CAPITOLUL 1
Solomon.
1. Când regele David a ajuns la adânci bătrâneţe, îl acopereau
cu haine, însă nu putea să se încălzească.
2. Atunci slugile lui i-au zis: "Să se caute pentru domnul nostru
rege o fată tânără, care să stea înaintea regelui, să-l îngrijească
şi să se culce cu el, ca să se încălzească domnul nostru
regele".
3. Şi i-au căutat în toate ţinuturile lui Israel o fată frumoasă şi
au găsit pe Abişag Sunamiteanca şi au adus-o la rege.
4. Fata era foarte frumoasă, îngrijea pe rege şi-l servea; însă
ragele n-a cunoscut-o.
5. Atunci Adonia, fiul Haghitei, s-a fălit şi a zis: "Eu am să fiu
rege". Şi Şi-a gătit care de război, călăreţi şi cincizeci de
oameni care să-i alerge înainte.
6. Căci tatăl său niciodată nu-l oprise şi nu-i zisese: "Pentru ce
faci aceasta?" El însă mai era şi foarte frumos la chip şi născut
după Abesalom.
7. Şi s-a înţeles cu Ioab, fiul Ţeruiei, şi cu Abiatar preotul; şi
aceştia ajutau pe Adonia.
8. Iar preotul Ţadoc şi Benaia, fiul lui Iehoiada, proorocul Natan,
Şimei, Rei şi vitejii lui David n-au fost de partea lui
Adonia.
9. Şi junghiind Adonia ai, boi şi viţei graşi la piatra Zohelet,
cea de la En-Roghel, a chemat pe taţi fraţii săi, fiii regelui,
dimpreună cu toţi bărbaţii lui Iuda, care erau în slujbă la
rege.
10. Iar pe proorocul Natan, pe Benaia, pe viteji şi pe Solomon,
fratele lui, nu i-a chemat.
11. Atunci Natan a grăit către Batşeba, mama lui Solomon, zicând:
"Auzit-ai tu că Adonia, fiul Haghitei, s-a făcut rege, iar domnul
nostru David nu ştie de aceasta?
12. Acum, iată, iţi dau un sfat: Să-ţi scapi viaţa ta şi a fiului
tău Solomon.
13. Du-te şi intră la regele David şi-i spune: "Nu tu, oare, domnul
meu rage, te-ai jurat către roaba ta, zicând: Solomon, fiul tău, va
fi rege după mine: şi va şedea pe tronul meu? Pentru ce dar Adonia
s-a făcut rege?"
14. Şi iată, când tu încă vei vorbi acolo cu regele, voi intra şi
eu în urma ta, voi adeveri şi voi întregi cuvintele
tale",
15. Deci a intrat Batşeba la rege în odaia unde odihnea. Şi iată
regele era foarte bătrân şi Abişag Sunamiteanca îngrijea de
el.
16. Şi s-a plecat Batşeba şi s-a închinat regelui şi el a
întrebat-o: "Ce voieşti?"
17. Iar ea i-a spus: "Domnul meu rege, tu te-ai jurat pe Domnul
Dumnezeul tău câtre roaba ta, zicând: Solomon, fiul tău, va fi rege
după mine şi va şedea pe tronul meu.
18. Dar acum iată că Adonia s-a făcut rege şi tu, domnul meu rege,
nu ştii nimic da aceasta.
19. Acela a înjunghiat o mulţime de boi, viţei graşi şi oi; şi a
poftit pa toţi fiii regelui, pe preotul Abiatar şi pe Ioab,
mai-marele oştirii; iar pe Solomon, robul tău, nu l-a
chemat.
20. Însă tu eşti rege, domnul meu. Ochii tuturor Israeliţilor la
tine privesc, ca să le arăţi cine va şedea rege pe tronul domnului
meu, după el.
21. Altfel, când domnul meu, regele, va răposa cu părinţii săi, voi
fi învinuită eu şi fiul meu Solomon".
22. Şi iată, când încă vorbea cu regele, a venit şi proorocul
Natan.
23. Şi i s-a spus regelui, zicând: "Iată Natan proorocul!" Şi a
intrat Natan la rege şi i s-a închinat regelui cu faţa până la
pământ.
24. Şi a zis Natan: "Domnul meu rege, ai spus tu oare: Adonia va fi
rege şi va şedea pe tronul meu după mine?
25. Pentru că el chiar astăzi a plecat Şi a junghiat o mulţime de
boi, viţei graşi şi oi; şi a poftit pe toţi fiii regelui, pe
mai-marii oştirii şi pe Abiatar preotul; şi, iată, ei mănâncă şi
beau dinaintea lui şi zic: "Trăiască regele Adonia!"
26. Iar pe mine, robul tău, pe preotul Ţadoc, pe Benaia, fiul
lui Iehoiada, şi pe Solomon, robul tău, nu ne-a chemat.
27. Şi dacă cu voia ta, domnul meu rege, s-a făcut lucrul acesta,
atunci pentru ce tu n-ai descoperit robului tău cine va şedea rege
pe tronul domnului meu, după el?"
28. Dar regele David a răspuns şi a zis: "Chemaţi pe Batşeba la
mine!" şi a intrat ea la rege şi a stat înaintea lui.
29. Atunci regele s-a jurat şi a zis: "Viu este Domnul, Care mi-a
scăpat sufletul meu de la orice necaz!
30. Precum m-am jurat pe Domnul Dumnezeul lui Israel către tine,
zicând: "Solomon, fiul tău, va fi rege după mine, şi va şedea pe
tronul meu în locul meu, aşa voi face chiar astăzi!"
31. Şi s-a plecat Batşeba cu fata până la pământ şi i s-a închinat
regelui şi i-a zis: "Să trăiască domnul meu, regele David, În
veci!"
32. Apoi a zis regele David: "Chemaţi la mine pe preotul Ţadoc, pe
proorocul Natan şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada!" Şi ei au intrat
la rege.
33. Şi regele le-a spus: "Să luaţi pe slugile domnului vostru cu
voi şi să puneţi pe Solomon, fiul meu, călare pe catârul meu şi
să-l duceţi până la Ghihon,
34. Şi acolo să-l ungă preotul Ţadoc şi proorocul Natan de rege
peste Israel şi să sunaţi din trâmbiţă şi să ziceţi: "Să trăiască
regele Solomon!"
35. Apoi să-l petreceţi înapoi, ca să vină şi să şadă pe tronul
meu; căci el va fi rege în locul meu şi lui i-am poruncit să fie
conducătorul lui Israel şi al lui Iuda".
36. Şi a răspuns Benaia, fiul lui Iehoiada regelui şi i-a zis:
"Amin! Aşa să întărească Domnul Dumnezeul domnului meu, regele,
cuvântul acesta!
37. Şi cum Domnul Dumnezeu a fost cu domnul meu, regele, aşa să fie
el şi cu Solomon şi să-i preamărească tronul lui mai mult decât
tronul domnului meu, regele David!"
38. Şi aşa au plecat preotul Ţadoc, proorocul Natan, Benaia, fiul
lui Iehoiada, Cheretienii şi Peletienii şi au pus pe Solomon călare
pe catârul regelui David şi l-au dus până la Ghihon.
39. Şi a luat preotul Ţadoc cornul cu untdelemn sfinţit din cort şi
a uns pe Solomon. Şi s-a sunat din trâmbiţe şi tot poporul a
strigat: "Trăiască regele Solomon! "
40. Apoi tot poporul l-a petrecut pe Solomon şi i-a cântat din
fluiere şi bucurie mare era pe popor, încât şi pământul se zguduia
de strigătele lui.
41. Atunci a auzit Adonia de aceasta şi toţi cei chemaţi ai lui,
tocmai când isprăviseră de mâncat; iar Ioab, auzind sunetul de
trâmbiţe, a zis: "Ce este acest zgomot de care răsună
cetatea?"
42. Şi pe când el încă vorbea, iată că a venit Ionatan, fiul
preotului Abiatar. Şi a zis Adonia: "Intră, căci tu eşti om cinstit
şi aduci veste bună!"
43. Şi a răspuns Ionatan lui Adonia şi i-a zis: "Ba chiar veste
rea; căci domnul nostru, regele David, a făcut rege pe
Solomon.
44. Şi a trimis regele cu el pe Ţadoc şi pe proorocul Natan, pe
Benaia, fiul lui Iehoiada, şi pe Cheretieni şi Peletieni şi l-au
pus călare pe catârul regelui.
45. Şi l-au uns preotul Ţadoc şi proorocul Natan rege la Ghihon şi
de acolo s-au întors cu bucurie şi au pus în mişcare cetatea. Iată
zgomotul pe care-l auziţi".
46. Şi a şezut Solomon pe tronul regatului.
47. Şi slugile regelui au venit să-l binecuvânteze pe domnul nostru
regele David, zicând: "Să mărească Dumnezeul tău numele lui Solomon
mai mult decât numele tău şi să-i aducă tronul lui la mărire mai
multă decât tronul tău!" Şi s-a închinat regele în patul
lui;
48. Şi a zis regele aşa: "Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui
Israel, Care a făcut să fie astăzi din sămânţa mea un urmaş pe
tronul meu şi să văd cu ochii mei aceasta!"
49. Atunci toii cei chemaţi, care erau cu Adonia, s-au spăimântat
şi, sculându-se, s-au dus fiecare în drumul său.
50. Iar Adonia, temându-se de Solomon, s-a sculat şi s-a dus şi s-a
apucat cu mâinile de coarnele jertfelnicului.
51. Şi i s-a spus lui Solomon, zicând: "Iată, Adonia s-a temut de
regele Solomon; căci iată, că se ţine cu mâinile de coarnele
jertfelnicului, zicând: Să-mi făgăduiască astăzi cu jurământ regele
Solomon că nu va omorî pe robul său cu sabia".
52. Şi a zis Solomon: "Dacă el va fi om cinstit, nici un păr din
capul lui nu va cădea pe pământ; iar dacă va fi om viclean, va
muri".
53. Şi a trimis regele Solomon şi l-a adus de la jertfelnic cu de-a
sila; şi a venit şi s-a închinat regelui Solomon. Şi Solomon i-a
zis: "Du-te la casa ta!"
CAPITOLUL 2
Moartea lui David.
1. Apropiindu-se vremea lui David ca să moară, a lăsat el fiului
său Solomon acest legământ:
2. "Iată, eu mă duc pe drumul pe care toţi pământenii se duc; fii
tare şi să fii bărbat.
3. Să păzeşti legământul Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile
Lui şi păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui şi
aşezămintele Lui, precum sunt scrise în legea lui Moise, pentru ca
să-ii fie bine-cunoscut tot ce vei face, oriunde şi ori încotro te
vei întoarce;
4. Şi ca să Îşi ţină şi Domnul cuvântul Său care l-a grăit către
mine, zicând: "Dacă fiii tăi îşi vor păzi drumul lor, ca să se
poarte cu credincioşie înaintea Mea, din toată inima şi din tot
sufletul lor, atunci nu va conteni să fie din tine bărbat pe tronul
lui Israel.
5. Dar şi tu ştii ce mi-a făcut Ioab, fiul Ţeruiei, cum s-a purtat
cu cele două căpetenii ale oştirii lui Israel, cu Abner, fiul lui
Ner, şi cu Amasa, fiul lui Ieter, pe care i-a omorât; şi cum a
vărsat în timp de pace sânge ca în timp de război, mânjind cu
sângele cel vărsat ca la război încingătoarea de la coapsele sale
şi încălţămintea din picioarele sale.
6. Să faci dar cu el după înţelepciunea ta, ca să nu se coboare
cărunteţea lui cu pace în locuinţa morţilor.
7. Iar fiilor lui Barzilai Galaaditul arată-le milă, ca să fie cu
cei care se hrănesc la masa ta, căci ei au venit la mine când am
fugit de Abesalom, fratele tău.
8. Iată că ai la tine şi pe Şimei, fiul lui Ghera veniamineanul din
Bahurim, care m-a blestemat cu greu blestem, când mergeam la
Mahanaim; dar fiindcă mi-a ieşit în cale la Iordan, m-am jurat pe
Domnul către el, zicând: Nu te voi mai ucide cu sabia.
9. Acum însă să nu-l laşi nepedepsit, căci eşti bărbat înţelept, şi
ştii ce să faci cu el, ca să cobori cărunteţea lui cu sânge în
locuinţa morţilor".
10. Şi a răposat David cu părinţii săi şi a fost înmormântat în
cetatea lui David.
11. Timpul domniei lui David peste Israel a fost de patruzeci de
ani: în Hebron şapte ani şi în Ierusalim treizeci şi trei de
ani.
12. Şi s-a aşezat Solomon pe tronul lui David, tatăl său, şi domnia
lui s fost foarte strălucită.
13. Atunci a venit Adonia, fiul Haghitei, la Batşeba, mama lui
Solomon, şi i s-a închinat. Şi ea i-a zis: "Cu pace îţi este
venirea?" Iar el a răspuns: "Cu pace!"
14. Apoi a zis: "Am să-ti spun o vorbă!" Şi ea a zis:
"Spune;!"
15. Şi a zis el: "Tu ştii că domnia era a mea şi că tot Israelul
privea la mine ca la viitorul lor rege; dar domnia a trecut de la
mine şi i s-a dat fratelui meu, pentru că de la Domnul i-a fost lui
aceasta.
16. Acum te rog un lucru: să nu mă nesocoteşti!" Şi ea i-a zis:
"Grăieşte!"
17. Iar el a zis: "Te rog vorbeşte cu regele Solomon, căci el va
ţine seamă de vorba ta, ca să-mi dea pe Abişag Sunamiteanca de
femeie".
18. Şi a zis Batşeba: "Bine, voi vorbi cu regele pentru
tine".
19. Deci, a intrat Batşeba la regele Solomon, ca să-i vorbească
pentru Adonia. Regele s-a sculat înaintea ei, i s-a închinat şi s-a
aşezat pe tronul lui. Şi s-a pus şi pentru mama regelui un tron; şi
ea a stat de-a dreapta lui
20. Şi a zis: "Am să-ii fac o mică rugăminte, să nu mi-o treci cu
vederea!" A zis regele: "Cere, mama mea!"
21. Ea a zis: "Să dai pe Abişag Sunamiteanca lui Adonia, fratele
tău, de femeie!"
22. Atunci a răspuns regele Solomon şi a zis mamei sale: "Dar de ce
ceri tu pe Abişag Sunamiteanca pentru Adonia? Cere atunci pentru el
şi domnia, căci el este fratele meu cel mai mare şi cu el este
preotul Abiatar şi tot cu el este prieten şi Ioab, fiul Ţeruiei,
mai-marele oştirii!"
23. Apoi s-a jurat regele Solomon pe Domnul, zicând: "Aşa rău să-mi
dea mie Dumnezeu şi încă şi altele să mă ajungă, dacă n-a grăit
Adonia cuvântul acesta împotriva vieţii mele.
24. Dar acum, viu este Domnul, Care m-a socotit pe mine vrednic de
cinste şi m-a aşezat pe tronul lui David, tatăl meu, şi mi-a zidit
casă precum a grăit el; Adonia chiar astăzi va muri".
25. Şi a trimis regele Solomon pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care
fără de milă l-a lovit pe acela şi a murit Adonia în ziua
aceea.
26. Iar lui Abiatar preotul, regele i-a zis: "Să pleci la Anatot,
la moşia ta; căci şi tu eşti vrednic de moarte; dar acum nu te voi
omorî, căci ai purtat chivotul Domnului Dumnezeu înaintea lui
David, tatăl meu şi ai suferit şi tu ce a suferit tatăl
meu".
27. Şi l-a îndepărtat Solomon pe Abiatar de la preoţia Domnului, ca
să se împlinească cuvântul Domnului care l-a grăit pentru casa lui
Eli în Şilo.
28. Vestea aceasta a ajuns până la Ioab, fiul Ţeruiei, fiindcă şi
Ioab se dăduse de partea lui Adonia şi nu de partea lui Solomon şi
a fugit Ioab la cortul Domnului şi s-a apucat cu mâinile de
coarnele jertfelnicului.
29. Şi i s-a spus regelui Solomon, zicând: "Iată Ioab a fugit la
cortul Domnului şi iată s-a apucat cu mâinile de coarnele
jertfelnicului. Şi a trimis Solomon la Ioab să-i zică: "Ce ii-am
făcut de ai fugit la jertfelnic?" Şi a răspuns Ioab: "M-am temut de
faţa ta şi am fugit la Domnul". Şi a trimis Solomon pe Benaia, fiul
lui Iehoiada, zicând: "Mergi, omoară-l şi-l îngroapă!"
30. Şi s-a dus Benaia, fiul lui Iehoiada, la Ioab, la cortul
Domnului, şi i-a zis: "Aşa zice regele: Să ieşi!" Şi a zis Ioab:
"Nu ies, pentru că vreau să mor aici! " şi s-a întors Benaia, fiul
lui Iehoiada şi a spus de aceasta regelui, zicând: "Aşa a zis Ioab
şi aşa mi-a răspuns!"
31. Iar regele i-a zis: "Du-te şi fă-i aşa cum a zis; omoară-l şi-l
îngroapă. Şi ia de pe mine şi de pe casa tatălui meu sângele
nevinovat vărsat de Ioab.
32. Să-i întoarcă Domnul pe capul lui sângele nedreptăţii lui,
pentru că a ucis pe doi bărbaţi nevinovaţi şi mai buni decât el,
omorându-i cu sabia, fără de ştirea tatălui meu, David: pe Abner,
fiul lui Ner, mai-marele oştirii lui Israel, şi pe Amasa, fiul lui
Ieter, mai marele oştirii lui Iuda.
33. Pe capul lui şi pe capul seminţiei lui în veci să se întoarcă
sângele lor; iar David şi seminţia lui şi casa lui şi tronul lui să
aibă în veci pace de la Domnul!
34. Şi s-a dus Benaia, fiul lui Iehoiada şi a lovit pe Ioab şi l-a
omorât; şi a fost înmormântat la casa lui, în pustiu.
35. Iar regele Solomon a pus în locul lui peste oştire pe Benaia,
fiul lui Iehoiada. Cârmuirea regatului era însă la Ierusalim; iar
mai mare peste preoţi, în locul lui Abiatar, regele a pus pe Ţadoc
preotul. Solomon, fiul lui David, a domnit peste Israel şi Iuda, în
Ierusalim. Şi a dat Domnul lui Solomon înţelepciune şi pricepere
foarte mare şi cunoştinţe multe, ca nisipul de pe ţărmul mării. şi
Solomon a avut înţelepciune mai presus de înţelepciunea tuturor
fiilor Răsăritului şi de înţelepciunea tuturor înţelepţilor
Egiptenilor. El a luat pentru sine pe fiica lui Faraon şi a adus-o
în cetatea lui David, până ce a terminat de zidit casa sa şi, mai
întâi, templul Domnului şi zidul dimprejurul Ierusalimului; în
şapte ani a făcut acestea şi le-a isprăvit. Solomon a avut
şaptezeci de mii de oameni salahori optzeci de mii de tăietori de
piatră în munte. El a făcut marea şi postamentele şi spălătoriile
cele mari, stâlpii, fântâna cea din curte şi marea de aramă; şi a
zidit el cetăţuia şi întăriturile ei şi a împărţit cetatea lui
David. Atunci fiica lui Faraon o trecut din cetatea lui David în
casa sa pe care i-o zidise el; tot atunci a zidit Solomon zidul
dimprejurul cetăţii. Şi aducea Solomon de trei ori pe an arderi de
tot şi jertfe de pace pe jertfelnicul pe care-l făcuse Domnului; şi
săvârşea la el şi tămâieri înaintea Domnului. Şi a isprăvit zidirea
templului. La lucrările lui Solomon erau trei mii şapte sute de
ispravnici mari care conduceau poporul ce făcea lucrul. Şi a zidit
el Asurul, Magdinul, Gazerul, Bet-Horonul de Sus şi Valatul. Dar
aceste cetăţi le-a zidit el după ce a făcut templul Domnului şi
zidul dimprejurul Ierusalimului. Încă din timpul vieţii sale, David
poruncise lui Solomon, zicând: "Iată, ai pe Şimei, fiul lui Ghera,
fiul lui Ieminie, din Bahurim; el m-a blestemat cu greu blestem, în
ziua când m-am dus la Mahanaim; dar el mi-a ieşit în cale la Iordan
şi eu m-am jurat pe Domnul faţă de el, zicând: Nu te voi mai ucide
eu sabia! Tu însă să nu-l laşi nepedepsit; căci eşti bărbat
înţelept şi ştii ce să faci cu el, ca să-i cobori cărunteţea lui cu
sânge în casa morţilor".
