este mila; că Tu vei
răsplăti fiecăruia după faptele lui.
PSALMUL 62
Al lui David.
1. Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut
dis-de-dimineaţă.
2. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul
meu,
3. În pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel
sfânt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta.
4. Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor
lăuda.
5. Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea şi în numele Tău voi ridica
mâinile mele.
6. Ca de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu şi cu buze de
bucurie Te va lăuda gura mea.
7. De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am
cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu
8. Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a
sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.
9. Iar ei în deşert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai
de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei, părţi vulpilor
vor fi.
10. Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce
se jură întru El, că s-a astupat gura celor ce grăiesc
nedreptăţi.
PSALMUL 63
Al lui David.
1. Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ţie; de la frica
vrăjmaşului scoate sufletul meu.
2. Acoperă-mă de adunarea celor ce viclenesc, de mulţimea celor ce
lucrează fărădelege,
3. Care şi-au ascuţit ca sabia limbile lor şi ca nişte săgeţi
aruncă vorbele lor veninoase ca să săgeteze din ascunzişuri pe cel
nevinovat.
4. Fără de veste îl vor săgeta pe el şi nu se vor teme.
Întăritu-s-au în gânduri rele.
5. Grăit-au ca să ascundă curse; spus-au: "Cine ne va vedea pe
noi?"
6. Iscodit-au fărădelegi şi au pierit când le iscodeau,
7. Ca să pătrundă înlăuntrul omului şi în adâncimea inimii
lui.
8. Dar Dumnezeu îi va lovi cu săgeata şi fără de veste îi va răni,
că ei singuri se vor răni cu limbile lor.
9. Tulburatu-s-au toţi cei ce i-au văzut pe ei; şi s-a temut tot
omul.
10. Şi au vestit lucrurile lui Dumnezeu şi faptele Lui le-au
înţeles.
11. Veseli-se-va cel drept de Domnul şi va nădăjdui în El şi se vor
lăuda toţi cei drepţi la inimă.
PSALMUL 64
Al lui David.
1. Ţie Ţi se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion şi Ţie ţi se va
împlini făgăduinţa în Ierusalim.
2. Auzi rugăciunea mea, către Tine tot trupul va veni.
3. Cuvintele celor fără de lege ne-au biruit pe noi şi nelegiuirile
noastre Tu le vei curăţi.
4. Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit; locui-va în
curţile Tale.
5. Umplea-ne-vom de bunătăţile casei Tale; sfânt este locaşul Tău,
minunat în dreptate.
6. Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor
marginilor pământului şi a celor de pe mare departe;
7. Cel ce găteşti munţii cu tăria Ta, încins fiind cu putere; Cel
ce tulburi adâncul mării şi vuietul valurilor ei.
8. Tulbura-se-vor neamurile şi se vor spăimânta cei ce locuiesc
marginile, de semnele Lui; ieşirile dimineţii şi ale serii le vei
veseli.
9. Cercetat-ai pământul şi l-ai adăpat pe el, bogăţiile lui le-ai
înmulţit;
10. Râul lui Dumnezeu s-a umplut de apă; gătit-ai hrana lor, că aşa
este gătirea Ta.
11. Adapă brazdele lui, înmulţeşte roadele lui şi se vor bucura de
picături de ploaie, răsărind.
12. Vei binecuvânta cununa anului bunătăţii Tale şi câmpiile Tale
se vor umple de roade grase.
13. Îngrăşa-se-vor păşunile pustiei şi cu bucurie dealurile se vor
încinge.
14. Îmbrăcatu-s-au păşunile cu oi şi văile vor înmulţi grâul; vor
striga şi vor cânta.
PSALMUL 65
Al lui David.
1. Strigaţi lui Dumnezeu tot pământul. Cântaţi numele Lui; daţi
slavă laudei Lui.
2. Ziceţi lui Dumnezeu: Cât sunt de înfricoşătoare lucrurile Tale!
Pentru mulţimea puterii Tale, Te vor linguşi vrăjmaşii
Tăi.
3. Tot pământul să se închine Ţie şi să cânte ţie, să cânte numelui
Tău.
4. Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, înfricoşător în sfaturi
mai mult decât fiii oamenilor.
5. Cel ce preface marea în uscat, prin râu vor trece cu piciorul.
Acolo ne vom veseli de El,
6. De Cel ce stăpâneşte cu puterea Sa veacul. Ochii Lui spre
neamuri privesc; cei ce se răzvrătesc, să nu se înalţe întru
sine.
7. Binecuvântaţi neamuri pe Dumnezeul nostru şi faceţi să se audă
glasul laudei Lui,
8. Care a dat sufletului meu viaţă şi n-a lăsat să se clatine
picioarele mele.
9. Că ne-ai cercetat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lămurit pe
noi, precum se lămureşte argintul.
10. Prinsu-ne-ai pe noi în cursă; pus-ai necazuri pe umărul
nostru;
11. Ridicat-ai oameni pe capetele noastre, trecut-am prin foc şi
prin apă şi ne-ai scos la odihnă.
12. Intra-voi în casa Ta cu arderi de tot, împlini-voi ţie
făgăduinţele mele,
13. Pe care le-au rostit buzele mele şi le-a grăit gura mea, întru
necazul meu.
14. Arderi de tot grase voi aduce ţie, cu tămâie şi berbeci; Îţi
voi jertfi boi şi ţapi.
15. Veniţi de auziţi toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu şi vă voi
povesti câte a făcut El sufletului meu.
16. Către Dânsul cu gura mea am strigat şi L-am lăudat cu gura
mea.
17. Nedreptate de am avut în inima mea să nu mă audă
Domnul.
18. Pentru aceasta m-a auzit Dumnezeu; luat-a aminte glasul
rugăciunii mele.
19. Binecuvântat este Dumnezeu, Care n-a depărtat rugăciunea mea şi
mila Lui de la mine.
PSALMUL 66
Al lui David.
1. Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvintează,
luminează fala Ta spre noi şi ne miluieşte!
2. Ca să cunoaştem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea
Ta.
3. Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine
popoarele toate!
4. Veselească-se şi să se bucure neamurile, că vei judeca popoarele
cu dreptate şi neamurile pe pământ le vei povătui.
5. Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine
popoarele toate. Pământul şi-a dat rodul său.
6. Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru.
Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, şi să se teamă de Tine toate
marginile pământului.
PSALMUL 67
Al lui David.
1. Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să
fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.
2. Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topeşte ceara de
faţa focului, aşa să piară păcătoşii de la faţa lui
Dumnezeu,
3. Iar drepţii să se bucure şi să se veselească înaintea lui
Dumnezeu, să se desfăteze în veselie.
4. Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi numelui Lui, gătiţi calea Celui ce
străbate pustia, Domnul este numele Lui,
5. Şi vă bucuraţi înaintea Lui. Să se tulbure de faţa Lui, a
Părintelui orfanilor şi a Judecătorului văduvelor.
6. Dumnezeu este în locul cel sfânt al Lui; Dumnezeu aşază pe cei
singuratici în casă,
7. Scoate cu vitejie pe cei legaţi în obezi, la fel pe cei amărâţi,
pe cei ce locuiesc în morminte.
8. Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai
Tu prin pustiu,
9. Pământul s-a cutremurat şi cerurile s-au topit şi Sinaiul s-a
clătinat de la faţa Dumnezeului lui Israel.
10. Ploaie de bunăvoie vei osebi, Dumnezeule, moştenirii Tale. Ea a
slăbit, dar Tu ai întărit-o.
11. Vietăţile Tale locuiesc în ea; întru bunătatea Ta, Dumnezeule,
purtat-ai grijă de cel sărac.
12. Domnul va da cuvântul celor ce vestesc cu putere
multă.
13. Împăratul puterilor, poporului iubit va împărţi
prăzile.
14. Dacă veţi dormi în mijlocul moştenirilor voastre, aripile
voastre argintate vor fi ca ale porumbiţei şi spatele vostru va
străluci ca aurul.
15. Când Împăratul Cel ceresc va împrăştia pe regi în ţara Sa, ei
vor fi albi ca zăpada pe Selmon.
16. Munte al lui Dumnezeu este muntele Vasan, munte de piscuri este
muntele Vasan.
17. Pentru ce, munţi cu piscuri, pizmuiţi muntele în care a
binevoit Dumnezeu să locuiască în el, pentru că va locui în el până
la sfârşit?
18. Carele lui Dumnezeu sunt mii de mii; mii sunt cei ce se bucură
de ele. Domnul în mijlocul lor, pe Sinai, în locaşul Său cel
sfânt.
19. Suitu-Te-ai la înălţime, robit-ai mulţime, luat-ai daruri de la
oameni, chiar şi cu cei răzvrătiţi îngăduiţi au fost să
locuiască.
20. Domnul Dumnezeu este binecuvântat, binecuvântat este Dumnezeu
zi de zi; să sporească între noi, Dumnezeul mântuirii
noastre.
21. Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii şi ale Domnului
Dumnezeu sunt ieşirile morţii.
22. Dar Dumnezeu va sfărâma capetele vrăjmaşilor Săi, creştetul
părului celor ce umblă întru greşelile lor.
23. Zis-a Domnul: "Din Vasan îl voi întoarce, întoarce-voi pe
vrăjmaşii tăi din adâncurile mării,
24. Pentru ca să se afunde piciorul tău în sângele lor şi limba
câinilor tăi în sângele vrăjmaşilor tăi.
25. Văzut-am, Dumnezeule, intrarea Ta, văzut-am intrarea
Dumnezeului şi Împăratului meu în locaşul cel sfânt:
26. Înainte mergeau căpeteniile, după ei cei ce cântau din strune,
în mijloc fecioarele bătând din timpane şi zicând:
27. "În adunări binecuvântaţi pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele
lui Israel!"
28. Acolo era Veniamin cel mai tânăr, în uimire; căpeteniile lui
Iuda, povăţuitorii lor, căpeteniile Zabulonului, căpeteniile
Neftalimului şi ziceau:
29. "Porunceşte, Dumnezeule, puterii Tale; întăreşte Dumnezeule
această lucrare pe care ai făcut-o nouă.
30. Pentru locaşul Tău, din Ierusalim, Îţi vor aduce împăraţii
daruri.
31. Ceartă fiarele din trestii, ceartă taurii adunaţi împotriva
junincilor popoarelor, ca să nu fie depărtaţi cei care au fost
încercaţi ca argintul.
32. Risipeşte neamurile cele ce voiesc războaie". Veni-vor soli din
Egipt; Etiopia va întinde mai înainte la Dumnezeu mâna ei,
zicând:
33. "Împărăţiile pământului cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi
Domnului.
34. Cântaţi Dumnezeului Celui ce S-a suit peste cerul cerului, spre
răsărit; iată va da glasul Său, glas de putere.
35. Daţi slavă lui Dumnezeu! Peste Israel măreţia Lui şi puterea
Lui în nori.
36. Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel;
Însuşi va da putere şi întărire poporului Său. Binecuvântat este
Dumnezeu".
PSALMUL 68
Al lui David.
1. Mântuieşte-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul
meu.
2. Afundatu-m-am în noroiul adâncului, care nu are fund;
3. Intrat-am în adâncurile mării şi furtuna m-a potopit.
4. Ostenit-am strigând, amorţit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei
nădăjduind spre Dumnezeul meu.
5. Înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc
pe mine în zadar.
6. Întăritu-s-au vrăjmaşii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept;
cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit.
7. Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea şi greşelile mele de
la Tine nu s-au ascuns.
8. Să nu fie ruşinaţi, din pricina mea, cei ce Te aşteaptă pe Tine,
Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntaţi pentru mine, cei ce Te
caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel.
9. Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit-a batjocura obrazul
meu.
10. Înstrăinat am fost de fraţii mei şi străin fiilor maicii
mele,
11. Că râvna casei Tale m-a mâncat şi ocările celor ce Te ocărăsc
pe Tine au căzut asupra mea.
12. Şi mi-am smerit cu post sufletul meu şi mi-a fost spre ocară
mie.
13. Şi m-am îmbrăcat cu sac şi am ajuns pentru ei de
batjocură.
14. Împotriva mea grăiau cei ce şedeau în porţi şi despre mine
cântau cei ce beau vin.
15. Iar eu întru rugăciunea mea către Tine, Doamne, am strigat la
timp bine-plăcut.
16. Dumnezeule, întru mulţimea milei Tale auzi-mă, întru adevărul
milei Tale.
17. Mântuieşte-mă din noroi, ca să nu mă afund; izbăveşte-mă de cei
ce mă urăsc şi din adâncul apelor,
18. Ca să nu mă înece vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul,
nici să-şi închidă peste mine adâncul gura lui.
19. Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulţimea
îndurărilor Tale caută spre mine.
20. Să nu-ţi întorci fala Ta de la credinciosul Tău, când mă
necăjesc. Degrabă mă auzi.
21. Ia aminte la sufletul meu şi-l mântuieşte pe el; din mâinile
vrăjmaşilor mei izbăveşte-mă,
22. Că Tu cunoşti ocara mea şi ruşinea mea şi înfruntarea
mea;
23. Înaintea Ta sunt toţi cei ce mă necăjesc. Zdrobit a fost
sufletul meu de ocări şi necaz,
24. Şi am aşteptat pe cel ce m-ar milui şi nu era şi pe cei ce m-ar
mângâia şi nu i-am aflat.
25. Şi mi-au dat spre mâncarea mea fiere şi în setea mea m-au
adăpat cu oţet.
26. Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire şi
sminteală;
27. Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă şi spinarea lor pururea
o gârboveşte;
28. Varsă peste ei urgia Ta şi mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe
ei;
29. Facă-se curtea lor pustie şi în locaşurile lor să nu fie
locuitori;
30. Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit şi au înmulţit
durerea rănilor lui.
31. Adaugă fărădelege la fărădelegea lor şi să nu intre întru
dreptatea Ta;
32. Şterşi să fie din cartea celor vii şi cu cei drepţi să nu se
scrie.
33. Sărac şi îndurerat sunt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă
sprijinească!
34. Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cântare şi-L voi preamări
pe El cu laudă;
35. Şi-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât viţelul tânăr,
căruia îi cresc coarne şi unghii.
36. Să râdă săracii şi să se veselească; cântaţi lui Dumnezeu şi
viu va fi sufletul vostru!
37. Că a auzit pe cei săraci Domnul şi pe cei ferecaţi în obezi ai
Săi nu i-a urgisit.
38. Să-L laude pe El cerurile şi pământul, marea şi toate câte se
târăsc în ea.
39. Că Dumnezeu va mântui Sionul şi se vor zidi cetăţile lui Iuda
şi vor locui acolo şi-l vor moşteni pe el;
40. Şi seminţia credincioşilor Lui îl va stăpâni pe el şi cei ce
iubesc numele Lui vor locui m el.
PSALMUL 69
Al lui David.
1. Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuţi
mie grăbeşte-Te!
2. Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul
meu;
3. Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie
rele;
4. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: "Bine,
bine!"
5. Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe
Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta:
"Slăvit să fie Domnul!"
6. Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă!
7. Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu
zăbovi!
PSALMUL 70
Al lui David.
1. Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în
veac.
2. Întru dreptatea Ta, izbăveşte-mă şi mă scoate, pleacă urechea Ta
către mine şi mă mântuieşte.
3. Fii mie Dumnezeu apărător şi loc întărit, ca să mă
mântuieşti,
4. Că întărirea şi scăparea mea eşti Tu.
5. Dumnezeul meu, izbăveşte-mă din mâna păcătosului, din mâna
călcătorului de lege şi a celui ce face strâmbătate,
6. Că Tu eşti aşteptarea mea, Doamne; Domnul este nădejdea mea din
tinereţile mele.
7. Întru Tine m-am întărit din pântece; din pântecele maicii mele
Tu eşti acoperitorul meu; întru Tine este lauda mea
pururea.
8. Ca o minune m-am făcut multora, iar Tu eşti ajutorul meu cel
tare.
9. Să se umple gura mea de lauda Ta, ca să laud slava Ta, toată
ziua mare cuviinţa Ta.
10. Nu mă lepăda la vremea bătrâneţilor; când va lipsi tăria mea,
să nu mă laşi pe mine.
11. Că au zis vrăjmaşii mei mie şi cei ce păzesc sufletul meu s-au
sfătuit împreună,
12. Zicând: Dumnezeu l-a părăsit pe el, urmăriţi-l şi-l prindeţi pe
el, că nu este cel ce izbăveşte.
13. Dumnezeule, nu Te depărta de la mine; Dumnezeul meu, spre
ajutorul meu ia aminte!
14. Să se ruşineze şi să piară cei ce defăimează sufletul meu, să
se îmbrace cu ruşine şi înfruntare cei ce caută să-mi facă
rău.
15. Iar eu pururea voi nădăjdui spre Tine şi voi înmulţi lauda
Ta.
16. Gura mea va vesti dreptatea Ta, toată ziua mântuirea Ta, al
căror nume nu-l cunosc.
17. Intra-voi întru puterea Domnului; Doamne, îmi voi aduce aminte
numai de dreptatea Ta.
18. Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţile mele şi eu şi astăzi
vestesc minunile Tale.
19. Până la bătrâneţe şi cărunteţe,
20. Dumnezeule, să nu mă părăseşti,
21. Ca să vestesc braţul Tău la tot neamul ce va să vină,
22. Puterea Ta şi dreptatea Ta, Dumnezeule, până la cele înalte,
măreţiile pe care le-ai făcut. Dumnezeule, cine este asemenea
Ţie?
23. Multe necazuri şi rele ai trimis asupra mea, dar întorcându-Te
mi-ai dat viaţă şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai
scos.
24. Înmulţit-ai spre mine mărirea Ta şi întorcându-Te m-ai mângâiat
şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos.
25. Că eu voi lăuda cu instrumente de cântare adevărul Tău,
Dumnezeule, cânta-voi ţie din alăută, Sfântul lui Israel.
