CAPITOLUL 1
Cirus eliberează pe Iudei din robie.
1. În anul întâi al domniei lui Cirus, regele Perşilor, ca să se
împlinească cuvântul Domnului, cel grăit prin gura lui Ieremia, a
deşteptat Domnul duhul lui Cirus, regele Perşilor şi acesta a
poruncit să se facă ştiut în tot regatul său, prin grai şi prin
scris, acestea:
2. "Aşa grăieşte Cirus, regele Perşilor: Toate regatele pământului
mi le-a dat mie Domnul Dumnezeul cerului şi mi-a poruncit să-I fac
locaş la Ierusalim în Iuda.
3. Aşadar, aceia dintre voi, din tot poporul Lui, care voiesc - fie
cu ei Dumnezeul lor - să se ducă la Ierusalim în Iuda şi să
zidească templul Domnului Dumnezeului lui Israel, a Acelui Dumnezeu
Care este în Ierusalim;
4. Şi tot celui rămas în toate locurile, oriunde ar trăi, să-i
ajute locuitorii locului aceluia cu argint şi cu aur şi cu altă
avere şi cu vite, cu daruri de bună voie pentru templul lui
Dumnezeu care este la Ierusalim".
5. Atunci s-au ridicat căpeteniile seminţiilor lui Iuda şi ale lui
Veniamin, şi preoţii şi leviţii şi toţi aceia cărora Dumnezeu le
deşteptase duhul să se ducă să înalţe templul Domnului care este la
Ierusalim.
6. Şi toţi vecinii lor i-au ajutat cu vase de argint, cu aur şi cu
altă avuţie şi cu vite şi cu lucruri scumpe şi cu tot felul de
daruri de bună voie pentru templu.
7. Iar regele Cirus a scos vasele templului Domnului, pe care
Nabucodonosor le luase din Ierusalim şi le pusese în casa
dumnezeului său;
8. Pe acestea le-a scos Cirus, regele Perşilor, prin mâna lui
Mitridat, vistiernicul, care le-a dat pe seama lui Şeşbaţar,
căpetenia lui Iuda.
9. Şi numărul lor era: treizeci de vase de aur, o mie de vase de
argint, douăzeci şi nouă de cuţite,
10. Treizeci de cupe de aur, patru sute zece cupe de argint de mâna
a doua, o mie alte felurite vase;
11. Iar de toate erau cinci mii patru sute de vase de argint şi de
aur. Toate acestea le-a luat cu el Şeşbaţar, când au plecat robii
cei ce voiau să se întoarcă din Babilon la Ierusalim.
CAPITOLUL 2
Numărul şi catagrafia Israeliţilor întorşi din robie. Dajdia
lor.
1. Iată fiii ţării, dintre robii strămutaţi din Iuda, pe care
Nabucodonosor, regele Babilonului, i-a dus la Babilon, care s-au
întors şi au venit la Ierusalim şi în Iuda, fiecare în oraşul său,
cu Zorobabel,
2. Iosua, Neemia, Seraia, Reelaia, Nahamani, Mardoheu, Bilşan,
Mispar, Bigvai, Rehum şi Baana. Numărul oamenilor poporului
israelit care s-au întors a fost acesta:
3. Fiii lui Fares: două mii o sută şaptezeci şi doi;
4. Fiii lui Şefatia: trei sute şaptezeci şi doi;
5. Fiii lui Arah: şapte sute şaptezeci şi cinci;
6. Fiii lui Pahat-Moab, din fiii lui Iosua şi Ioab: două mii opt
sute doisprezece;
7. Fiii lui Elam: o mie două sute cincizeci şi patru;
8. Fiii lui Zatu: nouă sute patruzeci şi cinci;
9. Fiii lui Zacai: şapte sute şaizeci;
10. Fiii lui Bani: şase sute patruzeci şi doi;
11. Fiii lui Bebai: şase sute douăzeci şi trei;
12. Fiii lui Azgad: o mie două sute douăzeci şi doi;
13. Fiii lui Adonicam: şase sute şaizeci şi şase;
14. Fiii lui Bigvai: două mii cincizeci şi şase;
15. Fiii lui Adin: patru sute cincizeci şi patru;
16. Fiii lui Ater, din casa lui Iezechia: nouăzeci şi
opt;
17. Fiii lui Beţai: trei sute douăzeci şi trei;
18. Fiii lui Iora: o sută doisprezece;
19. Fiii lui Haşum: două sute douăzeci şi trei;
20. Fiii lui Ghibar: nouăzeci şi cinci;
21. Oamenii din Betleem: o sută douăzeci şi trei;
22. Oamenii din Netofa: cincizeci şi şase;
23. Oamenii din Anatot: o sută douăzeci şi opt;
24. Oamenii din Betazmavet: patruzeci şi doi;
25. Din Chiriat-Iearim, Chefira şi Beerot: şapte sute patruzeci şi
trei;
26. Din Rama şi Gheba: şase sute douăzeci şi unu;
27. Oamenii din Micmas: o sută douăzeci şi doi;
28. Oamenii din Betel şi din Ai: două sute douăzeci şi
trei;
29. Oamenii din Nebo: cincizeci şi doi;
30. Oamenii din Magbiş: o sută cincizeci şi şase;
31. Fiii celuilalt Elam: o mie două sute cincizeci şi
patru;
32. Fiii lui Harim: trei sute douăzeci;
33. Oamenii din Lod, Hadid şi Ono: şapte sute douăzeci şi
cinci;
34. Oamenii din Ierihon: trei sute patruzeci şi cinci;
35. Fiii lui Senaa: trei mii şase sute treizeci;
36. Preoţi: fiii lui Iedaia, din casa lui Iosua: nouă sute
şaptezeci şi trei;
37. Fiii lui Imer: o mie cincizeci şi doi;
38. Fiii lui Paşhur: o mie două sute patruzeci şi şapte;
39. Fiii lui Harim: o mie şaptesprezece;
40. Leviţi: fiii lui Iosua şi Cadmiel, din fiii lui Hodavia:
şaptezeci şi patru;
41. Cântăreţi: fiii lui Asaf: o sută douăzeci şi opt;
42. Fiii portarilor: fiii lui Şalum, fiii lui Ater, fiii lui
Talmon, fiii lui Acuv, fiii lui Hatita, fiii lui Şobai, cu toţii la
un loc: o sută treizeci şi nouă;
43. Cei încredinţaţi templului: fiii lui Ţiha, fiii lui Hasufa,
fiii lui Tabaot,
44. Fiii lui Cheros, fiii lui Siaha, fiii lui Fadon;
45. Fiii lui Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui Acub;
46. Fiii lui Hagab, fiii lui Şamlai, fiii lui Hanan;
47. Fiii lui Ghidel, fiii lui Gahar, fiii lui Reaia;
48. Fiii lui Reţin, fiii lui Necoda;
49. Fiii lui Gazam, fiii lui Uza, fiii lui Paseah;
50. Fiii lui Besai, fiii lui Asna, fiii lui Meunim;
51. Fiii lui Nefişim, fiii lui Bacbuc;
52. Fiii lui Hacufa, fiii lui Harhur, fiii lui Baţlut, fiii lui
Mechida, fiii lui Harşa;