36. Şi trimiţând regele, a chemat pe Şimei şi i-a zis: "Fă-ţi casă
în Ierusalim şi trăieşte aici şi de aici să nu mai ieşi.
37. Dar să ştii că în ziua în care vai ieşi şi vei trece pârâul
Chedron, numaidecât cu moarte vei muri. Sângele tău va fi asupra
capului tău!"
38. Şi a zis Şimei regelui: "Bine, cum a poruncit domnul meu
regele, aşa va face robul tău". Şi a trăit Şimei în Ierusalim multă
vreme.
39. Iar peste trei ani s-a întâmplat că au fugit doi robi de la
Şimei la Achiş, fiul lui Maaca, regele Gatului. Şi i s-a spus lui
Şimei: "Iată, robii tăi sunt la Gat".
40. Şi sculându-se Şimei şi punând şaua pe asinul său, a plecat la
Gat, la Achiş, ca să-şi caute robii săi. Şi s-a întors Şimei şi a
adus robii săi de la Gat.
41. Dar, spunându-i-se lui Solomon că Şimei a mers din Ierusalim
până la Gat şi că s-a întors, a trimis regele şi a chemat pe Şimei
şi i-a zis:
42. "Nu m-am jurat eu, oare, pe Domnul către tine şi nu ţi-am spus
eu, oare, înainte, zicând: Să ştii că în ziua în care vei ieşi din
Ierusalim şi te vei duce undeva, numaidecât vai muri? Şi tu mi-ai
spus: Bine!
43. De ce n-ai păzit legea pe care ţi-am dat-o înaintea Domnului cu
jurământ?
44. Apoi a mai zis regele către Şimei: "Tu ştii şi ştie şi inima ta
tot râul care l-ai făcut tatălui meu David; să se întoarcă asupra
capului tău răutatea ta!
46. Iar regele Solomon să fie binecuvântat şi tronul lui David să
fie neclintit înaintea Domnului în veci!"
46. Şi a poruncit regele lui Benaia, fiul lui Iehoiada; şi el s-a
dus şi a lovit pe Şimei şi acela a murit.
CAPITOLUL 3
Călătoria lui Solomon. Înţelepciunea lui.
l. După ce regatul s-a întărit în mâinile lui Solomon, Solomon
s-a înrudit cu Faraon, regele Egiptului, căci a luat pentru el pe
fiica lui Faraon şi a adus-o în cetatea lui David, până o terminat
de zidit casa sa, templul Domnului şi zidul dimprejurul
Ierusalimului.
2. Poporul tot mai aducea jertfe pe înălţimi, căci nu era încă
zidit templul numelui Domnului până în acel timp.
3. Şi Solomon, care iubea pe Domnul, purtându-se după legea tatălui
său, a adus şi el jertfe şi tămâieri pe înălţimi.
4. Deci s-a sculat şi el şi s-a dus la Ghibeon, ca să aducă jertfe
acolo, căci acolo era cea mai mare înălţime. O mie de jertfe pentru
ardere de tot a adus Solomon pe acel jertfelnic.
5. La Ghibeon însă S-a arătat Domnul lui Solomon noaptea în vis şi
a zis: "Cere ce vrei să-ţi dau!"
6. Şi a zis Solomon: "Tu ai făcut cu robul Tău David, tatăl meu,
mare milă; şi, pentru că el s-a purtat cu vrednicie şi cu dreptate
şi inimă curată înaintea Ta, nu ţi-ai luat această milă mare de la
el; şi i-ai dăruit fiu pe tronul lui, precum şi este aceasta
astăzi.
7. Şi acum Tu, Doamne Dumnezeul meu, ai pus pe robul Tău rege în
locul lui David, tatăl meu; însă eu sunt foarte tânăr şi nu ştiu să
conduc.
8. Şi robul Tău este în mijlocul poporului Tău pe care l-ai ales,
popor nesfârşit de mare, care din pricina mulţimii lui nu se poate
nici socoti, nici număra.
9. Dăruieşte-i dar robului Tău minte pricepută, ca să asculte şi să
judece poporul Tău şi să deosebească ce este bine şi ca este rău;
căci cine poate să povăţuiască pe acest popor al Tău, care este
nesfârşit de mare?"
10. Şi i-a plăcut Domnului că Solomon a cerut aceasta.
11. Şi a zis Dumnezeu: "Deoarece tu ai cerut aceasta şi n-ai cerut
viaţă lungă; n-ai cerut bogăţie, n-ai cerut sufletele duşmanilor
tăi, ci ai cerut înţelepciune, ca să ştii să judeci,
12. Iată Eu voi face după cuvântul tău; iată, Eu îţi dau minte
înţeleaptă şi pricepută, cum nici unul n-a fost ca tine înaintea ta
şi cum nici nu se va mai ridica după tine.
13. Ba îţi voi da şi ceea ce tu n-ai cerut: bogăţie şi slavă, aşa
încât nici unul dintre regi nu va fi asemenea ţie, în toate zilele
tale.
14. Şi dacă vei umbla pe drumul Meu, ca să păzeşti legile Mele şi
poruncile Mele, cum a umblat tatăl tău David, îţi voi înmulţi şi
zilele tale".
15. Şi s-a trezit Solomon din somn Şi iată, acesta fusese vis. Apoi
s-a sculat şi a venit la Ierusalim şi a stat înaintea
jertfelnicului celui de dinaintea chivotului cu legea Domnului,
care era în Sion, a adus arderi de tot, a săvârşit jertfe de
împăcare şi a făcut mare ospăţ pentru toate slugile sale.
16. Atunci au venit două femei desfrânate la rege şi au stat
înaintea lui.
17. Şi a zis una din femei: "Rogu-mă, domnul meu, noi trăim într-o
casă; şi eu am născut la ea, în casa aceea.
18. A treia zi după ce am născut eu, a născut şi această femeie şi
eram împreună şi nu era nimeni străin cu noi în casă, afară de noi
amândouă.
19. Însă noaptea a muţit fiul acestei femei, căci a adormit peste
el.
24. Şi s-a sculat ea pe la miezul nopţii şi mi-a luat pe fiul meu
de lângă mine, când eu, roaba ta, dormeam şi l-a pus la pieptul ci;
iar pe fiul ei cel mort l-a pus la pieptul meu.
21. Dimineaţa când m-am sculat ca să-mi alăptez fiul, iată, el era
mort; iar când m-am uitat la el mai bine dimineaţa, acesta nu era
fiut meu, pe care-l născusem".
22. Iar cealaltă femeie a zis: "Ba nu, fiul meu e viu, iar fiul tău
e mort!" Iar aceasta îi zicea: "Ba nu, fiul tău este mort şi al meu
e viu!" şi vorbeau ele aşa înaintea regelui.
23. Atunci regele a zis: "Aceasta zice: Fiul meu este cel viu, iar
fiul tău este cel mort; iar aceea zice; Ba nu, fiul tău este cel
mort şi fiul meu aste cel viu".
24. Apoi a zis Solomon: "Daţi-mi o sabie"; şi i s-a adus regelui o
sabie.
25. Şi a zis regele: "Tăiaţi copilul cel viu în două şi daţi o
jumătate din el uneia şi o jumătate din el celeilalte!"
26. Şi a răspuns femeia al cărui fiu era viu regelui, - căci i se
rupea inima de milă pentru fiul ei: "Rogu-mă, domnul meu, daţi-i ei
acest prunc viu şi nu-l omorâţi!" Iar cealaltă a zis: "Ca să nu fie
nici al meu, nici al ei, tăiaţi-l!"
27. Şi regele a zis: "Daţi-i acesteia copilul cel viu, că aceasta
este mama lui!"
28. Şi a auzit tot Israelul do judecata aceasta pe care a făcut-o
regele. Şi au început să se teamă de rege, căci vedeau că
înţelepciunea lui Dumnezeu este în el, ca să facă judecată şi
dreptate.
CAPITOLUL 4
Dregători lui Solomon. Slava lui.
1. Şi a fost regele Solomon rege peste tot Israelul.
2. Iată acum căpeteniile pe care le avea el la curtea sa: Azaria,
fiul lui Ţadoc, preotul;
3. Elihoref şi Ahia, fiii lui Şişa, scriitori; Ioasaf, fiul lui
Ahilud, cronicar;
4. Benaia, fiul lui Iehoiada, căpetenie peste oştire; Ţadoc şi
Abiatar, preoţi;
5. Azaria, fiul lui Natan, căpetenie peste ispravnici, iar Zabud,
fiul lui Natan, preot şi prieten al regelui;
6. Ahişar era căpetenie peste casa regelui; Eliav, fiul lui Saf,
era peste moşii şi Adoniram, fiul lui Abda, era peste
dări.
7. Şi mai avea Solomon doisprezece ispravnici peste tot Israelul,
care aduceau alimente pentru rege şi casa lui; fiecare trebuia să
aducă alimente pe o lună în an.
8. Iată numele lor: Ben-Hur, peste muntele lui Efraim,
singur;
9. Ben-Decher, peste Macaţ, peste Şaalebim, peste Bet-Şemeş, peste
Elon şi peste Bet-Hanan;
10. Ben-Hased, peste Arubot; şi tot sub el mai era şi Soco, cum şi
tot pământul Hefer;
11. Ben-Abinadab, peste tot Nafat-Dor; Tafat, fiica lui Solomon,
era femeia lui;
12. Baana, fiul lui Ahilud, peste Tanac, peste Meghidon şi peste
tot pământul Bet-Şeanului, care este aproape de Ţartan, mai jos de
Izreel, de la Bet-Şean până la Abel-Mehol şi chiar până dincolo de
Iocmeam;
13. Ben-Gheber, peste Ramot-Galaad; sub el mai erau şi satele lui
Iair, fiul lui Manase, care sunt în Galaad; tot sub el mai era şi
ţinutul Argob, care este în Vasan, şaizeci de cetăţi mari cu ziduri
şi zăvoare de aramă;
14. Ahinadab, fiul lui Ido, peste Mahanaim;
15. Ahimaaţ, care a avut de femeie pe Basemat, fiica lui Solomon,
era peste pământul Neftali;
16. Baana, fiul lui Huşai, peste Aşer şi Bealot;
17. Iosafat, fiul lui Paruah, peste Isahar;
18. Şimei, fiul lui Ela, peste Veniamin;
19. Gheber, fiul lui Urie, peste Galaad, peste ţara lui Sihon,
regele Amoreilor, şi a lui Og, regele Vasanului. El era singur
ispravnic peste aceste pământuri.
20. Iuda şi Israel, care erau nesfârşit de mulţi la număr, ca
nisipul de pe ţărmul mării, mâncau, beau şi se veseleau.
21. Solomon domnea peste toate regatele de la râul Eufrat până la
pământul Filistenilor şi până în hotarul Egiptului. Acestea îi
aduceau daruri şi au slujit lui Solomon în toate zilele vieţii
lui.
22. Hrana lui Solomon pe fiecare zi era: treizeci de core făină de
grâu şi şaizeci core de alte preparate de făină;
23. Zece boi îngrăşaţi, douăzeci boi din cei care păşteau iarbă şi
o sută de oi, afară de vânatul de cerbi, căprioare, ciute şi de
păsările îngrăşate;
24. Căci domnea peste tot pământul de dincoace de Eufrat, de la
Tifsah până la Gaza, şi peste toţi regii de dincoace de Eufrat, şi
era în pace cu toate ţările de primprejur.
25. Astfel a trăit Iuda şi Israelul în linişte, fiecare sub viţa sa
de vie şi sub smochinul său, de la Dan până la Beer-Şeba, în toate
zilele lui Solomon.
26. Solomon avea patruzeci de mii de iesle pentru caii de la carele
lui şi douăsprezece mii de călăreţi.
27. Şi acei ispravnici aduceau regelui Solomon tot ce trebuia
pentru masa regelui, fiecare în luna lui, şi nu lăsa să ducă lipsă
de nimic.
28. Şi orz şi paie pentru cai şi pentru celelalte vite aducea
fiecare, când îi era rândul lui, la locul unde se afla
regele.
29. Şi a dat Dumnezeu lui Solomon înţelepciune şi pricepere foarte
mare şi cunoştinţe multe, ca nisipul de pe ţărmul mării.
30. Şi era înţelepciunea lui Solomon mai presus de înţelepciunea
tuturor fiilor Răsăritului şi mai presus de toată înţelepciunea
Egiptenilor.
31. El era mai înţelept decât toţi oamenii; mai înţelept mult şi
decât Etan Ezrahiteanul, decât Heman şi decât Calcol şi Darda,
feciorii lui Mahol; şi numele lui era în slavă la toate popoarele
de primprejur.
32. Solomon a spus trei mii de pilde; şi cântările lui au fost o
mie şi cinci.
33. El a vorbit despre copaci, de la cedrii cei din Liban până la
isopul de pe ziduri; a vorbit şi despre animale, despre păsări,
despre târâtoare şi despre peşti.
34. Şi veneau de la toate popoarele, ca să asculte înţelepciunea
lui Solomon, şi de la toţi regii pământului care auzeau de
înţelepciunea lui.
CAPITOLUL 5
Pregătiri pentru zidirea templului Domnului.
l. Atunci a trimis Hiram, regele Tirului, pe slugile sale la
Solomon, când a auzit că l-au uns rege în locul tatălui său. Căci
Hiram fusese prieten cu David toată viaţa.
2. ţi a trimis şi Solomon la Hiram ca să-i spună:
3. "Tu ştii că David, tatăl meu, n-a putut să înalţe casă numelui
Domnului Dumnezeului său, din pricina războaielor cu popoarele
dimprejur, până ce Domnul nu le-a supus sub talpa picioarelor
lui.
4. Acum însă Domnul Dumnezeul meu mi-a dăruit odihnă din toate
părţile; n-am nici potrivnic, nici alte primejdii.
5. Şi iată eu mă gândesc să zidesc templu numelui Domnului
Dumnezeului meu, după cum a grăit Domnul către tatăl meu David,
zicând: Fiul tău pe care Eu îl voi pune în locul tău pe tron, acela
va zidi templu numelui Meu.
6. Aşadar porunceşte să taie pentru mine cedri din Liban; şi iată
robii mei vor fi împreună cu robii tăi; şi eu îţi voi da plată
pentru robii tăi cât vei hotărî tu, că tu cunoşti că la noi nu sunt
oameni care să ştie a tăia lemnele aşa ca Sidonienii".
7. Când a auzit Hiram cuvintele lui Solomon, s-a bucurat foarte şi
a zis: "Binecuvântat fie astăzi Domnul, Care a dat lui David fecior
înţelept pentru povăţuirea acestui popor nesfârşit de
mare!
8. Şi a trimis Hiram la Solomon să-i spună: "Am auzit pentru ce ai
trimis la mine şi îţi îndeplinesc toată dorinţa ta pentru lemnul de
cedru şi lemnul de chiparos.
9. Robii mei le vor scoate din Liban la mare şi eu cu plutele le
voi duce pe mare la locul care ni-l vei hotărî; şi acolo le voi
descărca şi tu le vei lua; însă şi tu să plineşti dorinţa mea: să
aduci pâine pentru casa mea!"
10. A dat deci Hiram lui Solomon lemn de cedru şi lemn de chiparos,
toate tocmai după dorinţa lui.
11. Iar Solomon a dat lui Hiram douăzeci de mii de core de grâu
pentru hrana casei iui şi douăzeci de core de untdelemn de măsline
curat. Atât îi da Solomon lui Hiram pe fiecare an.
12. Domnul i-a dat înţelepciune lui Solomon după cum i-a făgăduit.
Şi a fost pace între Hiram şi Solomon şi amândoi între ei au făcut
legământ.
13. Şi a pus regele Solomon o corvoadă peste tot Israelul şi
corvoada era de treizeci de mii de oameni.
14. Şi-i trimetea la Liban, câte zece mii pe lună, cu schimbul: o
lună erau la Liban, iar două luni la casa lor. Iar Adoniram era
căpetenie mai mare peste ei.
15. Şi mai avea Solomon încă şaptezeci de mii de salahori şi
optzeci de mii de oameni tăietori de piatră în munte,
16. Afară de cele trei mii şi trei sute de căpetenii, care erau
puse de Solomon, să supravegheze poporul care făcea
lucrul.
17. Şi a poruncit regele să pregătească pietre mari, pietre cu
ciubuce pentru temelia templului şi pietre cioplite
18. Şi le-au lucrat lucrătorii lui Solomon, lucrătorii lui Hiram şi
lucrătorii din Biblos. Şi aşa s-a pregătit lemnul şi piatra pentru
ridicarea templului, timp de trei ani.
CAPITOLUL 6
Solomon zideşte templul Domnului.
1. Iar în anul patru sute optzeci, după ieşirea fiilor lui
Israel din Egipt, în al patrulea an al domniei lui Solomon peste
Israel, în luna Zif, care este a doua lună a anului, a început el
să zidească templul Domnului.
2. Templul, pe care l-a zidit regele Solomon Domnului era lung de
şaizeci de coţi, lat de douăzeci şi înalt de treizeci.
3. Pridvorul de dinaintea templului era lung de douăzeci de coţi,
răspunzând cu lăţimea templului, şi lat de zece coţi înaintea
templului.
4. Şi a făcut el la acele odăi ferestre cu zăbrele, largi înăuntru
şi strâmte în afară.
5. Şi a mai făcut o clădire lângă zidul templului, cu trei caturi
în jurul pereţilor templului, în jurul Sfintei Sfintelor.
6. Catul de jos al clădirii era lat de cinci coţi; cel din mijloc
lat de şase coţi, iar cel de al treilea, lat de şapte coţi; căci
împrejurul templului erau făcute prichiciuri de zid, ca zidirea să
nu fie lipită de pereţii templului.
7. Când era zidit templul, la zidirea lui au întrebuinţat pietre
cioplite, lucrate mai dinainte. Aşa că nici ciocan, nici topor,
nici orice altă unealtă de fier nu s-au auzit la zidirea
lui.
8. Intrarea la catul de jos al clădirii era pe partea dreaptă a
templului. Pe scări în spirală se suiau la catul din mijloc, şi de
la catul din mijloc, la catul al treilea.
9. Şi a zidit el templul şi l-a terminat şi a pardosit templul cu
scânduri de cedru.
10. Odăilor dimprejurul întregului templu le-a dat înălţime de câte
cinci coţi la fiecare cat şi erau legate de templu prin grinzi de
cedru.
11. Atunci a fost cuvântul Domnului către Solomon şi i-a
zis:
12. "Iată, tu-Mi zideşti casă; dacă te vei purta după legile Mele,
şi vei urma după hotărârile Mele, şi vei păzi toate poruncile Mele,
lucrând după ele, atunci Îmi voi împlini şi Eu cu tine cuvântul Meu
pe care l-am grăit către David, tatăl tău:
13. Voi locui în mijlocul fiilor lui Israel şi nu voi părăsi pe
poporul Meu Israel".
14. Şi a zidit Solomon templul şi l-a terminat.
15. Şi a îmbrăcat pereţii templului pe dinăuntru cu scânduri de
cedru; de la pardoseala templului până la tavan pe dinăuntru l-a
îmbrăcat peste tot cu lemn de cedru; iar pardoseala templului a
făcut-o din scânduri de chiparos.