26. Bucura-se-vor buzele mele când voi cânta ţie şi sufletul meu pe
care l-ai mântuit.
27. Încă şi limba mea toată ziua va rosti dreptatea Ta, când vor fi
ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută să-mi facă rău.
PSALMUL 71
Al lui David.
l. Dumnezeule, judecata Ta dă-o împăratului şi dreptatea Ta
fiului împăratului,
2. Ca să judece pe poporul Tău cu dreptate şi pe săracii Tăi cu
judecată.
3. Să aducă munţii pace poporului Tău şi dealurile
dreptate.
4. Judeca-va pe săracii poporului şi va milui pe fiii săracilor şi
va umili pe clevetitor.
5. Şi se vor teme de Tine cât va fi soarele şi cât va fi luna din
neam în neam.
6. Pogorâ-se-va ca ploaia pe lână şi ca picăturile ce cad pe
pământ.
7. Răsări-va în zilele lui dreptatea şi mulţimea păcii, cât va fi
luna.
8. Şi va domni de la o mare până la alta şi de la râu până la
marginile lumii.
9. Înaintea lui vor îngenunchia etiopienii şi vrăjmaşii lui ţărâna
vor linge.
10. Împăraţii Tarsisului şi insulele daruri vor aduce, împăraţii
arabilor şi ai reginei Saba prinoase vor aduce.
11. Şi se vor închina lui toţi împăraţii pământului, toate
neamurile vor sluji lui.
12. Că a izbăvit pe sărac din mâna celui puternic şi pe sărmanul
care n-avea ajutor.
13. Va avea milă de sărac şi de sărman şi sufletele săracilor va
mântui;
14. De camătă şi de asuprire va scăpa sufletele lor şi scump va fi
numele lor înaintea lui.
15. Şi va fi viu şi se va da lui din aurul Arabiei şi se vor ruga
pentru el pururea; toată ziua îl vor binecuvânta pe el.
16. Fi-va belşug de pâine pe pământ până-n vârful munţilor; pomii
roditori se vor înălţa ca cedrii Libanului; şi vor înflori cei din
cetate ca iarba pământului.
17. Numele lui va dăinui pe vecie; cât va fi soarele va fi pomenit
numele lui.
18. Se vor binecuvânta întru el toate seminţiile pământului, toate
neamurile îl vor ferici pe el.
19. Binecuvântat este Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel,
singurul Care face minuni.
20. Binecuvântat este numele slavei Lui în veac şi în veacul
veacului.
21. Tot pământul se va umple de slava Lui. Amin. Amin.
PSALMUL 72
Al lui Asaf.
1. Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepţi la
inimă.
2. Iar mie, puţin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin a
fost de nu s-au poticnit paşii mei.
3. Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea
păcătoşilor.
4. Că n-au necazuri până la moartea lor şi tari sunt când lovesc
ei.
5. De osteneli omeneşti n-au parte şi cu oamenii nu sunt
biciuiţi.
6. Pentru aceea îi stăpâneşte pe ei mândria şi se îmbracă cu
nedreptatea şi silnicia.
7. Din răutatea lor iese nedreptatea şi cugetele inimii lor ies la
iveală.
8. Gândesc şi vorbesc cu vicleşug, nedreptate grăiesc de
sus.
9. Până la cer ridică gura lor şi cu limba lor străbat
pământul.
10. Pentru aceasta poporul meu se ia după ei şi găseşte că ei sunt
plini de zile bune
11. Şi zice: "Cum? ştie aceasta Dumnezeu? Are cunoştinţă Cel
Preaînalt?
12. Iată, aceştia sunt păcătoşi şi sunt îndestulaţi. Veşnic sunt
bogaţi".
13. Iar eu am zis: "Deci, în deşert am fost drept la inimă şi mi-am
spălat întru cele nevinovate mâinile mele,
14. Că am fost lovit toată ziua şi mustrat în fiecare
dimineaţă".
15. Dacă aş fi grăit aşa, iată aş fi călcat legământul neamului
fiilor Tăi.
16. Şi mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este
înaintea mea.
17. Până ce am intrat în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu şi am
înţeles sfârşitul celor răi:
18. Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborât
când se înălţau.
19. Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din
pricina nelegiuirii lor.
20. Ca visul celui ce se deşteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul
lor de nimic l-ai făcut.
21. De aceea s-a bucurat inima mea şi rărunchii mei s-au
potolit.
22. Că eram fără de minte şi nu ştiam; ca un dobitoc eram înaintea
Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine.
23. Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai
povăţuit şi cu slavă m-ai primit.
24. Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am
dorit pe pământ?
25. Stinsu-s-a inima mea şi trupul meu, Dumnezeul inimii mele şi
partea mea, Dumnezeule, în veac.
26. Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe
tot cel ce se leapădă de Tine.
27. Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul
nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei
Sionului.
PSALMUL 73
Al lui Asaf.
l. Pentru ce m-ai lepădat, Dumnezeule, până în sfârşit?
Aprinsu-s-a inima Ta peste oile păşunii Tale.
2. Adu-ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai câştigat de la
început.
3. Izbăvit-ai toiagul moştenirii Tale, muntele Sionului, acesta în
care ai locuit.
4. Ridică mâinile Tale împotriva mândriilor lor, până la sfârşit,
că rău a făcut vrăjmaşul în locul cel sfânt al Tău.
5. Şi s-au fălit cei ce Te urăsc pe Tine în mijlocul locului de
prăznuire al Tău, pus-au semnele lor drept semne;
6. Sfărâmat-au intrarea cea de deasupra.
7. Ca în codru cu topoarele au tăiat uşile locaşului Tău, cu
topoare şi ciocane l-au sfărâmat.
8. Ars-au cu foc locaşul cel sfânt al Tău, până la pământ;
spurcat-au locul numelui Tău.
9. Zis-au în inima lor împreună cu neamul lor: "Veniţi să ardem
toate locurile de prăznuire ale lui Dumnezeu de pe
pământ".
10. Semnele noastre nu le-am văzut; nu mai este profet şi pe noi nu
ne va mai cunoaşte.
11. Până când, Dumnezeule, Te va ocărî vrăjmaşul, până când va huli
potrivnicul numele Tău, până în sfârşit?
12. Pentru ce întorci mâna Ta şi dreapta Ta din sânul Tău, până în
sfârşit?
13. Dar Dumnezeu, Împăratul nostru înainte de veac, a făcut
mântuire în mijlocul pământului.
14. Tu ai despărţit, cu puterea Ta, marea; Tu ai zdrobit capetele
balaurilor din apă;
15. Tu ai sfărâmat capul balaurului; datu-l-ai pe el mâncare
popoarelor pustiului.
16. Tu ai deschis izvoare şi pâraie; Tu ai secat râurile
Itanului.
17. A Ta este ziua şi a Ta este noaptea. Tu ai întocmit lumina şi
soarele.
18. Tu ai făcut toate marginile pământului; vara şi primăvara Tu
le-ai zidit.
19. Adu-Ţi aminte de aceasta: Vrăjmaşul a ocărât pe Domnul şi
poporul cel fără de minte a hulit numele Tău.
20. Să nu dai fiarelor sufletul ce Te laudă pe Tine; sufletele
săracilor Tăi să nu le uiţi până în sfârşit.
21. Caută spre legământul Tău, că s-au umplut ascunzişurile
pământului de locuinţele fărădelegilor.
22. Să nu se întoarcă ruşinat cel umilit; săracul şi sărmanul şă
laude numele Tău.
23. Scoală-Te, Dumnezeule, apără pricina Ta; adu-Ţi aminte de ocara
de fiecare zi, cu care Te necinsteşte cel fără de minte.
24. Nu uita strigătul vrăjmaşilor Tăi! Răzvrătirea celor ce Te
urăsc pe Tine se urcă pururea spre Tine.
PSALMUL 74
Al lui Asaf.
l. Lăuda-Te-vom pe Tine, Dumnezeule, lăuda-Te-vom şi vom chema
numele Tău.
2. Voi spune toate minunile Tale. "Când va fi vremea, zice Domnul,
cu dreptate voi judeca.
3. Cutremuratu-s-a pământul şi toţi cei ce locuiesc pe el; Eu am
întărit stâlpii lui".
4. Şi am zis celor fără de lege: "Nu faceţi fărădelege!" şi
păcătoşilor: "Nu înălţaţi fruntea!
5. Nu ridicaţi la înălţime fruntea voastră, să nu grăiţi nedreptate
împotriva lui Dumnezeu".
6. Că nici de la răsărit, nici de la apus, nici din munţii pustiei,
nu vine ajutorul;
7. Ci Dumnezeu este judecătorul; pe unul îl smereşte şi pe altul îl
înalţă.
8. Paharul este în mâna Domnului, plin cu vin curat bine-mirositor,
şi îl trece de la unul la altul, dar drojdia lui nu s-a vărsat; din
ea vor bea toţi păcătoşii pământului.
9. Iar eu mă voi bucura în veac, cânta-voi Dumnezeului lui
Iacob.
10. Şi toate frunţile păcătoşilor voi zdrobi şi se va înălţa
fruntea dreptului.
PSALMUL 75
Al lui Asaf.
l. Cunoscut este în Iudeea Dumnezeu; în Israel mare este numele
Lui.
2. Că s-a făcut în Ierusalim locul Lui şi locaşul Lui în
Sion.
3. Acolo a zdrobit tăria arcurilor, arma şi sabia şi
războiul.
4. Tu luminezi minunat din munţii cei veşnici.
5. Tulburatu-s-au toţi cei nepricepuţi la inimă, dormit-au somnul
lor şi toţi cei războinici nu şi-au mai găsit mâinile.
6. De certarea Ta, Dumnezeule al lui Iacob, au încremenit călăreţii
pe cai.
7. Tu înfricoşător eşti şi cine va sta împotriva mâniei
Tale?
8. Din cer ai făcut să se audă judecată; pământul s-a temut şi s-a
liniştit,
9. Când s-a ridicat la judecată Dumnezeu, ca să mântuiască pe toţi
blânzii pământului.
10. Că gândul omului Te va lăuda şi amintirea gândului Te va
prăznui.
11. Faceţi făgăduinţe şi le împliniţi Domnului Dumnezeului vostru.
Toţi cei dimprejurul Lui vor aduce daruri
12. Celui înfricoşător şi Celui ce ia duhurile căpeteniilor, Celui
înfricoşător împăraţilor pământului.
PSALMUL 76
Al lui Asaf.
1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către
Dumnezeu şi a căutat spre mine.
2. în ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat; chiar şi noaptea
mâinile mele stau întinse înaintea Lui şi n-am slăbit; sufletul n-a
vrut să se mângâie.
3. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m-am cutremurat; gândit-am şi
a slăbit duhul meu.
4. Ochii mei au luat-o înainte, treji; tulburatu-m-am şi n-am
grăit.
5. Gândit-am la zilele cele de demult şi de anii cei veşnici mi-am
adus aminte şi cugetam;
6. Noaptea în inima mea gândeam şi se frământa duhul meu
zicând:
7. Oare, în veci mă va lepăda Domnul şi nu va mai binevoi în
mine?
8. Oare, până în sfârşit mă va lipsi de mila Lui, din neam în
neam?
9. Oare, va uita să Se milostivească Dumnezeu? Sau va închide în
mâinile Lui îndurările Sale?
10. Şi am zis: Acum am început să înţeleg; aceasta este schimbarea
dreptei Celui Preaînalt.
11. Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului şi-mi voi aduce aminte
de minunile Tale, dintru început.
12. Şi voi cugeta la toate lucrurile Tale şi la faptele Tale mă voi
gândi.
13. Dumnezeule, în sfinţenie este calea Ta. Cine este Dumnezeu mare
ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni!
14. Cunoscută ai făcut între popoare puterea Ta. Izbăvit-ai cu
braţul Tău poporul Tău, pe fiii lui Iacob şi ai lui
Iosif.
15. Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele şi s-au
spăimântat şi s-au tulburat adâncurile.
16. Glas au dat norii că săgeţile Tale trec.
17. Glasul tunetului Tău în vârtej, luminat-au fulgerele Tale
lumea, clătinatu-s-a şi s-a cutremurat pământul.
18. În mare este calea Ta şi cărările Tale în ape multe şi urmele
Tale nu se vor cunoaşte.
19. Povăţuit-ai ca pe nişte oi pe poporul Tău, cu mâna lui Moise şi
a lui Aaron.
PSALMUL 77
Al lui Asaf.
1. Luaţi aminte, poporul meu, la legea mea, plecaţi urechile
voastre spre graiurile gurii mele.
2. Deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru
început,
3. Câte am auzit şi am cunoscut şi câte părinţii noştri ne-au
învăţat.
4. Nu s-au ascuns de la fiii lor, din neam în neam,
5. Vestind laudele Domnului şi puterile Lui şi minunile pe care
le-a făcut.
6. Şi a ridicat mărturie în Iacob şi lege a pus în
Israel.
7. Câte a poruncit părinţilor noştri ca să le arate pe ele fiilor
lor, ca să le cunoască neamul ce va să vină,
8. Fiii ce se vor naşte şi se vor ridica, şi le vor vesti fiilor
lor,
9. Ca să-şi pună în Dumnezeu nădejdea lor şi să nu uite
binefacerile lui Dumnezeu şi poruncile Lui să le ţină,
10. Ca să nu fie ca părinţii lor neam îndărătnic şi
răzvrătit,
11. Neam care nu şi-a îndreptat inima sa şi nu şi-a încredinţat lui
Dumnezeu duhul său.
12. Fiii lui Efraim, arcaşi înarmaţi, întors-au spatele, în zi de
război.
13. N-au păzit legământul lui Dumnezeu şi în legea Lui n-au v rut
să umble.
14. Şi au uitat facerile Lui de bine şi minunile Lui, pe care le-a
arătat lor,
15. Minunile pe care le-a făcut înaintea părinţilor lor, în
pământul Egiptului, în câmpia Taneos.
16. Despicat-a marea şi i-a trecut pe ei; stătut-au apele ca un
zid;
17. Povăţuitu-i-a pe ei cu nor ziua şi toată noaptea cu lumină de
foc;
18. Despicat-a piatră în pustie şi i-a adăpat pe ei cu bogăţie de
apă.
19. Scos-a apă din piatră şi au curs apele ca nişte
râuri.
20. Dar ei încă au greşit înaintea Lui, amărât-au pe Cel Preaînalt,
în loc fără de apă.
21. Şi au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare
sufletelor lor.
22. Şi au grăit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: "Va putea, oare,
Dumnezeu să gătească masă în pustiu?"
23. - Pentru că a lovit piatra şi au curs ape şi pâraiele s-au
umplut de apă.
24. "Oare, va putea da şi pâine, sau va putea întinde masă
poporului Său?"
25. Pentru aceasta a auzit Domnul şi S-a mâniat şi foc s-a aprins
peste Iacob şi mânie s-a suit peste Israel.
26. Căci n-au crezut în Dumnezeu, nici n-au nădăjduit în izbăvirea
Lui.
27. Şi a poruncit norilor de deasupra şi uşile cerului le-a
deschis
28. Şi a plouat peste ei mană de mâncare şi pâine cerească le-a dat
lor.
29. Pâine îngerească a mâncat omul; bucate le-a trimis lor din
destul.
30. Poruncit-a El, din cer, vânt dinspre răsărit şi a adus cu
puterea Lui vânt dinspre miazăzi.
31. Şi a plouat peste ei ca pulberea cărnuri şi ca nisipul mării
păsări zburătoare.
32. Şi au căzut în mijlocul taberei lor, împrejurul corturilor
lor.
33. Şi au mâncat şi s-au săturat foarte şi pofta lor şi-au
împlinit-o.
34. Nimic nu le lipsea din cele ce pofteau şi mâncarea le era încă
în gura lor,
35. Când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat peste ei şi a ucis pe cei
sătui ai lor şi pe cei aleşi ai lui Israel i-a doborât.
36. Cu toate acestea încă au mai păcătuit şi n-au crezut în
minunile Lui.
37. Şi s-au stins în deşertăciune zilele lor şi anii lor
degrabă.
38. Când îi ucidea pe ei, Îl căutau şi se întorceau şi reveneau la
Dumnezeu.
39. Şi şi-au adus aminte că Dumnezeu este ajutorul lor şi Dumnezeul
Cel Preaînalt este izbăvitorul lor.
40. Dar L-au înşelat pe El, cu gura lor şi cu limba lor L-au
minţit.
41. În inima lor n-au fost drepţi cu El, nici n-au crezut în
legământul Lui.
42. Iar El este îndurător, va curăţi păcatele şi nu-i va
nimici.
43. Îşi va întoarce de multe ori mânia Lui şi nu va aprinde toată
urgia Lui.
44. Şi-a adus aminte că trup sunt ei, suflare ce trece şi nu se mai
întoarce.
45. De câte ori L-au amărât în pustiu, L-au mâniat în pământ fără
de apă?
46. Şi s-au întors şi au ispitit pe Dumnezeu şi pe Sfântul lui
Israel L-au întărâtat.
47. Nu şi-au adus aminte de braţul Lui, de ziua în care i-a izbăvit
pe ei din mâna asupritorului.
48. Că a făcut în Egipt semnele Lui şi minunile Lui în câmpia
Taneos:
49. El a prefăcut în sânge râurile lor şi apele lor, ca să nu
bea.
50. El a trimis asupra lor tăuni şi i-a mâncat pe ei; şi broaşte şi
i-a prăpădit pe ei.
51. Dat-a stricăciunii rodul lor şi ostenelile lor,
lăcustelor.
52. Bătut-a cu grindină via lor şi duzii lor cu piatră.
53. Dat-a grindinii dobitoacele lor şi averea lor
focului.
54. Trimis-a asupra lor urgia mâniei Lui; mânie, urgie şi necaz
trimis-a prin îngeri nimicitori.