53. Fiii lui Barcos, fiii lui Sisera, fiii lui Tamah;
54. Fiii lui Neţiah, fiii lui Hatifa.
55. Fiii robilor lui Solomon: fiii lui Sotai, fiii lui Soferet,
fiii lui Peruda;
56. Fiii lui Iaala, fiii lui Darcon, fiii lui Ghidel;
57. Fiii lui Şefatia, fiii lui Hatil, fiii lui Pocheret-Haţebaim,
fiii lui Ami.
58. Cei încredinţaţi templului şi fiii robilor lui Solomon erau cu
toţii trei sute nouăzeci şi doi;
59. Iar cei ce au ieşit din Telmelah, din Telharşa şi din
Cherub-Adan-Imer, care n-au putut să-şi arate seminţia şi neamul
lor, ca să arate că sunt din Israel, au fost:
60. Fiii lui Delaia, fiii lui Tobie şi fiii lui Necoda: şase sute
cincizeci şi doi.
61. Iar din neamul preoţilor: fiii lui Hobaia, fiii lui Hacoţ şi
fiii lui Barzilai care şi-a luat femeie din fiicele lui Barzilai
Galaaditul al cărui nume l-a adoptat.
62. Şi-au căutat cartea spiţei neamului lor şi n-au găsit-o şi de
aceea au fost îndepărtaţi de la preoţie.
63. Şi Tirşata le-a zis să nu mănânce din cele sfinte, până nu se
va ridica preot cu Urim şi Tumim.
64. Deci toată adunarea la un loc se alcătuia din patruzeci şi două
de mii trei sute şaizeci de oameni,
65. Afară de robii lor şi de roabele lor, care erau în număr de
şapte mii trei sute treizeci şi şapte; şi mai erau cu ei două sute
de cântăreţi şi cântăreţe;
66. Şi aveau şapte sute treizeci şi şase de cai,
67. Două sute patruzeci şi cinci de catâri, patru sute treizeci şi
cinci de cămile şi şase mii şapte sute douăzeci de asini.
68. Şi ajungând unele din căpeteniile seminţiilor la templul
Domnului care este la Ierusalim, au dăruit de bunăvoie pentru
templul lui Dumnezeu, ca să fie ridicat din nou pe temeliile
lui.
69. Şi aceştia din prisosul lor au dăruit în casa obştească pentru
începerea lucrărilor: şaizeci şi una de mii de drahme de aur, cinci
mii de mine de argint şi o sută de veşminte preoţeşti.
70. Şi au început să locuiască preoţii şi leviţii şi poporul şi
cântăreţii şi portarii şi cei încredinţaţi templului în oraşele lor
şi tot Israelul s-a aşezat în cetăţile sale.
CAPITOLUL 3
Jertfelnicul arderii de tot. Sărbătoarea corturilor. Punerea
temeliei templului.
1. Iar când a venit luna a şaptea şi când fiii lui Israel erau
prin oraşele lor, s-a strâns poporul ca un singur om la
Ierusalim;
2. Şi s-a sculat Iosua, fiul lui Ioţadac, şi fraţii lui, preoţii şi
Zorobabel, fiul lui Salatiel, şi fraţii lui şi au făcut jertfelnic
Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, cum se
scrie în legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.
3. Şi au aşezat jertfelnicul pe temeliile lui, deşi se temeau de
popoarele străine, şi au început să aducă pe el arderi de tot
Domnului, arderi de tot dimineaţa şi seara.
4. Şi au săvârşit sărbătoarea corturilor, după cum este scris, cu
ardere de tot zilnică, după numărul hotărât şi după rânduiala
fiecărei zile.
5. După aceea au început să săvârşească arderea de tot cea
obişnuită, şi cea de la lună nouă, şi cea de la sărbătorile
închinate Domnului, şi jertfele pe care le aducea Domnului fiecare
de bună voie.
6. Chiar din ziua întâi a lunii a şaptea au început să aducă
Domnului arderi de tot. Iar temelia templului Domnului nu se pusese
încă.
7. Şi au început a da argint pietrarilor şi dulgherilor, iar
Sidonienilor şi Tirienilor bucate şi băutură şi untdelemn, ca să
aducă pe mare la Iafa lemn din Liban, după învoirea dată lor de
Cirus, regele Perşilor.
8. Şi în anul al doilea după sosirea lor la templul lui Dumnezeu
din Ierusalim, în luna a doua, Zorobabel, fiul lui Salatiel, şi
Iosua, fiul lui Ioţadac, şi ceilalţi fraţi ai lor, preoţii şi
leviţii, şi toţi cei ce veniseră din robie la Ierusalim au făcut
început şi au pus pe leviţii de la douăzeci de ani în sus să
supravegheze lucrările templului Domnului.
9. Şi aşa Iosua cu fiii şi fraţii lui, şi Cadmiel cu fiii lui, fiii
lui Iuda, precum şi fiii lui Henadad cu fiii lor şi cu fraţii lor,
leviţii, au stat să supravegheze pe cei ce lucrau la templul lui
Dumnezeu.
10. Şi când ziditorii puneau temelia templului Domnului, atunci
preoţii, îmbrăcaţi în veşmintele lor şi cu trâmbiţe, şi leviţii,
fiii lui Asaf, cu chimvale, au fost puşi să laude pe Domnul, după
rânduiala lui David, regele lui Israel.
11. Şi au început ei să cânte pe rând "lăudaţi" şi "slăviţi pe
Domnul, că este bun, că în veac este mila Lui spre Israel". Şi tot
poporul striga cu glas mare, slăvind pe Domnul, pentru că a ajutat
să se pună temeliile templului Domnului.