16. Şi a făcut în partea din fund a templului o despărţitură de
douăzeci de coţi lungime şi a îmbrăcat pereţii şi tavanul casei
acestei despărţituri cu scânduri de cedru; şi aşa a făcut
despărţitura pentru Sfânta Sfintelor.
17. De patruzeci de coţi era despărţitura întâi a
templului.
18. Pe scândurile de cedru dinăuntru templului erau făcute
sculpturi în formă de castraveţi şi flori de trandafiri îmbobociţi;
totul era acoperit cu cedru şi piatra nu se vedea.
19. Iar despărţitura din fundul templului el a pregătit-o, ca să
pună acolo chivotul cu legea Domnului.
20. Şi despărţitura aceasta era lungă de douăzeci de coţi, lată de
douăzeci de coţi şi înaltă de douăzeci de coţi; şi a îmbrăcat-o cu
aur curat; asemenea a îmbrăcat şi jertfelnicul cel de
cedru.
21. Şi a îmbrăcat Solomon templul şi pe dinăuntru cu aur curat; şi
a întins lanţuri de aur pe dinaintea catapetesmei şi a îmbrăcat-o
cu aur.
22. Tot templul l-a îmbrăcat cu aur, tot templul până la capăt, şi
tot jertfelnicul care este dinaintea altarului l-a îmbrăcat cu
aur.
23. Şi a făcut în Sfânta Sfintelor doi heruvimi de lemn de măslin,
înalţi de zece coţi.
24. O aripă a heruvimului era de cinci coţi şi cealaltă aripă a
heruvimului era tot de cinci coţi. Zece coţi erau de la un vârf al
aripilor lui până la vârful celeilalte aripi.
25. Tot de zece coţi era şi celălalt heruvim; amândoi heruvimii
aveau aceeaşi măsură şi aceeaşi înfăţişare.
26. Înălţimea unui heruvim era de zece coţi; la fel şi celălalt
heruvim.
27. Şi a aşezat el heruvimii la mijloc în partea de la fund a
templului. Aripile heruvimilor erau însă întinse; şi atingea aripa
unuia un perete şi aripa celuilalt heruvim atingea pe celălalt
perete. Iar celelalte aripi ale lor se atingeau în mijlocul
templului aripă de aripă.
28. Şi a îmbrăcat el heruvimii cu aur.
29. Pe toţi pereţii templului de jur împrejur, pe dinăuntru şi pe
dinafară, a făcut chipuri săpate de heruvimi, de copaci, de finici
şi de flori îmbobocite.
30. Şi a îmbrăcat cu aur pardoseala în templu, în partea din fund
şi în partea din faţă.
31. Pentru intrat în Sfânta Sfintelor, a făcut uşi de lemn de
măslin care se deschid în două părţi, cu uşori în cinci
muchii.
32. Pe cele două jumătăţi ale uşilor de lemn de măslin, el a făcut
heruvimi săpaţi, finici şi flori îmbobocite; şi le-a îmbrăcat în
aur şi heruvimii şi finicii.
33. La intrarea în templu a făcut uşori din lemn de măslin în patru
muchii
34. Şi două uşi din lemn de chiparos, fiecare cu câte două canate.
Amândouă jumătăţile unei uşi se învârteau într-o parte şi în alta
şi amândouă jumătăţile celeilalte uşi de asemenea se; învârteau
într-o parte şi în alta.
35. Şi a săpat pe ele heruvimi, finici şi flori îmbobocite, şi le-a
îmbrăcat cu aur peste săpătură.
36. Şi a făcut de asemenea curtea cea dinăuntru din trei rânduri de
pietre cioplite şi dintr-un rând de grinzi de cedru.
37. În anul al patrulea, în luna Zif, care este a doua lună a
anului, a pus el temelia casei Domnului.
33. Iar în anul al unsprezecelea, în luna Bul, care este luna a
opta, a terminat el templul, cu toate părţile lor şi după toate
rânduielile lor; aşa că l-a zidit în şapte ani.
CAPITOLUL 7
Facerea casei regale şi a vaselor sfinte.
l. Iar Solomon a zidit şi a terminat casa sa în treisprezece
ani.
2. Casa aceasta a făcut-o de lemn din Liban, lungă de o sută de
coţi, largă de cincizeci de coţi şi înaltă de treizeci de coţi, pe
patru şiruri de stâlpi de cedru şi pe stâlpi erau puse grinzi de
cedru.
3. Iar peste grinzi deasupra era întinsă podeaua da lemn de cedru,
care se rezema pe patruzeci şi cinci de stâlpi, câte cincisprezece
în şir.
4. Şi erau trei rânduri şi fiecare rând avea ferestre aşezate unele
în dreptul altora, aşa că răspundea fereastră cu fereastră în toate
cele trei rânduri.
5. Toate uşile şi uşorii de uşi erau din grinzi pătrate, şi
ferestrele la cele trei rânduri faţă în faţă unele de
altele.
6. Şi a mai făcut un pridvor pe stâlpi, lung da cincizeci de coţi,
lat de treizeci de coţi; şi înaintea lui un pridvor mai mic, au
stâlpi şi trepte în faţă.
7. Şi a făcut de asemenea pridvor cu tron, de pe care el judeca,
numit pridvorul judecăţii; pe acesta l-a făcut şi l-a îmbrăcat cu
cedru, da la pardoseală până la tavan.
8. La casa sa de locuit, era făcută la fel altă curte şi tot cu
porţi. Asemenea şi casa fiicei lui Faraon care Solomon o luase de
femeie, a făcut el un astfel de pridvor.
9. Toate aceste clădiri au fost făcute din pietre alese şi frumos
lucrate, cioplite după măsură, retezate cu fierăstrăul înăuntru şi
în afară, de la temelie până la streaşină, şi din afară până la
curtea cea mare.
10. La temelie au fost puse de asemenea pietre alese, pietre mari,
pietre de zece coţi şi opt coţi.
11. Şi deasupra, pietre cioplite, lucrate după măsură şi lemn de
cedru.
12. Curtea cea mare avea împrejur o îngrăditură din trei rânduri de
pietre cioplite şi un rând de grinzi de cedru. Tot astfel era
îngrădită şi curtea dinlăuntru a templului Domnului, precum şi
pridvorul templului.
13. Şi a trimis regele Solomon şi a luat pe meşterul Hiram din
Tir.
14. Acesta era fiul unei văduve din seminţia lui Neftali. Tatăl
lui, un tirian, era arămar; era şi Hiram plin de pricepere, cu
meşteşug şi cu ştiinţa de a face orice lucru din aramă. Şi a venit
la regele Solomon şi a făcut tot felul de lucruri.
15. A turnat pentru pridvor doi stâlpi de aramă, fiecare stâlp de
optsprezece coţi înălţime, şi rotundul fiecărui stâlp ara cât putea
să-l cuprindă o sfoară de doisprezece coţi. Grosimea era da patru
degete, iar pe dinăuntru era gol.
16. Şi pentru pus în capetele stâlpilor, a făcut două coroane,
turnate din aramă; înălţimea unei coroane era de cinci coţi şi
înălţimea celeilalte coroane de cinci coţi;
17. Şi pentru acoperit coroanele care erau în capetele stâlpilor, a
făcut el două reţele, lucrate împletit, şnururi în formă de
lanţuri: şapte la o coroană şi şapte la cealaltă coroană.
18. Şi, când a făcut stâlpii, a făcut şi două şiruri de rodii de
aramă, atârnate împrejur pe marginea reţelelor, ca să împodobească
coroana ce era pe vârful stâlpului; la fel a făcut şi celeilalte
coroane de la celălalt stâlp.
19. Coroanele din capetele stâlpilor de la pridvor erau făcute în
forma cupei florii de crin, de patru coţi la gură;
20. Şi la coroanele de la amândoi stâlpii erau sus, la încheietura
lor, în dreptul marginii reţelei, rodii de aramă; şi şirurile de
rodii dimprejur la fiecare coroană erau de câte două sute de
rodii.
21. Şi a aşezat stâlpii la pridvorul templului, punând un stâlp în
partea din dreapta şi dându-i numele Iachin; şi pe celălalt stâlp
în partea stângă, dându-i numele Booz.
22. Şi pe capul stâlpilor a pus coroanele, făcute în forma cupei
florii de crin. Aşa s-a sfârşit lucrul stâlpilor.
23. A mai făcut o mare, turnată din aramă, de zece coţi de la o
margine a ei până la cealaltă margine, rotundă de jur împrejur;
înaltă de cinci coţi şi groasă cât o cuprindea o sfoară de treizeci
de coţi.
24. Pe la gură de jur împrejur avea sculpturi în formă de
colocinţi, câte zece la un cot, care împrejmuiau marea din toate
părţile. Chipurile colocinţilor aşezaţi în două şiruri erau turnate
odată cu marea dintr-o singură bucată.
25. Aceasta era aşezată pe doisprezece boi de aramă, din care: trei
priveau spre miazănoapte, trei spre apus, trei spre miazăzi şi trei
spre răsărit. Marea şedea pe ei şi toată partea dinapoi a trupului
lor era înăuntru.
26. Grosimea pereţilor ei era de un lat de mână; şi marginile ei,
făcute ca marginile potirului, semănau cu floarea de crin
îmbobocit. Şi încăpeau în ea două mii de baturi (vedre).
27. A mai făcut apoi zece postamente de aramă. Lungimea fiecărui
postament era de patru coţi, lăţimea de patru coţi şi înălţimea de
trei coli.
28. Înfăţişarea postamentelor era aşa: erau lucrate în tăblii, şi
tăbliile erau încheiate la unghiuri;
29. Şi pe tăbliile acestea, care erau încheiate la unghiuri, erau
săpaţi lei şi boi şi heruvimi; asemenea şi pe încheieturi. Iar
deasupra şi dedesubtul leilor şi boilor erau închipuite ghirlande
de flori.
30. Fiecare postament avea câte patru roţi de aramă şi osii de
aramă. La cele patru colţuri ale lor erau nişte console, în chipul
unor numere; jos sub cupa spălătoarei şi pe lângă fiecare ghirlandă
de flori era o policioară turnată.
31. Postamentul în partea de deasupra avea înăuntru o adâncitură de
pus ligheanul, adâncă de un cot; gura ei era rotundă ca baza
stâlpilor, de un cot şi jumătate în diametru; şi împrejurul gurii
erau podoabe săpate; iar tăbliile ei de pe laturi erau pătrate şi
nu rotunde.
32. Cele patru roţi erau sub. tăblii; şi osiile roţilor erau fixate
în postamente; înălţimea fiecărei roţi era de un cot şi
jumătate.
33. Forma roţilor era aceeaşi, ca forma roţilor de trăsură. Osiile
lor, obezile lor, spiţele lor şi butucii lor, toate erau
turnate.
34. Cele patru console de la cele patru colţuri ale fiecărui
postament erau tot turnate; policioarele erau ieşite din
postament.
35. Partea de deasupra a postamentului se termina prin o cunună
înaltă de o jumătate de cot şi făcută aşa, ca să se poată pune
spălătoarea deasupra; aceasta cu consolele şi policioarele ei erau
turnate din o bucată.
36. Şi a săpat pe feţele consolelor postamentului şi pe
policioarele dintre ele heruvimi, lei şi finici, pe unde a găsit
loc; şi împrejur a atârnat ghirlande de flori.
37. Aşa a făcut el zece postamente: toate aveau aceeaşi turnătură,
aceeaşi măsură şi aceeaşi înfăţişare.
38. Şi a mai făcut zece lighene de aramă: în fiecare lighean
încăpea câte patruzeci de baturi; fiecare lighean era de patru coli
şi fiecare lighean sta pe unul din cele zece postamente.
39. Şi a aşezat postamentele cinci în partea dreaptă a templului şi
cinci în partea stângă a templului, iar marea a aşezat-o în partea
dreaptă a templului în partea de răsărit-miazăzi.
40. Şi a mai făcut Hiram căldări, lopeţi şi cupe. Şi aşa a isprăvit
Hiram toate lucrările date de Solomon să le facă pentru templul
Domnului:
41. Cei doi stâlpi cu cele două capiteluri rotunde aşezate în
capetele stâlpilor; cele două împletituri care acopereau capetele
rotunde ale capitelurilor pe vârful stâlpilor;
42. Cele patru sute de rodii de aramă de la cele două reţele; două
şiruri de rodii la fiecare reţea, pentru acoperirea celor două
globuri ale coroanelor care erau pe stâlpi;
43. Cele zece postamente şi cele zece spălători de pe
postamente;
44. O mare şi cei doisprezece boi de sub mare;
45. Căldările, lopeţile şi cupele. Toate lucrurile care le-a făcut
Hiram regelui Solomon pentru templul Domnului erau de aramă
şlefuită.
46. Regele a pus să le toarne într-un pământ clisos din
împrejurimile Iordanului, între Sucot şi Ţartan.
47. Şi a pus Solomon toate aceste lucruri la locul lor. Din pricina
mulţimii lor peste măsură, greutatea aramei nu se mai
ştia.
48. Şi a mai făcut Solomon toate lucrurile care erau în templul
Domnului: jertfelnicul cel de aur şi masa cea de aur a pâinilor
punerii înainte;
49. Sfeşnice de aur curat: cinci în partea dreaptă şi cinci în
partea stingă, înaintea Sfintei Sfintelor, cu florile, candelele şi
mucările lor, toate de aur;
50. Lighene, cuţite, cupe, linguri şi cădelniţe tot de aur curat;
şi ţâţânile uşilor celor din fundul templului de la Sfânta
Sfintelor şi ale uşilor celor de la templu erau toate de
aur.
51. Aşa s-a sfârşit toată lucrarea pe care a făcut-o regele Solomon
la templul Domnului. şi a adus Solomon şi pe cele afierosite de
David, tatăl lui: argint şi aur şi lucruri, şi le-a dat în
vistieria templului Domnului.
CAPITOLUL 8
Sfinţirea templului lui Solomon.
1. Atunci a adunat Solomon la el în Ierusalim pe bătrânii lui
Israel, pe căpeteniile seminţiilor şi pe toţi capii de familii ai
fiilor lui Israel, ca să aducă chivotul cu legea Domnului din
cetatea lui David, adică din Sion.
2. Şi s-au adunat la regele Solomon toţi Israeliţii în zilele
sărbătorilor din luna Etanim, care este a şaptea lună.
3. Iar după ce au venit toţi bătrânii lui Israel, au ridicat
preoţii chivotul
4. Şi au adus chivotul Domnului şi cortul adunării şi toate
lucrurile sfinte care au fost în cort; acestea le-au adus preoţii
şi leviţii.
5. Iar regele Solomon împreună cu toată obştea fiilor lui Israel,
care se adunaseră la el, mergea înaintea chivotului, aducând jertfe
vite mărunte şi mari, care nu se puteau socoti şi nici număra din
pricina mulţimii lor.
6. Şi au băgat preoţii chivotul cu legea Domnului la locul lui, în
Sfânta Sfintelor din templu, sub aripile heruvimilor;
7. Căci heruvimii îşi aveau aripile întinse peste locul chivotului
şi heruvimii acopereau de sus chivotul şi pârghiile lui:
8. Pârghiile însă se împinseseră aşa, încât capetele lor se vedeau
din locaşul sfânt, din faţa Sfintei Sfintelor, iar de afară nu se
zăreau; şi acolo se află ele până în ziua de azi.
9. În chivot nu era nimic, decât cele două table de piatră pe care
Moise le pusese acolo în Horeb, când Domnul a făcut legământ cu
fiii lui Israel, după ieşirea lor din pământul Egiptului.
10. Când preoţii au ieşit din locaşul sfânt, un nor a umplut
templul Domnului.
11. Şi n-au putut preoţii să stea la slujbă, din pricina norului,
căci slava Domnului umpluse templul Domnului.
12. Atunci Solomon a zis: "Domnul a spus că binevoieşte să
locuiască în norul cel întunecos.
13. Eu ţi-am zidit templul pentru locuinţă, în care Tu să petreci
în veci".
14. Apoi s-a întors regele cu faţa spre mulţime şi a binecuvântat
toată adunarea Israeliţilor, căci toată adunarea Israeliţilor sta
de faţă,
15. şi a zis: "Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, Care a
grăit cu gura Sa către David, tatăl meu, ceea ce astăzi a împlinit
cu mâna Sa!
16. El a zis: Din ziua în care am scos pe poporul Meu Israel din
Egipt, nu Mi-am ales cetate în nici una din seminţiile lui Israel,
unde să fie zidită casa în care să petreacă numele Meu; dar apoi am
ales Ierusalimul pentru petrecerea numelui Meu în el şi am ales pe
David ca să fie peste poporul Meu, Israel.
17. Lui David, tatăl meu, îi intrase la inimă să zidească casă
numelui Domnului Dumnezeului lui Israel;
18. Însă Domnul a zis câtre David, tatăl meu: ţi-ai pus în gând să
zideşti casă numelui Meu; este bine că ţi-ai pus aceasta la
inimă.
19. Însă nu tu v ai zidi templul, ci fiul tău care va ieţi din
coapsele tale, acela va zidi casă numelui Meu.
20. Şi a Împlinit Domnul cuvântul Său care l-a grăit. Eu am urmat
în locul tatălui meu. David, şi am şezut pe tronul lui Israel,
precum Domnul a zis, şi am zidit templu numelui Domnului
Dumnezeului lui Israel;
21. Şi am pregătit acolo loc pentru chivotul în care se află
legământul Domnului, făcut cu părinţii noştri, când i-a scos din
pământul Egiptului".
22. Apoi a stat Solomon înaintea jertfelnicului Domnului, în faţa
întregii adunări a lui Israel, şi şi-a ridicat mâinile la cer şi a
zis:
23. "Doamne Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu asemenea ţie,
nici în cer sus, nici pe pământ jos; Tu păzeşti legământul şi ai
milă de robii Tăi care umblă cu toată inima lor înaintea
Ta;
24. Tu ai împlinit ce ai grăit către robul Tău David, tatăl meu;
căci ce ai grăit cu gura Ta, aceea astăzi ai împlinit cu mâna
Ta.
25. Şi asum, Doamne Dumnezeul lui Israel, să împlineşti ceea ce ai
grăit cu robul Tău David, tatăl meu, zicând: "Nu-ţi va lipsi
niciodată înaintea Mea un urmaş, care să şadă pe tronul lui Israel,
dacă fiii tăi îşi vor păzi drumul lor, purtându-se aşa cum te-ai
purtat tu înaintea Mea!"
26. Şi acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, fă să se adeverească
cuvântul Tău care l-ai grăit cu robul Tău David, tatăl
meu!
27. Oare adevărat să fie că Domnul va locui cu oamenii pe pământ?
Cerul şi cerul cerurilor nu Te încap, cu atât mai puţin acest
templu pe care l-am zidit numelui Tău;
28. Însă caută la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui, Doamne
Dumnezeul meu! Ascultă strigarea şi rugăciunea lui cu care se roagă
astăzi;
29. Să-ţi fie ochii Tăi deschişi ziua şi noaptea la templul acesta,
la acest loc, pentru care Tu ai zis: "Numele Meu va fi acolo"; să
asculţi strigarea şi rugăciunea cu care robul Tău se va ruga în
locul acesta.
30. Să asculţi rugăciunea robului Tău şi a poporului Tău, Israel,
când ei se vor ruga în locul acesta; să asculţi din locul şederii
Tale cel din ceruri, să asculţi şi să miluieşti.
31. Când cineva va greşi împotriva aproapelui său şi i se va cere
jurământ ca să jure şi pentru jurământ ei vor veni înaintea
jertfelnicului Tău la templul acesta,
32. Atunci Tu să asculţi din cer şi să faci judecată robilor Tăi,
să osândeşti pe cel vinovat, întorcându-i în capul lui fapta lui,
şi să scapi pe cel drept, dându-i după dreptatea lui!