55. Făcut-a cale mâniei Lui; n-a cruţat de moarte sufletele lor şi
dobitoacele lor morţii le-a dat.
56. Lovit-a pe toţi cei întâi-născuţi din Egipt, pârga ostenelilor
lor, în locaşurile lui Ham.
57. Ridicat-a ca pe nişte oi pe poporul Său şi i-ţa dus pe ei, ca
pe o turmă, în pustiu.
58. Povăţuitu-i-a pe ei cu nădejde şi nu s-au înfricoşat şi pe
vrăjmaşii lor i-a acoperit marea.
59. Dusu-i-a pe ei la hotarul sfinţeniei Lui, muntele pe care l-a
dobândit dreapta Lui.
60. Izgonit-a dinaintea lor neamuri şi le-a dat lor prin sorţi
pământul de moştenire;
61. Şi a aşezat în corturile lor seminţiile lui Israel.
62. Dar ei au ispitit şi au amărât pe Dumnezeul Cel Preaînalt şi
poruncile Lui nu le-au păzit.
63. Şi s-au întors şi au călcat legământul ca şi părinţii lor,
întorsu-s-au ca un arc strâmb.
64. Şi L-au mâniat pe El cu înălţimile lor şi cu idolii lor L-au
întărâtat pe El.
65. Auzit-a Dumnezeu şi S-a mâniat şi a urgisit foarte pe
Israel.
66. A lepădat cortul Său din Şilo, locaşul Lui, în care a locuit
printre oameni.
67. Şi a robit tăria lor şi frumuseţea lor a dat-o în mâinile
vrăjmaşului.
68. Şi a dat sabiei pe poporul Său şi de moştenirea Lui n-a ţinut
seama.
69. Pe tinerii lor i-a mistuit focul şi fecioarele lor n-au fost
înconjurate cu cinste.
70. Preoţii lor de sabie au căzut şi văduvele lor nu vor
plânge.
71. Şi S-a deşteptat Domnul ca cel ce doarme, ca un viteaz ameţit
de vin,
72. Şi a lovit din spate pe vrăjmaşii Săi; ocară veşnică le-a dat
lor.
73. Şi a lepădat cortul lui Iosif şi seminţia lui Efraim n-a
ales-o;
74. Ci a ales seminţia lui Iuda, Muntele Sion, pe care l-a
iubit.
75. Şi a zidit locaşul Său cel sfânt, ca înălţimea cerului; pe
pământ l-a întemeiat pe el în veac.
76. Şi a ales pe David robul Său şi l-a luat pe el de la turmele
oilor.
77. De lângă oile ce nasc l-a luat pe el, ca să pască pe Iacob,
poporul Său, şi pe Israel, moştenirea Sa.
78. Şi i-a păscut pe ei întru nerăutatea inimii lui şi în
priceperea mâinii lui i-a povăţuit pe ei.
PSALMUL 78
Al lui Asaf.
1. Dumnezeule, intrat-au neamurile în moştenirea Ta, pângărit-au
locaşul Tău cel sfânt, făcut-au din Ierusalim ruină.
2. Pus-au cadavrele robilor Tăi mâncare păsărilor cerului,
trupurile celor cuvioşi ai Tăi, fiarelor pământului.
3. Vărsat-au sângele lor ca apa împrejurul Ierusalimului şi nu era
cine să-i îngroape.
4. Făcutu-ne-am ocară vecinilor noştri, batjocură şi râs celor
dimprejurul nostru.
5. Până când, Doamne, Te vei mânia până în sfârşit? Până când se va
aprinde ca focul mânia Ta?
6. Varsă mânia Ta peste neamurile care nu Te cunosc şi peste
împărăţiile care n-au chemat numele Tău.
7. Că au mâncat pe Iacob şi locul lui l-au pustiit.
8. Să nu pomeneşti fărădelegile noastre cele de demult; degrabă să
ne întâmpine pe noi îndurările Tale, că am sărăcit
foarte.
9. Ajută-ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slava
numelui Tău; Doamne, izbăveşte-ne pe noi şi curăţeşte păcatele
noastre pentru numele Tău.
10. Ca nu cumva să zică neamurile: "Unde este Dumnezeul lor?" Să se
cunoască între neamuri, înaintea ochilor noştri,
11. Răzbunarea sângelui vărsat, al robilor Tăi; să intre înaintea
Ta suspinul celor ferecaţi.
12. După măreţia braţului Tău, păzeşte pe fiii celor
omorâţi.
13. Răsplăteşte vecinilor noştri de şapte ori, în sânul lor, ocara
lor cu care Te-au ocărât pe Tine, Doamne.
14. Iar noi, poporul Tău şi oile păşunii Tale, mărturisi-ne-vom
ţie, în veac, din neam în neam vom vesti lauda Ta.
PSALMUL 79
Al lui Asaf.
1. Cel ce paşti pe Israel, ia aminte! Cel ce povăţuieşti ca pe o
oaie pe Iosif,
2. Cel ce şezi pe heruvimi, arată-Te înaintea lui Efraim şi
Veniamin şi Manase.
3. Deşteaptă puterea Ta şi vino să ne mântuieşti pe noi.
4. Dumnezeule, întoarce-ne pe noi şi arată faţa Ta, şi ne vom
mântui!
5. Doamne, Dumnezeul puterilor, până când Te vei mânia de ruga
robilor Tăi?
6. Ne vei hrăni pe noi cu pâine de lacrimi şi ne vei adăpa cu
lacrimi, peste măsură?
7. Pusu-ne-ai în ceartă cu vecinii noştri şi vrăjmaşii noştri ne-au
batjocorit pe noi.
8. Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne pe noi şi arată faţa Ta
şi ne vom mântui.
9. Via din Egipt ai mutat-o; izgonit-ai neamuri şi ai răsădit-o pe
ea.
10. Cale ai făcut înaintea ei şi ai răsădit rădăcinile ei şi s-a
umplut pământul.
11. Umbra ei şi mlădiţele ei au acoperit cedrii lui
Dumnezeu.
12. Întins-a viţele ei până la mare şi până la râu lăstarele
ei.
13. Pentru ce ai dărâmat gardul ei şi o culeg pe ea toţi cei ce
trec pe cale?
14. A stricat-o pe ea mistreţul din pădure şi porcul sălbatic a
păscut-o pe ea.
15. Dumnezeul puterilor, întoarce-Te dar, caută din cer şi vezi şi
cercetează via aceasta,
16. Şi o desăvârşeşte pe ea, pe care a sădit-o dreapta Ta, şi pe
fiul omului pe care l-ai întărit ţie.
17. Arsă a fost în foc şi smulsă, dar de cercetarea feţei Tale ei
vor pieri.
18. Să fie mâna Ta peste bărbatul dreptei Tale şi peste fiul omului
pe care l-ai întărit ţie.
19. Şi nu ne vom depărta de Tine; ne vei da viaţă şi numele Tău vom
chema.
20. Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne pe noi şi arată faţa
Ta şi ne vom mântui.
PSALMUL 80
Al lui Asaf.
1. Bucuraţi-vă de Dumnezeu, ajutorul nostru; strigaţi
Dumnezeului lui Iacob!
2. Cântaţi psalmi şi bateţi din timpane; cântaţi dulce din psaltire
şi din alăută!
3. Sunaţi din trâmbiţă, la lună nouă, în ziua cea binevestită a
sărbătorii noastre!
4. Că poruncă pentru Israel este şi orânduire a Dumnezeului lui
Iacob. Mărturie a pus în Iosif, când a ieşit din pământul
Egiptului, şi a auzit limba pe care n-o ştia:
5. "Luat-am sarcina de pe umerii lui, că mâinile lui au robit la
coşuri.
6. Întru necaz M-ai chemat şi te-am izbăvit, te-am auzit în
mijlocul furtunii şi te-am cercat la apa certării.
7. Ascultă, poporul Meu, şi-ţi voi mărturisi ţie, Israele: De Mă
vei asculta pe Mine,
8. Nu vei avea alt Dumnezeu, nici nu te vei închina la dumnezeu
străin,
9. Că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Cel ce te-am scos din pământul
Egiptului. Deschide gura şi o voi umple pe ea.
10. Dar na ascultat poporul Meu glasul Meu şi Israel n-a căutat la
Mine.
11. Şi i-am lăsat să umble după dorinţele inimilor lor şi au mers
după cugetele lor.
12. De M-ar fi ascultat poporul Meu, de ar fi umblat Israel în
căile Mele,
13. I-aş fi supus de tot pe vrăjmaşii lor şi aş fi pus mâna Mea pe
asupritorii lor.
14. Vrăjmaşii Domnului L-au minţit pe El, dar le va veni timpul
lor, în veac.
15. Că Domnul i-a hrănit pe ei din griul cel mai ales şi cu miere
din stâncă i-a săturat pe ei".
PSALMUL 81
Al lui Asaf.
1. Dumnezeu a stat în dumnezeiască adunare şi în mijlocul
dumnezeilor va judeca.
2. Până când veţi judeca cu nedreptate şi la feţele păcătoşilor
veţi căuta?
3. Judecaţi drept pe orfan şi pe sărac şi faceţi dreptate celui
smerit, celui sărman.
4. Mântuiţi pe cel sărman şi pe cel sărac; din mina păcătosului,
izbăviţi-i.
5. Dar ei n-au cunoscut, nici n-au priceput, ci în întuneric umblă;
stricase-vor toate rânduielile pământului.
6. Eu am zis: "Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui
Preaînalt".
7. Dar voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul din căpetenii
cădeţi.
8. Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul, că toate neamurile sunt
ale Tale.
PSALMUL 82
Al lui Asaf.
l. Dumnezeule, cine se va asemăna ţie? Să nu taci, nici să Te
linişteşti, Dumnezeule!
2. Că iată, vrăjmaşii Tăi s-au întărâtat şi cei ce Te urăsc au
ridicat capul.
3. Împotriva poporului Tău au lucrat cu vicleşug şi s-au sfătuit
împotriva sfinţilor Tăi.
4. Zis-au: "Veniţi să-i pierdem pe ei dintre neamuri şi să nu se
mai pomenească numele lui Israel".
5. Că s-au sfătuit într-un gând împotriva lui. Împotriva Ta
legământ au făcut:
6. Locaşurile Idumeilor şi Ismaelitenii, Moabul şi
Agarenii,
7. Gheval şi Amon şi Amalic şi cei de alt neam, cu cei ce locuiesc
în Tir.
8. Că şi Asur a venit împreună cu ei, ajutat-au fiilor lui
Lot.
9. Fă-le lor ca lui Madian şi lui Sisara şi ca lui Iavin, la râul
Chişon.
10. Pierit-au în Endor; făcutu-s-au ca gunoiul pe pământ.
11. Pune pe căpeteniile lor ca pe Oriv şi Zev şi Zevel şi Salmana,
pe toate căpeteniile lor, care au zis: "Să moştenim noi
jertfelnicul lui Dumnezeu".
12. Dumnezeul meu, pune-i pe ei ca o roată, ca trestia în faţa
vântului,
13. Ca focul care arde pădurea, ca văpaia care arde
munţii,
14. Aşa alungă-i pe ei, în viforul Tău şi în urgia Ta.
15. Umple feţele lor de ocară şi vor căuta faţa Ta,
Doamne.
16. Să se ruşineze şi să se tulbure în veacul veacului şi să fie
înfruntaţi şi să piară.
17. şi să cunoască ei că numele Tău este Domnul. Tu singur eşti Cel
Preaînalt peste tot pământul.
PSALMUL 83
Al fiilor lui Core.
l. Cât de iubite sunt locaşurile Tale, Doamne al
puterilor!
2. Doreşte şi se sfârşeşte sufletul meu după curţile Domnului;
inima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel
viu.
3. Că pasărea şi-a aflat casă şi turtureaua cuib, unde-şi va pune
puii săi:
4. Altarele Tale, Doamne al puterilor, Împăratul meu şi Dumnezeul
meu.
5. Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te
vor lăuda.
6. Fericit este bărbatul al cărui ajutor este de la Tine, Doamne;
suişuri în inima sa a pus,
7. În valea plângerii, în locul care i-a fost pus. Că binecuvântare
va da Cel ce pune lege,
8. Merge-vor din putere în putere, arăta-Se-va Dumnezeul
dumnezeilor în Sion.
9. Doamne, Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea mea! Ascultă,
Dumnezeul lui Iacob!
10. Apărătorul nostru, vezi Dumnezeule şi caută spre faţa unsului
Tău!
11. Că mai bună este o zi în curţile Tale decât mii. Ales-am a fi
lepădat în casa lui Dumnezeu, mai bine, decât a locui în locaşurile
păcătoşilor.
12. Că mila şi adevărul iubeşte Domnul; Dumnezeu har şi slavă va
da. Dumnezeu nu va lipsi de bunătăţi pe cei ce umblă întru
nerăutate.
13. Doamne al puterilor, fericit este omul cel ce nădăjduieşte
întru Tine.
PSALMUL 84
Al fiilor lui Core.
1. Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors-ai robimea lui
Iacob.
2. Iertat-ai fărădelegile poporului Tău, acoperit-ai toate păcatele
lor.
3. Potolit-ai toată mânia Ta; întorsu-Te-ai de către iuţimea mâniei
Tale.
4. Întoarce-ne pe noi, Dumnezeul mântuirii noastre şi-ţi întoarce
mânia Ta de la noi.
5. Oare, în veci Te vei mânia pe noi? Sau vei întinde mânia Ta din
neam în neam?
6. Dumnezeule, Tu întorcându-Te, ne vei dărui viaţă şi poporul Tău
se va veseli de Tine.
7. Arată-ne nouă, Doamne, mila Ta şi mântuirea Ta dă-ne-o
nouă.
8. Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu; că va grăi pace
peste poporul Său
9. Şi peste cuvioşii Săi şi peste cei ce îşi întorc inima spre
Dânsul.
10. Dar mântuirea Lui aproape este de cei ce se tem de Dânsul, ca
să se sălăşluiască slava în pământul nostru.
11. Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au
sărutat.
12. Adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a
privit.
13. Că Domnul va da bunătate şi pământul nostru îşi va da rodul
său;
14. Dreptatea înaintea Lui va merge şi va pune pe cale paşii
Săi.
PSALMUL 85
O rugăciune a lui David.
l. Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi, că sărac şi necăjit
sunt eu.
2. Păzeşte sufletul meu, căci cuvios sunt; mântuieşte, Dumnezeul
meu, pe robul Tău, pe cel ce nădăjduieşte în Tine.
3. Miluieşte-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua.
Veseleşte sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat
sufletul meu.
4. Că Tu, Doamne, bun şi blând eşti şi mult-milostiv tuturor celor
ce Te cheamă pe Tine.
5. Ascultă, Doamne, rugăciunea mea şi ia aminte la glasul cererii
mele.
6. În ziua necazului meu am strigat către Tine, că m-ai
auzit.
7. Nu este asemenea ţie între dumnezei, Doamne şi nici fapte nu
sunt ca faptele Tale.
8. Veni-vor toate neamurile pe care le-ai făcut şi se vor închina
înaintea Ta, Doamne şi vor slăvi numele Tău.
9. Că mare eşti Tu, Cel ce faci minuni, Tu eşti singurul
Dumnezeu.
10. Povăţuieşte-mă, Doamne, pe calea Ta şi voi merge întru adevărul
Tău; veselească-se inima mea, ca să se teamă de numele
Tău.
11. Lăuda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea şi voi
slăvi numele Tău în veac.
12. Că mare este mila Ta spre mine şi ai izbăvit sufletul meu din
iadul cel mai de jos.
13. Dumnezeule, călcătorii de lege s-au sculat asupra mea şi
adunarea celor tari a căutat sufletul meu şi nu Te-au pus pe Tine
înaintea lor.
14. Dar Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat şi milostiv eşti;
îndelung-răbdător şi mult-milostiv şi adevărat.
15. Caută spre mine şi mă miluieşte, dă tăria Ta slugii Tale şi
mântuieşte pe fiul slujnicei Tale.
16. Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc şi să se
ruşineze, că Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat.
PSALMUL 86
Al fiilor lui Core.
l. Temelia Sionului pe munţii cei sfinţi. Domnul iubeşte porţile
Sionului, mai mult decât toate locaşurile lui Iacob.
2. Lucruri mărite s-au grăit despre tine, cetatea lui
Dumnezeu.
3. Îmi voi aduce aminte de Raav şi de Babilon, între cei ce mă
cunosc pe mine; şi iată cei de alt neam şi Tirul şi poporul
etiopienilor, aceştia acolo s-au născut.
4. Mamă va zice Sionului omul şi om s-a născut în el şi Însuşi Cel
Preaînalt l-a întemeiat pe el.
5. Domnul va povesti în cartea popoarelor şi a căpeteniilor
acestora, ce s-au născut în el.
6. Că în Tine este locaşul tuturor celor ce se veselesc.
PSALMUL 87
Al fiilor lui Core.
1. Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea
înaintea Ta.
2. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre
ruga mea, Doamne,
3. Că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a
apropiat.
4. Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un
om neajutorat, între cei morii slobod.
5. Ca nişte oameni răniţi ce dorm în mormânt, de care nu ţi-ai mai
adus aminte şi care au fost lepădaţi de la mina Ta.
6. Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în
umbra morţii.
7. Asupra mea s-a întărâtat mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai
adus spre mine.
8. Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune
lor.
9. Închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de
suferinţă.
10. Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, întins-am către Tine
mâinile mele.
11. Oare, morţilor vei face minuni? Sau cei morii se vor scula şi
Te vor lăuda pe Tine?
12. Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevărul Tău în
locul pierzării?
13. Oare, se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi
dreptatea Ta în pământ uitat?
14. Iar eu către Tine, Doamne, am strigat şi dimineaţa rugăciunea
mea Te va întâmpina.