12. În vremea aceasta mulţi din preoţi şi din leviţi şi din capii
de familie şi din bătrânii care văzuseră vechiul templu, văzând
punerea temeliei acestui templu, plângeau cu hohote, mulţi însă
cântau tare de bucurie;
13. Însă poporul nu putea osebi strigătele de bucurie de bocetele
de plâns ale mulţimii, pentru că poporul striga tare şi glasul se
auzea departe.
CAPITOLUL 4
Vrăjmaşii lui Iuda împiedică zidirea templului.
1. Auzind vrăjmaşii lui Iuda şi ai lui Veniamin că cei ce s-au
întors din robie zidesc templu Domnului Dumnezeului lui
Israel,
2. Au venit la Zorobabel şi au zis către el: "Să zidim şi noi cu
voi, pentru că şi noi, ca şi voi, căutăm pe Dumnezeul vostru şi Lui
Îi aducem jertfe încă din zilele lui Asarhadon, regele Asiriei,
care ne-a adus aici".
3. Iar Zorobabel, Iosua şi celelalte căpetenii ale seminţiilor lui
Israel le-au zis: "Nu se cuvine să zidiţi împreună cu noi templu
Dumnezeului nostru, ci numai noi singuri vom zidi templu Domnului
Dumnezeului lui Israel, precum ne-a poruncit Cirus, regele
Perşilor".
4. Atunci poporul jării aceleia a început să descurajeze poporul
lui Iuda şi să-l împiedice de la zidire,
5. Cumpărând contra lor pe sfetnicii regelui, ca să zădărnicească
planul lor în toate zilele lui Cirus, regele Perşilor, până în
zilele lui Darie, regale Perşilor.
6. Şi sub domnia lui Ahaşveroş, pe la începutul domniei acestuia,
au scris plângere împotriva locuitorilor lui Iuda şi ai
Ierusalimului.
7. Şi în zilele lui Artaxerxe, Bişlam, Mitridat, Tabeel şi ceilalţi
tovarăşi ai lor au scris lui Artaxerxe, regele Perşilor. Şi
scrisoarea a fost scrisă cu slove aramaice şi în limba
aramaică.
8. Şi sfetnicul Rehum cu scriitorul Şimşai încă au scris către
regele Artaxerxe următoarea scrisoare împotriva
Ierusalimului:
9. "Atunci Rehum, cârmuitorul, şi Şimşai scriitorul şi ceilalţi
tovarăşi ai lor: Dineii şi Arfarsateii, Tarpeleii, Afarseii,
Erecii, Babilonienii, Suzienii, Dehaveii,
10. Elamiţii şi celelalte popoare, pe care strălucitul şi marele
Asurbanipal le-a strămutat şi le-a aşezat în cetăţile Samariei şi
în celelalte cetăţi de peste râu, scriu către regele
Artaxerxe...".
11. Iată copia de pe scrisoarea ce au trimis către regele
Artaxerxe: "Slugile tale, oamenii de dincolo de Eufrat...
12. Cunoscut să fie regelui că Iudeii care au plecat de la tine şi
au venit la noi la Ierusalim rezidesc cetatea cea rea şi răzvrătită
şi fac ziduri, şi temeliile le-au şi isprăvit.
13. Şi să mai ştie regele că, dacă cetatea aceasta se va zidi şi
zidurile ei se vor face din nou, atunci Iudeii nu vor plăti nici
bir, nici dări, nici vamă şi pagube se vor face vistieriei
regale.
14. Şi fiindcă noi mâncăm sare de la curtea regelui şi nu putem
suferi să vedem pe rege păgubit, de aceea dăm de ştire
regelui:
15. Să se caute în cartea faptelor părinţilor tăi şi în cartea
faptelor vei găsi şi vei afla că cetatea aceasta este cetate
răzvrătită şi primejdioasă pentru regi şi ţinuturi şi că din
vechime s-au petrecut în ea abateri, din care pricină a şi fost
pustiită cetatea aceasta.
16. De aceea noi înştiinţăm pe rege că, dacă cetatea aceasta se va
isprăvi de zidit şi zidurile ei se vor face, atunci nu vei mai avea
stăpânire peste râu".
17. Iar regele a trimis răspunsul următor lui Rehum cârmuitorul şi
lui Şimşai scriitorul şi celorlalţi tovarăşi ai lor, care locuiesc
în Samaria şi în celelalte cetăţi de peste râu.
18. "Pace... Scrisoarea ce mi-aţi trimis a fost citită cu
luare-aminte înaintea noastră,
19. Şi s-a dat din partea noastră poruncă de s-a cercetat şi s-a
aflat că cetatea aceea de mult s-a răzvrătit împotriva regilor ţi
că s-a făcut în ea tulburări şi răscoale;
20. Şi că au fost în Ierusalim regi puternici care au stăpânit
toată latura cea de peste râu şi cărora li s-au plătit bir şi
vamă.
21. Aşadar, poruncă daţi ca oamenii aceia să înceteze de a mai
lucra şi ca cetatea aceea să nu se mai zidească, până nu va veni
poruncă de la mine;
22. Şi să fiţi cu luare-aminte, ca să nu vă scape ceva nebăgat în
seamă în treburile acestea. De ce îngăduiţi înmulţirea lucrărilor
vătămătoare în paguba regelui?"
23. Îndată ce s-a citit scrisoarea aceasta a regelui Artaxerxe,
înaintea lui Rehum şi a lui Şimşai scriitorul şi a tovarăşilor lor,
aceştia au trimis îndată la Ierusalim şi cu puterea armelor au
oprit lucrările Iudeilor.
24. Atunci s-au oprit lucrările la templul lui Dumnezeu cel din
Ierusalim, şi oprirea aceasta a ţinut până în anul al doilea al
domniei lui Darie, regele Perşilor.
CAPITOLUL 5
Iarăşi începe zidirea templului.
1. Dar proorocul Agheu şi proorocul Zaharia, fiul lui Ido, au
grăit Iudeilor celor din Ierusalim şi din Iuda cuvinte prooroceşti
în numele Dumnezeului lui Israel.
2. Atunci s-au sculat Zorobabel, fiul lui Salatiel, şi Iosua, fiul
lui Ioţadac, şi au început a zidi templul lui Dumnezeu cel din
Ierusalim, fiind cu ei proorocii lui Dumnezeu, care îi
întăreau.
3. În vremea aceea au venit la el Tatnai, cârmuitorul ţinuturilor
de peste fluviu, şi Şetar-Boznai şi tovarăşii lor, şi le-au grăit
aşa: "Cine v-a dat vouă învoire să zidiţi casa aceasta şi să
isprăviţi zidurile acestea?"