33. Când poporul Tău Israel va fi bătut de duşman, pentru că a
păcătuit înaintea Ta, şi ei se vor întoarce la Tine şi se vor
mărturisi numelui Tău aducând rugăciuni şi cereri în acest
templu,
34. Atunci Tu să asculţi din cer, să ierţi păcatul poporului Tău
Israel şi să-l întorci în pământul pe care l-ai dat părinţilor
lor!
35. Când se va încuia cerul şi nu va fi ploaie, pentru că ei au
păcătuit înaintea Ta, şi Îţi vor aduce rugăciuni în locul acesta şi
vor mărturisi numele Tău şi se vor întoarce de la păcatul lor, căci
Tu i-ai smerit,
36. Atunci Tu să asculţi din cer şi să ierţi păcatul robilor Tăi şi
al poporului Tău Israel, arătându-le calea cea bună pe care să
meargă, şi să trimiţi ploaie pământului Tău pe care l-ai dat
poporului Tău de moştenire!
37. De va fi foamete pe pământ, de va fi ciumă şi boală
molipsitoare, de va fi vânt dogoritor, uscăciune, lăcustă, omidă,
duşmanul de îl va strâmtora în porţile cetăţii lui, de va fi orice
necaz sau orice boală,
38. Orice rugăciune, orice cerere care se va face de orice om din
tot poporul lui Israel, când ei îşi vor cunoaşte mustrarea
cugetului lor şi îşi vor întinde mâinile lor la templul
acesta,
39. Tu să asculţi din cer, din locul şederii Tale, şi să miluieşti;
să faci şi să dai fiecăruia după căile sale, după cum Tu cunoşti
inima lui; căci Tu singur ştii inima tuturor fiilor
oamenilor;
40. Pentru ca să se teamă de Tine toate zilele, cât vor trăi pe
pământul pe care l-ai dat părinţilor noştri!
41. Chiar străinul, care nu este din poporul Tău Israel, de va veni
pentru numele Tău din pământ depărtat,
42. Căci se va auzi de numele Tău cel mare şi de mâna Ta cea
puternică şi de braţul Tău cel întins, şi el va veni şi se va ruga
la templul acesta,
43. Să-l ascuţi din cer, din locul şederii Tale, şi să faci tot
ceea ce străinul Îţi va cere ţie, pentru ca să ştie toate popoarele
pământului de numele Tău, să se teamă de Tine, cum se teme poporul
Tău Israel, şi să ştie că numele Tău este chemat peste templul
acesta pe care eu l-am zidit!
44. Când poporul Tău va porni cu război împotriva duşmanului său,
pe drumul pe care-l vei trimite, şi se v ruga Domnului,
întorcându-se spre cetatea care ţi-ai ales-o şi spre templul pe
care l-am zidit numelui Tău,
45. Atunci ascultă din cer rugăciunea lor şi să faci ceea ce le
este cu dreptate!
46. Când ei vor păcătui înaintea Ta, căci nu este om care să nu
păcătuiască, şi Tu Te vei mânia pe ei şi îi vei da duşmanilor lor,
şi cei care i-au robit îi vor duce în pământul duşmanului, departe
sau aproape,
47. Şi când ei, în pământul în care se vor găsi în robie, îşi vor
veni în sine şi se vor întoarce şi ţi se vor ruga în pământul celor
ce i-au robit, zicând: "Am păcătuit, fărădelege am făcut, vinovaţi
suntem",
48. Şi se vor întoarce către Tine cu toată inima lor şi cu tot
sufletul lor, în pământul duşmanilor care i-au robit, şi se vor
ruga către Tine, întorcându-se spre pământul care l-ai dat
părinţilor lor, spre cetatea care ţi-ai ales-o şi spre templul pe
care l-am zidit numelui Tău,
49. Atunci să asculţi din cer, din locul şederii Tale, rugăciunea
şi cererea lor, făcându-le ceea ce este cu dreptate.
50. Să ierţi poporului Tău ce a păcătuit înaintea Ta şi toate
nelegiuirile lui care le-a făcut înaintea Ta şi să trezeşti mila
către ei în cei ce i-au robit, pentru ca să fie miloşi cu
ei;
51. Căci ei sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care l-ai scos
din Egipt, din cuptorul cel de fier!
52. Să-ţi fie urechile Tale şi ochii Tăi deschişi la rugăciunea
robului Tău şi la rugăciunea poporului Tău Israel, pentru ca să-i
auzi totdeauna, când ei vor striga către Tine,
53. Că Tu ţi r-ai ales spre moştenire dintre toata popoarele
pământului, precum ai grăit prin Moise, robul Tău, când ai scos pe
părinţii noştri din Egipt, Stăpâne Doamne!"
54. Când Solomon a sfârşit toată această rugăciune şi cerere către
Domnul, s-a sculat dinaintea jertfelnicului Domnului, unde stătuse
îngenunchiat cu mâinile întinse spre cer,
55. Şi stând în picioare, a binecuvântat toată adunarea
Israeliţilor, zicând:
56. "Binecuvântat fie Domnul Dumnezeu, Care a dat odihnă poporului
Său Israel, precum a grăit! Nu a rămas neîmplinit nici un cuvânt
din toate bunele Lui cuvinte care le-a grăit prin robul Său
Moise.
57. Să fie cu noi Domnul Dumnezeul nostru cum a fost El cu părinţii
noştri şi să nu ne lase, părăsindu-ne.
58. Plecând spre El inima noastră, să umblăm pe toate căile Lui şi
să păzim poruncile, rânduielile şi legile Lui, pe care le-a
poruncit părinţilor noştri;
59. Şi să fie cuvintele acestea cu care m-am rugat astăzi, înaintea
Domnului, aproape de Domnul Dumnezeul nostru, ziua şi noaptea,
pentru ca să facă dreptate robului şi poporului Său Israel, din zi
în zi,
60. Pentru ca să cunoască toate popoarele că Domnul este Dumnezeu
şi nu este altul afară de El!
61. Să fie inima voastră întreagă la Domnul Dumnezeul nostru, ca să
petreceţi după rânduielile Lui şi să păziţi poruncile Lui, ca
acum!"
62. Şi regele împreună cu toţi Israeliţii au adus jertfă
Domnului.
63. Pentru jertfa de împăcare pe care a adus-o el Domnului, Solomon
a adus douăzeci şi două de mii de vite mari şi o sută douăzeci de
mii de vite mărunte. Aşa a sfinţit regele şi toţi fiii lui Israel
templul Domnului.
64. Tot în acea zi regele a mai sfinţit şi mijlocul curţii care era
înaintea templului Domnului, săvârşind acolo arderea de tot, darul
de pâine şi grăsimea jertfelor de împăcare, pentru că jertfelnicul
de aramă care se afla înaintea Domnului era mic pentru a încăpea
arderea de tot, darul de pâine şi grăsimea jertfelor de
împăcare.
65. Şi a sărbătorit Solomon şi sărbătoarea (Corturilor) în acelaşi
timp împreună cu tot Israelul, strângându-se adunare mare de la
intrarea Hamatului şi până la râul Egiptului, pentru a fi înaintea
Domnului Dumnezeului nostru timp de şapte zile şi alte şapte zile,
adică paisprezece zile.
66. în ziua a opta Solomon a dat drumul poporului. Şi au
binecuvântat toţi pe rege şi s-au întors la corturile lor,
bucurându-se şi veselindu-se cu inima pentru tot binele ce l-a
făcut Domnul robului Său David şi poporului Său Israel.
CAPITOLUL 9
Dumnezeu Se arată lui Solomon a doua oară.
1. După ce Solomon a sfârşit de zidit templul Domnului şi casa
regelui şi tot ce Solomon a dorit să facă,
2. S-a arătat Domnul lui Solomon a doua oară, la Ghibeon,
3. Şi i-a zis Domnul: "Am auzit rugăciunea ta şi cererea ta cu care
te-ai rugat către Mine şi ţi-am îndeplinit toate după cererea ta;
am sfinţit templul pe care l-ai zidit, ca să petreacă numele Meu
acolo în veci şi vor fi ochii şi inima Mea acolo în toate
zilele.
4. Dacă tu te vei purta înaintea feţei Mele, cum s-a purtat tatăl
tău David, cu inimă curată şi cu dreptate, împlinind tot ce Eu
ţi-am poruncit, şi vei păzi rânduielile şi legile Mele,
5. Atunci voi întări tronul regatului tău peste Israel în veci,
precum i-am grăit lui David, tatăl tău, zicând: Nu vei fi lipsit
niciodată de un urmaş pe tronul lui Israel.
6. Iar dacă voi şi fiii voştri vă veţi depărta de la Mine şi nu
veţi păzi poruncile Mele şi rânduielile Mele pe care Eu vi le-am
dat şi vă veţi duce şi veţi sluji şi vă veţi închina la alţi
dumnezei,
7. Atunci Eu voi stârpi pe Israel de pe faţa pământului pe care i
l-am dat, iar templul pe care l-am sfinţit în numele Meu îl voi
lepăda de la faţa Mea şi Israel va fi de pomină şi de râs între
toate popoarele.
8. Şi de acest templu înalt, oricine va trece pe lângă el se va
îngrozi şi va fluiera şi va zice: Pentru ce Domnul a făcut aşa cu
acest pământ şi cu acest templu?
9. Şi se va zice: Pentru că au părăsit pe Domnul Dumnezeul lor,
Care a scos pe părinţii lor din pământul Egiptului, din casa robiei
şi au primit în schimb alţi dumnezei şi s-au închinat lor şi au
slujit lor; pentru aceasta a adus Domnul peste ei toată această
nenorocire".
10. După trecerea celor douăzeci de ani în care Solomon a zidit
templul Domnului şi casa regelui,
11. Pentru care Hiram, regele Tirului, a dat lui Solomon lemn de
cedru, lemn de chiparos şi aur după cerinţa lui, regele Solomon a
dat lui Hiram douăzeci de cetăţi din pământul Galileii.
12. Şi a plecat Hiram din Tir şi s-a dus în Galileea ca să vadă
cetăţile dăruite de Solomon şi nu i-au plăcut.
13. Şi a zis: "Ce sunt, fratele meu, cetăţile acestea care mi le-ai
dat?" Şi le-a numit pământul Cabul, cum se numesc ele până în ziua
de astăzi.
14. Şi Hiram trimisese regelui Solomon o sută de talanţi de
aur.
15. Iată hotărârea pentru darea pe care a pus-o regele Solomon, ca
să zidească templul Domnului, casa lui, Milo, zidul Ierusalimului,
Haţorul, Meghido şi Ghezerul;
16. Căci Faraon, regele Egiptului, venise şi luase Ghezerul şi-l
arsese cu foc şi pe Canaaneii care locuiau în cetate îi ucisese,
şi-l dăduse de zestre fiicei sale, femeii lui Solomon.
17. Şi a zidit Solomon cetăţile Ghezer, Bet-Horonul de
Jos,
18. Baalat şi Tadmorul din pustiu,
19. Şi toate cetăţile grânare, care le-a avut Solomon şi cetăţile
pentru carele de război, cetăţile pentru călăreţi şi tot ce a vrut
Solomon să zidească în Ierusalim, în Liban şi în pământul
stăpânirii sale.
20. Pe tot poporul care a rămas de la Amorei, Hetei, Ferezei,
Canaanei, Hevei, Iebusei şi Gherghesei, care nu erau dintre fiii
lui Israel,
21. Şi pe fiii acestora, rămaşi în ţară după ei şi pe care fiii lui
Israel nu au putut să-i stăpânească, Solomon i-a făcut lucrători de
corvoadă până în ziua de azi,
22. Iar pe fiii lui Israel, Solomon nu i-a făcut lucrători; pe ei
îi avea însă pentru oştirea lui, pentru slujitorii lui, pentru
căpitanii lui, pentru căpeteniile lui şi pentru conducători la
carele lui şi la călăreţii lui.
23. Iar ispravnicii cei de frunte, de peste lucrările lui Solomon,
cei ce supravegheau poporul care făcea lucrul, erau cinci sute
cincizeci.
24. Atunci fiica lui Faraon a trecut din cetatea lui David în casa
zidită de Solomon pentru ea. Apoi a zidit el Milo.
25. Solomon aducea de trei ori pe an arderi de tot şi jertfe de
împăcare pe jertfelnicul pe care-l zidise Domnului, săvârşind
tămâiere înaintea Domnului. Şi a terminat el şi zidirea casei
lui.
26. Regele Solomon a mai făcut şi corăbii la Eţion-Gheber, care
este lângă Elot, pe malul Mării Roşii, în pământul lui
Edom.
27. Şi a trimis Hiram dintre supuşii săi corăbieri, cunoscători ai
mării, ca să ducă corăbiile cu supuşii lui Solomon.
28. Şi s-au dus la Ofir şi au luat de acolo patru sute douăzeci de
talanţi de aur şi i-au dus regelui Solomon.
CAPITOLUL 10
Regina din Saba vine la Solomon.
1. Regina din Saba însă, auzind de slava lui Solomon cea în
numele Domnului, a venit să-i încerce înţelepciunea cu cuvinte greu
de înţeles.
2. Venind ea la Ierusalim cu foarte mare bogăţie, cu cămile
încărcate cu aromate, cu foarte mult aur şi pietre scumpe, a mers
la Solomon şi s-a sfătuit cu el pentru tot ce avea ea pe
inimă.
3. Şi i-a dezlegat Solomon toate vorbele ei şi n-a fost vorbă
adâncă pe care să n-o cunoască regele şi să nu i-o
dezlege.
4. Văzând deci regina din Saba toată înţelepciunea lui Solomon,
casa care a zidit-o el,
5. Bucatele de la masa lui, locuinţa robilor lui, rânduiala
slugilor lui, îmbrăcămintea lor, paharnicii lui şi arderile de tot
ale lui care le aducea în templul Domnului, nu a putut să se mai
stăpânească
6. Şi a zis regelui: "Adevărat este ce am auzit eu în tara mea de
lucrurile tale şi de înţelepciunea ta;
7. Însă eu nu credeam vorbele, până n-am venit şi n-am văzut cu
ochii mei şi iată, nici pe jumătate nu mi se spusese; tu ai
înţelepciune şi bogăţie mult mai mare decât am auzit eu.
8. Ferice de oamenii tăi şi de aceste slugi ale tale, care
totdeauna îţi stau înainte şi ascultă înţelepciunea ta!
9. Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău Care a binevoit să te
pună pe tronul lui Israel! Domnul, din dragostea cea veşnică a Lui
către Israel, te-a pus rege să faci judecată şi
dreptate".
10. Şi a dăruit ea regelui o sută douăzeci de talanţi de aur şi o
mulţime de aromate şi de pietre scumpe; niciodată însă nu i s-a
adus atât de multe aromate, câte a dăruit regina din Saba regelui
Solomon.
11. Iar corăbiile lui Hiram, care aduceau aur de la Ofir, au adus
foarte mult lemn roşu şl pietre scumpe.
12. Şi a făcut regele din acest lemn roşu balustrade pentru templul
Domnului şi pentru casa regelui şi de asemenea chitare şi harpe
pentru cântăreţi. Niciodată nu i s-a adus lui atâta lemn roşu, nici
nu s-a mai văzut până în ziua de azi.
13. Iar regele Solomon a dat reginei din Saba tot ce a dorit şi a
cerut, pe lângă ce i-a dăruit regele Solomon cu mâna lui. şi s-a
întors ea înapoi la ţara ei, ea şi toate slugile ei.
14. Greutatea aurului care i se aducea pe fiecare an lui Solomon
era de şase sute şaizeci de talanţi de aur,
15. Afară de ce primea el de la aducătorii de mărfuri şi de la
negustori, de la toţi regii arabi şi de la căpeteniile
ţinuturilor.
16. Şi a făcut regele Solomon două sute de scuturi de aur ciocănit,
câte şase sute de sicli pentru fiecare scut,
17. Şi trei sute de scuturi mai mici tot din aur ciocănit; câte
trei mine de aur intra în fiecare scut; şi le-a pus regele în casa
numită Pădurea Libanului.
18. Şi a mai făcut regele un tron mare de os de fildeş, ferecându-l
cu aur curat.
19. Tronul avea şase trepte, iar vârful spetezei tronului era
rotund; şi avea de o parte şi de alta a locului de şedere
rezemători, pe care stăteau doi lei.
20. Şi mai erau încă doisprezece lei care stăteau de o parte şi de
alta a tronului, pe cele şase trepte. Asemenea tron nu mai era în
nici un regat.
21. Toate vasele de băut ale regelui Solomon erau de aur; lighenele
lui tot de aur şi toate vasele din casa Pădurea Libanului erau de
aur curat; de argint nu era nimic făcut; argintul nu valora în
zilele lui Solomon,
22. Căci regele avea pe mare corăbii care mergeau la Tarsis cu
corăbiile lui Hiram şi la trei ani o dată veneau corăbiile din
Tarsis şi îi aduceau aur, argint, fildeş, maimuţe şi
păuni.
23. Regele Solomon a întrecut pe toţi regii pământului în bogăţie
şi în înţelepciune.
24. Şi toţi regii de pe pământ căutau să vadă pe Solomon, ca să-i
asculte înţelepciunea pe care i-o pusese Dumnezeu în inima
lui.
25. Şi-i aduceau fiecare de la ei, ca dar în fiecare an, vase de
aur şi argint, haine, arme, aromate, cai şi catâri.
26. Şi şi-a adunat Solomon care şi călăreţi; şi avea el o mie patru
sute de care şi douăsprezece mii de călăreţi; şi i-a aşezat în
cetăţile unde ţinea carele şi pe lângă rege, în Ierusalim. Şi e!
era domn peste toţi regii de la râul Eufrat până la pământul
Filistenilor şi până în hotarul Egiptului.
27. El a făcut ca argintul să fie tot aşa de preţuit la Ierusalim
ca pietrele, iar cedrii, prin mulţimea lor i-a făcut să fie
preţuiţi ca şi smochinii cei sălbatici care cresc prin locuri
joase.
28. Iar caii pentru regele Solomon se aduceau din Egipt şi din Coa.
Negustorii regelui luau cai din Coa (Cheve) cu bani.
29. Un car din Egipt se cumpăra şi se aducea cu şase sute sicli de
argint, iar un cal, cu o sută cincizeci de sicli. Tot astfel
aduceau ei toate acestea şi pentru regii Heteilor şi regii
Siriei.
CAPITOLUL 11
Moartea lui Solomon.
l. Regele Solomon, în afară de fata lui Faraon, a iubit şi alte
multe femei străine: moabite, amonite, idumeiene, sidoniene, hetite
şi amoriene,
2. Adică din acele popoare pentru care Domnul zisese fiilor lui
Israel: "Să nu vă duceri la ele, nici ele să nu vină la voi, ca să
nu vă întoarcă inima voastră spre dumnezeii lor". De acestea s-a
lipit Solomon cu dragoste.
3. Şi a avut el şapte sute de femei şi trei sute de concubine; şi
femeile i-au smintit inima lui.
4. La timpul bătrâneţii lui Solomon, femeile lui i-au întors inima
spre alţi dumnezei şi inima lui nu i-a mai fost deloc întreagă la
Domnul Dumnezeul său, ca inima lui David, tatăl său.
5. Şi a început Solomon să slujească Astartei, zeiţa Sidonienilor,
şi lui Moloh, idolul Amoniţilor.
6. Astfel a făptuit Solomon lucruri neplăcute înaintea ochilor
Domnului şi nu a urmat cu stăruinţă după Domnul, cum urmase David,
tatăl lui.
7. Atunci a zidit Solomon capiştea lui Chemoş, idolul Moabiţilor,
pe muntele din faţa Ierusalimului, şi capiştea lui Moloh, idolul
Amoniţilor.
8. Tot aşa a făcut el pentru toate femeile sale străine, care
tămâiau şi aduceau jertfe dumnezeilor lor.
9. Atunci S-a mâniat Domnul pe Solomon, pentru că şi-a abătut inima
lui de la Domnul Dumnezeul lui Israel, Care de două ori i Se
arătase,
10. Şi-i poruncise chiar anume pentru aceasta, ca el să nu umble
după alţi dumnezei, ci să păzească şi să facă cele ce i-a poruncit
Domnul Dumnezeu; dar el n-a împlinit cele ce i-a poruncit Domnul
Dumnezeu.