15. Pentru ce Doamne, lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la
mine?
16. Sărac sunt eu şi în osteneli din tinereţile mele, înălţat am
fost, dar m-am smerit şi m-am mâhnit.
17. Peste mine au trecut mâniile Tale şi înfricoşările Tale m-au
tulburat.
18. Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua şi m-au cuprins
deodată.
19. Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe vecin, iar pe
cunoscuţii mei de ticăloşia mea.
PSALMUL 88
O învăţătură a lui Etam Ezrahitul.
1. Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta.
2. Din neam în neam voi vesti adevărul Tău cu gura mea,
3. Că ai zis: "În veac mila se va zidi, în ceruri se va întări
adevărul Tău.
4. Făcut-am legământ cu aleşii Mei, juratu-M-am lui David, robul
Meu:
5. Până în veac voi întări seminţia ta şi voi zidi din neam în neam
scaunul tău".
6. Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne şi adevărul Tău, în
adunarea sfinţilor.
7. Că cine va fi asemenea Domnului în nori şi cine se va asemăna cu
Domnul între fiii lui Dumnezeu?
8. Dumnezeul Cel Preamărit în sfatul sfinţilor, mare şi
înfricoşător este peste cei dimprejurul Lui.
9. Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea ţie? Tare eşti,
Doamne, şi adevărul Tău împrejurul Tău.
10. Tu stăpâneşti puterea mării şi mişcarea valurilor ei Tu o
potoleşti.
11. Tu ai smerit ca pe un rănit pe cel mândru; cu braţul puterii
Tale ai risipit pe vrăjmaşii Tăi.
12. Ale Tale sunt cerurile şi al Tău este pământul; lumea şi
plinirea ei Tu le-ai întemeiat.
13. Miazănoapte şi miazăzi Tu ai zidit; Taborul şi Ermonul în
numele Tău se vor bucura. Braţul Tău este cu putere.
14. Să se întărească mâna Ta, să se înalţe dreapta Ta. Dreptatea şi
judecata sunt temelia scaunului Tău.
15. Mila şi adevărul vor merge înaintea feţei Tale. Fericit este
poporul care cunoaşte strigăt de bucurie;
16. Doamne, în lumina feţei Tale vor merge şi în numele Tău se vor
bucura toată ziua şi intru dreptatea Ta se vor înălţa.
17. Că lauda puterii lor Tu eşti şi întru bună vrerea Ta se va
înălţa puterea noastră.
18. Că al Domnului este sprijinul şi al Sfântului lui Israel,
Împăratului nostru.
19. Atunci ai grăit în vedenii cuvioşilor Tăi şi ai zis: Dat-am
ajutor celui puternic, înălţat-am pe cel ales din poporul
Meu.
20. Aflat-am pe David, robul Meu; cu untdelemnul cel sfânt al Meu
l-am uns pe el;
21. Pentru că mâna Mea îl va ajuta şi braţul Meu îl va
întări.
22. Nici un vrăjmaş nu va izbuti împotriva lui şi fiul fărădelegii
nu-i va mai face rău.
23. Şi voi tăia pe vrăjmaşii săi de la faţa lui şi pe cei ce-l
urăsc pe el îi voi înfrânge.
24. Şi adevărul Meu şi mila Mea cu el vor fi şi în numele Meu se va
înălţa puterea lui.
25. Şi voi pune peste mare mâna lui şi peste râuri dreapta
lui;
26. Acesta Mă va chema: Tatăl meu eşti Tu, Dumnezeul meu şi
sprijinitorul mântuirii mele.
27. Şi îl voi face pe el întâi-născut, mai înalt decât împăraţii
pământului;
28. În veac îi voi păstra mila Mea şi legământul Meu credincios îi
va fi.
29. Şi voi pune în veacul veacului seminţia lui şi scaunul lui ca
zilele cerului;
30. De vor părăsi fiii lui legea Mea şi după rânduielile Mele nu
vor umbla,
31. De vor nesocoti dreptăţile Mele şi poruncile Mele nu vor
păzi,
32. Cerceta-voi cu toiag fărădelegile lor şi cu bătăi păcatele
lor.
33. Iar mila Mea nu o voi depărta de la el, nici nu voi face
strâmbătate întru adevărul Meu,
34. Nici nu voi rupe legământul Meu şi cele ce ies din buzele Mele
nu le voi schimba.
35. O dată m-am jurat pe sfinţenia Mea: Oare, voi minţi pe David?
Seminţia lui în veac va rămâne
36. Şi scaunul lui ca soarele înaintea Mea şi ca luna întocmită în
veac şi martor credincios în cer.
37. Dar Tu ai lepădat, ai defăimat şi ai aruncat pe unsul
Tău.
38. Stricat-ai legământul robului Tău, batjocorit-ai pe pământ
sfinţenia lui.
39. Doborât-ai toate gardurile lui, făcut-ai întăriturile lui
ruină.
40. Jefuitu-l-au pe el toţi cei ce treceau pe cale, ajuns-a ocară
vecinilor săi.
41. Înălţat-ai dreapta vrăjmaşilor lui, veselit-ai pe toţi duşmanii
lui.
42. Luat-ai puterea sabiei lui şi nu l-ai ajutat în vreme de
război.
43. Nimicit-ai curăţenia lui şi scaunul lui la pământ l-ai
doborât.
44. Micşorat-ai zilele vieţii lui, umplutu-l-ai de
ruşine.
45. Până când, Doamne, Te vei întoarce? Până când se va aprinde ca
focul mânia Ta?
46. Adu-Ţi aminte de mine; oare, în deşert ai zidit pe toţi fiii
oamenilor?
47. Cine este omul ca să trăiască şi să nu vadă moartea şi să-şi
izbăvească sufletul său din mâna iadului?
48. Unde sunt milele Tale cele de demult, Doamne, pe care le-ai
jurat lui David, întru adevărul Tău?
49. Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, pe care o port în
sânul lneu, de la multe neamuri.
50. Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara cu care m-au ocărât vrăjmaşii
Tăi, cu care au ocărât paşii unsului Tău.
51. Binecuvântat este Domnul în veci. Amin. Amin.
PSALMUL 89
Rugăciunea lui Moise, omul lui Dumnezeu.
l. Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în
neam.
2. Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi
lumea, din veac şi până în veac eşti Tu.
3. Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, care ai zis:
"Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor",
4. Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care
a trecut şi ca straja nopţii.
5. Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va
trece.
6. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări
şi se va usca.
7. Că ne-am sfârşit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am
tulburat.
8. Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greşelile noastre
ascunse, la lumina feţei Tale.
9. Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am
stins.
10. Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor
noştri sunt şaptezeci de ani;
11. Iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult
decât aceştia osteneală şi durere;
12. Că trece viaţa noastră şi ne vom duce.
13. Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta,
după temerea de Tine?
14. Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm
inimile spre înţelepciune.
15. Întoarce-Te, Doamne! Până când vei sta departe? Mângâie pe
robii Tăi!
16. Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am
veselit în toate zilele vieţii noastre.
17. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii
în care am văzut rele.
18. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe
fiii lor.
19. Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi
lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.
PSALMUL 90
O cântare de laudă a lui David
1. Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru
acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui.
2. Va zice Domnului: "Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea;
Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul".
3. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul
tulburător.
4. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui;
ca o armă te va înconjura adevărul Lui.
5. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară
ziua,
6. De lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru
amiază.
7. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta,
dar de tine nu se vor apropia.
8. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei
vedea.
9. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus
scăpare ţie.
10. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de
locaşul tău.
11. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în
toate căile tale.
12. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră
piciorul tău.
13. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi
peste balaur.
14. "Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul;
îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu.
15. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în
necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi.
16. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui
mântuirea Mea".
PSALMUL 91
Alcătuit pe vremea lui Iezechia.
l. Bine este a lăuda pe Domnul şi a cânta numele Tău,
Preaînalte,
2. A vesti dimineaţa mila Ta şi adevărul Tău în toată
noaptea,
3. În psaltire cu zece strune, cu cântece din alăută.
4. Că m-ai veselit, Doamne, întru făpturile Tale şi întru lucrurile
mâinilor Tale mă voi bucura.
5. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, adânci cu totul sunt
gândurile Tale!
6. Bărbatul nepriceput nu va cunoaşte şi cel neînţelegător nu va
înţelege acestea,
7. Când răsar păcătoşii ca iarba şi se ivesc toţi cei ce fac
fărădelegea,
8. Ca să piară în veacul veacului. Iar Tu, Preaînalt eşti în veac,
Doamne.
9. Că iată vrăjmaşii Tăi, Doamne, vor pieri şi se vor risipi toţi
cei ce lucrează fărădelegea.
10. şi se va înălţa puterea mea ca a inorogului şi bătrâneţile mele
unse din belşug.
11. Şi a privit ochiul meu către vrăjmaşii mei şi pe cei vicleni,
ce se ridică împotriva mea, îi va auzi urechea mea.
12. Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul cel din Liban se va
înmulţi.
13. Răsădiţi fiind în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru
vor înflori.
14. Încă întru bătrâneţe unse se vor înmulţi şi bine vieţuind vor
fi, ca să vestească:
15. Drept este Domnul Dumnezeul nostru şi nu este nedreptate întru
Dânsul.
PSALMUL 92
Al lui David.
1. Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a
Domnul întru putere şi S-a încins,
2. Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti.
3. Gata este scaunul Tău de atunci, din veac eşti Tu.
4. Ridicat-au râurile, Doamne, ridicat-au râurile glasurile
lor,
5. Ridicat-au râurile valurile lor; dar mai mult decât glasul
apelor clocotitoare,
6. Mai mult decât zbuciumul neasemuit al mării, minunat este, întru
cele înalte, Domnul.
7. Mărturiile Tale s-au adeverit foarte. Casei Tale se cuvine
sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
PSALMUL 93
Al lui David.
1. Dumnezeul răzbunărilor, Domnul, Dumnezeul răzbunărilor cu
îndrăzneală a grăit.
2. Înalţă-Te Cel ce judeci pământul, răsplăteşte răsplătirea celor
mândri.
3. Până când păcătoşii, Doamne, până când păcătoşii se vor
făli?
4. Până când vor spune şi vor grăi nedreptate; grăi-vor toţi cei ce
lucrează fărădelegea?
S. Pe poporul Tău, Doamne, l-au asuprit şi moştenirea Ta au
apăsat-o.
6. Pe văduvă şi pe sărac au ucis şi pe orfani i-au
omorât.
7. Şi au zis: "Nu va vedea Domnul, nici nu va pricepe Dumnezeul lui
Iacob".
8. Înţelegeţi, dar, cei neînţelepţi din popor, şi cei nebuni,
înţelepţiţi-vă odată!
9. Cel ce a sădit urechea, oare, nu aude? Cel ce a zidit ochiul,
oare, nu priveşte?
10. Cel ce pedepseşte neamurile, oare, nu va certa? Cel ce învaţă
pe om cunoştinţa,
11. Domnul, cunoaşte gândurile oamenilor, că sunt
deşarte.
12. Fericit este omul pe care îl vei certa, Doamne, şi din legea Ta
îl vei învăţa pe el,
13. Ca să-l linişteşti pe el în zile rele, până ce se va săpa
groapă păcătosului.
14. Că nu va lepăda Domnul pe poporul Său şi moştenirea Sa nu o va
părăsi,
15. Până ce dreptatea se va întoarce la judecată şi toţi cei cu
inima curată, care se ţin de dânsa.
16. Cine se va ridica cu mine împotriva celor ce viclenesc şi cine
va sta împreună cu mine împotriva celor ce lucrează
fărădelegea?
17. Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puţin de nu s-ar fi
sălăşluit în iad sufletul meu.
18. Când am zis: "S-a clătinat piciorul meu", mila Ta, Doamne, mi-a
ajutat mie.
19. Doamne, când s-au înmulţit durerile mele în inima mea,
mângâierile Tale au veselit sufletul meu.
20. Nu va sta împreună cu Tine scaunul fărădelegii, cel ce face
asuprire împotriva legii.
21. Ei vor prinde în cursă sufletul dreptului şi sânge nevinovat
vor osândi.
22. Dar Domnul mi-a fost mie scăpare şi Dumnezeul meu ajutorul
nădejdii mele;
23. Le va răsplăti lor Domnul după fărădelegea lor şi după răutatea
lor îi va pierde pe ei Domnul Dumnezeul nostru.
PSALMUL 94
Al lui David.
1. Veniţi să ne bucurăm de Domnul şi să strigăm lui Dumnezeu,
Mântuitorului nostru.
2. Să întâmpinăm faţa Lui întru laudă şi în psalmi să-I strigăm
Lui,
3. Că Dumnezeu mare este Domnul şi Împărat mare peste tot
pământul.
4. Că în mâna Lui sunt marginile pământului şi înălţimile munţilor
ale Lui sunt.
5. Că a Lui este marea şi El a făcut-o pe ea, şi uscatul mâinile
Lui l-au zidit.
6. Veniţi să ne închinăm şi să cădem înaintea Lui şi să plângem
înaintea Domnului, Celui ce ne-a făcut pe noi.
7. Că El este Dumnezeul nostru şi noi poporul păşunii Lui şi oile
mâinii Lui.
8. O, de I-aţi auzi glasul care zice: "Să nu vă învârtoşaţi inimile
voastre,
9. Ca în timpul cercetării, ca în ziua ispitirii în
pustiu,
10. Unde M-au ispitit părinţii voştri, M-au ispitit şi au văzut
lucrurile Mele.
11. Patruzeci de ani am urât neamul acesta şi am zis: "Pururea
rătăcesc cu inima".
12. Şi ei n-au cunoscut căile Mele, că M-am jurat întru mânia Mea:
"Nu vor intra întru odihna Mea".
PSALMUL 95
Al lui David. La Evrei fără titlu.
1. Cântaţi Domnului cântare nouă, cântaţi Domnului tot
pământul.
2. Cântaţi Domnului, binecuvântaţi numele Lui, binevestiţi din zi
în zi mântuirea Lui.
3. Vestiţi între neamuri slava Lui, între toate popoarele minunile
Lui;
4. Că mare este Domnul şi lăudat foarte, înfricoşător este; mai
presus decât toţi dumnezeii.
5. Că toţi dumnezeii neamurilor sunt idoli; iar Domnul cerurile a
făcut.
6. Laudă şi frumuseţe este înaintea Lui, sfinţenie şi măreţie în
locaşul cel sfânt al Lui.
7. Aduceţi Domnului, seminţiile popoarelor, aduceţi Domnului slavă
şi cinste; aduceţi Domnului slavă numelui Lui.
8. Aduceţi jertfe şi intraţi în curţile Lui. Închinaţi-vă Domnului
în curtea cea sfântă a Lui.
9. Să tremure de faţa Lui tot pământul. Spuneţi între neamuri că
Domnul a împărăţit,
10. Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti; judeca-va
popoare întru dreptate.
11. Să se veselească cerurile şi să se bucure pământul, să se
zguduie marea şi toate cele ce sunt întru ea; să se bucure câmpiile
şi toate cele ce sunt pe ele.
12. Atunci se vor bucura toţi copacii pădurii, de faţa Domnului, că
vine, vine să judece pământul.
13. Judeca-va lumea întru dreptate şi popoarele întru adevărul
Său.
PSALMUL 96
Al lui David.
l. Domnul împărăţeşte! Să se bucure pământul, să se veselească
insule multe.
2. Nor şi negură împrejurul Lui, dreptatea şi judecata este temelia
neamului Lui.
3. Foc înaintea Lui va merge şi va arde împrejur pe vrăjmaşii
Lui.
4. Luminat-au fulgerele Lui lumea; văzut-a şi s-a cutremurat
pământul.
5. Munţii ca ceara s-au topit de faţa Domnului, de faţa Domnului a
tot pământul.
6. Vestit-au cerurile dreptatea Lui şi au văzut toate popoarele
slava Lui.
7. Să se ruşineze toţi cei ce se închină chipurilor cioplite şi se
laudă cu idolii lor.
8. Închinaţi-vă Lui toţi îngerii Lui; auzit-a şi s-a veselit
Sionul
9. Şi s-au bucurat fiicele Iudeii, pentru judecăţile Tale,
Doamne.
10. Că Tu eşti Domnul Cel Preaînalt peste tot pământul;
înălţatu-Te-ai foarte, mai presus decât toţi dumnezeii.
11. Cei ce iubiţi pe Domnul, urâţi răul; Domnul păzeşte sufletele
cuvioşilor Lui; din mâna păcătosului îi va izbăvi pe ei.
12. Lumină a răsărit dreptului şi celor drepţi cu inima,
veselie.
13. Veseliţi-vă, drepţilor, în Domnul şi lăudaţi pomenirea
sfinţeniei Lui!
PSALMUL 97
Al lui David.
1. Cântaţi Domnului cântare nouă, că lucruri minunate a făcut
Domnul.
2. Mântuitu-l-a pe el dreapta Lui şi braţul cel sfânt al
Lui.
3. Cunoscută a făcut Domnul mântuirea Sa; înaintea neamurilor a
descoperit dreptatea Sa.
4. Pomenit-a mila Sa lui Iacob şi adevărul Său casei lui
Israel;
5. Văzut-au toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului
nostru.
6. Strigaţi lui Dumnezeu tot pământul; cântaţi şi vă bucuraţi şi
cântaţi.
7. Cântaţi Domnului cu alăută, cu alăută şi în sunet de
psaltire;
8. Cu trâmbiţe şi în sunet de corn, strigaţi înaintea Împăratului
şi Domnului.
9. Să se zguduie marea şi plinirea ei, lumea şi cei ce locuiesc în
ea.
10. Râurile vor bate din palme, deodată, munţii se vor bucura de
faţa Domnului, că vine, vine să judece pământul.
11. Judeca-va lumea cu dreptate şi popoarele cu
nepărtinire.