4. Atunci noi le-am spus numele acelor oameni care zideau casa
aceasta.
5. Dar ochiul Dumnezeului lor era spre căpeteniile iudaice, şi
aceia nu i-au mustrat până nu au adus lucrurile la cunoştinţa lui
Darie şi până n-a venit dezlegare în chestiunea aceasta.
6. Iată cuprinsul scrisorii pe care Tatnai, cârmuitorul ţinuturilor
de peste Eufrat, şi Şetar-Boznai cu tovarăşii lor, cu Arfarsateii
cei de peste fluviu, au trimis-o regelui Darie,
7. Şi iată ce era scris în înştiinţarea trimisă lui:
8. "Pace întru toate regelui Darie! Cunoscut fie regelui că noi am
fost în ţinutul lui Iuda, la templul Dumnezeului celui mare, şi am
văzut că el se zideşte din pietre mari şi se pune şi lemn în zid şi
lucrarea aceasta merge repede şi au spor la mână.
9. Atunci am întrebat noi pe căpetenii şi le-am zis aşa: Cine v-a
dat vouă învoire să zidiţi casa aceasta şi zidurile acestea să le
isprăviţi?
10. Pe lângă aceasta i-am mai întrebat şi de numele acelora, ca
să-ţi dăm de veste şi să-ţi seriem numele acelor oameni, care sunt
mai însemnaţi la ei.
11. Şi ei mi-au răspuns eu vorbele acestea: Noi suntem robii
Dumnezeului cerului şi al pământului şi zidim templul care a fost
făcut cu mult înainte de aceasta şi pe care un mare rege al lui
Israel l-a zidit şi l-a isprăvit.
12. Când însă părinţii noştri au mâniat pe Dumnezeul cerului,
Acesta i-a dat în mâna lui Nabucodonosor, regele Babilonului, care
a dărâmat templul acesta şi pe popor l-a strămutat la
Babilon.
13. Iar în anul întâi al lui Cirus, regele Babilonului, regele
Cirus a dat învoire să se zidească acest templu al lui
Dumnezeu;
14. Chiar şi vasele de aur şi de argint ale templului lui Dumnezeu,
pe care Nabucodonosor le luase din templul Ierusalimului şi le
dusese în capiştea din Babilon, le-a scos regele Cirus din capiştea
Babilonului şi le-a dat în seama lui Şeşbaţar, pe care l-a numit el
cârmuitor şi i-a zis:
15. Ia vasele acestea, mergi şi pune-le în templul din Ierusalim,
şi templul lui Dumnezeu să se zidească pe locul lui
vechi.
16. Atunci Şeşbaţar acela a venit şi a pus temelia templului lui
Dumnezeu din Ierusalim, şţ de atunci şi până astăzi se zideşte el
şi nu s-a isprăvit.
17. Deci, dacă binevoieşte regele, să se caute în casa vistieriei
regale de acolo din Babilon şi să se vadă dacă în adevăr regele
Cirus a dat învoire să se zidească acest templu al lui Dumnezeu în
Ierusalim şi să ni se trimită ştire care este voinţa regelui în
această privinţă".
CAPITOLUL 6
Terminarea şi sfinţirea templului.
1. Atunci regele Darie a dat poruncă să se cerceteze la locul
unde se păstrau actele şi unde se ţinea vistieria la
Babilon.
2. Şi s-a găsit în palatul din Ecbatana, care este în ţinutul
Mediei, un sul de pergament, în care era scrisă această
amintire:
3. "În anul întâi al regelui Cirus, regele Cirus a dat această
poruncă pentru templul lui Dumnezeu cel din Ierusalim: Să se
zidească templul pe locul acela unde se aduc jertfele şi să i se
pună temelii sănătoase! Înălţimea lui să fie de şaizeci de coţi şi
lărgimea lui tot de şaizeci de coţi.
4. Să se pună trei rânduri de pietre şi un rând de lemn, iar
cheltuielile să se dea din casa regelui.
5. Chiar şi vasele de aur şi de argint ale templului lui Dumnezeu,
pe care Nabucodonosor le-a luat din templul din Ierusalim şi le-a
dus la Babilon să se înapoieze şi să se ducă în templul din
Ierusalim şi să se pună fiecare la locul lui în templul lui
Dumnezeu".
6. "Deci, Tatnai, cârmuitor al ţinuturilor de peste fluviu, şi
Şetar-Boznai cu tovarăşii voştri, cu Arfarsateii cei de peste
fluviu, depărtaţi-vă de acolo şi nu opriţi lucrările la acel templu
al lui Dumnezeu;
7. Lasă pe cârmuitorul iudeu şi pe căpeteniile iudaice să zidească
acel templu al lui Dumnezeu pe locul lui.
8. Iar din partea mea se dă poruncă cu privire la cele cu care voi
trebuie să ajutaţi acelor căpetenii iudaice la zidirea acelui
templu al lui Dumnezeu: Luaţi numaidecât din birul ţinuturilor de
peste fluviu şi daţi oamenilor acelora, ca lucrul să nu se
oprească; şi ce trebuie pentru arderile de tot ale Dumnezeului
ceresc:
9. Viţei, sau berbeci, sau miei, precum şi grâu, sare, vin şi
untdelemn, să li se dea, cum vor zice preoţii cei din
Ierusalim,
10. Ca ei să aducă jertfă plăcută Dumnezeului ceresc şi să se roage
pentru sănătatea regelui şi a fiilor lui.
11. Tot de mine poruncă se mai dă că dacă vreun om va schimba
această hotărâre, atunci se va scoate o bârnă din casa lui şi va fi
acela ridicat şi pironit pe ea, iar casa lui se va preface pentru
aceasta în dărâmătură.
12. Şi Dumnezeu al Cărui nume locuieşte acolo să doboare pe tot
regele şi poporul care şi-ar întinde mâna sa ca să schimbe aceasta
în paguba acestui templu al lui Dumnezeu din Ierusalim. Eu, Darie,
am dat porunca aceasta; să fie întocmai adusă la
îndeplinire!"
13. Atunci Tatnai, cârmuitorul ţinuturilor de peste fluviu, şi
Şetar-Boznai cu tovarăşii lor au făcut întocmai aşa, cum poruncise
regele Darie.
14. Şi căpeteniile Iudeilor au zidit şi au sporit, după proorocia
lui Agheu proorocul şi a lui Zaharia, fiul lui Ido. Şi cu voia
Dumnezeului lui Israel şi a lui Cirus şi Darie şi Artaxerxe, regii
Perşilor, l-au zidit şi l-au isprăvit.