11. Şi a zis Domnul lui Solomon: "Pentru că s-au făcut aceste
lucruri cu tine şi pentru că tu nu ai ţinut legământul şi
rânduielile Mele pe care ţi le-am poruncit, voi rupe regatul tău
din mâna ta şi-l voi da slujitorului tău;
12. Însă nu voi face aceasta în zilele tale, pentru David, tatăl
tău, ci din mâna fiului tău îl voi rupe.
13. Şi nu tot regatul îl voi rupe: o seminţie o voi da fiului tău,
pentru David, robul Meu, şi pentru Ierusalimul pe care l-am
ales".
14. Şi a ridicat Domnul un vrăjmaş împotriva lui Solomon, pe Hadad
Idumeul, viţă de rege din Edom.
15. Căci pe când David era în Idumeea şi Ioab, mai-marele oştirii
lui, venise ca să îngroape pe cei ucişi şi a ucis pe toţi cei de
parte bărbătească din Idumeea,
16. Pentru că şase luni a stat acolo Ioab şi toţi Israeliţii,
stârpind pe toţi cei de parte bărbătească din Idumeea,
17. Atunci acest Hadad a fugit în Egipt şi împreună cu el şi vreo
câţiva idumei, care fuseseră în slujba tatălui lui. Hadad era pe
atunci copil mic.
18. Plecând din Madian, ei au venit la Paran şi au luat cu ei
oameni din Paran şi au venit în Egipt la Faraon, regele
Egiptului.
19. Şi s-a dus Hadad la Faraon şi acesta i-a dat casă, i-a purtat
grijă de mâncare şi i-a dat şi pământ. În sfârşit, Hadad a găsit la
Faraon milă foarte mare, căci el i-a dat femeie pe sora femeii lui,
pe sora reginei Tafnes.
20. Şi i-a născut sora Tafnesei fiu lui Hadad pe Ghenubat, pe care
Tafnes însuşi l-a crescut în casa lui Faraon. Şi a trăit Ghenubat
în casa lui Faraon la un loc cu fiii lui Faraon.
21. Când Hadad a auzit că David a răposat cu părinţii lui şi că
Ioab, mai-marele oştirii a murit, atunci a zis lui Faraon: "Dă-mi
drumul, că vreau să plec în tara mea!"
22. Şi i-a zis Faraon lui Hadad: "Ce lipseşte ţie aici la mine, de
vrei să pleci? Şi el a răspuns: "Nimic; însă aşa te rog, să-mi dai
drumul!" Şi s-a întors Hadad în ţara lui.
23. Apoi a mai ridicat Dumnezeu împotriva lui Solomon încă un
vrăjmaş, pe Rezon, fiul lui Eliada, care fugise la Hadad-Ezer,
regele din Ţoba.
24. Acesta, după ce David a zdrobit pe Hadad-Ezer, adunându-şi
oameni împrejurul său, s-a făcut căpetenia unei bande de hoţi şi
s-a dus la Damasc şi a locuit acolo şi s-a făcut stăpân pe
Damasc.
25. El a duşmănit pe Israel în toate zilele lui Solomon şi, afară
de răul ce-l pricinuia Hadad acestuia din urmă, Rezon totdeauna a
adus vătămare lui Israel şi s-a făcut rege în Siria.
26. Asemenea şi Ieroboam, fiul lui Nabat, Efremiteanul din Ţereda,
pe a cărui mamă văduvă o chema Ţerua, şi care era roaba lui
Solomon, a ridicat mâna împotriva regelui.
27. Şi iată împrejurarea în care el şi-a ridicat mâna împotriva
regelui: Pe când Solomon zidea Milo şi repara stricăciunile de la
cetatea lui David, tatăl său,
28. Se afla acolo şi Ieroboam, om tare în putere. Solomon, băgând
de seamă că acest om tânăr ştie să facă treabă, l-a pus dregător
peste lucrătorii de corvoadă din casa lui Iosif.
29. În acel timp i s-a întâmplat lui Ieroboam să iasă din Ierusalim
şi l-a întâlnit în drum proorocul Ahia din Şilo, care avea pe el o
haină nouă. În câmp erau numai ei amândoi.
30. Şi a luat Ahia de pe el haina cea nouă, a rupt-o în
douăsprezece bucăţi
31. Şi a zis lui Ieroboam: "Ia-ţi pentru tine zece bucăţi căci aşa
grăieşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Iată, Eu rup regatul din mâna
lui Solomon şi-ţi dau ţie zece seminţii,
32. Iar două seminţii îi vor rămâne lui, pentru robul Meu David şi
pentru cetatea Ierusalimului, pe care am ales-o dintre toate
seminţiile lui Israel.
33. Şi aceasta o fac, pentru că ei M-au părăsit şi au început să se
închine Astartei, zeiţa Sidonienilor, lui Chemoş, dumnezeul
Moabiţilor, şi lui Moloh, dumnezeul fiilor Amoniţilor, şi n-au
umblat în căile Mele, ca să facă cele plăcute înaintea ochilor Mei
şi să păzească rânduielile Mele şi poruncile Mele, cum a făcut
David, tatăl lui Solomon.
34. Tot regatul nu din mâna lui îl iau, căci îl las pe el să fie
stăpân în toate zilele vieţii lui, pentru David, robul Meu, pe care
l-am ales şi care a păzit poruncile şi rânduielile Mele;
35. Ci din mâna fiului lui voi lua regatul şi-ţi voi da din el ţie
zece seminţii;
36. Iar fiului lui îi voi da două seminţii, pentru ca să fie şi
pentru David, robul Meu, în toate zilele, o lumină înaintea fetei
Mele, în cetatea Ierusalimului pe care am ales-o pentru petrecerea
numelui Meu acolo.
37. Şi pe tine te voi alege şi vei domni peste tot ce-ţi doreşte
sufletul tău şi vei fi rege peste Israel.
38. Şi dacă tu vei păzi tot ce-ţi poruncesc şi vei umbla în căile
Mele şi vei face cele plăcute înaintea ochilor Mei ca să păzeşti
rânduielile Mele şi poruncile Mele, cum a făcut David, robul Meu,
atunci Eu voi fi cu tine şi-ii voi zidi casă tare, cum am zidit lui
David şi îţi voi da Israelul;
39. Şi voi umili neamul lui David pentru aceasta, însă nu pentru
totdeauna".
40. De aceea Solomon a căutat să omoare pe Ieroboam; dar Ieroboam
s-a sculat şi a fugit în Egipt, la Şişac, regele Egiptului, şi a
trăit în Egipt până la moartea lui Solomon.
41. Iar celelalte fapte ale lui Solomon de la sfârşit şi tot ce el
a mai făcut şi toată înţelepciunea lui sunt scrise în cartea
faptelor lui Solomon.
42. Timpul domniei lui Solomon în Ierusalim peste tot Israelul a
fost de patruzeci de ani.
43. Şi a adormit cu părinţii lui şi a fost înmormântat Solomon la
un loc cu părinţii lui, în cetatea lui David, tatăl său; iar în
locul lui în Ierusalim s-a făcut rege Roboam, fiul său.
CAPITOLUL 12
Dezbinarea regatului.
1. Atunci s-a dus Roboam la Sichem, căci la Sichem veniseră ton
Israeliţii, ca să-l facă rege.
2. Şi a auzit şi Ieroboam, fiul lui Nabat, de aceasta, pe când se
afla încă în Egipt, unde fugise de regele Solomon, şi a venit
Ieroboam din Egipt, căci au trimis unii după el şi l-au
chemat.
3. Atunci Ieroboam şi toată adunarea Israeliţilor au venit de i-au
grăit regelui Roboam şi i-au zis:
4. "Tatăl tău a pus jug greu pe noi; însă uşurează-ne munca cea
grea a tatălui tău şi jugul cel greu care l-a pus el pe noi, şi îţi
vom sluji!"
5. Şi a zis el către ei: "Duceţi-vă şi să veniţi poimâine la mine!"
Şi a plecat poporul.
6. Atunci regele Roboam a întrebat pe bătrânii care fuseseră
sfetnici pe lângă Solomon, tatăl lui, pe când trăia el, şi le-a
zis: "Cum mă sfătuiţi să răspund poporului la cererea
aceasta?"
7. Grăit-au lui aceia şi au zis: "Dacă tu vei fi slugă astăzi
poporului acestuia şi-i vei sluji, dacă le vei face gustul lor şi
le vei vorbi cu blândeţe, atunci ei îţi vor fi robi în toate
zilele!
8. Însă el n-a ţinut seamă de sfatul bătrânilor pe care i l-au dat,
şi a făcut sfat cu cei tineri, crescuţi odată cu el, şi care erau
sfetnicii lui şi le-a zis:
9. "Ce mă sfătuiţi să răspund poporului care mi-a zis: Uşurează
jugul pe care l-a pus tatăl tău pe noi?"
10. Şi i-au grăit oamenii cei tineri, care crescuseră odată cu el
şi erau acum sfetnicii lui, şi i-au zis: "Aşa să spui poporului
acestuia care ţi-a grăit şi ţi-a zis: Tatăl tău a pus jug greu pe
noi; tu însă uşurează-l de pe noi; aşa spune-le: Degetul meu cel
mic este mai gros decât mijlocul tatălui meu.
11. Deci dacă tatăl meu v-a împovărat cu jug greu, eu şi mai greu
voi face jugul vostru; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, iar eu vă
voi pedepsi cu scorpioane!
12. Atunci a venit Ieroboam şi tot poporul la Roboam a treia zi,
după cum poruncise regele, când a zis: "Să veniţi la mine
poimâine!"
13. Şi a răspuns regele poporului cu asprime şi n-a ţinut seamă de
sfatul care i-l dăduseră bătrânii,
14. Ci a grăit către el după sfatul celor tineri şi a zis: "Tatăl
meu a pus jug greu peste voi; eu însă şi mai greu voi face jugul
vostru; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, eu însă vă voi pedepsi cu
scorpioane!"
15. Şi n-a ascultat regele de popor, căci aşa fusese rânduit de
Domnul ca să se împlinească cuvântul Lui pe care l-a grăit Domnul
prin Ahia din Şilo către Ieroboam, fiul lui Nabat.
16. Iar când toţi Israeliţii au văzut că regele n-a vrut să-i
asculte, a răspuns şi poporul regelui şi i-a zis: "Ce parte avem
noi cu David? Nici o moştenire nu avem noi cu fiul lui Iesei.
Pleacă, dar, la corturile tale, Israele! Şi tu, Davide, cunoaşte-ţi
acum casa ta! Şi s-a împrăştiat Israel la corturile lui.
17. Acum Roboam domnea numai peste fiii lui Israel care locuiau în
cetăţile lui Iuda.
18. Şi a trimis regele Roboam pe Adoniram, căpetenia cea peste
dări, în contra lor; însă toţi Israeliţii au aruncat cu pietre
asupra lui şi el a murit; iar regele Roboam s-a suit repede într-un
car, ca să fugă la Ierusalim.
19. Şi astfel s-a rupt Israelul de casa lui David până în ziua de
astăzi.
20. Când ton Israeliţii au auzit că Ieroboam s-a întors din Egipt,
au trimis şi l-au chemat la adunare Şi l-au făcut rege peste toţi
Israeliţii. Cu casa lui David n-a rămas nimeni, decât seminţia lui
Iuda.
21. Roboam, venind la Ierusalim, a adunat din toată casa lui Iuda
şi din seminţia lui Veniamin o sută şi optzeci de mii de ostaşi,
pregătiţi pentru război, ca să se lupte cu casa lui Israel şi să
întoarcă regatul iarăşi sub stăpânirea lui Roboam, fiul lui
Solomon.
22. Şi a fost cuvântul Domnului către Şemaia, omul lui Dumnezeu, şi
i-a zis:
23. "Spune-i lui Roboam, fiul lui Solomon, regele lui Iuda, şi la
toată casa lui Iuda şi a lui Veniamin şi la celălalt
popor:
24. Aşa zice Domnul: Să nu mergeţi, nici să nu începeţi război cu
fraţii voştri, fiii lui Israel. Să vă întoarceţi fiecare la casele
voastre, căci de la Mine a fost aceasta! Şi au ascultat ei de
cuvântul Domnului şi s-au întors înapoi după cuvântul Domnului. Şi
a răposat regele Solomon cu părinţii lui şi a fost înmormântat la
un loc cu părinţii lui în cetatea lui David, tatăl său; iar în
locul lui în Ierusalim s-a făcut rege Roboam, fiul său. Roboam era
de patruzeci şi unu de ani când s-a făcut rege şi şaptesprezece ani
a domnit el în Ierusalim. Pe mama lui o chema Naama şi a fost fiica
lui Ana, fiul lui Nahaş, regele fiilor Amoniţilor. Şi a făcut fapte
ce nu erau plăcute înaintea ochilor Domnului şi nici n-a umblat pe
căile lui David, strămoşul său. Solomon însă avusese un rob, un om
din muntele lui Efraim, pe care-l chema Ieroboam, iar pe mama lui o
chema Ţerua, femeie desfrânată. Şi l-a pus Solomon între dregătorii
cei peste lucrătorii de corvoadă ai casei lui Iosif. Şi a zidit lui
Solomon cetatea Tirţa, din muntele lui Efraim. Şi avea sub el trei
sute de care cu cai. El a zidit Milo cu lucrătorii de corvoadă ai
casei lui Efraim; tot el a reparat şi stricăciunile de la cetatea
lui David şi a fost conducător peste regat. Şi a căutat Solomon
să-l omoare. şi s-a temut Ieroboam şi a fugit la; Şişac, regele
Egiptului. şi a fost la Şişac până a murit Solomon. şi a auzit
Ieroboam, pe când se afla încă în Egipt, că a murit Solomon. A
şoptit el la urechile lui Şişac, regele Egiptului, zicând: "Dă-mi
drumul, ca să mă duc în ţara mea". Ţi i-a zis Şişac: Cere ce
doreşti şi îţi voi da. Şi Şişac i-a dat lui Ieroboam de femeie pe
Ano, sora cea mai mare a Tafnesei, femeia lui. Aceasta era cea mai
mare între fiicele regelui, şi i-a născut lui Ieroboam pe Abia,
fiul lui. Şi a zis Ieroboam lui Şişac: "De bună seamă, dă-mi
drumul, că am să mă duc". Şi a plecat Ieroboam din Egipt şi a venit
în pământul Tirţa, din muntele Efraim. Şi s-a adunat acolo toată
seminţia lui Efraim. Şi a zidit Ieroboam acolo tabere. Şi i s-a
îmbolnăvit copilul lui de o boală foarte grea. Şi s-a dus Ieroboam
să întrebe pentru copil. Şi a zis către Ano, femeia lui: "Scoală-te
şi du-te de întreabă pe un om al lui Dumnezeu pentru copil dacă el
are să scape cu viaţă din boala lui". Şi era un om în Şilo, pe
care-l chema Ahia. Acesta era un bărbat ca de şaizeci de ani şi
cuvântul Domnului era cu el. Şi a zis Ieroboam către femeia lui:
"Scoală-te şi ia în mâna ta pentru omul lui Dumnezeu pâini şi turte
pentru copiii lui şi struguri şi un ulcior cu miere". şi s-a sculat
femeia şi a luat în mâna ei pâini şi două turte, struguri şi un
ulcior cu miere pentru Ahia. Şi omul acesta era bătrân şi nu putea
să vadă, căci ochii lui i se uscaseră de bătrâneţe. Şi s-a sculat
şi a plecat din Tirţa. Şi, pe când venea ea în cetate la Ahia
Şilonitul, a zis Ahia către fiul lui: "Ieşi pentru întâmpinarea
Anoei, femeia lui Ieroboam, şi-i spune: Intră şi nu sta, căci aşa
zice Domnul: Eu sunt trimis la tine ca să-ţi vestesc lucruri
grozave! şi a intrat Ano la omul lui Dumnezeu. Şi i-a zis Ahia:
Pentru ce mi-ai adus pâinile, strugurii şi ulciorul cu miere? Aşa
zice Domnul: "Iată, tu vei pleca de la mine, şi când vei intra în
Tirţa, în cetate, îţi vor ieşi locuitorii în întâmpinare şi îţi vor
spune: Copilul a murit. Căci aşa zice Domnul: Iată, Eu voi pierde
din ai lui Ieroboam pe tot sufletul de parte bărbătească. Cine va
muri din ai lui Ieroboam în cetate, pe acela îl vor linge câinii;
iar cine va muri în câmp, pe acela păsările cerului îl vor mânca şi
copilul va fi mult jelit. Vai, Doamne, căci numai în el din casa
lui Ieroboam s-a găsit ceva bun înaintea Domnului". Şi a plecat
înapoi femeia când a auzit aceasta. şi când a intrat în Tirţa,
copilul a murit. Şi i-a ieşit în întâmpinare ţipătul cel de jale.
şi s-a dus Ieroboam la Sichem, cetatea cea din muntele lui Efraim.
Şi s-au adunat acolo seminţiile lui Israel. Şi a mers acolo şi
Roboam, fiul lui Solomon. şi cuvântul Domnului a fost către Şemaia
Enlamitul, zicând: "Ia-ţi o haină nouă, care n-a fost spălată cu
apă, şi o rupe în douăsprezece bucăţi şi i le dă lui Ieroboam şi-i
spune: "Aşa zice Domnul: Ia-ţi pentru tine zece bucăţi, ca să te
încingi". Şi a luat Ieroboam, şi a zis Şemaia: "Aşa zice Domnul: Să
fii peste cele zece seminţii ale lui Israel!" şi a zis poporul
către Roboam, fiul lui Solomon: "Tatăl tău a pus jug greu pe noi şi
şi-a îngreuiat bucatele mesei lui; tu însă acum uşurează-l de pe
noi şi-ţi vom sluji ţie!" Şi a zis Roboam către popor: "Până în
trei zile eu vă voi da răspunsul". Şi a zis Roboam: "Aduceţi-mi pe
cei bătrâni, ca să mă sfătuiesc cu ei pentru cuvântul care voi
răspunde poporului în ziua a treia". Şi a grăit Roboam la urechile
lor pentru cuvântul care i-a trimis poporul la el. Şi au zis
bătrânii poporului pentru acel cuvânt, care i-a grăit poporul. şi a
lepădat Roboam sfatul lor, pentru că nu se potrivea cu părerea lui.
Şi a trimis şi a adunat pe cei ce crescuseră împreună cu el şi le-a
grăit: "Acestea şi acestea a trimis poporul la mine, ca să-mi
spună". şi au zis cei ce crescuseră împreună cu el: "Aşa vei grăi
poporului: Degetul meu cel mic este mai gros decât mijlocul tatălui
meu. Tatăl meu v-a biciuit cu biciul, iar eu vă voi bate cu
scorpioane". Şi i-a plăcut lui Roboam acest cuvânt şi a răspuns el
poporului în felul cum l-au sfătuit cei ce crescuseră şi
copilăriseră împreună cu el. Şi a zis tot poporul, fiecare cu
vecinul său până într-un om, şi au strigat toţi cu glas mare şi au
zis: "Nici o parte n-avem noi cu David, nici o moştenire cu fiul
lui Iesei! Fiecare la corturile sale, Israele! Căci omul acesta n-a
fost nici căpetenie şi nici conducător peste regat". Şi s-a
împrăştiat tot poporul de la Sichem şi s-a dus fiecare la cortul
lui. Iar Roboam, scăpând cu fuga, s-a suit în una din căruţele lui
şi a venit la Ierusalim. Şi l-au urmat numai seminţia lui Iuda şi
seminţia lui Veniamin. Iar când a fost începutul anului, Roboam a
adunat pe toţi bărbaţii lui Iuda şi ai lui Veniamin şi a plecat ca
să se bată cu Ieroboam la Sichem. Şi a fost cuvântul Domnului către
Şemaia, omul lui Dumnezeu, zicând: "Spune-i lui Roboam, regele lui
Iuda, şi la toată casa lui Iuda şi a lui Veniamin şi la celălalt
popor, zicând: Aşa zice Domnul, să nu mergeţi, nici să începeţi
război cu fraţii voştri, fiii lui Israel, ci să vă întoarceţi
fiecare la corturile voastre, că de la Mine a fost aceasta!" Şi au
ascultat ei de cuvântul Domnului şi s-au oprit de a mai începe
războiul, după cuvântul Domnului.