PSALMUL 98
Al lui David.
l. Domnul împărăţeşte: să tremure popoarele; şade pe heruvimi:
să se cutremure pământul.
2. Domnul în Sion este mare şi înalt peste toate
popoarele.
3. Să se laude numele Tău cel mare, că înfricoşător şi sfânt este.
Şi cinstea împăratului iubeşte dreptatea.
4. Tu ai întemeiat dreptatea; judecată şi dreptate în Iacob, Tu ai
făcut.
5. Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului
picioarelor Lui, că sfânt este!
6. Moise şi Aaron, între preoţii Lui şi Samuel între cei ce cheamă
numele Lui.
7. Chemat-au pe Domnul şi El i-a auzit pe ei, în stâlp de nor grăia
către ei;
8. Căci păzeau mărturiile Lui şi poruncile pe care le-a dat
lor.
9. Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai auzit pe ei; Dumnezeule, Tu
Te-ai milostivit de ei şi ai răsplătit toate faptele lor.
10. Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi în Muntele
cel sfânt al Lui, că sfânt este Domnul, Dumnezeul nostru!
PSALMUL 99
Al lui David.
1. Strigaţi Domnului tot pământul, slujiţi Domnului cu veselie,
intraţi înaintea Lui cu bucurie.
2. Cunoaşteţi că Domnul, El este Dumnezeul nostru; El ne-a făcut pe
noi şi nu noi.
3. Iar noi poporul Lui şi oile păşunii Lui. Intraţi pe porţile Lui
cu laudă şi în curţile Lui cu cântări lăudaţi-L pe El.
4. Cântaţi numele Lui! Că bun este Domnul; în veac este mila Lui şi
din neam în neam adevărul Lui.
PSALMUL 100
Al lui David.
l. Mila şi judecata Ta voi cânta ţie, Doamne.
2. Cânta-voi şi voi merge, cu pricepere, în cale fără prihană. Când
vei veni la mine?
3. Umblat-am întru nerăutatea inimii mele, în casa mea.
4. N-am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe călcătorii de
lege i-am urât.
5. Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel rău, care se
depărta de mine, nu l-am cunoscut.
6. Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am
izgonit.
7. Cu cel mândru cu ochiul şi nesăţios cu inima, cu acela n-am
mâncat.
8. Ochii mei sunt peste credincioşii pământului, ca să şadă ei
împreună cu mine. Cel ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi
slujea.
9. Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce grăieşte nedreptăţi
nu va sta înaintea ochilor mei.
10. În dimineţi voi judeca pe toţi păcătoşii pământului, ca să
nimicesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce lucrează
fărădelegea.
PSALMUL 101
Rugăciunea unui necăjit
1. Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine să
ajungă!
2. Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc,
pleacă spre mine urechea Ta!
3. în orice zi Te voi chema, degrabă auzi-mă!
4. Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea
s-au făcut.
5. Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi
mănânc pâinea mea.
6. De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea
mea.
7. Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustiu; ajuns-am ca bufniţa din
dărâmături.
8. Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe
acoperiş.
9. Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi cei ce mă lăudau,
împotriva mea se jurau.
10. Că cenuşă am mâncat, în loc de pâine, şi băutura mea cu
plângere am amestecat-o,
11. Din pricina urgiei Tale şi a mâniei Tale; că ridicându-mă eu,
m-ai surpat.
12. Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am
uscat.
13. Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam în
neam.
14. Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti pe
el, că a venit vremea.
15. Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărâna lui le va fi
milă.
16. şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii
pământului de slava Ta.
17. Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava
Sa.
18. Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit
cererea lor.
19. Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină şi poporul ce
se zideşte va lăuda pe Domnul;
20. Că a privit din înălţimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer pe
pământ a privit,
21. Ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor
omorâţi,
22. Să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în
Ierusalim,
23. Când se vor aduna popoarele împreună şi împărăţiile ca să
slujească Domnului.
24. Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vesteşte-mi
puţinătatea zilelor mele.
25. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt
din neam în neam.
26. Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul
mâinilor Tale, sunt cerurile.
27. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor
învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor
schimba.
28. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina.
29. Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor şi seminţia lor în veac
va propăşi.
PSALMUL 102
Al lui David.
1. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele
dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.
2. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate
răsplătirile Lui.
3. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă
toate bolile tale;
4. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te
încununează cu milă şi cu îndurări;
5. Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale
vulturului tinereţile tale.
6. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li
se face strâmbătate.
7. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile
Sale.
8. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi
mult-milostiv.
9. Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va
mânia.
10. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile
noastre a răsplătit nouă,
11. Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila
Lui, spre cei ce se tem de El.
12. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a
de la noi fărădelegile noastre.
13. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei
ce se tem de El;
14. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână
suntem.
15. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va
înflori.
16. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai
cunoaşte încă locul său.
17. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de
Dânsul,
18. Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc
legământul Lui
19. Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele.
Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi
stăpâneşte.
20. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute,
care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui.
21. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care
faceţi voia Lui.
22. Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul
stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.
PSALMUL 103
Al lui David.
1. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul
meu, măritu-Te-ai foarte.
2. Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te
îmbraci cu lumina ca ş i cu o haină;
3. Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai
de deasupra ale lui;
4. Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile
vânturilor;
5. Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de
foc;
6. Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va
clătina în veacul veacului.
7. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta
ape.
8. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor
înfricoşa.
9. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai
întemeiat pe ele.
10. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce
să acopere pământul.
11. Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece
ape;
12. Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi
vor potoli.
13. Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor
vor da glas.
14. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din
rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul.
15. Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba
oamenilor;
16. Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima
omului;
17. Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o
întăreşte.
18. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai
sădit; acolo păsările îşi vor face cuib.
19. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost
cerbilor stâncile scăpare iepurilor.
20. Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul
său.
21. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate
fiarele pădurii;
22. Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu
mâncarea lor.
23. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor
culca.
24. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până
seara.
25. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune
le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
26. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare,
cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.
27. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca
să se joace în ea.
28. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună
vreme.
29. Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor
umple de bunătăţi;
30. Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor
şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.
31. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa
pământului.
32. Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile
Sale.
33. Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel
ce se atinge de munţi şi fumegă.
34. Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât
voi fi.
35. Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de
Domnul.
36. Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai
fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.
PSALMUL 104
Aliluia.
1. Lăudaţi pe Domnul şi chemaţi numele Lui; vestiţi între
neamuri lucrurile Lui.
2. Cântaţi-I şi-L lăudaţi pe El; spuneţi toate minunile
Lui.
3. Lăudaţi-vă cu numele cel sfânt al Lui; veselească-se inima celor
ce caută pe Domnul.
4. Căutaţi pe Domnul şi vă întăriţi; căutaţi fala Lui,
pururea.
5. Aduceţi-vă aminte de minunile Lui, pe care le-a făcut; de
minunile Lui şi de judecăţile gurii Lui.
6. Seminţia lui Avraam, robii Lui, fiii lui Iacob, aleşii
Lui.
7. Acesta este Domnul Dumnezeul nostru, în tot pământul judecăţile
Lui.
8. Adusu-şi-a aminte în veac de legământul Lui, de cuvântul pe care
l-a poruncit într-o mie de neamuri,
9. Pe care l-a încheiat cu Avraam şi de jurământul Său lui
Isaac.
10. Şi l-a pus pe el lui Iacob, spre poruncă, şi lui Israel
legătură veşnică,
11. Zicând: "Ţie îţi voi da pământul Canaan, partea moştenirii
tale".
12. Atunci când erau ei puţini la număr şi străini în pământul
lor
13. Şi au trecut de la un neam la altul, de la o împărăţie la un
alt popor,
14. N-a lăsat om să le facă strâmbătate şi a certat pentru ei pe
împăraţi, zicându-le:
15. "Nu vă atingeţi de unşii Mei şi nu vicleniţi împotriva
profeţilor Mei".
16. Şi a chemat foamete pe pământ şi a sfărâmat paiul de
grâu.
17. Trimis-a înaintea lor om; rob a fost rânduit Iosif.
18. Smeritu-l-au, punând în obezi picioarele lui; prin fier a
trecut sufletul lui, până ce a venit cuvântul Lui.
19. Cuvântul Domnului l-a aprins pe el; trimis-a împăratul şi l-a
slobozit, căpetenia poporului şi l-a liberat pe el.
20. Pusu-l-a pe el domn casei lui şi căpetenie peste toată avuţia
lui,
21. Ca să înveţe pe căpeteniile lui, ca pe sine însuşi şi pe
bătrânii lui să-i înţelepţească.
22. Şi a intrat Israel în Egipt şi Iacob a locuit ca străin, în
pământul lui Ham.
23. Şi a înmulţit pe poporul lui foarte şi l-a întărit pe el mai
mult decât pe vrăjmaşii lui.
24. Întors-a inima lor, ca să urască pe poporul Său, ca să
viclenească împotriva robilor Săi.
25. Trimis-a pe Moise robul Său, pe Aaron, pe care l-a
ales.
26. Pus-a în ei cuvintele semnelor şi minunilor Lui în pământul lui
Ham.
27. Trimis-a întuneric şi i-a întunecat, căci au amărât cuvintele
Lui;
28. Prefăcut-a apele lor în sânge şi a omorât peştii lor;
29. Scos-a pământul lor broaşte în cămările împăraţilor
lor.
30. Zis-a şi a venit muscă câinească şi mulţime de muşte în toate
hotarele lor.
31. Pus-a în ploile lor grindină, foc arzător în pământul
lor;
32. Şi a bătut viile lor şi smochinii lor şi a sfărâmat pomii
hotarelor lor.
33. Zis-a şi a venit lăcustă şi omidă fără număr.
34. Şi a mâncat toată iarba în pământul lor şi a mâncat rodul
pământului lor,
35. Şi a bătut pe toţi întâi-născuţii din pământul lor, pârga
întregii lor osteneli.
36. Şi i-a scos pe ei cu argint şi cu aur şi nu era în seminţiile
lor bolnav.
37. Veselitu-s-a Egiptul la ieşirea lor, că frica de ei îi
cuprinsese.
38. Întins-a nor spre acoperirea lor şi foc ca să le lumineze
noaptea.
39. Cerut-au şi au venit prepeliţe şi cu pâine cerească i-a săturat
pe ei.
40. Despicat-a piatră şi au curs ape şi au curs râuri în pământ
fără de apă.
41. Că şi-a adus aminte de cuvântul cel sfânt al Lui, spus lui
Avraam, robul Lui.
42. Şi a scos pe poporul Său, întru bucurie şi pe cei aleşi ai Săi,
întru veselie.
43. Şi le-a dat lor ţările neamurilor şi ostenelile popoarelor au
moştenit,
44. Ca să păzească dreptăţile Lui şi legea Lui s-o ţină.
PSALMUL 105
Aliluia.
1. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila
Lui.
2. Cine va grăi puterile Domnului şi cine va face auzite toate
laudele Lui?
3. Fericiţi cei ce păzesc judecata şi fac dreptate în toată
vremea.
4. Adu-Ţi aminte de noi, Doamne, întru bunăvoinţa Ta faţă de
poporul Tău; cercetează-ne pe noi cu mântuirea Ta,
5. Ca să vedem întru bunătăţi pe aleşii Tăi, să ne bucurăm de
veselia poporului Tău şi să ne lăudăm cu moştenirea Ta.
6. Păcătuit-am ca şi părinţii noştri, nelegiuit-am, făcut-am
strâmbătate.
7. Părinţii noştri în Egipt n-au înţeles minunile Tale, nu şi-au
adus aminte de mulţimea milei Tale şi Te-au amărât când s-au suit
la Marea Roşie.
8. Dar i-a mântuit pe ei pentru numele Său, ca să facă cunoscută
puterea Lui.
9. El a certat Marea Roşie şi a secat-o şi i-a condus pe ei
prin adâncul mării ca prin pustiu;
10. El i-a scos pe ei din mâna celor ce-i urau şi i-a izbăvit pe ei
din mâna vrăjmaşului;
11. Şi a acoperit apa pe cei ce-i asupreau pe ei, nici unul din ei
n-a rămas.
12. Şi au crezut în cuvintele Lui şi au cântat laudă Lui;
13. Dar degrab au uitat lucrurile Lui şi n-au suferit sfatul
Lui;
14. Ci au fost cuprinşi de mare poftă, în pustiu, şi au ispitit pe
Dumnezeu, în loc fără de apă.
15. Şi le-a împlinit cererea lor şi a săturat sufletele
lor.
16. Şi au mâniat pe Moise în tabără şi pe Aaron, sfântul
Domnului.
17. S-a deschis pământul şi a înghiţit pe Datan şi a acoperit
adunarea lui Abiron.
18. Şi s-a aprins foc în adunarea lor, văpaie a ars pe
păcătoşi.
19. Şi au făcut viţei în Horeb şi s-au închinat idolului.
20. Şi au schimbat slava Lui întru asemănare de viţel, care mănâncă
iarbă.
21. Au uitat pe Dumnezeu, Care i-a izbăvit pe ei, Care a făcut
lucruri mari în Egipt,
22. Lucruri minunate în pământul lui Ham şi înfricoşătoare în Marea
Roşie.
23. Atunci a zis să-i piardă pe dânşii, şi i-ar fi pierdut, dacă
Moise, alesul Lui, n-ar fi stat înaintea feţei Lui ca să întoarcă
mânia Lui şi să nu-i piardă.
24. Apoi ei au dispreţuit pământul cel dorit şi n-au crezut în
cuvântul Lui,
25. Ci au cârtit în corturile lor şi n-au ascultat glasul
Domnului.
26. Atunci El a ridicat mâna Sa asupra lor, ca să-i doboare pe ei
în pustiu
27. Şi să doboare sămânţa lor întru neamuri şi să-i risipească pe
ei în toate părţile.
28. Au jertfit lui Baal-Peor şi au mâncat jertfele
morţilor
29. Şi L-au întărâtat pe El cu faptele lor şi au murit mulţi dintre
ei.
30. Dar a stat Finees şi L-a îmblânzit şi a încetat
bătaia
31. Şi i s-a socotit lui întru dreptate, din neam în neam până în
veac.
32. Apoi L-au mâniat pe El la apa certării şi Moise a suferit
pentru ei,
33. Că au amărât duhul lui şi a grăit nesocotit cu buzele
lui.
34. N-au nimicit neamurile de care le-a pomenit Domnul;
35. Ci s-au amestecat cu neamurile şi au deprins lucrurile
lor
36. Şi au slujit idolilor lor şi s-au smintit.
37. Şi-au jertfit pe fiii lor şi pe fetele lor idolilor,
38. Au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor lor şi al fetelor
lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan şi s-a spurcat
pământul de sânge.
39. S-au pângărit de lucrurile lor şi s-au desfrânat cu faptele
lor.
40. Atunci S-a aprins de mânie Domnul împotriva poporului Său şi a
urât moştenirea Sa
41. Şi i-a dat pe ei în mâinile neamurilor şi i-au stăpânit pe ei
cei ce-i urau pe ei.
42. Vrăjmaşii lor i-au asuprit pe ei şi au fost nefericiţi sub
mâinile lor.
43. De multe ori Domnul i-a izbăvit pe ei, dar ei L-au amărât pe El
cu sfatul lor şi i-a umilit pentru fărădelegile lor.
44. Dar Domnul i-a văzut când se necăjeau ei, a auzit rugăciunea
lor,
45. Şi şi-a adus aminte de legământul Lui şi S-a căit după mulţimea
milei Sale;
46. Şi le-a dat să găsească milă înaintea celor ce i-au robit pe
ei.
47. Izbăveşte-ne, Doamne Dumnezeul nostru, şi ne adună din neamuri,
ca să lăudăm numele cel sfânt al Tău şi să ne fălim cu lauda
Ta.
48. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, din veac şi până
în veac. Tot poporul să zică: Amin. Amin.
PSALMUL 106
Aliluia.
1. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila
Lui.
2. Să spună cei izbăviţi de Domnul, pe care i-a izbăvit din mâna
vrăjmaşului.
3. Din ţări i-a adunat pe ei, de la răsărit şi de la apus, de la
miazănoapte şi de la miazăzi.
4. Rătăcit-au în pustie, în pământ fără de apă şi cale spre cetatea
de locuit n-au găsit.
5. Erau flămânzi şi însetaţi; sufletul lor într-înşii se
sfârşea;
6. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor
i-a izbăvit pe ei
7. Şi i-a povăţuit pe cale dreaptă, ca să meargă spre cetatea de
locuit.
8. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe
care le-a făcut fiilor oamenilor.
9. Că a săturat suflet însetat şi suflet flămând a umplut de
bunătăţi.
10. Şedeau în întuneric şi în umbra morţii; erau ferecaţi de
sărăcie şi de fier,
11. Pentru că au amărât cuvintele Domnului şi sfatul Celui
Preaînalt au întărâtat.
12. El a umilit întru osteneli inima lor; slăbit-au şi nu era cine
să le ajute;
13. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile
lor i-a izbăvit pe ei.
14. Şi i-a scos pe ei din întuneric şi din umbra morţii şi
legăturile lor le-a rupt.
15. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe
care le-a făcut fiilor oamenilor!
16. Că a sfărâmat porţi de aramă şi zăvoare de fier a
frânt
17. Şi i-a ajutat să iasă din calea fărădelegii lor, căci pentru
fărădelegile lor au fost umiliţi.
18. Urât-a sufletul lor orice mâncare şi s-au apropiat de porţile
morţii.
19. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile
lor i-a izbăvit.
20. Trimis-a cuvântul Său şi i-a vindecat pe ei şi i-a izbăvit pe
ei din stricăciunile lor.
21. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe
care le-a făcut fiilor oamenilor!
22. Şi să-I jertfească Lui jertfă de laudă şi să vestească
lucrurile Lui, în bucurie.