15. Şi s-a isprăvit templul acesta în ziua a treia a lunii Adar, în
al şaselea an al domniei regelui Darie.
16. Şi fiii lui Israel, preoţii şi ceilalţi, care se întorseseră
din robie, au săvârşit cu bucurie sfinţirea acestui templu al lui
Dumnezeu.
17. La sfinţirea acestui templu al lui Dumnezeu s-au adus: o sută
de boi, două sute de berbeci, patru sute de miei şi doisprezece
ţapi, jertfă de iertarea păcatelor pentru tot Israelul, după
numărul seminţiilor lui Israel.
18. Şi au fost puşi preoţii cu rândul şi leviţii tot cu rândul să
slujească lui Dumnezeu în Ierusalim, cum era scris în cartea lui
Moise.
19. Şi cei ce se întorseseră din robie au săvârşit Paştile în ziua
a paisprezecea a lunii întâi,
20. Pentru că se curăţiseră preoţii şi leviţii şi cu toţii până la
unul erau curaţi; şi au junghiat mielul Paştilor pentru toţi cei ce
se întorseseră din robie, pentru fraţii lor preoţi şi pentru ei
înşişi.
21. Şi au mâncat fiii lui Israel, cei ce se întorseseră din robie
şi cei ce se despărţiseră cu ei de necurăţenia popoarelor ţării, ca
să caute pe Domnul Dumnezeul lui Israel;
22. Şi au prăznuit sărbătoarea azimelor şapte zile cu bucurie,
pentru că îi înveselise Domnul şi întorsese spre ei inima regelui
Asiriei, ca să le întărească mâinile la zidirea templului Domnului
Dumnezeului lui Israel.
CAPITOLUL 7
Ezdra întocmeşte slujba dumnezeiască.
1. După întâmplările acestea, sub domnia lui Artaxerxe, regele
Perşilor, Ezdra, fiul lui Seraia, fiul lui Azaria, fiul lui
Hilchia,
2. Fiul lui Şalum, fiul lui Ţadoc, fiul lui Ahitub,
3. Fiul lui Amaria, fiul lui Azaria, fiul lui Meraiot,
4. Fiul lui Zerahia, fiul lui Uzi,
5. Fiul lui Buchi, fiul lui Abişua, fiul lui Finees, fiul lui
Eleazar, fiul lui Aaron arhiereul,
6. Acest Ezdra a ieşit din Babilon; şi era el cărturar iscusit şi
cunoscător al legii lui Moise, pe care o dăduse Domnul Dumnezeul
lui Israel. Iar regele i-a dat lui tot ce a dorit, pentru că mâna
Dumnezeului său era peste el.
7. Şi împreună cu el au plecat la Ierusalim şi unii din fiii lui
Israel şi preoţi şi leviţi şi cântăreţi şi portari şi cei
încredinţaţi templului, în anul al şaptelea al domniei lui
Artaxerxe.
8. Şi a venit el la Ierusalim tot în al şaptelea an al regelui, în
luna a cincea;
9. Căci în ziua întâi a lunii întâi a fost plecarea lui din
Babilon, iar în ziua întâi a lunii a cincea a ajuns la Ierusalim,
pentru că mâna binefăcătoare a lui Dumnezeu era peste el;
10. Căci Ezdra se hotărâse cu toată inima să înveţe legea Domnului
şi s-o împlinească şi să înveţe pe Israel legea şi
dreptatea.
11. Iată acum şi cuprinsul scrisorii pe care Artaxerxe a dat-o lui
Ezdra, preotul şi cărturarul, care propovăduise în Israel cuvintele
poruncilor Domnului şi ale legilor Lui:
12. "Artaxerxe, regele regilor, către Ezdra, preotul, învăţătorul
legii Dumnezeului ceresc Celui desăvârşit...
13. S-a dat de mine poruncă, ca în regatul meu toţi aceia din
poporul lui Israel şi din preoţii lui şi din leviţii lui, care
doresc să se ducă la Ierusalim, să meargă cu tine.
14. Fiindcă tu eşti trimis de rege şi de cei şapte sfetnici ai lui,
ca să cercetezi Iuda şi Ierusalimul după legea Dumnezeului tău, pe
care o ai în mâna ta,
15. Şi să duci argintul şi aurul pe care regele şi sfetnicii lui
l-au jertfit Dumnezeului lui Israel a Căruia locuinţă este în
Ierusalim
16. Şi tot aurul şi argintul pe care-l vei aduna tu din toată ţara
Babilonului, împreună cu toate darurile de bună voie de la popor şi
preoţi, pe care le vor jertfi ei pentru templul Dumnezeului lor,
cel din Ierusalim.
17. De aceea cumpără numaidecât cu banii aceştia, boi, berbeci,
miei şi daruri de pâine cât trebuie, şi turnări pentru ei şi du-le
la jertfelnicul templului Dumnezeului vostru cel din
Ierusalim.
18. Şi ce veţi crede voi şi fraţii voştri că este bine să faceţi cu
celălalt argint şi aur, aceea să faceţi după voia Dumnezeului
vostru.
19. Şi vasele ce ţi s-au dat ţie pentru slujbele templului
Dumnezeului tău, pune-le înaintea Dumnezeului
Ierusalimului.
20. Şi alte lucruri de trebuinţă pentru templul Dumnezeului tău, ce
vei crede tu că trebuie, dă-le din casa vistieriilor
regeşti.
21. Din partea mea, a regelui Artaxerxe, se dă tuturor
păstrătorilor vistieriilor de peste râu porunca aceasta: Tot ce va
cere de la voi preotul Ezdra, învăţătorul legii Dumnezeului ceresc,
să-i daţi numaidecât;
22. Argint până la o sută de talanţi, grâu până la o sută de core,
vin până la o sută de baturi şi tot până la o sută de baturi de
untdelemn; iar sare, fără măsură.
23. Tot ce s-a poruncit de Dumnezeul ceresc trebuie să se facă cu
îngrijire pentru templul Dumnezeului celui ceresc. Băgaţi de seamă
să nu-şi întindă cineva mâna asupra templului Dumnezeului celui
ceresc, ca să nu fie mânia Lui asupra regatului, a regelui şi a
fiilor lui.
24. Şi vă dăm ştire că nici asupra unuia din preoţi, sau leviţi,
sau cântăreţi, sau portari, sau cei încredinţaţi templului, sau
slujitori ai acestui templu al lui Dumnezeu să nu se pună nici bir,
nici dare, nici vamă.