25. Şi a zidit Ieroboam Sichemul, pe muntele lui Efraim, şi s-a
aşezat cu locuinţa lui în el; şi a plecat de acolo şi a zidit
Penuelul.
26. Şi a zis Ieroboam în sine: "Regatul poate să treacă iar la casa
lui David.
27. Dacă poporul acesta va mai merge la Ierusalim pentru aducere de
jertfă în templul Domnului, atunci inima poporului acestuia are să
se întoarcă la domnul lor Roboam, regele lui Iuda; pe mine au să mă
ucidă, iar ei au să se întoarcă iarăşi sub stăpânirea lui Roboam,
regele lui Iuda".
28. Şi sfătuindu-se, regele a făcut doi viţei de aur şi a zis
poporului: "Nu trebuie să vă mai duceţi la Ierusalim; iată Israele
dumnezeii tăi, care te-au scos din pământul Egiptului!"
29. Şi a pus unul în Betel, iar pe celălalt în Dan.
30. Însă fapta aceasta a dus la păcat, căci poporul a început să
meargă pentru a se închina unuia din ei, până la Dan, şi a părăsit
templul Domnului.
31. Şi a zidit el şi capişti pe înălţimi şi a făcut preoţi, luaţi
din popor, care nu erau fii ai lui Levi.
32. Şi a aşezat Ieroboam şi o sărbătoare în luna a opta, în ziua a
cincisprezecea a lunii, asemenea cu sărbătoarea care era în Iuda,
şi a adus jertfe pe jertfelnic. Tot aşa a făcut el şi la Betel, ca
să aducă jertfe viţeilor pe care-i făcuse. Şi a aşezat la Betel
preoţi pentru înălţimile făcute de el.
33. Şi a adus jertfe pe jertfelnicul pe care l-a făcut la Betel în
ziua a cincisprezecea din luna a opta, lună pe care şi-o alesese el
după placul lui pentru sărbătorire. Şi a făcut sărbătoare pentru
fiii lui Israel şi s-a apropiat de jertfelnic, ca să săvârşească
tămâiere.
CAPITOLUL 13
Ieroboam pedepsit.
1. Iată însă un om al lui Dumnezeu a venit, după cuvântul
Domnului, din Iuda la Betel, în timpul când Ieroboam se afla la
jertfelnic, ca să tămâieze.
2. Şi a grăit cuvântul Domnului înaintea jertfelnicului şi a zis:
"Jertfelnice, jertfelnice, aşa zice Domnul: Iată că i se va naşte
casei lui David un fiu, numele lui, Iosia, şi va jertfi pe tine pe
preoţii înălţimilor care tămâiază acum înaintea ta şi va arde pe
tine oase de oameni!"
3. Şi a arătat în acea zi şi un semn zicând: "Iată semnul după care
se va cunoaşte că Domnul a grăit aceasta: Jertfelnicul acesta se va
despica, şi cenuşa care este pe el se va împrăştia!"
4. Când regele Ieroboam a auzit cuvântul omului lui Dumnezeu pe
care l-a grăit în gura mare în fala jertfelnicului de la Betel, şi
şi-a întins mâna lui de la jertfelnic, zicând: "Puneţi mâna pe
el!", i-a înlemnit mâna care o întinsese asupra lui şi nu putea să
o întoarcă înapoi.
5. Şi jertfelnicul s-a despicat şi cenuşa de pe jertfelnic s-a
împrăştiat, după semnul care l-a dat omul lui Dumnezeu prin
cuvântul Domnului.
6. Atunci a zis regele Ieroboam către omul lui Dumnezeu:
"Îmblânzeşte faţa Domnului Dumnezeului tău şi roagă-te pentru mine,
ca să mi se poată întoarce mâna mea la mine". Şi a îmblânzit omul
lui Dumnezeu fala Domnului şi mâna regelui s-a întors la el şi s-a
făcut ca şi înainte.
7. Şi a grăit regele către omul lui Dumnezeu: "Vino la mine acasă
şi prânzeşte cu mine şi-ţi voi da un dar!"
8. Însă omul lui Dumnezeu a zis regelui: "Măcar să-mi dai tu şi
jumătate din casa ta, eu nu voi merge la tine, nici pâine nu voi
mânca şi nici apă nu voi bea în acest loc.
9. Căci aşa mi s-a poruncit prin cuvântul Domnului: Să nu mănânci
acolo pâine, apă să nu bei, nici să te întorci pe drumul pe care
te-ai dus!"
10. Şi a plecat el pe alt drum şi nu s-a întors înapoi pe drumul pe
care venise la Betel.
11. În Betel trăia atunci un prooroc bătrân; şi au venit fiii săi
şi i-au istorisit tot ce a făcut omul lui Dumnezeu în acea zi în
Betel; de asemenea au istorisit ei tatălui lor şi cuvintele care
le-a grăit el regelui.
12. Şi i-a întrebat tatăl lor: "Pe ce drum a apucat el?" Şi fiii
lui i-au arătat drumul pe care a apucat omul lui Dumnezeu, care
venise din Iuda.
13. Şi a zis el fiilor săi: "Puneţi-mi şaua pe asin". Şi i-a pus
şaua pe asin şi a încălecat pe el.
14. Şi a plecat după omul lui Dumnezeu şi l-a găsit şezând sub un
stejar şi i-a zis: "Tu eşti omul lui Dumnezeu venit din Iuda?" El a
zis: "Da, eu sunt!"
15. Şi i-a zis lui: "Hai cu mine acasă, ca să mănânci
pâine!
16. Acela a zis: "Nu pot să mă întorc, nici să merg la tine, că eu
pâine nu voi mânca şi nici apă nu voi bea în acest loc la
tine,
17. Căci prin cuvântul Domnului mi s-a spus: "Să nu mănânci pâine,
să nu bei acolo apă şi nici să te întorci pe drumul pe care te-ai
dus!"
18. Şi i-a zis el: "Şi eu sunt prooroc ca tine; şi îngerul mi-a
grăit prin cuvântul Domnului şi a zis: Întoarce-l la tine acasă, ca
să mănânce pâine şi să bea apă!"
19. Şi l-a înşelat, căci s-a întors cu el şi a mâncat pâine şi a
băut apă în casa lui.
20. Pe când ei încă şedeau la masă, cuvântul Domnului a fost către
proorocul cel întors din drum şi a grăit omului lui Dumnezeu venit
din Iuda
21. Şi a zis: "Aşa zice Domnul: Fiindcă tu nu te-ai supus
cuvintelor Domnului şi nici n-ai păzit porunca dată de Domnul
Dumnezeul tău,
22. Ci te-ai întors, ai mâncat pâine şi ai băut apă în locul de
care El ţi-a spus: Să nu mănânci pâine, nici să bei apă, trupul tău
nu va fi îngropat în mormântul părinţilor tăi!",
23. Iar după ce el a mâncat pâine şi a băut apă, proorocul bătrân a
pus şaua pe asinul său pentru proorocul care fusese
întors.
24. Şi a plecat acela şi l-a întâlnit un leu în drum şi l-a omorât.
Şi zăcea trupul lui, aruncat în drum; iar asinul şi leul stăteau
lângă el.
25. Şi iată nişte drumeţi, care au trecut pe alături, i-au văzut
trupul aruncat în drum şi pe leu stând lângă trup. Aceştia au venit
şi au vestit cetăţii în care trăia proorocul cel bătrân.
26. Proorocul care l-a întors de pe drum, auzind acestea, a zis:
"Acesta este omul lui Dumnezeu, acela care nu s-a supus cuvintelor
Domnului; Domnul l-a dat leului care l-a sfâşiat şi l-a omorât,
după cuvântul Domnului, pe care l-a grăit pentru el".
27. Şi a zis fiilor săi: "Puneţi şaua pe asin!" Şi i-au pus ei şaua
pe asin.
28. Şi a plecat şi a găsit trupul lui, aruncat în drum, iar asinul
şi leul stăteau lângă trup; leul nu mâncase trupul omului lui
Dumnezeu şi nici pe asin nu-l sfâşiase.
29. Şi a ridicat proorocul trupul omului lui Dumnezeu şi l-a pus pe
asin şi l-a adus înapoi. Şi a venit proorocul cel bătrân în cetatea
sa, ca să-l plângă şi să-l înmormânteze.
30. Şi i-a pus trupul lui într-un mormânt al său şi l-a plâns,
zicând: "Vai, vai, fratele meu!"
31. Iar după ce l-a înmormântat, a zis el fiilor săi: "Când eu voi
muri, să mă înmormântaţi şi pe mine tot în mormântul în care este
înmormântat omul lui Dumnezeu; să puneţi oasele mele lângă oasele
lui;
32. Căci cu adevărat se va împlini cuvântul, care l-a grăit el din
porunca Domnului pentru jertfelnicul din Betel şi pentru toate
capiştele înălţimilor, care sunt în cetăţile Samariei".
33. Dar Ieroboam nu s-a întors din calea lui cea rea nici după
întâmplarea aceasta, ci a venit iarăşi la calea dinainte şi a făcut
din poporul de rând preoţi pentru înălţimi; pe cine vrea, pe acela
îşi punea mâna lui şi-l făcea pe acela preot de înălţimi.
34. Aceasta a dus casa lui Ieroboam la păcat şi la pieire şi la
stârpirea ei de pe faţa pământului.
CAPITOLUL 14
Proorocii asupra lui Ieroboam. Domnia lui Ieroboam; păcatul şi
moartea lui.
1. În acel timp s-a îmbolnăvit Abia, fiul lui
Ieroboam.
2. Şi a zis Ieroboam femeii sale: "Scoală-te şi te schimbă de
haine, ca să nu te cunoască nimeni că tu eşti femeia lui Ieroboam,
şi du-te la Şilo. Acolo este proorocul Ahia; el mi-a spus că voi fi
rege peste acest popor.
3. Ia cu tine pentru omul lui Dumnezeu: zece pâini, turte şi un
ulcior cu miere şi du-te la el, că el îţi va spune ce se va
întâmpla cu copilul acesta".
4. Femeia lui Ieroboam aşa a şi făcut; s-a sculat şi s-a dus la
Şilo şi a tras la casa lui Ahia. Acum însă Ahia nu putea să vadă,
căci ochii i se întunecaseră de bătrâneţe.
5. Şi a zis Domnul lui Ahia: "Iată, vine femeia lui Ieroboam, ca să
te întrebe de fiul ei, că este bolnav; aşa şi aşa îi vei spune; ea
vine schimbată de haine".
6. Ahia auzind zgomotul paşilor ei, când a intrat pe uşă, a zis:
"Intră femeie a lui Ieroboam. Ce gând ai avut de n-ai schimbat
hainele? Eu sunt trimis să-ţi vestesc lucruri grozave.
7. Du-te şi spune-i lui Ieroboam: Aşa zice Domnul Dumnezeul lui
Israel: Te-am ridicat din mijlocul poporului de jos şi te-am pus
conducător peste poporul Meu Israel.
8. Şi am rupt regatul de la casa lui David şi Zi l-am dat ţie; iar
tu nu te-ai purtat aşa cum s-a purtat robul Meu David, care a păzit
poruncile Mele şi a umblat după Mine cu toată inima lui, făcând
numai lucrurile care sunt plăcute înaintea ochilor Mei.
9. Tu însă ai întrecut în răutate pe toţi care au fost înaintea ta,
căci te-ai dus şi ţi-ai făcut alţi dumnezei şi chipuri turnate, ca
să Mă întărâţi la mânie, iar pe Mine M-ai aruncat înapoia
ta.
10. Pentru aceasta voi aduce necazuri peste casa lui Ieroboam şi
voi stârpi din casa lui Ieroboam pe toţi cei de parte bărbătească,
rob sau liber în Israel, şi voi curăţa casa lui Ieroboam cum se
mătură gunoiul, de rămâne curat.
11. Cine va muri dintre cei care sunt ai lui Ieroboam în cetate, pe
acela câinii îl vor mânca; cine va muri în câmp, pe acela păsările
cerului îl vor ciuguli, pentru că aşa a grăit Domnul.
12. Scoală-te dar, şi du-te la casa ta; şi îndată ce piciorul tău
va călca în cetate, copilul va muri.
13. Şi-l vor plânge ton Israeliţii şi-l vor înmormânta; căci el
singur dintre acei care sunt ai lui Ieroboam va fi îngropat în
mormânt, fiindcă numai în el, din casa lui Ieroboam, s-a găsit ceva
bun înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel.
14. Şi îşi va aşeza Domnul un rege peste Israel care va nimici casa
lui Ieroboam în acea zi. Dar când? Chiar acum începe
necazul.
15. Şi va lovi Domnul pe Israel şi va fi el ca trestia, care se
clatină în apă, şi va azvârli pe Israeliţi din acest pământ bun pe
care l-a dat părinţilor lor şi-i va spulbera dincolo de Eufrat,
pentru că ei şi-au făcut dumbrăvi închinate Astartei, întărâtând la
mânie pe Domnul.
16. Domnul va vinde pe Israel pentru păcatele lui Ieroboam pe care
el însuşi le-a făcut şi cu care a dus la păcat pe
Israel".
17. Atunci s-a sculat femeia lui Ieroboam şi a plecat şi a venit la
Tirţa şi când a păşit ea cu piciorul peste pragul casei, copilul a
murit.
18. Şi l-au înmormântat şi l-au jelit toţi Israeliţii, după
cuvântul Domnului, încredinţat robului Său Ahia
proorocul.
19. Celelalte fapte ale lui Ieroboam, cum a purtat războaie şi cum
a domnit, sunt scrise în cronica regilor lui Israel.
20. Timpul domniei lui Ieroboam a fost de douăzeci şi doi de ani;
şi a adormit cu părinţii lui, iar în locul lui s-a făcut rege
Nadab, fiul lui.
21. Iar în Iuda domnea Roboam, fiul lui Solomon. Roboam, când s-a
făcut rege, era ca de patruzeci şi unu de ani; şi a domnit
şaptesprezece ani în Ierusalim, în cetatea pe care a ales-o Domnul
din toate seminţiile lui Israel, ca să petreacă numele Lui acolo.
Pe mama lui o chema Naama Amonita.
22. Şi a făcut şi Iuda lucruri foarte rele înaintea ochilor
Domnului şi L-au mâniat cu păcatele lor, pe care le-au făcut mai
mult decât părinţii lor;
23. Căci şi aceştia şi-au făcut înălţimi, idoli şi Astarte, pe
orice deal înalt şi sub orice copac umbros.
24. Şi erau de asemenea şi sodomiţi în această tară, şi făceau
toate ticăloşiile păgânilor, pe care Domnul îi gonise din faţa
fiilor lui Israel.
25. Iar în anul al cincilea al domniei lui Roboam, Şişac, regele
Egiptului, a pornit război asupra Ierusalimului,
26. Şi a luat vistieriile templului Domnului şi vistieriile casei
regelui şi scuturile cele de aur pe care le luase David din mâna
robilor lui Hadad Ezer, regele din Ţoba, şi le adusese în
Ierusalim; toate le-a luat şi a prădat toate scuturile de aur pe
care le făcuse Solomon.
27. Şi a făcut regele Roboam în locul lor scuturi de aramă şi le-a
dat în mâinile căpitanilor de gărzi, care păzeau intrarea casei
regelui.
28. Numai când regele mergea la templul Domnului, numai atunci
garda le purta; şi pe urmă le ducea iarăşi în casa de
gardă.
29. Celelalte fapte ale lui Roboam şi tot ce el a făcut sunt scrise
în cronica regilor lui Iuda.
30. Între Roboam şi Ieroboam a fost război în toate zilele vieţii
lor.
31. Şi a adormit cu părinţii lui şi a fost înmormântat Roboam la un
loc cu părinţii lui în cetatea lui David. Pe mama lui o chema Naama
Amonita. Iar în locul lui s-a făcut rege Abia, fiul său.
CAPITOLUL 15
Domnia lui Abia şi a lui Asa în Iuda. Domnia lui Nadab şi Baeşa
în Israel. Iosafat.
1. Abia s-a făcut rege peste Iuda, în anul al optsprezecelea al
domniei lui Ieroboam, fiul lui Nabat.
2. Şi a domnit trei ani în Ierusalim. Pe mama lui o chema Maaca şi
era fiica lui Abesalom.
3. Acesta a umblat în toate păcatele tatălui său, pe care tatăl său
le făcuse mai înainte, şi inima lui nu i-a fost întreagă la Domnul
Dumnezeul lui, cum a fost inima lui David, strămoşul său.
4. Dar din dragostea către David, Domnul Dumnezeul lui i-a dat o
lumină în Ierusalim, căci a înălţat după el pe fiul său şi a
întărit Ierusalimul,
5. Pentru că David a făcut tot ce a fost plăcut înaintea ochilor
Domnului şi nu s-a abătut în toate zilele vieţii lui de la
poruncile pe care El i le-a dat, afară de fapta cu Urie
Heteul.
6. Şi a fost război între Roboam şi Ieroboam în toate zilele vieţii
lor.
7. Celelalte fapte ale lui Abia şi tot ce a făcut el sunt scrise în
cartea cronicilor regilor lui Iuda. Şi a fost război între Abia şi
Ieroboam.
8. Apoi a trecut Abia la părinţii lui şi l-au înmormântat în
cetatea lui David. şi s-a făcut rege Asa, fiul său.
9. Asa a început să domnească peste Iuda în al douăzecilea an al
domniei lui Ieroboam, regele lui Israel.
10. Şi a domnit patruzeci şi unu de ani în Ierusalim. Pe mama lui o
chema Ana, din neamul lui Abesalom.
11. Asa a făcut lucruri plăcute înaintea ochilor Domnului, ca
David, strămoşul lui;
12. Căci a izgonit pe desfrânaţi din ţară şi a îndepărtat toţi
idolii pe care ii făcuseră părinţii lui;
13. Ba a lipsit chiar pe mama lui, Ana, de numele de regină, pentru
că ea făcuse un chip turnat Astartei. Aşa a sfărâmat Asa chipul cel
turnat al Astartei arzându-l pe prundul pârâului Chedron.
14. Dar înălţimile nu le-a stricat. Însă inima lui Asa i-a fost
întreagă la Domnul în toate zilele vieţii sale.
15. Şi a adus el în templul Domnului lucrurile afierosite de tatăl
lui şi lucrurile afierosite de el: argint, aur şi vase
sfinte.
16. Război a fost între Asa şi Baeşa, regele lui Israel, în toate
zilele lor.
17. Căci Baeşa, regele lui Israel, a venit în contra Iudei şi a
început să zidească Rama, pentru ca nimeni să nu iasă sau să intre
la Asa, regele Iudei.
18. Atunci Asa a luat tot argintul şi aurul care se mai afla în
vistieriile templului Domnului şi în vistieriile casei regelui şi
le-a dat în mina slugilor lui; şi i-a trimis regele Asa ca să se
ducă cu ele la Benhadad, fiul lui Tabrimon, fiul lui Hezion, regele
Siriei, care trăia în Damasc, şi a zis:
19. "Legământ să fie între mine şi tine, cum a fost între tatăl meu
şi tatăl tău; iată, eu îţi trimit ca dar argint şi aur; şi tu să
rupi legământul tău care îl ai cu Baeşa, regele lui Israel, ca să
se retragă acela de la mine!"
20. Şi a ascultat Benhadad de regele Asa şi a trimis pe mai-marii
oştirii lui asupra cetăţilor lui Israel, şi a bătut Ainul, Danul,
Abel, Bet-Maaca şi tot Chineretul, dimpreună cu tot pământul lui
Neftali.