23. Cei ce se coboară la mare în corăbii, cei ce-şi fac lucrarea
lor în ape multe,
24. Aceia au văzut lucrurile Domnului şi minunile Lui întru
adânc.
25. El a zis şi s-a pornit vânt furtunos şi s-au înălţat valurile
mării.
26. Se urcau până la ceruri şi se coborau până în adâncuri, iar
sufletul lor întru primejdii încremenea.
27. Se tulburau şi se clătinau ca un om beat şi toată priceperea
lor a pierit.
28. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile
lor ia izbăvit
29. Şi i-a poruncit furtunii şi s-a liniştit şi au tăcut valurile
mării.
30. Şi s-au veselit ei, că s-au liniştit valurile şi Domnul i-a
povăţuit pe ei la limanul dorit de ei.
31. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe
care le-a făcut fiilor oamenilor!
32. Înălţaii-L pe El în adunarea poporului şi în scaunul bătrânilor
lăudaţi-L pe El,
33. Prefăcut-a râurile în pământ pustiu, izvoarele de apă în pământ
însetat
34. Şi pământul cel roditor în pământ sărat, din pricina celor ce
locuiesc pe el.
35. Prefăcut-a pustiul în iezer de ape, iar pământul cel fără de
apă în izvoare de ape,
36. Şi a aşezat acolo pe cei flămânzi şi au zidit cetate de
locuit
37. Şi au semănat ţarine şi au sădit vii şi au strâns belşug de
roade
38. Şi i-a binecuvântat pe ei şi s-au înmulţit foarte şi vitele lor
nu le-a împuţinat.
39. Şi iarăşi au fost împuţinaţi şi chinuiţi de apăsarea
necazurilor şi a durerii.
40. Aruncat-a dispreţ asupra căpeteniilor lor şi i-a rătăcit pe ei
în loc neumblat şi fără de cale.
41. Dar pe sărac l-a izbăvit de sărăcie şi i-a pus pe ei ca pe
nişte oi de moştenire.
42. Vedea-vor drepţii şi se vor veseli şi toată fărădelegea îşi va
astupa gura ei.
43. Cine este înţelept va păzi acestea şi va pricepe milele
Domnului.
PSALMUL 107
Al lui David.
1. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea;
cânta-voi şi voi lăuda întru inima mea.
2. Deşteaptă-te slava mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută!
Deştepta-mă-voi dimineaţa.
3. Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi ţie între
neamuri,
4. Că mai mare decât cerurile este mila Ta şi până la nori adevărul
Tău.
5. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava
Ta, ca să se izbăvească cei plăcuţi ai Tăi.
6. Mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi. Dumnezeu a grăit în
locul cel sfânt al Lui:
7. Înălţa-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul şi Valea Sucot o voi
măsura.
8. Al Meu este Galaad şi al Meu este Manase şi Efraim sprijinul
capului Meu,
9. Iuda, legiuitorul Meu; Moab, vas al spălării Mele;
10. Spre Idumeea voi arunca încălţămintea Mea. Mie cei de alt neam
Mi s-au supus".
11. Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui până în
Idumeea?
12. Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu
vei ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
13. Dă-ne nouă ajutor, ca să ieşim din necaz, că deşartă este
izbăvirea cea de la oameni.
14. Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe vrăjmaşii
noştri.
PSALMUL 108
Al lui David.
l. Dumnezeule, lauda mea n-o ţine sub tăcere. Că gura
păcătosului şi gura vicleanului asupra mea s-au deschis.
2. Grăit-au împotriva mea cu limbă vicleană şi cu cuvinte de ură
m-au înconjurat şi s-au luptat cu mine în zadar.
3. În loc să mă iubească, mă cleveteau, iar eu mă rugam.
4. Pus-au împotriva mea rele în loc de bune şi ură în locul iubirii
mele.
5. Pune peste dânsul pe cel păcătos şi diavolul să stea de-a
dreapta lui.
6. Când se va judeca să iasă osândit, iar rugăciunea lui să se
prefacă în păcat.
7. Să fie zilele lui puţine şi dregătoria lui să o ia
altul;
8. Să ajungă copiii lui orfani şi femeia lui văduvă;
9. Să fie strămutaţi copiii lui şi să cerşească; să fie scoşi din
curţile caselor lor;
10. Să smulgă cămătarul toată averea lui; să răpească străinii
ostenelile lui;
11. Să nu aibă sprijinitor şi nici orfanii lui miluitor;
12. Să piară copiii lui şi într-un neam să se stingă numele
lui;
13. Să se pomenească fărădelegea părinţilor lui înaintea Domnului
şi păcatul maicii lui să nu se şteargă;
14. Să fie înaintea Domnului pururea şi să piară de pe pământ
pomenirea lui, pentru că nu şi-a adus aminte să facă
milă.
15. Şi a prigonit pe cel sărman, pe cel sărac şi pe cel smerit cu
inima, ca să-l omoare.
16. Şi a iubit blestemul şi va veni asupra lui; şi n-a voit
binecuvântarea şi se va îndepărta de la el.
17. Şi s-a îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o haină şi a intrat ca
apa înlăuntrul lui şi ca untdelemnul în oasele lui.
18. Să-i fie lui ca o haină cu care se îmbracă şi ca un brâu cu
care pururea se încinge.
19. Aceasta să fie răsplata celor ce mă clevetesc pe mine înaintea
Domnului şi grăiesc rele împotriva sufletului meu.
20. Dar Tu, Doamne, fă cu mine milă, pentru numele Tău, că bună
este mila Ta.
21. Izbăveşte-mă, că sărac şi sărman sunt eu şi inima mea s-a
tulburat înlăuntrul meu.
22. Ca umbra ce se înclină m-am trecut; ca bătaia de aripi a
lăcustelor tremur.
23. Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de
lipsa untdelemnului
24. Şi eu am ajuns lor ocară. M-au văzut şi au clătinat cu capetele
lor.
25. Ajută-mă, Doamne Dumnezeul meu, mântuieşte-mă, după mila
Ta,
26. Şi să cunoască ei că mâna Ta este aceasta şi Tu, Doamne, ai
făcut-o pe ea.
27. Ei vor blestema şi Tu vei binecuvânta. Cei ce se scoală
împotriva mea să se ruşineze, iar robul Tău să se
veselească.
28. Să se îmbrace cei ce mă clevetesc pe mine cu ocară şi cu
ruşinea lor ca şi cu un veşmânt să se învelească.
29. Lăuda-voi pe Domnul foarte cu gura mea şi în mijlocul multora
Îl voi preaslăvi pe El,
30. Că a stat de-a dreapta săracului, ca să izbăvească sufletul lui
de cei ce-l prigonesc.
PSALMUL 109
Al lui David.
l. Zis-a Domnul Domnului Meu: "Şezi de-a dreapta Mea, până ce
voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale".
2. Toiagul puterii Tale ţi-l va trimite Domnul din Sion, zicând:
"Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi.
3. Cu Tine este poporul Tău în ziua puterii Tale, întru
strălucirile sfinţilor Tăi. Din pântece mai înainte de luceafăr
Te-am născut".
4. Juratu-S-a Domnul şi nu-I va părea rău: "Tu eşti preot în veac,
după rânduiala lui Melchisedec".
5. Domnul este de-a dreapta Ta; sfărâmat-a în ziua mâniei Sale
împăraţi.
6. Judeca-va între neamuri; va umple totul de ruini; va zdrobi
capetele multora pe pământ.
7. Din pârâu pe cale va bea; pentru aceasta va înălţa
capul.
PSALMUL 110
Scris pe vremea lui Neemia.
l. Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, în sfatul celor
drepţi şi în adunare.
2. Mari sunt lucrurile Domnului şi potrivite tuturor voilor
Lui.
3. Laudă şi măreţie este lucrul Lui şi dreptatea Lui rămâne în
veacul veacului.
4. Pomenire a făcut de minunile Sale. Milostiv şi îndurat este
Domnul.
5. Hrană a dat celor ce se tem de Dânsul; aduceţi-vă aminte în veac
de legământul Lui.
6. Tăria lucrurilor Sale a vestit-o poporului Său, ca să le dea lor
moştenirea neamurilor.
7. Lucrurile mâinilor Lui adevăr şi judecată. Adevărate sunt toate
poruncile Lui,
8. Întărite în veacul veacului, făcute în adevăr şi
dreptate.
9. Izbăvire a trimis poporului Său; poruncit-a în veac legământul
Său; sfânt şi înfricoşător este numele Lui.
10. Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; înţelegere bună
este tuturor celor ce o fac pe ea. Lauda Lui rămâne în veacul
veacului.
PSALMUL 111
Scris pe vremea lui Neemia.
1. Fericit bărbatul care se teme de Domnul; întru poruncile Lui
va voi foarte.
2. Puternică va fi pe pământ seminţia Lui; neamul drepţilor se va
binecuvânta.
3. Slavă şi bogăţie în casa lui şi dreptatea lui rămâne în veacul
veacului.
4. Răsărit-a în întuneric lumină drepţilor, Cel milostiv, îndurat
şi drept.
5. Bun este bărbatul care se îndură şi împrumută; îşi rânduieşte
vorbele sale cu judecată, că în veac nu se va clinti.
6. intru pomenire veşnică va fi dreptul; de vorbire de rău nu se va
teme.
7. Gata este inima lui a nădăjdui în Domnul; întărită este inima
lui, nu se va teme, până ce va ajunge să dispreţuiască pe vrăjmaşii
săi.
8. Risipit-a, dat-a săracilor; dreptatea lui rămâne în veacul
veacului.
9. Puterea lui se va înălţa întru slavă. 10. Păcătosul va vedea şi
se va mânia, va scrâşni din dinţi şi se va topi. Pofta păcătoşilor
va pieri.
PSALMUL 112
Aliluia.
1. Lăudaţi, tineri, pe Domnul, lăudaţi numele
Domnului.
2. Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în
veac.
3. De la răsăritul soarelui până la apus, lăudat este numele
Domnului.
4. Înalt este peste toate neamurile Domnul, peste ceruri este slava
Lui.
5. Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce locuieşte întru
cele înalte
6. Şi spre cele smerite priveşte, În cer şi pe pământ?
7. Cel ce scoate din pulbere pe cel sărac şi ridică din gunoi pe
cel sărman,
8. Ca să-l aşeze cu cei mari, cu cei mari ai poporului
Său.
9. Cel ce face să locuiască cea stearpă în casă, ca o mamă ce se
bucură de fii.
PSALMUL 113
Aliluia.
l. La ieşirea lui Israel din Egipt, a casei lui Iacob dintr-un
popor barbar,
2. Ajuns-a Iuda sfinţirea Lui, Israel stăpânirea Lui.
3. Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.
4. Munţii au săltat ca berbecii şi dealurile ca mieii
oilor.
5. Ce-ţi este ţie, mare, că ai fugit? Şi ţie Iordane, că te-ai
întors înapoi?
6. Munţilor, că aţi săltat ca berbecii şi dealurilor, ca mieii
oilor?
7. De faţa Domnului s-a cutremurat pământul, de faţa Dumnezeului
lui Iacob,
8. Care a prefăcut stânca în iezer, iar piatra în izvoare de
apă.
9. Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se cuvine slavă, pentru
mila Ta şi pentru adevărul Tău,
10. Ca nu cumva să zică neamurile: "Unde este Dumnezeul
lor?"
11. Dar Dumnezeul nostru e în cer; în cer şi pe pământ toate câte a
voit a făcut.
12. Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri de mâini
omeneşti:
13. Gură au şi nu vor grăi; ochi au şi nu vor vedea;
14. Urechi au şi nu vor auzi; nări au şi nu vor mirosi;
15. Mâini au şi nu vor pipăi; picioare au şi nu vor umbla, nu vor
glăsui cu gâtlejul lor.
16. Asemenea lor să fie cei ce-i fac pe ei şi toţi cei ce se încred
în ei.
17. Casa lui Israel a nădăjduit în Domnul; ajutorul lor şi
apărătorul lor este.
18. Casa lui Aaron a nădăjduit în Domnul; ajutorul lor şi
apărătorul lor este.
19. Cei ce se tem de Domnul au nădăjduit în Domnul; ajutorul lor şi
apărătorul lor este.
20. Domnul şi-a adus aminte de noi şi ne-a binecuvântat pe noi; a
binecuvântat casa lui Israel, a binecuvântat casa lui
Aaron,
21. A binecuvântat pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici împreună
cu cei mari.
22. Sporească-vă Domnul pe voi, pe voi şi pe copiii
voştri!
23. Binecuvântaţi să fiţi de Domnul, Cel ce a făcut cerul şi
pământul.
24. Cerul cerului este al Domnului, iar pământul l-a dat fiilor
oamenilor.
25. Nu morţii Te vor lăuda pe Tine, Doamne, nici toţi cei ce se
coboară în iad,
26. Ci noi, cei vii, vom binecuvânta pe Domnul de acum şi până în
veac.
PSALMUL 114
Aliluia.
1. Iubit-am pe Domnul, că a auzit glasul rugăciunii
mele,
2. Că a plecat urechea Lui spre mine şi în zilele mele Îl voi
chema.
3. Cuprinsu-m-au durerile morţii, primejdiile iadului m-au găsit;
necaz şi durere am aflat
4. Şi numele Domnului am chemat: "O, Doamne, izbăveşte sufletul
meu!"
5. Milostiv este Domnul şi drept şi Dumnezeul nostru
miluieşte.
6. Cel ce păzeşte pe prunci este Domnul; umilit am fost şi m-am
izbăvit.
7. Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, că Domnul ţi-a făcut
ţie bine;
8. Că a scos sufletul meu din moarte, ochii mei din lacrimi şi
picioarele mele de la cădere.
9. Bine voi plăcea înaintea Domnului, în pământul celor
vii.
PSALMUL 115
Aliluia.
l. Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am smerit
foarte.
2. Eu am zis întru uimirea mea: "Tot omul este mincinos!"
3. Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat
mie?
4. Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi
chema.
5. Făgăduinţele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot
poporului Său.
6. Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
7. O, Doamne, eu sunt robul Tău, eu sunt robul Tău şi fiul roabei
Tale; rupt-ai legăturile mele.
8. Ţie-ţi voi aduce jertfă de laudă şi numele Domnului voi
chema.
9. Făgăduinţele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot
poporului Lui,
10. În curţile casei Domnului, în mijlocul tău,
Ierusalime.
PSALMUL 116
Aliluia.
1. Lăudaţi pe Domnul toate neamurile; lăudaţi-L pe El toate
popoarele;
2. Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în
veac.
PSALMUL 117
Aliluia.
1. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila
Lui.
2. Să zică, dar, casa lui Israel, că este bun, că în veac este mila
Lui.
3. Să zică, dar, casa lui Aaron, că este bun, că în veac este mila
Lui.
4. Să zică, dar, toţi cei ce se tem de Domnul, că este bun, că în
veac este mila Lui.
5. În necaz am chemat pe Domnul şi m-a auzit şi m-a scos întru
desfătare.
6. Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce-mi va face mie
omul.
7. Domnul este ajutorul meu şi eu voi privi cu bucurie pe vrăjmaşii
mei.
8. Mai bine este a Te încrede în Domnul, decât a Te încrede în
om.
9. Mai bine este a nădăjdui în Domnul, decât a nădăjdui în
căpetenii.
10. Toate neamurile m-au înconjurat şi în numele Domnului i-am
înfrânt pe ei.
11. Înconjurând m-au înconjurat şi în numele Domnului i-am înfrânt
pe ei.
12. Înconjuratu-m-au ca albinele fagurele, dar s-au stins ca focul
de spini şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.
13. Împingându-mă m-au împins să cad, dar Domnul m-a
sprijinit.
14. Tăria mea şi lauda mea este Domnul şi mi-a fost mie spre
izbăvire.
15. Glas de bucurie şi de izbăvire în corturile drepţilor: "Dreapta
Domnului a făcut putere,
16. Dreapta Domnului m-a înălţat, dreapta Domnului a făcut
putere!"
17. Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile
Domnului.
18. Certând m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat.
19. Deschideţi-mi mie porţile dreptăţii, intrând în ele voi lăuda
pe Domnul.
20. Aceasta este poarta Domnului; drepţii vor intra prin
ea.
21. Te voi lăuda, că m-ai auzit şi ai fost mie spre
izbăvire.
22. Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta s-a
făcut în capul unghiului.
23. De la Domnul s-a făcut aceasta şi minunată este în ochii
noştri.
24. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să
ne veselim întru ea.
25. O, Doamne, mântuieşte! O, Doamne, sporeşte!
26. Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului;
binecuvântatu-v-am pe voi, din casa Domnului.
27. Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă. Tocmiţi sărbătoare cu
ramuri umbroase, până la coarnele altarului.
28. Dumnezeul meu eşti Tu şi Te voi lăuda; Dumnezeul meu eşti Tu şi
Te voi înălţa. Te voi lăuda că m-ai auzit şi ai fost mie spre
mântuire.
29. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila
Lui.
PSALMUL 118
Aliluia.
1. Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea
Domnului.
2. Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată inima
lor,
3. Că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează
fărădelegea.
4. Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte.
5. O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile
Tale!
6. Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile
Tale.
7. Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăţ judecăţile
dreptăţii Tale.
8. Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în
sfârşit.
9. Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea
cuvintelor Tale.
10. Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la
poruncile Tale.
11. În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc
ţie.
12. Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările
Tale.
13. Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale.
14. În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca de toată
bogăţia.
15. La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile
Tale.
16. La îndreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele
Tale.
17. Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile
Tale.
18. Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea
Ta.
19. Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile
Tale.
20. Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor Tale, în toată
vremea.
21. Certat-ai pe cai mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la
poruncile Tale.
22. Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am
păzit.
23. Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar
robul Tău cugeta la îndreptările Tale.
24. Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale,
sfatul meu.
25. Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul
Tău.
26. Vestit-am căile mele şi m-ai auzit; învaţă-mă îndreptările
Tale.
27. Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi cugeta la
minunile Tale.
28. Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întăreşte-mă întru
cuvintele Tale.
29. Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu legea Ta mă
miluieşte.
30. Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am
uitat.
31. Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă
ruşinezi.
32. Pe calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit inima
mea.
33. Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale şi o voi păzi
pururea.
34. Înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi cu toată
inima mea.
35. Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am
voit.
36. Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie.
37. Întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta
viază-mă.
38. Împlineşte robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se
tem de Tine.
39. Îndepărtează ocara, de care mă tem, căci judecăţile Tale sunt
bune.
40. Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta
viază-mă.
41. Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul
Tău,
42. Şi voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în
cuvintele Tale.
43. Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în
sfârşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit,
44. Şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul
veacului.
45. Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat.
46. Am vorbit despre mărturiile Tale, înaintea împăraţilor, şi nu
m-am ruşinat.
47. Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit
foarte.
48. Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit
şi am cugetat la îndreptările Tale.
49. Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care
mi-ai dat nădejde.
50. Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, că cuvântul Tău m-a
viat.
51. Cei mândri m-au batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta nu
m-am abătut.
52. Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi
m-am mângâiat.
53. Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor, care părăsesc
legea Ta.
54. Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei
mele.
55. Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, şi am păzit legea
Ta.
56. Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am
căutat.
57. Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta.
58. Rugatu-m-am feţei Tale, din toată inima mea, miluieşte-mă după
cuvântul Tău.
59. Cugetat-am la căile Tale şi am întors picioarele mele la
mărturiile Tale.
60. Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile
Tale.
61. Funiile păcătoşilor s-au înfăşurat împrejurul meu, dar legea Ta
n-am uitat.
62. La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru
judecăţile dreptăţii Tale.
63. Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile
Tale.
64. De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă
învaţă.
65. Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul
Tău.
66. Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile
Tale am crezut.
67. Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta cuvântul
Tău am păzit.
68. Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă
îndreptările Tale.
69. Înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu
toată inima mea voi cerceta poruncile Tale.
70. Închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am
desfătat.
71. Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările
Tale.
72. Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori
de aur şi argint.
73. Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi
învăţa poruncile Tale.
74. Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că în
cuvintele Tale am nădăjduit.
75. Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale şi întru
adevăr m-ai smerit.
76. Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău,
către robul Tău.
77. Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, că legea Ta
cugetarea mea este.
78. Să se ruşineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptăţit; iar
eu voi cugeta la poruncile Tale.
79. Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc
mărturiile Tale.
80. Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu
mă ruşinez.
81. Se topeşte sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am
nădăjduit.
82. Sfârşitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: "Când mă vei
mângâia?"
83. Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu
le-am uitat.
84. Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă
prigonesc?
85. Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni, dar nu sunt ca
legea Ta, Doamne.
86. Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit.
Ajută-mă!
87. Puţin a fost de nu m-am sfârşit pe pământ, dar eu n-am părăsit
poruncile Tale.
88. După mila Ta viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii
mele.
89. În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer;
90. În neam şi în neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul şi
rămâne.
91. După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare
ţie.
92. De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit
intru necazul meu.
93. În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai
viat, Doamne.
94. Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale am
căutat.
95. Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile
Tale am priceput.
96. La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta este
fără de sfârşit.
97. Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea
este.
98. Mai mult decât pe vrăjmaşii mei mai înţelepţit cu porunca Ta,
că în veac a mea este.
99. Mai mult decât învăţătorii mei am priceput, că la mărturiile
Tale gândirea mea este.
100. Mai mult decât bătrânii am înţeles, că poruncile Tale am
căutat.
101. De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să
păzesc cuvintele Tale.
102. De la judecăţile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie
lege.
103. Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât
mierea, în gura mea!
104. Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât
toată calea nedreptăţii.
105. Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor
mele.
106. Juratu-m-am şi m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii
Tale.
107. Umilit am fost până în sfârşit: Doamne, viază-mă, după
cuvântul Tău.
108. Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le Doamne, şi
judecăţile Tale mă învaţă.
109. Sufletul meu în mâinile Tale este pururea şi legea Ta n-am
uitat.
110. Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am
rătăcit.
111. Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele
sunt ele.
112. Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre
răsplătire.
113. Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit.
114. Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tău am
nădăjduit.
115. Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta
poruncile Dumnezeului meu.
116. Apără-mă, după cuvântul Tău, şi mă viază şi să nu-mi dai de
ruşine aşteptarea mea.
117. Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale,
pururea.
118. Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la îndreptările
Tale, pentru că nedrept este gândul lor.
119. Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului;
pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea.
120. Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am
temut.
121. Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi
fac strâmbătate.
122. Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei
mândri.
123. Sfârşitu-sau ochii mei după mântuirea Ta şi după cuvântul
dreptăţii Tale.
124. Fă cu robul Tău, după mila Ta, şi îndreptările Tale mă
învaţă.
125. Robul Tău sunt eu; înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte mărturiile
Tale.
126. Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea
Ta.
127. Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul
şi topazul.
128. Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată
calea nedreaptă am urât.
129. Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe
ele sufletul meu.
130. Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pe
prunci.
131. Gura mea am deschis şi am aflat, că de poruncile Tale am
dorit.
132. Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, fală de cei
ce iubesc numele Tău.
133. Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă
stăpânească nici o fărădelege.
134. Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile
Tale.
135. Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile
Tale.
136. Izvoare de apă s-au coborât din ochii mei, pentru că n-am
păzit legea Ta.
137. Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale.
138. Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot
adevărul.
139. Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale
vrăjmaşii mei.
140. Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a iubit
pe el.
141. Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am
uitat.
142. Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta
adevărul.
143. Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt
gândirea mea.
144. Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înţelepţeşte-mă şi voi
fi viu.
145. Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Îndreptările
Tale voi căuta.
146. Strigat-am către Tine, mântuieşte-mă, şi voi păzi mărturiile
Tale.
147. Din zori m-am sculat şi am strigat; intru cuvintele Tale am
nădăjduit.
148. Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cuget la
cuvintele Tale.
149. Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă
viază.
150. Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la
legea Ta s-au îndepărtat.
151. Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt
adevărul.
152. Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai
întemeiat pe ele.
153. Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea Ta n-am
uitat.
154. Judecă pricina mea şi mă izbăveşte; după cuvântul Tău, fă-mă
viu.
155. Departe de păcătoşi este mântuirea, că îndreptările Tale n-au
căutat.
156. Îndurările Tale multe sunt Doamne; după judecata Ta mă
viază.
157. Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar de la
mărturiile Tale nu m-am abătut.
158. Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă sfârşeam, că n-au păzit
cuvintele Tale.
159: Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; intru mila Ta mă
viază.
160. Începutul cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate
judecăţile dreptăţii Tale.
161. Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a
înfricoşat inima mea.
162. Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară
mare.
163. Nedreptatea am urât şi am dispreţuit, iar legea Ta am
iubit.
164. De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii
Tale.
165. Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se
smintesc.
166. Aşteptat-am mântuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am
iubit.
167. Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale şi le-a iubit
foarte.
168. Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale, că toate căile
mele înaintea Ta sunt, Doamne.
169. Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după
cuvântul Tău mă înţelepţeşte.
170. Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău
mă izbăveşte.
171. Să răspândească buzele mele laudă, că m-ai învăţat
îndreptările Tale.
172. Rosti-va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale
sunt drepte.
173. Mina Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales.
174. Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cugetarea mea
este.
175. Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi
vor ajuta mie.
176. Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că
poruncile Tale nu le-am uitat.
PSALMUL 119
O cântare a treptelor.
l. Către Domnul am strigat când m-am necăjit şi m-a
auzit.
2. Doamne, izbăveşte sufletul meu de buzele nedrepte şi de limba
vicleană.
3. Ce se va da ţie şi ce vei câştiga de la limba
vicleană?
4. Săgeţi ascuţite cu cărbuni aprinşi trase de Cel
puternic.
5. Vai mie, că pribegia mea s-a prelungit, că locuiesc în corturile
lui Chedar!
6. Mult a pribegit sufletul meu.
7. Cu cei ce urau pacea, făcător de pace eram; când grăiam lor, se
luptau cu mine în zadar.
PSALMUL 120
O cântare a treptelor
1. Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul
meu.
2. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi
pământul.
3. Nu va lăsa să se clatine piciorul tău, nici nu va dormita Cel ce
păzeşte.
4. Iată, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce păzeşte pe
Israel.
5. Domnul te va păzi pe tine, Domnul este acoperământul tău, de-a
dreapta ta.
6. Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea.
7. Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păzi-va sufletul
tău.
8. Domnul va păzi intrarea ta ieşirea ta de acum şi până în
veac.
PSALMUL 121
O cântare a treptelor.
1. Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: "În casa Domnului vom
merge!"
2. Stăteau picioarele noastre în curţile tale,
Ierusalime!
3. Ierusalimul, cel ce este zidit ca o cetate, ale cărei porţi sunt
strâns-unite.
4. Că acolo s-au suit seminţiile, seminţiile Domnului, după legea
lui Israel, ca să laude numele Domnului.
5. Că acolo s-au aşezat scaunele la judecată, scaunele pentru casa
lui David.
6. Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului şi pentru îndestularea
celor ce te iubesc pe tine.
7. Să fie pace în întăriturile tale şi îndestulare în turnurile
tale.
8. Pentru fraţii mei şi pentru vecinii mei grăiam despre tine
pace.
9. Pentru casa Domnului Dumnezeului nostru am dorit cele bune
ţie.
PSALMUL 122
O cântare a treptelor.
1. Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii
mei.
2. Iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor,
precum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale, aşa sunt
ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce Se va milostivi
spre noi.
3. Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că mult ne-am
săturat de defăimare,
4. Că prea mult s-a săturat sufletul nostru de ocara celor
îndestulaţi şi de defăimarea celor mândri.
PSALMUL 123
O cântare a treptelor.
l. De n-ar fi fost Domnul cu noi, să spună Israel!
2. De n-ar fi fost Domnul cu noi, când s-au ridicat oamenii
împotriva noastră,
3. De vii ne-ar fi înghiţit pe noi, când s-a aprins mânia lor
împotriva noastră.
4. Apa ne-ar fi înecat pe noi, şuvoi ar fi trecut peste sufletul
nostru.
5. Atunci ar fi trecut peste sufletul nostru valuri
înspăimântătoare.
6. Binecuvântat este Domnul, Care nu ne-a dat pe noi spre vânare
dinţilor lor.
7. Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din cursa vânătorilor;
cursa s-a sfărâmat şi noi ne-am izbăvit.
8. Ajutorul nostru este în numele Domnului, Cel ce a făcut cerul şi
pământul.
PSALMUL 124
O cântare a treptelor.
l. Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului; nu se va
clătina în veac cel ce locuieşte în Ierusalim.
2. Munţi sunt împrejurul lui şi Domnul împrejurul poporului Său, de
acum şi până în veac.
3. Că nu va lăsa Domnul toiagul păcătoşilor peste soarta drepţilor,
ca să nu-şi întindă drepţii întru fărădelegi mâinile lor.
4. Fă bine, Doamne, celor buni şi celor drepţi cu inima;
5. Iar pe cei ce se abat pe căi nedrepte, Domnul îi va duce cu cei
ce lucrează fărădelegea. Pace peste Israel!
PSALMUL 125
O cântare a treptelor.
l. Când a întors Domnul robia Sionului ne-am umplut de
mângâiere.
2. Atunci s-a umplut de bucurie gura noastră şi limba noastră de
veselie; atunci se zicea între neamuri: "Mari lucruri a făcut
Domnul cu ei!"
3. Mari lucruri a făcut Domnul cu noi: ne-a umplut de
bucurie.
4. Întoarce, Doamne, robia noastră, cum întorci pâraiele spre
miazăzi.
5. Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera.
6. Mergând mergeau şi plângeau, aruncând seminţele lor, dar venind
vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor.
PSALMUL 126
O cântare a treptelor.
1. De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o
zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o
păzeşte.
2. în zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă, în zadar vă culcaţi
târziu, voi care mâncaţi pâinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul
somn, iubiţi ai Săi.
3. Iată, fiii sunt moştenirea Domnului, răsplata rodului
pântecelui.
4. Precum sunt săgeţile în mâna celui viteaz, aşa sunt copiii
părinţilor tineri.
5. Fericit este omul care-şi va umple casa de copii; nu se va
ruşina când va grăi cu vrăjmaşii săi în poartă.
PSALMUL 127
O cântare a treptelor.
1. Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul, care umblă în căile
Lui.
2. Rodul muncii mâinilor tale vei mânca. Fericit eşti; bine-ţi va
fi!
3. Femeia ta ca o vie roditoare, în laturile casei tale; fiii tăi
ca nişte vlăstare tinere de măslin, împrejurul mesei
tale.
4. Iată, aşa se va binecuvânta omul, cel ce se teme de
Domnul.
5. "Te va binecuvânta Domnul din Sion şi vei vedea bunătăţile
Ierusalimului în toate zilele vieţii tale.
6. Şi vei vedea pe fiii fiilor tăi. Pace peste Israel!
PSALMUL 128
O cântare a treptelor
1. De multe ori s-au luptat cu mine din tinereţile mele, să
spună Israel!
2. De multe ori s-au luptat cu mine, din tinereţile mele şi nu m-au
biruit.
3. Spatele mi-au lovit păcătoşii, întins-au nelegiuirea
lor;
4. Dar Domnul Cel drept a tăiat grumajii păcătoşilor.
5. Să se ruşineze şi să se întoarcă înapoi toţi cei ce urăsc
Sionul.
6. Facă-se ca iarba de pe acoperişuri, care, mai înainte de a fi
smulsă, s-a uscat,
7. Din care nu şi-a umplut mâna lui secerătorul şi sânul său, cel
ce adună snopii,
8. Şi trecătorii nu vor zice: "Binecuvântarea Domnului fie peste
voi!" sau: "Vă binecuvântăm în numele Domnului!"
PSALMUL 129
O cântare a treptelor.
l. Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi
glasul meu!
2. Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii
mele.
3. De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va
suferi?
4. Că la Tine este milostivirea.
5. Pentru numele Tău, Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul
meu spre cuvântul Tău,
6. Nădăjduit-a sufletul meu în Domnul, din straja dimineţii până în
noapte. Din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre
Domnul.
7. Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El
8. Şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.
PSALMUL 130
O cântare a treptelor.
1. Doamne, nu s-a mândrit inima mea, nici nu s-au înălţat ochii
mei, nici n-am umblat după lucruri mari, nici după lucruri mai
presus de mine,
2. Dimpotrivă, mi-am smerit şi mi-am domolit sufletul meu, ca un
prunc înţărcat de mama lui, ca răsplată a sufletului meu.
3. Să nădăjduiască Israel în Domnul, de acum şi până în
veac!
PSALMUL 131
O cântare a treptelor.
1. Adu-ţi aminte, Doamne, de David şi de toate blândeţile
lui.
2. Cum s-a jurat Domnului şi a făgăduit Dumnezeului lui
Iacob:
3. Nu voi intra în locaşul casei mele, nu mă voi sui pe patul meu
de odihnă,
4. Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă
tâmplelor mele,
5. Până ce nu voi afla loc Domnului, locaş Dumnezeului lui
Iacob.
6. Iată am auzit de chivotul legii; în Efrata l-am găsit, în ţarina
lui Iaar.
7. Intra-vom în locaşurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au
stat picioarele Lui.
8. Scoală-Te, Doamne, intru odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii
Tale.
9. Preoţii Tăi se vor îmbrăca cu dreptate şi cuvioşii Tăi se vor
bucura.
10. Din pricina lui David, robul Tău, să nu întorci faţa unsului
Tău.
11. Juratu-S-a Domnul lui David adevărul şi nu-l va lepăda: "Din
rodul pântecelui tău voi pune pe scaunul tău,
12. De vor păzi fiii tăi legământul Meu şi mărturiile acestea ale
Mele, în care îi voi învăţa pe ei şi fiii lor vor şedea până în
veac pe scaunul tău".
13. Că a ales Domnul Sionul şi l-a ales ca locuinţă Lui.
14. "Aceasta este odihna Mea în veacul veacului. Aici voi locui, că
l-am ales pe el.
15. Roadele lui le voi binecuvânta foarte; pe săracii lui îi voi
sătura cu pâine.
16. Pe preoţii lui îi voi îmbrăca cu izbăvire şi cuvioşii lui cu
bucurie se vor bucura.
17. Acolo voi face să răsară puterea lui David, gătit-am făclie
unsului Meu.
18. Pe vrăjmaşii lui îi voi îmbrăca cu ruşine, iar pe dânsul va
înflori sfinţenia Mea".
PSALMUL 132
Un psalm al lui David. O cântare a treptelor.
1. Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui
fraţii împreună!
2. Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba
lui Aaron, care se coboară pe marginea veşmintelor lui.
3. Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboară pe munţii
Sionului, că unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea
şi viaţa până în veac.
PSALMUL 133
O cântare a treptelor.
1. Iată acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile Domnului,
care staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului
nostru.
2. Noaptea ridicaţi mâinile voastre spre cele sfinte şi
binecuvântaţi pe Domnul.
3. Te va binecuvânta Domnul din Sion, Cel ce a făcut cerul şi
pământul.
PSALMUL 134
Aliluia.
1. Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul,
2. Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului
nostru.
3. Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că
este bun.
4. Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire
Lui.
5. Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste
toţi dumnezeii.
6. Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi
în toate adâncurile.
7. A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie
le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale.
8. El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la
dobitoc.
9. Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi
tuturor robilor lui.
10. El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi
puternici:
11. Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi
toate stăpânirile Canaanului.
12. Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel,
poporului Său.
13. Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în
neam.
14. Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va
milostivi.
15. Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini
omeneşti.
16. Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea.
17. Urechi au şi nu vor auzi, că nu este duh în gura lor.
18. Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce
se încred în ei.
19. Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron,
binecuvântaţi pe Domnul;
20. Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de
Domnul, binecuvântaţi pe Domnul.
21. Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în
Ierusalim.
PSALMUL 135
Aliluia.
1. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila
Lui.
2. Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila
Lui.
3. Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui.
4. Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila
Lui.
5. Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila
Lui.
6. Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila
Lui.
7. Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila
Lui.
8. Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila
Lui.
9. Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila
Lui.
10. Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac
este mila Lui.
11. Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila
Lui.
12. Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila
Lui.
13. Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila
Lui.
14. Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila
Lui.
15. Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în
veac este mila Lui.
16. Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este
mila Lui.
17. Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila
Lui.
18. Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila
Lui.
19. Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila
Lui.
20. Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila
Lui.
21. Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila
Lui.
22. Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila
Lui.
23. Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în
veac este mila Lui.
24. Şi ne-a izbăvit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este
mila Lui.
25. Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila
Lui.
26. Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila
Lui.
PSALMUL 136
Aliluia.
1. La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am
adus aminte de Sion.
2. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele
noastre.
3. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare,
zicând: "Cântaţi-ne nouă din cântările Sionului!"
4. Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin?
5. De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea!
6. Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce
aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al
bucuriei mele.
7. Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării
Ierusalimului, când ziceau: "Stricaţi-l, stricaţi-l până la
temeliile lui!"
8. Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ţi va răsplăti
ţie fapta ta pe care ai făcut-o nouă.
9. Fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de
piatră.
PSALMUL 137
Al lui David.
1. Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, că ai auzit
cuvintele gurii mele şi înaintea îngerilor Îţi voi cânta.
2. Închina-mă-voi în locaşul Tău cel sfânt şi voi lăuda numele Tău,
pentru mila Ta şi adevărul Tău; că ai mărit peste tot numele cel
sfânt al Tău.
3. În orice zi Te voi chema, degrabă mă auzi! Sporeşte în sufletul
meu puterea.
4. Să Te laude pe Tine, Doamne, toţi împăraţii pământului, când vor
auzi toate graiurile gurii Tale,
5. Şi să cânte în căile Domnului, că mare este slava
Domnului.
6. Că înalt este Domnul şi spre cele smerite priveşte şi pe cele
înalte de departe le cunoaşte.
7. De ajung la necaz, viază-mă! Împotriva vrăjmaşilor mei ai întins
mâna Ta şi m-a izbăvit dreapta Ta.
8. Domnul le va plăti lor pentru mine. Doamne, mila Ta este în
veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.
PSALMUL 138
Al lui David.
1. Doamne, cercetatu-m-ai şi m-ai cunoscut.
2. Tu ai cunoscut şederea mea şi scularea mea; Tu ai priceput
gândurile mele de departe.
3. Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai cercetat şi toate
căile mele mai dinainte le-ai văzut.
4. Că încă nu este cuvânt pe limba mea
5. Şi iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă
şi pe cele de demult; Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna
Ta.
6. Minunată este ştiinţa Ta, mai presus de mine; este înaltă şi n-o
pot ajunge.
7. Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi
fugi?
8. De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de
faţă eşti.
9. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la
marginile mării
10. Şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta
Ta.
11. Şi am zis: "Poate întunericul mă va acoperi şi se va face
noapte lumina dimprejurul meu".
12. Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va
lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina ei.
13. Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în
pântecele maicii mele.
14. Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt
lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte.
15. Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru
ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos
ale pământului.
16. Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea
Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârşi şi nici una din ele
nu va fi nescrisă.
17. Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi
foarte s-a întărit stăpânirea lor.
18. Şi-i voi număra pe ei, şi mai mult decât nisipul se vor
înmulţi. M-am sculat şi încă sunt cu Tine.
19. O, de ai ucide pe păcătoşi, Dumnezeule! Bărbaţi vărsători de
sânge, depărtaţi-vă de la mine!
20. Aceştia Te grăiesc de rău, Doamne, şi vrăjmaşii Îţi hulesc
numele.
21. Oare, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urât şi asupra
vrăjmaşilor Tăi m-am mâhnit?
22. Cu ură desăvârşită i-am urât pe ei şi mi s-au făcut
duşmani.
23. Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi
cunoaşte cărările mele
24. Şi vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă îndreptează pe
calea cea veşnică.
PSALMUL 139
Al lui David.
1. Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean şi de omul nedrept mă
izbăveşte,
2. Care gândeau nedreptate în inimă, toată ziua îmi duceau
război.
3. Ascuţit-au limba lor ca a şarpelui; venin de aspidă sub buzele
lor.
4. Păzeşte-mă, Doamne, de mâna păcătosului; scoate-mă de la oamenii
nedrepţi, care au gândit să împiedice paşii mei.
5. Pusu-mi-au cei mândri cursă mie şi funii; curse au întins
picioarelor mele; pe cărare mi-au pus pietre de
poticneală.
6. Zis-am Domnului: "Dumnezeul meu eşti Tu, ascultă, Doamne, glasul
rugăciunii mele".
7. Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrit-ai capul meu în
zi de război.
8. Să nu mă dai pe mine, Doamne, din pricina poftei mele, pe mina
păcătosului; viclenit-au împotriva mea; să nu mă părăseşti, ca să
nu se trufească.
9. Vârful laţului lor, osteneala buzelor lor să-i acopere pe
ei!
10. Să cadă peste ei cărbuni aprinşi; în foc aruncă-i pe ei, în
necazuri, pe care să nu le poată răbda.
11. Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ; pe omul nedrept
răutatea îl va duce la pieire.
12. Ştiu că Domnul va face judecată celui sărac şi dreptate celor
sărmani;
13. Iar drepţii vor lăuda numele Tău şi vor locui cei drepţi în
faţa Ta.
PSALMUL 140
Al lui David.
1. Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul
rugăciunii mele, când strig către Tine.
2. Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea
mâinilor mele, jertfă de seară.
3. Pune Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul
buzelor mele.
4. Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi
dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege
nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
5. Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul
păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este
împotriva vrerilor lor.
6. Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor
graiurile mele că s-au îndulcit,
7. Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele
lor lângă iad.
8. Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am
nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
9. Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce
fac fărădelege.
10. Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi
trece.
PSALMUL 141
O rugăciune a lui David.
l. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către
Domnul m-am rugat.
2. Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui
voi spune.
3. Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.
În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
4. Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă
cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul
meu.
5. Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: "Tu eşti nădejdea mea,
partea mea eşti în pământul celor vii".
6. Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Izbăveşte-mă
de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât
mine.
7. Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău, Doamne.
Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.
PSALMUL 142
Al lui David.
1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru
credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i
drept înaintea Ta.
3. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în
picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din
veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul
meu.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate
lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
6. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ
însetoşat.
7. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce
fala Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în
mormânt.
8. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea.
Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul
meu.
9. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău
cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea
Ta scoate din necaz sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei
ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
PSALMUL 143
Al lui David.
l. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul meu, Cel ce învaţă mâinile
mele la luptă şi degetele mele la război.
2. Mila mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu şi Izbăvitorul meu,
Apărătorul meu, şi în El am nădăjduit, Cel ce supune pe poporul meu
sub mine.
3. Doamne, ce este omul că Te-ai făcut cunoscut lui, sau fiul
omului că-l socoteşti pe el?
4. Omul cu deşertăciunea se aseamănă; zilele lui ca umbra
trec.
5. Doamne, pleacă cerurile şi Te pogoară, atinge-Te de munţi şi
fă-i să fumege.
6. Cu fulger fulgeră-i şi-i risipeşte! Trimite săgeţile Tale şi
tulbură-i!
7. Trimite mâna Ta dintru înălţime; scoate-mă şi mă izbăveşte de
ape multe, din mâna străinilor,
8. A căror gură a grăit deşertăciune şi dreapta lor e dreapta
nedreptăţii.
9. Dumnezeule, cântare nouă Îţi voi cânta ţie; în psaltire cu zece
strune Îţi voi cânta ţie,
10. Celui ce dai mântuire împăraţilor, Celui ce izbăveşti pe David,
robul Tău, din robia cea cumplită.
11. Izbăveşte-mă şi mă scoate din mâna străinilor, a căror gură a
grăit deşertăciune şi dreapta lor e dreapta nedreptăţii,
12. Ai căror fii sunt ca nişte odrasle tinere, crescute în
tinereţile lor; fiicele lor înfrumuseţate şi împodobite ca
chipurile templului.
13. Cămările lor pline, vărsându-se din una în alta. Oile lor cu
mulţi miei, umplând drumurile când ies;
14. Boii lor sunt graşi. Nu este gard căzut, nici spărtură, nici
strigare în uliţele lor.
15. Au fericit pe poporul care are aceste bunătăţi. Dar fericit
este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al său.
PSALMUL 144
Al lui David.
l. Înălţa-Te-voi Dumnezeul meu, Împăratul meu şi voi binecuvânta
numele Tău în veac şi în veacul veacului.
2. În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în
veac şi în veacul veacului.
3. Mare este Domnul şi lăudat foarte şi măreţia Lui nu are
sfârşit.
4. Neam şi neam vor lăuda lucrurile Tale şi puterea Ta o vor
vesti.
5. Măreţia slavei sfinţeniei Tale vor grăi şi minunile Tale vor
istorisi
6. Şi puterea lucrurilor Tale înfricoşătoare vor spune şi slava Ta
vor povesti.
7. Pomenirea mulţimii bunătăţii Tale vor vesti şi de dreptatea Ta
se vor bucura.
8. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi
mult-milostiv.
9. Bun este Domnul cu toţi şi îndurările Lui peste toate lucrurile
Lui.
10. Să Te laude pe Tine, Doamne, toate lucrurile Tale şi cuvioşii
Tăi să Te binecuvânteze.
11. Slava împărăţiei Tale vor spune şi de puterea Ta vor
grăi.
12. Ca să se facă fiilor oamenilor cunoscută puterea Ta şi slava
măreţiei împărăţiei Tale.
13. Împărăţia Ta este împărăţia tuturor veacurilor, iar stăpânirea
Ta din neam în neam. Credincios este Domnul intru cuvintele Sale şi
cuvios întru toate lucrurile Sale.
14. Domnul sprijină pe toţi cei ce cad şi îndreaptă pe toţi cei
gârboviţi.
15. Ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc şi Tu le dai lor hrană la
bună vreme.
16. Deschizi Tu mâna Ta şi de bunăvoinţă saturi pe toţi cei
vii.
17. Drept este Domnul în toate căile Lui şi cuvios în toate
lucrurile Lui.
18. Aproape este Domnul de toţi cei ce-L cheamă pe El, de toţi cei
ce-L cheamă pe El întru adevăr.
19. Voia celor ce se tem de El o va face şi rugăciunea lor o va
auzi şi-i va mântui pe dânşii.
20. Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc pe El şi pe toţi
păcătoşii îi va pierde.
21. Lauda Domnului va grăi gura mea şi să binecuvinteze tot
trupul numele cel sfânt al Lui, zn veac şi în veacul
veacului.
PSALMUL 145
Al lui Agheu şi al lui Zaharia.
1. Laudă, suflete al meu, pe Domnul.
2. Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât
voi trăi.
3. Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu
este izbăvire.
4. Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea
vor pieri toate gândurile lor.
S. Fericit cel ce are ajutor pe Dumnezeul lui Iacob, nădejdea lui,
în Domnul Dumnezeul lui,
6. Cel ce a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele din ele;
Cel ce păzeşte adevărul în veac;
7. Cel ce face judecată celor năpăstuiţi, Cel ce dă hrană celor
flămânzi. Domnul dezleagă pe cei ferecaţi în obezi;
8. Domnul îndreaptă pe cei gârboviţi, Domnul înţelepţeşte orbii,
Domnul iubeşte pe cei drepţi;
9. Domnul păzeşte pe cei străini; pe orfani şi pe văduvă va
sprijini şi calea păcătoşilor o va pierde.
10. Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, în neam şi
în neam.
PSALMUL 146
Al lui Agheu şi al lui Zaharia.
1. Lăudaţi pe Domnul, că bine este a cânta; Dumnezeului nostru
plăcută Îi este cântarea.
2. Când va zidi Ierusalimul, Domnul va aduna şi pe cei risipiţi ai
lui Israel;
3. Cel ce vindecă pe cei zdrobiţi cu inima şi leagă rănile
lor
4. Cel ce numără mulţimea stelelor şi dă tuturor numele
lor.
5. Mare este Domnul nostru şl mare este tăria Lui şi priceperea Lui
nu are hotar.
6. Domnul înalţă pe cei blânzi şi smereşte pe cei păcătoşi până la
pământ.
7. Cântaţi Domnului cu cântare de laudă; cântaţi Dumnezeului nostru
în alăută;
8. Celui ce îmbracă cerul cu nori, Celui ce găteşte pământului
ploaie, Celui ce răsare în munţi iarbă şi verdeaţă spre slujba
oamenilor;
9. Celui ce dă animalelor hrana lor şi puilor de corb, care Îl
cheamă pe El.
10. Nu în puterea calului este voia Lui, nici în cel iute la picior
bunăvoinţa Lui.
11. Bunăvoinţa Domnului este în cei ce se tem de El şi în cei ce
nădăjduiesc în mila Lui.
PSALMUL 147
Al lui Agheu şi al lui Zaharia.
l. Laudă, Ierusalime, pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău,
Sioane,
2. Că a întărit stâlpii porţilor tale, a binecuvântat pe fiii tăi,
în tine.
3. Cel ce pune la hotarele tale pace şi cu fruntea grâului te-a
săturat,
4. Cel ce trimite cuvântul Său pământului; repede aleargă cuvântul
Lui;
5. Cel ce dă zăpada ca lâna, Cel ce presară negura ca
cenuşa,
6. Cel ce aruncă gheaţa Lui, ca bucăţelele de pâine; gerul Lui
cine-l va suferi?
7. Va trimite cuvântul Lui şi le va topi; va sufla Duhul Lui şi vor
curge apele.
8. Cel ce vesteşte cuvântul Său lui Iacob, îndreptările şi
judecăţile Sale lui Israel.
9. N-a făcut aşa oricărui neam şi judecările Sale nu le-a arătat
lor.
PSALMUL 148
Al lui Agheu şi al lui Zaharia
l. Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cele
înalte.
2. Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile
Lui.
3. Lăudaţi-L pe El soarele şi luna, lăudaţi-L pe El toate stelele
şi lumina.
4. Lăudaţi-L pe El cerurile cerurilor şi apa cea mai presus de
ceruri,
5. Să laude numele Domnului, că El a zis şi s-au făcut, El a
poruncit şi s-au zidit.
6. Pusu-le-ai pe ele în veac şi în veacul veacului; lege le-a pus
şi nu o vor trece.
7. Lăudaţi pe Domnul toţi cei de pe pământ, balaurii şi toate
adâncurile;
8. Focul, grindina, zăpada, gheaţa, viforul, toate îndepliniţi
cuvântul Lui;
9. Munţii şi toate dealurile, pomii cei roditori şi toţi
cedrii;
10. Fiarele şi toate animalele, târâtoarele şi păsările cele
zburătoare;
11. Împăraţii pământului şi toate popoarele, căpeteniile şi toţi
judecătorii pământului;
12. Tinerii şi fecioarele, bătrânii cu tinerii,
13. Să laude numele Domnului, că numai numele Lui s-a înălţat.
Lauda Lui pe pământ şi în cer.
14. Şi va înălţa puterea poporului Lui. Cântare tuturor cuvioşilor
Lui, fiilor lui Israel, poporului ce se apropie de El.
PSALMUL 149
Aliluia.
l. Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor
cuvioşi.
2. Să se veselească Israel de Cel ce l-a făcut pe el şi fiii
Sionului să se bucure de Împăratul lor.
3. Să laude numele Lui în horă; în timpane şi în psaltire să-I
cânte Lui.
4. Că iubeşte Domnul poporul Său şi va învăţa pe cei blânzi şi-i va
izbăvi.
5. Se vor lăuda cuvioşii întru slavă şi se vor bucura în
aşternuturile lor.
6. Laudele Domnului în gura lor şi săbii cu două tăişuri în mâinile
lor,
7. Ca să se răzbune pe neamuri şi să pedepsească pe
popoare,
8. Ca să lege pe împăraţii lor în obezi şi pe cei slăviţi ai lor în
cătuşe de fier,
9. Ca să facă între dânşii judecată scrisă. Slava aceasta este a
tuturor cuvioşilor Săi.
PSALMUL 150
Aliluia.
1. Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L pe El întru
tăria puterii Lui.
2. Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui; lăudaţi-L pe El după
mulţimea slavei Lui.
3. Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă; lăudaţi-L pe El în psaltire
şi în alăută.
4. Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă; lăudaţi-L pe El în strune
şi organe.
5. Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare; lăudaţi-L pe El în
chimvale de strigare.
6. Toată suflarea să laude pe Domnul!
PSALMUL NECANONIC 151
l. Mic eram intre fraţii mei şi tânăr în casa tatălui meu;
păşteam oile tatălui meu.
2. Mâinile mele au făcut harpa şi degetele mele au întocmit
psaltirea.
3. Şi cine va vesti Domnului meu? Însuşi Domnul, Însuşi va
auzi.
4. El a trimis pe îngerul Lui şi m-a luat de la oile tatălui meu şi
m-a uns cu untdelemnul ungerii Lui.
5. Fraţii mei erau buni şi mari şi nu a binevoit întru dânşii
Domnul.
6. Ieşit-am în întâmpinarea celui de alt neam şi m-a blestemat cu
idolii lui.
7. Iar eu, smulgându-i sabia, i-am tăiat capul şi am ridicat ocara
de pe fiii lui Israel.
|