25. Iar tu, Ezdra, după înţelepciunea Dumnezeului tău, care este în
mina ta, să pui cârmuitori şi judecători şi să judece aceia tot
poporul cel de peste fluviu, pe toţi cei ce ştiu legea Dumnezeului
tău, iar pe cei ce nu o ştiu, să-i învăţaţi.
26. Şi cine nu va împlini legea Dumnezeului tău şi legea regelui,
asupra aceluia să se facă îndată judecată şi să se osândească sau
la moarte, sau la izgonire, sau la amendă, sau la închidere în
temniţă".
27. "Binecuvântat este Domnul Dumnezeul părinţilor noştri Care a
pus în inima regelui gândul să împodobească templul Domnului cel
din Ierusalim şi a atras asupra mea mila regelui şi a sfetnicilor
lui şi a tuturor dregătorilor celor puternici ai regelui!
28. Atunci eu m-am întărit, căci mâna Domnului Dumnezeului meu era
peste mine, şi am adunat pe căpeteniile lui Israel, ca să meargă cu
mine".
CAPITOLUL 8
Călătoria lui Eleazar la Ierusalim.
1. "Iată capii de familie şi spiţa neamului acelora care au
plecat cu mine din Babilon, în timpul domniei regelui
Artaxerxe:
2. Gherşom din fiii lui Finees; Daniel din fiii lui Itamar; Hatuş
din fiii lui David;
3. Zaharia din fiii lui Şecania, care se trăgea din fiii lui Fares,
şi împreună cu el o sută cincizeci de suflete, parte bărbătească,
scrise în spiţa neamului;
4. Elioenai, fiul lui Zerahia, din neamul lui Pahat-Moab împreună
cu două sute de suflete, parte bărbătească.
5. Şecania, fiul lui Iahaziel, din urmaşii lui Zatu, cu trei sute
de suflete, parte bărbătească.
6. Ebed, fiul lui Ionatan, din urmaşii lui Adin, cu cincizeci de
suflete, parte bărbătească.
7. Isaia, fiul lui Atalia, din urmaşii lui Elam, cu şaptezeci de
oameni.
8. Zebadia, fiul lui Mihail, din urmaşii lui Şefatia, cu optzeci de
oameni.
9. Obadia, fiul lui Iehiel, din urmaşii lui Ioab, cu două sute
optsprezece oameni.
10. Şelomit, fiul lui Iosifia, din urmaşii lui Lani, cu o sută
şaizeci de oameni.
11. Zaharia, fiul lui Bebai, din urmaşii lui Bebai, cu douăzeci şi
opt de oameni.
12. Iohanan, fiul lui Hacatan, din urmaşii lui Azgad, cu o sută
zece oameni.
13. Şi cei din urmă din fiii lui Adonicam, ale căror nume erau:
Ielifelet, Ieiel şi Şemaia cu şaizeci de oameni.
14. Utai şi Zabud, din fiii lui Bigvai, cu şaptezeci de
oameni.
15. Pe aceştia i-am adunat eu la râul ce curge prin Ahava şi am
poposit acolo trei zile; iar când am cercetat eu poporul şi pe
preoţi, n-am găsit acolo pe nimeni din fiii lui Levi.
16. Şi am trimis să cheme pe Eleazar, Ariel, Şemaia, Elnatan,
Iariv, Elnatan, Natan, Zaharia şi Meşulam, care erau căpetenii, şi
pe Ioarib şi Elnatan, care erau învăţători,
17. Şi le-am dat acestora însărcinare către Ido, care era căpetenie
în ţinutul Casifia, şi le-am pus în gura lor ce să grăiască cu Ido
şi cu fraţii lui, şi cu cei încredinţaţi templului din ţinutul
Casifia, ca să ne aducă slujitori pentru templul Dumnezeului
nostru.
18. Pentru că mâna binefăcătoare a Dumnezeului nostru era peste
noi, ne-au adus ei un om înţelept din fiii lui Mahli, fiul lui
Levi, fiul lui Israel, anume pe Şerevia, şi pe fiii acestuia şi pe
fraţii lui în număr de optsprezece;
19. Şi ne-au mai adus pe Haşabia şi pe Isaia din fiii lui Merari,
împreună cu fraţii lor şi cu fiii lor, douăzeci de
oameni;
20. Şi dintre cei încredinţaţi templului pe care i-a dat David şi
dregătorii lui în slujba leviţilor, ne-a adus două sute douăzeci de
inşi; aceştia toţi erau numiţi pe nume.
21. Şi acolo, la râul Ahava, am rânduit post, ca să ne smerim
înaintea feţei Dumnezeului nostru şi să cerem de la El călătorie
bună pentru noi şi pentru copiii noştri şi pentru toată avuţia
noastră,
22. Căci îmi fusese ruşine să cer de la rege oştire şi călăreţi, ca
să ne păzească de vrăjmaşi în cale, că noi, când am grăit cu
regele, am zis: "Mâna Dumnezeului nostru este binefăcătoare pentru
toţi cei ce aleargă la El, iar asupra tuturor celor ce-L părăsesc
este puterea Lui şi mânia Lui!"
23. Şi aşa am postit noi şi am rugat pentru aceasta pe Dumnezeul
nostru, şi El ne-a auzit.
24. Şi am luat din cei ce erau mai mari peste preoţi doisprezece
oameni: pe Şerevia şi pe Haşabia şi împreună cu ei pe cei zece
fraţi ai lor.
25. Şi le-am dat lor cu cântarul aurul şi argintul şi vasele şi tot
ce se dăruise pentru templul Dumnezeului nostru, ce dăruise regele
şi sfetnicii lui şi dregătorii lui şi toţi Israeliţii care se aflau
acolo.
26. Acestea le-am dat în mâna lor, cântărite: argint, şase sute
cincizeci de talanţi, vase de argint, ca la o sută de talanţi, aur
o sută de talanţi,
27. Cupe de aur, douăzeci, de o mie de drahme una, şi două vase de
aramă din cea mai bună, lucitoare, care se preţuieşte ca şi
aurul.
28. Şi le-am zis: "Voi sunteţi sfinţiţii Domnului şi vasele sunt
sfinţite, iar argintul şi aurul sunt darurile cele de bună voie
Domnului Dumnezeului părinţilor voştri!