21. Iar Baeşa, cum a auzit de aceasta, a încetat să mai zidească
Rama şi s-a întors la Tirţa.
22. Atunci regele Asa a chemat pe toţi Iudeii, fără să scutească pe
nimeni, şi a cărat cu ei pietrăria şi lemnăria din Rama, pe care
Baeşa le întrebuinţase la zidire; şi a zidit regele Asa cu ele
Ghibeea lui Veniamin şi Miţpa.
23. Toate celelalte fapte ale lui Asa, şi toate ostenelile lui, şi
tot ce el a făcut şi cetăţile pe care le-a zidit sunt scrise în
cronica regilor lui Iuda, afară de faptul că la bătrâneţea lui s
fost bolnav de picioare.
24. Apoi a adormit cu părinţii lui şi a fost înmormântat Asa la un
loc cu părinţii lui în cetatea lui David, strămoşul său. Iar în
locul lui s-a făcut rege Iosafat, fiul său.
25. Nadab însă, fiul lui Ieroboam a început să domnească peste
Israeliţi în anul al doilea al lui Asa, regele Iudei, şi a domnit
peste Israel doi ani.
26. Acesta a săvârşit fapte neplăcute înaintea ochilor Domnului,
căci a umblat pe drumul tatălui său, cum şi în păcatele lui cu care
a făcut pe Israel să păcătuiască.
27. Împotriva lui a uneltit Baeşa, fiul lui Ahia, din casa lui
Isahar; Baeşa l-a omorât la Ghibeton, cetatea Filistenilor, pe când
Nadab şi toţi Israeliţii împresuraseră Ghibetonul.
28. Baeşa l-a omorât în anul al treilea al lui Asa, regele Iudei,
şi s-a făcut rege în locul lui.
29. Acesta, cum s-a făcut rege, a stârpit toată casa lui Ieroboam
şi n-a lăsat nici un suflet din neamul lui Ieroboam, până ce nu l-a
nimicit, după cuvântul Domnului, pe care-l grăise prin robul Său
Ahia din Şilo,
30. Din pricina păcatelor pe care Ieroboam le făcuse şi cu care a
făcut pe Israel să păcătuiască şi pentru fărădelegea cu care el a
mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel.
31. Celelalte fapte ale lui Nadab şi tot ce el a făcut sunt scrise
în cronica regilor lui Israel.
32. Între Asa şi Baeşa, regele lui Israel, a fost război în toate
zilele vieţii lor.
33. Baeşa, fiul lui Ahia, a început să domnească peste toţi
Israeliţii la Tirţa, în anul al treilea al lui Asa, regele lui
Iuda, şi a domnit douăzeci şi patru de ani.
34. Acesta a săvârşit fapte rele înaintea ochilor Domnului căci a
umblat pe drumul lui Ieroboam şi în păcatele lui, cu care acesta a
dus pe Israel în păcat.
CAPITOLUL 16
Patru regi în Israel
1. Atunci a fost cuvântul Domnului către Iehu, fiul lui Hanani,
pentru Baeşa, zicând:
2. "Pentru că Eu te-am scuturat de ţărână şi te-am făcut domn peste
poporul Meu Israel, iar tu ai umblat pe drumul lui Ieroboam şi ai
dus pe poporul Meu Israelit la păcat, ca să Mă mânii cu păcatele
lor,
3. Iată, Eu voi dărâma de tot casa lui Baeşa şi casa urmaşilor lui
şi voi face cu casa ta ce am făcut cu casa lui Ieroboam, fiul lui
Nabat;
4. Cine va muri din neamul lui Baeşa în cetate, pe acela câinii îl
vor mânca, iar cine va muri în câmp, pe acela păsările cerului îl
vor mânca".
5. Celelalte fapte ale lui Baeşa, tot ce a făcut el şi războaiele
lui, sunt scrise în cronica regilor lui Israel.
6. Şi a adormit cu părinţii săi şi a fost înmormântat Baeşa în
Tiria. În locul lui s-a făcut rege Ela, fiul său.
7. Dar despre Baeşa, despre casa lui şi despre tot răul ce l-a
făcut înaintea ochilor Domnului, mâniindu-L cu faptele mâinilor
sale şi urmând casei lui Ieroboam, pentru care acesta a şi fost
stârpit, fusese cuvântul Domnului prin Iehu, fiul lui
Hanani.
8. Ela, fiul lui Baeşa, a început să domnească peste Israel în
Tirţa, în anul al douăzeci şi şaselea al lui Asa, regele Iudei, şi
a domnit doi ani.
9. Împotriva lui a uneltit robul său Zimri, care era mai mare peste
jumătate din carele de război.
10. Când a băut acesta de s-a îmbătat la Tirţa, în casa lui Arţa,
mai marele curţii din Tirţa, atunci a intrat Zimri, l-a lovit şi
l-a omorât, în anul al douăzeci şi şaptelea al lui Asa, regele
Iudei, şi s-a făcut rege în locul lui.
11. Acesta, cum s-a făcut rege şi s-a aşezat pe tronul lui, a
stârpit toată casa lui Baeşa, nelăsând nici picior de bărbat, nici
din rudele lui, nici din prietenii lui.
12. Şi a stârpit Zimri toată casa lui Baeşa, după cuvântul Domnului
grăit pentru Baeşa, prin Iehu proorocul,
13. Pentru toate fărădelegile lui Baeşa şi pentru cele ale lui Ela,
fiul său, pe care le-a săvârşit, făcând pe Israel să păcătuiască,
şi mâniind cu idolii lor pe Domnul Dumnezeul lui Israel.
14. Celelalte fapte ale lui Ela, tot ce a făcut el sunt scrise în
cronica regilor lui Israel.
15. Zimri s-a făcut rege în anul al douăzeci şi şaptelea al lui
Asa, regele Iudei, şi a domnit şapte zile în Tiria, când poporul se
găsea în tabere la Ghibeton, cetatea Filistenilor.
16. Când poporul care se găsea în tabere a auzit că Zimri a uneltit
şi a omorât pe rege, toţi Israeliţii au ales şi ei rege pe Omri,
mai-marele oştirii lui Israel, tot în aceeaşi zi, în
tabără.
17. Şi a plecat Omri cu toţi Israeliţii de la Ghibeton, împresurând
Tiria.
18. Când a auzit Zimri că cetatea este luată, s-a dus în odaia din
fund a casei domneşti şi a dat foc casei domneşti, în care era, şi
a pierit
19. În păcatele sale, căci săvârşise fapte rele înaintea ochilor
Domnului, umblând pe calea lui Ieroboam şi în fărădelegile lui, pe
care acela le făptuise şi cu care a dus pe Israel la
păcat.
20. Celelalte fapte ale lui Zimri şi uneltirile lui pe care le-a
urzit sunt scrise în cronica regilor lui Israel.
21. Atunci s-a împărţit poporul lui Israel în două: jumătate de
popor era pentru Tibni, fiul lui Ghinat, ca să-l facă rege şi
jumătate pentru Omri.
22. Şi cei care urmau pe Omri au biruit pe cei care urmau pe Tibni,
fiul lui Ghinat. Şi a murit Tibni şi Ioram, fratele lui, tot în
acel timp; în locul lui Tibni s-a făcut rege Omri.
23. Omri a început să domnească peste Israel în anul treizeci şi
unu al lui Asa, regele Iudei; şi a domnit doisprezece ani. Şase ani
a stat în Tirţa.
24. Şi a cumpărat Omri muntele Samariei de la Şemer, cu doi talanţi
de argint şi a zidit pe acest munte o cetate şi a numit cetatea pe
care o zidise Samaria, după numele lui Şemer, stăpânul muntelui
Samariei.
25. Omri a săvârşit fapte rele înaintea ochilor Domnului şi a fost
mai nelegiuit decât toţi cei dinaintea lui.
26. El a umblat în totul pe căile lui Ieroboam, fiul lui Nabat şi
întru fărădelegile eu care acesta a dus pe Israel la păcat, mâniind
pe Domnul Dumnezeul lui Israel cu idolii lor.
27. Celelalte fapte ale lui Omri, pe care le-a făcut şi vitejia în
războaie sunt scrise în cronica regilor lui Israel.
28. Şi a adormit Omri cu părinţii lui şi a fost înmormântat în
Samaria. În locul lui s-a făcut rege Ahab, fiul său.
29. Ahab, fiul lui Omri, a început să domnească peste Israel în
anul al treizeci şi optulea al lui Asa, regele lui Iuda; şi a
domnit Ahab, fiul lui Omri, peste Israel în Samaria douăzeci şi doi
de ani.
30. Şi a săvârşit Ahab, fiul lui Omri, fapte rele înaintea ochilor
Domnului, mai mult decât toţi cei ce au fost înaintea
lui.
31. Căci nu i-a fost de ajuns să cadă numai în păcatele lui
Ieroboam, fiul lui Nabat; ci dacă şi-a luat de femeie pe Izabela,
fiica lui Etbaal, regele Sidonului, a început să slujească lui Baal
şi să i se închine.
32. Şi a ridicat pentru Baal un jertfelnic în templul lui Baal, pe
care îl zidise în Samaria.
33. A făcut Ahab şi o Aşeră (stâlp făcut din lemn, sfinţit în
cinstea zeiţei Astarte), încât Ahab, mai mult decât toţi regii lui
Israel, care au fost înaintea lui, a săvârşit fărădelegi, prin care
a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel şi şi-a pierdut suflatul
său.
34. În zilele lui, Hiel din Betel a zidit Ierihonul; temelia a
pus-o pe mormântul lui Abiram, întâiul născut al lui, iar porţile
le-a pus pe mormântul lui Segub, feciorul cel mai mic al lui, după
cuvântul Domnului pe care-l grăise prin Iosua, fiul lui
Navi.
CAPITOLUL 17
Proorocul Ilie.
1. Atunci Ilie Tesviteanul, prooroc din Tesba Galaadului, a zis
către Ahab: "Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia
slujesc au; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât
numai când voi zice eu!"
2. Şi a zis Domnul către Ilie:
3. "Du-te de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi te ascunde la
pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.
4. Apă vei bea din acel pârâu, iar mâncare am poruncit corbilor
să-ţi aducă acolo!"
5. Şi a plecat Ilie şi a făcut după cuvântul Domnului; s-a dus şi a
şezut la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.
6. Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa, pâine şi carne
seara; iar apă bea din pârâu.
7. După o vreme pârâul a secat, nemaifiind ploaie pe
pământ.
8. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând:
9. "Scoală şi du-te la Sarepta Sidonului şi şezi acolo, căci iată
am poruncit unei femei văduve să te hrănească!"
10. Şi s-a sculat el şi s-a dus la Sarepta. Şi când a ajuns la
porţile cetăţii, iată o femeie văduvă aduna vreascuri şi a chemat-o
Ilie şi i-a zis: "Adu-mi puţină apă ca să beau! "
11. Şi s-a dus ca să-i aducă, dar Ilie a strigat-o şi i-a zis:
"Adu-mi şi o bucată de pâine să mănânc!"
12. Ea însă a zis: "Viu este Domnul Dumnezeul tău, n-am nici o
fărâmitură de pâine, ci numai o mână de făină într-un vas şi puţin
untdelemn într-un urcior. Şi iată, am adunat câteva vreascuri şi mă
duc să o gătesc pentru mine şi pentru fiul meu şi apoi să mâncăm şi
să murim!"
13. Atunci i-a zis Ilie: "Nu te teme, ci du-te şi fă cum ai zis;
dar fă mai întâi de acolo o turtă pentru mine şi adu-mi-o, iar
pentru tine şi pentru fiul tău vei face mai pe urmă.
14. Căci aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Făina din vas nu va
scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua
când va da Domnul ploaie pe pământ!"
15. Şi s-a dus ea şi a făcut aşa, cum i-a zis Ilie; şi s-a hrănit
ea şi el şi casa ei o bucată de vreme.
16. Căci făina din vas n-a scăzut şi untdelemnul din urcior nu s-a
împuţinat, după cuvântul Domnului, grăit prin Ilie.
17. După aceasta s-a îmbolnăvit copilul femeii, stăpâna casei, şi
boala lui a fost atât de grea, că n-a mai rămas suflare
într-însul.
18. Şi a zis ea către Ilie: "Ce ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu?
Ai venit la mine ca să-mi pomeneşti păcatele mele şi să-mi omori
fiul?"
19. Iar Ilie a zis: "Dă-mi pe fiul tău!" Şi l-a luat din braţele ei
şi l-a suit în foişor unde şedea el şi l-a pus pe patul
său.
20. Apoi a strigat Ilie către Domnul şi a zis: "Doamne Dumnezeul
meu, oare şi văduvei la care locuiesc îi faci rău, omorând pe fiul
ei?"
21. Şi suflând de trei ori peste copil, a strigat către Domnul şi a
zis: "Doamne Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil
în el!"
22. Şi a ascultat Domnul glasul lui Ilie; şi s-a întors sufletul
copilului acestuia în el şi a înviat.
23. Şi a luat Ilie copilul şi s-a coborât cu el din foişor în casă
şi l-a dat mamei sale şi a zis Ilie: "Iată copilul tău este
viu!"
24. Atunci a zis femeia către Ilie: "Acum cunosc şi eu că tu eşti
omul lui Dumnezeu şi cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu este în gura
ta!"
CAPITOLUL 18
Jertfa lui Ilie.
1. După trecere de mai multe zile, a fost cuvântul Domnului
către Ilie în anul al treilea, zicând: "Du-te şi te arată lui Ahab
şi Eu voi da ploaie pe pământ!"
2. Şi a plecat Ilie să se arate lui Ahab, în Samaria fiind foamete
mare.
3. Atunci a chemat Ahab pe Obadia, mai-marele curţii şi Obadia era
un om foarte temător de Dumnezeu;
4. Căci când Izabela a ucis pe proorocii Domnului, Obadia a luat o
sută de prooroci şi i-a ascuns: cincizeci într-o peşteră şi
cincizeci în alta şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă.
5. Şi a zis Ahab către Obadia: "Du-te prin ţară la toate izvoarele
de apă şi pe la toate pâraiele, poate să găsim undeva iarbă, ca să
ne hrănim caii, catârii şi să nu prăpădim vitele".
6. Atunci şi-au împărţit între ei ţara ca s-o cutreiere: Ahab a
apucat singur pe un drum, iar Obadia a apucat singur pe
altul.
7. Când Obadia mergea pe drum, iată i-a ieşit înainte Ilie. Obadia
l-a cunoscut şi a căzut cu faţa la pământ, zicând: "Oare tu eşti
domnul meu, Ilie?"
8. Iar acela i-a zis: "Eu sunt; du-te şi spune domnului tău: Ilie
este aici!"
9. Obadia însă a zis: "Cu ce am greşit eu de dai pe robul tău pe
mâna lui Ahab, ca să mă omoare?
10. Viu este Domnul Dumnezeul tău! Nu este popor şi împărăţie la
care să nu fi trimis domnul meu ca să te caute. Şi când i s-a spus
că nu eşti acolo, a pus pe acea împărăţie şi pe acel popor să jure
că nu te-a găsit pe tine.
11. Iar acum zici: Du-te şi spune domnului tău: Ilie este
aici!
12. Gând voi pleca de la tine, Duhul Domnului are să te ducă cine
ştie unde şi dacă mă voi duce şi voi spune lui Ahab de tine şi apoi
el nu te va găsi, mă va ucide pe mine; iar robul tău este temător
de Dumnezeu din tinereţile mele.
13. Oare nu ţi s-a spus, domnul meu, ce am făcut eu când Izabela a
ucis pe proorocii Domnului, în ce chip am ascuns o sută de oameni,
prooroci ai Domnului: cincizeci de inşi într-o peşteră şi cincizeci
de inşi în alta şi acolo i-am hrănit cu pâine şi cu apă?
14. Tu zici: "Du-te, spune domnului tău: "Ilie este aici". "Vrei să
mă ucidă?"
15. Şi a zis Ilie: "Viu este Domnul Savaot Căruia Îi slujesc.
Astăzi mă voi arăta lui Ahab!"
16. Şi a plecat Obadia în întâmpinarea lui Ahab şi i-a spus de
aceasta. Şi a venit Ahab în întâmpinarea lui Ilie.
17. Când a văzut Ahab pe Ilie, i-a zis: "Tu eşti oare cel ce aduci
nenorociri peste Israel?"
18. Iar Ilie a zis: "Nu eu sunt cel ce aduce nenorocire peste
Israel; ci tu şi casa tatălui tău, pentru că aţi părăsit poruncile
Domnului şi mergeţi după baali.
19. Trimite dar acum şi adună la mine în muntele Carmel tot
Israelul, dimpreună cu cei patru sute cincizeci de prooroci ai lui
Baal şi cu cei patru sute de prooroci ai Aşerei, care mănâncă la
masa Izabelei".
20. Şi a trimis Ahab pe toţi fiii lui Israel şi a luat pe toţi
proorocii în muntele Carmel.
21. Atunci s-a apropiat Ilie de tot poporul şi a zis: "Până când
veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu,
urmaţi Lui! Şi dacă este Baal, urmaţi aceluia". Poporul însă n-a
răspuns nimic.
22. Şi a zis Ilie către popor: "Prooroc al Domnului am rămas numai
eu singur, iar prooroci ai lui Baal sunt patru sute cincizeci de
oameni şi prooroci ai Aşerei patru sute.
23. Daţi-ne doi viţei; el să-şi aleagă unul, să-l taie bucăţi şi
să-l pună pe lemne, dar foc să nu facă, iar eu voi tăia bucăţi pe
celălalt viţel şi-l voi pune pe lemne şi foc nu voi face.
24. Apoi voi să chemaţi numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema
numele Domnului Dumnezeului meu. Şi Dumnezeul Care va răspunde cu
foc, Acela este Dumnezeu". Şi a răspuns tot poporul: "Bine ai
grăit!"
25. Şi a zis Ilie proorocilor lui Baal: "Să vă alegeţi un viţel şi
să-l pregătiţi voi înainte, căci sunteţi mai mulţi şi să chemaţi
numele dumnezeului vostru, dar foc să nu faceţi".
26. Şi au luat ei viţelul care li s-a dat şi l-au pregătit şi au
chemat numele lui Baal de dimineaţă până la amiază, zicând: "Baale,
auzi-ne!" Dar n-a fost nici glas, nici răspuns. Şi săreau
împrejurul jertfelnicului pe care-l făcuseră.
27. Iar pe la amiază, Ilie a început să râdă de ei şi zicea:
"Strigaţi mai tare, căci doar este dumnezeu! Poate stă de vorbă cu
cineva, sau se îndeletniceşte cu ceva, sau este în călătorie, sau
poate doarme; strigaţi tare să se trezească!"
28. Şi ei strigau cu glas mai tare şi se înţepau după obiceiul lor
cu săbii şi cu lănci, până ce curgea sânge.
29. Trecuse acum de amiază şi ei s-au zbuciumat mereu până la
timpul jertfei. Dar n-a fost nici glas, nici răspuns, nici auzire.
Atunci a zis Ilie Tesviteanul către proorocii lui Baal: "Daţi-vă
acum la o parte, ca să-mi săvârşesc şi eu jertfa mea!" şi s-au dat
la o parte.
30. Atunci a zis Ilie către popor: "Apropiaţi-vă de mine!" Şi s-a
apropiat tot poporul de el. Şi a făcut jertfelnicul Domnului ce
fusese dărâmat;
31. A luat Ilie douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor
fiilor lui Iacov, către care a zis Domnul: "Israel va fi numele
tău!"
32. Şi a zidit din pietrele acelea jertfelnicul în numele Domnului,
făcând împrejurul jertfelnicului şanţ în care încăpeau două măsuri
de sămânţă,
33. A aşezat lemnele pe jertfelnic, a tăiat viţelul bucăţi şi le-a
pus pe el.