29. Vegheaţi şi păziţi acestea, până le veţi da cu cântarul
mai-marilor preoţilor, leviţilor şi căpeteniilor seminţiilor lui
Israel la Ierusalim, în camerele templului Domnului".
30. Şi au primit preoţii şi leviţii aurul şi argintul şi vasele
cântărite ca să le ducă la Ierusalim, în templul Dumnezeului
nostru.
31. După aceea am plecat noi de la râul Ahava în ziua a
douăsprezecea a lunii întâi, ca să mergem la Ierusalim; şi mâna
Dumnezeului nostru a fost cu noi şi ne-a scăpat din mâna
vrăjmaşului şi de cei ce ne pândeau în cale.
32. Şi am venit la Ierusalim şi am rămas acolo trei zile,
33. Iar a patra zi am dat cu cântarul argintul şi aurul şi vasele
la templul Dumnezeului nostru, în mâna lui Meremot preotul, fiul
lui Urie, împreună şi lui Eleazar, fiul lui Finees, precum şi lui
Iozabat, fiul lui Iosua, şi lui Noadia, fiul lui Binui,
leviţii.
34. Toate le-am dat cântărit şi numărat şi toate cele cântărite
s-au scris în acelaşi timp.
35. Şi cei veniţi din robie au adus ardere de tot Dumnezeului lui
Israel, doisprezece viţei pentru tot Israelul, douăzeci şi şase de
berbeci, şaptezeci şi şapte de miei şi doisprezece ţapi, jertfă
pentru păcat; toate acestea le-au adus ardere de tot
Domnului.
36. Şi am dat poruncile regelui satrapilor şi guvernatorilor de
peste râu, şi aceştia au arătat cinste poporului şi templului lui
Dumnezeu".
CAPITOLUL 9
Pocăinţa şi rugăciunea lui Ezdra.
1. "După isprăvirea acestora, au venit la mine căpeteniile şi au
zis: "Poporul lui Israel şi preoţii şi leviţii nu s-au deosebit de
popoarele cele de alt neam şi de urâciunile lor, adică de Canaanei,
Hetei, Ferezei, Iebusei, Amoniţi, Moabiţi, Egipteni şi
Amorei,
2. Pentru că au luat pe fiicele acelora soţii pentru ei şi pentru
feciorii lor şi s-a amestecat sămânţa cea sfântă cu popoarele cele
de alt neam, ba încă mâna celor mai însemnaţi şi mai de frunte a
fost cea dintâi în această nelegiuire".
3. Auzind cuvântul acesta, mi-am rupt haina cea de deasupra şi cea
de dedesubt şi mi-am smuls părul din capul meu şi din barba mea şi
am căzut de mâhnire.
4. Atunci s-au adunat la mine toţi cei ce se temeau de cuvintele
Dumnezeului lui Israel, din pricina nelegiuirii celor veniţi din
robie, şi eu am stat în întristare până la jertfa cea de
seară.
5. Iar la vremea jertfei de seară m-am sculat din locul tânguirii
mele şi cu hainele rupte de deasupra şi de dedesubt am căzut în
genunchi şi mi-am întins mâinile către Domnul Dumnezeul meu şi am
zis:
6. "Dumnezeul meu, mă ruşinez şi mă tem să-mi ridic faţa către
Tine, Dumnezeul meu, pentru că fărădelegile noastre au trecut peste
cap şi vina noastră s-a mărit până la cer.
7. Din zilele părinţilor noştri şi până astăzi suntem în mare
vinovăţie, şi pentru fărădelegile noastre am fost daţi noi, şi
regii noştri, şi preoţii noştri, în mâinile regilor celor de alt
neam, şi în sabie şi în robie, şi pradă şi în ruşine, cum suntem şi
astăzi.
8. Şi iată, după puţină vreme, ni s-a dat îndurare de la Domnul
Dumnezeul nostru şi El ne-a lăsat pe câţiva să scăpăm şi ne-a
ajutat să ne aşezăm în locul cel sfânt al Lui şi ne-a dăruit să ne
înviorăm puţin din robia noastră.
9. Noi robi suntem, dar nici în robie nu ne-a părăsit pe noi
Dumnezeul nostru şi a îndreptat El spre noi mila regilor Perşilor
ca să ne lase să înviem, să zidim templu Dumnezeului nostru, să-l
scoatem din dărâmăturile lui şi ne-a dat întărire în Iuda şi în
Ierusalim.
10. Dar acum, după toate acestea, ce vom zice noi, Dumnezeul
nostru? Căci ne-am abătut de la poruncile Tale,
11. Pe care le-ai dat Tu prin prooroci, robii Tăi, şi ai zis:
Pământul în care vă duceţi voi ca să-l stăpâniţi este pământ
necurat, căci este spurcat de necurăţenia popoarelor celor de alt
neam şi de urâciunile lor, cu care ele l-au umplut de la un capăt
la altul.
12. Deci pe fetele voastre să nu le daţi după feciorii lor şi pe
fetele lor să nu le luaţi pentru feciorii voştri şi pacea lor şi
bunurile lor să nu le căutaţi în veci, ca să vă întăriţi şi să vă
hrăniţi cu bunătăţile pământului aceluia şi să-l lăsaţi moştenire
veşnică fiilor voştri.
13. După toate cele ce ne-au ajuns pe noi pentru faptele noastre
cele rele şi pentru marea noastră vinovăţie şi pentru că Tu,
Dumnezeule, nu Te-ai purtat cu noi după măsura nelegiuirilor
noastre şi ne-ai dat şi izbăvirea aceasta,
14. Au doară iarăşi vom călca poruncile Tale şi vom intra în
legătură de rudenie cu aceste popoare ticăloase? Nu Te vei mânia Tu
oare atâta, încât să ne stârpeşti şi să nu mai rămână nici unul şi
să nu mai fie nici o izbăvire?
15. Doamne Dumnezeul lui Israel, drept eşti Tu, pentru că am scăpat
noi până în ziua de astăzi; şi iată noi şi astăzi suntem în
nelegiuirile noastre; deci astfel fiind, n-ar trebui să stăm
înaintea feţei Tale".
CAPITOLUL 10
Femeile străine sunt despărţite de Israel.
l. Pe când se ruga astfel Ezdra şi se mărturisea, plângând şi
îngenunchind înaintea templului lui Dumnezeu, s-a strâns la el o
mare mulţime de Israeliţi, bărbaţi şi femei şi copii, pentru că şi
poporul a plâns foarte mult.
2. Şi a grăit Şecania, fiul lui Iehiel, care era din urmaşii lui
Elam, şi a zis către Ezdra: "Noi am făcut nelegiuire înaintea
Dumnezeului nostru, când ne-am luat femei de alt neam din popoarele
pământului acestuia, dar mai este încă o nădejde pentru Israel în
lucrul acesta;
3. Să încheiem acum legământ cu Dumnezeul nostru că, după sfatul
stăpânului meu şi al celor ce cinstesc poruncile Dumnezeului
nostru, să dăm drumul tuturor femeilor şi copiilor născuţi cu ele,
ca să fim după lege.
4. Scoală deci, că aceasta este treaba ta, îmbărbătează-te şi
lucrează, că noi suntem cu tine".
5. Şi s-a sculat Ezdra şi a pus pe căpeteniile preoţilor şi ale
leviţilor şi pe tot Israelul să facă jurământ că vor face aşa. Şi
ei au făcut jurământ.
6. Şi după ce s-a sculat, Ezdra s-a dus de la templul lui Dumnezeu
la locuinţa lui Iohanan, fiul lui Eliaşib şi, ajungând acolo, n-a
mâncat pâine, nici, apă n-a băut, căci plângea pentru nelegiuirea
celor din robie.
7. Şi a făcut cunoscut în Iuda şi în Ierusalim tuturor celor ce
fuseseră în robie să se adune la Ierusalim;
8. Şi cel ce nu va veni până în trei zile, pe averea aceluia, după
sfatul căpeteniilor şi al bătrânilor, se va pune blestem, iar el
însuşi va fi îndepărtat din obştea celor ce fuseseră în
robie.
9. Şi s-au adunat toii locuitorii Iudei şi ai ţinutului lui
Veniamin la Ierusalim în trei zile. şi aceasta era în luna a noua,
în ziua a douăzecea a lunii acesteia. Şi s-a aşezat tot poporul în
piaţa de la templul lui Dumnezeu, tremurând atât pentru păcatul
acesta, cât şi din pricina ploilor.
10. Şi s-a sculat Ezdra preotul şi le-a zis: "Voi aţi făcut păcat,
luându-vă femei de neam străin şi cu aceasta aţi mărit vina lui
Israel.
11. Aşadar, pocăiţi-vă de păcatul acesta înaintea Domnului
Dumnezeului părinţilor voştri şi faceţi voia Lui şi depărtaţi-vă de
popoarele pământului acestuia şi de femeile celor de alt
neam".
12. Şi răspunzând toată adunarea, a zis cu glas tare: "Cum zici tu,
aşa vom face!
13. Însă poporul este mult la număr şi acum este timp ploios şi nu
putem sta afară. Şi apoi şi treaba aceasta nu este de-o zi ori de
două, pentru că mulţi din noi am săvârşit acest păcat.
14. Deci să rămână căpeteniile noastre pentru întreaga obşte şi
toţi cei din oraşele noastre care şi-au luat femei străine să vină
aici la vremea hotărâtă şi împreună cu ei să vină şi căpeteniile
fiecărui oraş şi judecătorii lui, până se va potoli de la noi mânia
cea arzătoare a Dumnezeului nostru, care s-a pornit pentru păcatul
acesta".
15. Atunci Ionatan, fiul lui Asael şi Iahzeia, fiul lui Ticva, au
fost puşi pentru lucrul acesta; iar leviţii Meşulam şi Şabetai erau
ajutoarele lor.
16. Cei ce se întorseseră din robie au făcut aşa. Şi Ezdra preotul
a rânduit la treaba aceasta şi pe căpeteniile seminţiilor din
fiecare seminţie şi i-a numit pe nume. Şi au făcut ei sfat în ziua
întâi a lunii a zecea, ca să cerceteze lucrul acesta,
17. Şi au isprăvit cercetarea tuturor celor ce-şi luaseră femei de
alt neam, în ziua întâi a lunii întâi.
18. Din fiii preoţilor care-şi luaseră femei străine, s-au găsit:
Maaseia, Eliezer, Iariv şi Ghedalia, din fiii lui Iosua, al lui
Ioţadac şi fraţii lui;
19. Şi aceştia şi-au dat mâinile că vor da drumul femeilor lor şi
că vor aduce jertfă un berbec pentru vina lor.
20. Şi s-au mai găsit: Hanani şi Zebadia, din fiii lui
Imer;
21. Maaseia, Ilie, Şemaia, Iehiel şi Uzia, din fiii lui
Harim;
22. Elioenai, Maaseia, Ismael, Natanael, Iozabad şi Eleasa, din
fiii lui Paşhur;
23. Iozabad, Şimei, Chelaia, zis şi Chelita, Petahia, Iuda şi
Eliezer, din leviţi;
24. Eliaşib, din cântăreţi; Şalum, Telem şi Uri, din
portari.
25. Iar din Israeliţi: Ramia, Izia, Malchia, Miamin, Eleazar,
Malchia şi Benaia, din fiii lui Fares;
26. Matania, Zaharia, Iehiel, Abdie, Iremot şi Ilie, din fiii lui
Elam;
27. Elioenai, Eliaşib, Matania, Ieremot, Zabad şi Aziza, din fiii
lui Zatu;
28. Iohanan, Hanania, Zabai şi Atlai, din fiii lui Bebai;
29. Meşulam, Maluc, Adaia, Iaşub, Şeal şi Ieramot, din fiii lui
Bani;
30. Adna, Chelal, Benaia, Maaseia, Matania, Binui, Manase şi
Beţaleel, din fiii lui Pahat-Moab;
31. Eliezer, Işia, Malchia, Şemaia,
32. Simeon, Veniamin, Maluc şi Şemaria, din fiii lui
Harim;
33. Matnai, Matata, Zabad, Elifelet, Ieremai, Manase şi Şimei, din
fiii lui Haşun;
34. Iar din fiii lui Bani: Maadai, Amram, Ioel,
35. Benaia, Bedia, Cheluhu,
36. Vania, Meremot, Eliaşib,
37. Matania, Matnai, Iaaşai,
38. Bani, Binui, Şimei,
39. Şelemia, Natan, Adaia,
40. Macnadbai, Şaşai, Şarai,
41. Azariel, Şelemiahu, Şemaria,
42. Şalum, Amaria şi Iosif;
43. Şi în sfârşit din fiii lui Nebo: Ieiel, Matitia, Zabad, Zebina,
Iadai, Ioel şi Benaia.
44. Toţi aceştia îşi luaseră femei străine şi unele din aceste
femei le născuseră copii.
|