34. Şi a zis: "Umpleţi patru cofe cu apă şi le turnaţi peste jertfa
arderii de tot şi peste lemne!" Şi au făcut aşa. Apoi a zis:
"Faceţi aceasta a doua oară!" Şi au făcut la fel a doua oară. Şi a
zis: "Faceţi aşa şi a treia oară!"
35. Şi umbla apa împrejurul jertfelnicului şi şanţul se umpluse de
apă.
36. Iar la vremea jertfei de seară, s-a apropiat Ilie proorocul şi
a strigat la cer şi a zis: "Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui
Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să
cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel
şi că eu sunt slujitorul Tău.
37. Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu
Doamne eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inima la Tine!"
38. şi s-a pogorât foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot şi
lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în
şanţ.
39. Şi tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu faţa la pământ
şi a zis "Domnul este Dumnezeu, Domnul este
Dumnezeu!"
40. Iar Ilie le-a zis: "Prindeţi pe proorocii lui Baal, ca să nu
scape nici unul din ei!" Şi i-au prins, şi s-a dus Ilie la pârâul
Chişonului şi i-a junghiat acolo.
41. Apoi a zis Ilie către Ahab: "Du-te de mănâncă şi bea, căci se
aude vuiet de ploaie!"
42. Şi a plocat Ahab să mănânce şi să bea; iar Ilie s-a suit în
vârful Carmelului şi s-a aplecat ta pământ până a atins genunchii
au faţa sa.
43. Şi a zis ucenicului său: "Du-te şi te uită spre mare!" Şi s-a
dus el şi s-a uitat şi a zis: "Nu văd nimic!" El i-a zis: "Du-te şi
fă aceasta de şapte ori".
44. Iar a şaptea oară a zis: "Iată se ridică din mare un nor cât o
palmă". Iar Ilie a zis: "Du-te şi spune lui Ahab: Înhamă şi fugi,
ca să nu te apuce ploaia!"
45. Şi pe când grăbea el, cerul s-a întunecat de nori şi s-a pornit
vijelie şi ploaie mare. Iar Ahab, suindu-se în căruţă, s-a dus la
Izreel.
46. Iar mâna Domnului a fost peste Ilie, care, încingându-şi
mijlocul, a alergat înaintea lui Ahab, până la Izreel.
CAPITOLUL 19
Ilie hrănit de înger. Urmaşul său.
1. Şi a spus Ahab Izabelei. tot ce a făcut Ilie şi cum a ucis pe
toţi proorocii cu sabia.
2. Atunci a trimis Izabela un vestitor la Ilie, ca să-i spună:
"Dacă tu eşti Ilie şi eu Izabela, aşa şi aşa să-mi facă dumnezeii,
ba încă şi mai mult, dacă mâine pe vremea aceasta nu voi face cu
viaţa ta la fel cum ai făcut şi tu cu fiecare din ei!"
3. Când a auzit Ilie aceasta, s-a sculat şi a plecat, să-şi scape
viaţa sa, şi a venit la Beer-Şeba, care este în Iuda, şi şi-a lăsat
ucenicul acolo,
4. Iar el s-a dus mai departe în pustiu, cale de o zi, şi s-a
aşezat sub un ienupăr şi îşi ruga moartea, zicând: "Îmi ajunge
acum, Doamne! Ia-mi sufletul că nu sunt eu mai bun decât părinţii
mei!"
5. Şi s-a culcat şi a adormit acolo sub ienupăr. Şi iată un înger
l-a atins şi i-a zis: "Scoală de mănâncă şi bea!"
6. Şi a căutat Ilie şi iată, la căpătâiul lui, o turtă coaptă în
vatră şi un urcior cu apă. Şi a mâncat şi a băut şi a adormit
iar.
7. Dar iată îngerul Domnului s-a întors a doua oară, s-a atins de
el şi a zis: "Scoată de mănâncă şi bea, că lungă-ţi este
calea!"
8. Şi s-a sculat Ilie şi a mâncat şi a bătut şi întărindu-se cu
acea mâncare, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi,
până la Horeb, muntele lui Dumnezeu.
9. Şi a intrat acolo într-o peşteră şi a rămas acolo. Şi iată
cuvântul Domnului a fost către el şi i-a zis: "Ce faci aici,
Ilie?"
10. Iar Ilie a zis: "Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul
Savaot, căci fiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au dărâmat
jertfelnicele Tale şi pe proorocii Tăi i-au ucis cu sabia, rămânând
numai eu singur, dar caută să ia şi sufletul meu!"
11. A zis Domnul: "Ieşi şi stai pe munte înaintea feţei Domnului!
Că iată Domnul va trece; şi înaintea Lui va fi vijelie năprasnică
ce va despica munţii şi va sfărâma stâncile, dar Domnul nu va fi în
vijelie. După vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi în
cutremur;
12. După cutremur va fi foc, dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar
după foc va fi adiere de vânt lin şi acolo va fi Domnul".
13. Auzind aceasta, Ilie şi-a acoperit faţa cu mantia lui şi a
ieşit şi a stat la gura peşterii. Şi a fost către el un glas care
i-a zis: "Ce faci aici, Ilie?"
14. Iar el a zis: "Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul
Savaot, că au părăsit fiii lui Israel legământul Tău, au dărâmat
jertfelnicele Tale şi pe proorocii Tăi i-au ucis cu sabia; numai eu
singur am rămas, dar caută să ia şi sufletul meu!"
15. Şi a zis Domnul: "Mergi şi întoarce-te pe calea ta prin pustiu
la Damasc şi, când vei ajunge acolo, să ungi rege peste Siria pe
Hazael;
16. Pe Iehu, fiul lui Nimşi, să-l ungi rege peste Israel; iar pe
Elisei, fiul lui Şafat din Abel-Mehola, să-l ungi prooroc în locul
tău!
17. Cine va fugi de sabia lui Hazael, pe acela să-l omoare Iehu,
iar cine va scăpa de sabia lui Iehu, pe acela să-l omoare
Elisei.
18. Eu însă mi-am oprit dintre Israeliţi şapte mii de bărbaţi;
genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal şi
buzele tuturor acestora nu l-au sărutat!"
19. Atunci a plecat Ilie de acolo şi a găsit pe Elisei, fiul lui
Şafat, arând; acesta avea douăsprezece perechi de boi la pluguri şi
la perechea a douăsprezecea era el însuşi. Şi Ilie a trecut pe
lângă el aruncându-i mantia.
20. Atunci a lăsat Elisei boii şi a alergat după Ilie, zicând:
"Lasă-mă să merg să sărut pe tatăl şi pe mama mea şi voi veni după
tine!" Iar el i-a zis: "Du-te şi vino înapoi, că ce-am făcut e
făcut!"
21. Plecând de la el, a luat o pereche de boi pe care i-a junghiat
şi, făcând foc cu plugul boilor, a fript carnea lor şi au
împărţit-o la oameni şi au mâncat-o. Iar el s-a sculat şi s-a dus
după Ilie şi a început să-i slujească.
CAPITOLUL 20
Războiul lui Ahab cu Sirienii.
1. Benhadad, regele Siriei, şi-a adunat oştirea sa; şi s-au
însoţit cu el treizeci şi doi de regi, cu cai şi care de război. Şi
s-a dus şi a împresurat Samaria şi s-a războit împotriva
ei.
2. Atunci a trimis soli la Ahab, regele lui Israel, în cetate şi a
zis:
3. "Aşa zice Benhadad: Argintul tău şi aurul tău este al meu,
femeile tale şi fiii tăi cei frumoşi sunt ai mei!"
4. Iar regele lui Israel a răspuns şi a zis: "După cuvântul tău să
fie, domnul meu rege. Eu şi toate ale mele ale tale să
fie!"
5. Şi s-au întors solii şi au zis: "Aşa zice Benhadad: Am trimis la
tine ca să-ti spună: Argintul şi aurul tău, femeile şi fiii tăi să
mi le dai!
6. De aceea mâine, pe vremea aceasta, voi trimite robii mei la
tine, iar ei îţi vor scotoci casa ta şi casele slugilor tale şi pe
tot ce este mai scump în ochii tăi vor pune mâna şi vor
lua!"
7. Atunci a chemat regele lui Israel pe toţi bătrânii ţării şi a
zis: "Luaţi seama şi vedeţi că îmi caută mereu pricină; când a
trimis la mine pentru femeile mele şi pentru fiii mei şi pentru
argintul meu şi pentru aurul meu, eu nu l-am respins!"
8. Şi au zis toţi bătrânii şi tot poporul: "Să nu-l asculţi, nici
să nu te învoieşti!"
9. Şi a zis el solilor lui Benhadad: "Spuneţi domnului meu, regele:
Toate lucrurile pentru care ai trimis la robul tău ia început sunt
gata să le fac; dar acest lucru nu pot să-l fac!" Şi au plecat
solii şi au dus răspunsul.
10. Şi a trimis Benhadad la el, ca să-i spună: "Asta şi asta să-mi
facă mie dumnezeii şi aşa să mă pedepsească, dacă ţărâna Samariei
are să ajungă să umple pumnii tuturor oamenilor care au să vină cu
mine!"
11. şi a răspuns regele lui Israel şi a zis: "Spuneţi să nu se
laude cel ce se încinge ca cel ce se descinge".
12. Când a primit acest răspuns, Benhadad era la ospăţ în corturi,
cu ceilalţi regi. Şi a zis robilor săi: "Împresuraţi cetatea!" Şi
au împresurat-o.
13. Dar iată un prooroc s-a apropiat de Ahab, regele lui Israel, şi
a zis: "Aşa zice Domnul: Vezi toată mulţimea aceasta mare? Iată, Eu
ţi-o dau astăzi în mână, ca să cunoşti că Eu sunt Domnul.
14. Iar Ahab a zis: "Prin cine?" Răspuns-a acela: "Aşa zice Domnul:
Prin slugile căpeteniilor de peste ţinuturi!" Şi a zis Ahab: "Cine
va începe lupta?" Iar acela a zis: "Tu!"
15. Atunci a numărat Ahab slugile căpeteniilor de peste ţinuturi,
şi s-au găsit două sute treizeci şi două; după ei a numărat şi tot
poporul şi toţi fiii lui Israel au fost şapte mii.
16. Şi au ieşit la război pe la amiază. Iar Benhadad băuse până se
îmbătase în corturi cu cei treizeci şi doi de regi, care-i dăduseră
ajutor.
17. Şi au ieşit la război mai întâi slugile căpeteniilor de peste
ţinuturi. Şi a trimis Benhadad pe unii din ai lui, şi aceştia i-au
făcut cunoscut că oamenii din Samaria au ieşit la război.
18. Iar el le-a zis: "Dacă ei au venit pentru pace, să-i prindeţi
de vii; iar dacă au venit pentru război, tot de vii să-i
prindeţi!"
19. Au ieşit, aşadar, la război slugile căpeteniilor de peste
ţinuturi din cetate şi oştirea oare era după ei şi au lovit fiecare
pe potrivnicul său;
20. şi au fugit Sirienii, iar Israeliţii îi fugăreau din urmă; şi
Benhadad a scăpat pe un cal cu călăreţii săi.
21. Atunci, ieşind regele israelitean, a luat caii şi carele şi a
făcut măcel mare în rândul Sirienilor.
22. Şi s-a apropiat proorocul de regele israelit şi i-a zis: "Du-te
de te întăreşte, ca să ştii să bagi de seamă ce ai de făcut, pentru
că după un an regele Siriei are să se scoale din nou împotriva
ta!"
23. Zis-au slugile regelui sirian către el: "Dumnezeul lor este
Dumnezeul munţilor, iar nu Dumnezeul văilor, pentru aceasta au fost
ei mai tari decât noi; dar de ne vom bate cu ei în vale, vom fi noi
mai tari decât ei.
24. Aşadar, iată ce să faci: Să scoţi pe fiecare rege de la locul
lui, şi să-l înlocuieşti cu căpeteniile din ţinuturi.
25. Şi să strângi atâta oştire, câtă oştire ai pierdut, şi cai
atâţia, câţi ai avut, şi care atâtea, câte ai avut, şi să ne batem
cu ei şi în vale; şi atunci de bună seamă vom fi mai tari decât
ei". Şi a ascultat el cuvântul lor şi a făcut aşa.
26. După trecerea anului, Benhadad a numărat pe Sirieni şi a mers
la Afec, ca să se bată cu Israel.
27. Fiii lui Israel însă erau şi ei cu toate gata de luptă şi au
ieşit în întâmpinarea lor. Fiii lui Israel şi-au aşezat tabăra
înaintea lor, ca două turme mici de capre, iar Sirienii umpleau
pământul.
28. Atunci s-a apropiat omul lui Dumnezeu şi a zis regelui lui
Israel: "Aşa zice Domnul: Pentru că Sirienii vorbesc: Domnul este
Dumnezeul munţilor, iar nu Dumnezeul văilor, iată Eu îţi voi da
toată această mulţime în mâna ta, ca să cunoşti că Eu sunt
Domnul!"
29. Şi au stat taberele una în faţa celeilalte şapte zile; iar în
ziua a şaptea s-a început bătălia şi fiii lui Israel au doborât
într-o singură zi o sută de mii de pedestraşi sirieni.
30. Ceilalţi au fugit la Afec, în cetate; acolo a căzut zidul peste
douăzeci şi şapte de mii de oameni, din cei rămaşi. Iar Benhadad a
fugit în cetate şi a intrat la curtea domnească într-o cămară
dosnică.
31. Slugile sale însă i-au zis: "Am auzit că regii casei lui Israel
sunt regi milostivi; dă-ne voie să punem sac peste coapsele noastre
şi peste capetele noastre funii, să mergem la regele israelit;
poate ne va cruţa viaţa".
32. Şi s-au încins ei peste coapsele lor cu sac şi au venit la
regele lui Israel şi i-au zis: "Robul tău Benhadad zice: Cruţă-mi
viaţa!" Acela însă a zis: "De mai trăieşte încă, e fratele
meu!"
33. Şi oamenii aceştia au luat aceasta ca semn bun şi repede i-au
apucat vorba din gură şi au zis: "Fratele tău Benhadad trăieşte".
Iar el a zis: "Duceţi-vă de-l aduceţi". Şi a venit Benhadad la el,
şi acesta l-a luat cu el în car.
34. Şi i-a zis Benhadad: "Cetăţile care le-a luat tatăl meu de la
tatăl tău, eu ţi le întorc; şi îţi deschid târg de vânzare în
Damasc, cum şi-a deschis tatăl meu în Samaria". Şi a zis Ahab: "Cu
acest legământ şi eu îţi voi da drumul!" Şi încheind cu el
legământ, i-a dat drumul.
35. Atunci un om din fiii proorocilor a zis către un prieten al
său, după cuvântul Domnului: "Bate-mă!" Dar acesta nu s-a învoit
să-l bată.
36. Atunci i-a zis: "Pentru că nu asculţi de glasul Domnului, iată,
când vei pleca de lângă mine, te va ucide un leu". Şi plecând omul
acela de la el, l-a întâlnit un leu şi l-a ucis pe
dânsul.
37. Iar cel din fiii proorocilor a găsit un alt om şi i-a zis:
"Loveşte-mă!" Şi acest om l-a lovit şi l-a rănit.
38. Şi s-a dus proorocul în calea regelui, acoperindu-şi ochii cu
părul capului său.
39. Iar când a trecut regele pe lângă el, a strigat după rege şi a
zis: "Robul tău a fost la bătălie, şi iată un. om care stătuse la o
parte mi-a adus un alt om şi mi-a zis: Păzeşte pe omul acesta; de
îl vei scăpa, vei răspunde cu sufletul tău pentru sufletul lui sau
va trebui să-l plătiţi cu un talant de argint.
40. Când robul tău se îndeletnicea cu unele treburi, acela a
scăpat". şi i-a zis regele lui Israel: "Osânda ta singur ai
spus-o".
41. Atunci el şi-a dat la o parte părul de peste ochii lui şi l-a
cunoscut regele că este unul din prooroci.
42. Şi i-a zis: "Aşa zice Domnul: Pentru că ai dat drumul din
mâinile tale unui om blestemat de Mine, sufletul tău va fi în locul
sufletului lui şi poporul tău în locul poporului lui!"
43. Şi s-a dus regele lui Israel acasă, trist şi aprins de mânie şi
a venit în Samaria.
CAPITOLUL 21
Tirania lui Ahab şi a Izabelei.
1. Iar după aceasta iată ce s-a mai întâmplat: Nabot
Izreeliteanul avea în Izreel o vie lângă curtea lui Ahab, regele
Samariei.
2. Şi a grăit Ahab cu Nabot şi a zis: "Să-mi dai mie via ta, ca
să-mi fac din ea o grădină de verdeţuri, căci e aproape de casa
mea; iar în locul ei îţi voi da o vie mai bună decât aceasta, sau
dacă îţi convine mai bine, îţi voi da argint cât preţuieşte
ea".
3. Nabot însă a zis către Ahab: "Să mă ferească Dumnezeu să-ţi dau
eu moştenirea părinţilor mei!"
4. Şi a venit Ahab acasă trist şi mânios pentru cuvântul care i-l
spusese Nabot Izreeliteanul, zicând: Nu-îi dau moştenirea
părinţilor mei. Şi cu duhul tulburat, s-a culcat în patul său, s-a
întors cu faţa la perete şi n-a mâncat.
5. Atunci a intrat Izabela, femeia lui la el şi i-a zis: "De ce
este întristat duhul tău şi nu mănânci?"
6. Iar el a zis: "Când am vorbit cu Nabot Izreeliteanul şi i-am
zis: Dă-mi via ta pe bani, sau dacă vrei, să-îi dau altă vie în
locul ei, el a zis: Nu-ţi dau via mea, că este moştenirea
părinţilor mei".
7. A zis Izabela, femeia lui: "Ce cârmuire ar mai fi în Israel,
dacă tu ai face tot aşa? Scoală, mănâncă şi fii cu voie bună, că
via lui Nabot Izreeliteanul ţi-o dau eu!"
8. Apoi ea a scris scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu
inelul lui şi a trimis aceste scrisori la bătrânii şi la fruntaşii
din cetatea lui Nabot, care locuiau cu el acolo.
9. În scrisori însă ea scria aşa: "Vestiţi tuturor să postească
post şi puneţi pe Nabot înaintea poporului.
10. Şi aduceţi doi oameni netrebnici să mărturisească împotriva lui
şi să spună: Ai hulit pe Dumnezeu şi pe rege; şi apoi să-l scoateţi
afară şi să-l ucideţi cu pietre şi aşa să moară".
11. Şi au făcut bărbaţii cetăţii lui Nabot, bătrânii şi fruntaşii
care locuiau cu el în cetate, aşa cum le poruncise Izabela şi cum
era scris în scrisorile trimise de ea lor:
12. Au vestit post tuturor şi au pus pe Nabot înaintea
poporului.
13. Atunci au ieşit doi oameni ticăloşi. şi au stat împotriva lui
Nabot şi au mărturisit aceşti oameni răi în faţa poporului şi au
zis: "Nabot a hulit pe Dumnezeu şi pe rege". Iar ei l-au scos afară
din cetate şi l-au bătut cu pietre şi a murit.
14. Apoi au trimis la Izabela să-i spună: "Nabot a fost omorât cu
pietre".
15. Auzind Izabela că Nabot a fost bătut eu pietre şi a murit, a
zis către Ahab: "Scoală şi ia în stăpânire via lui Nabot
Izreeliteanul, care n-a vrut să ţi-o vândă cu bani; că Nabot nu mai
trăieşte, ci a murit!"
16. Când a auzit Ahab că Nabot Izreeliteanul a fost ucis, şi-a rupt
hainele sale, s-a îmbrăcat cu sac, şi apoi s-a sculat Ahab ca să se
ducă la via lui Nabot Izreeliteanul şi să o ia în
stăpânire.
17. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie
Tesviteanul:
18. "Scoală şi ieşi în întâmpinarea lui Ahab, regele lui Israel,
care este în Samaria, că iată acum e la via lui Nabot, unde s-a dus
ca să o ia în stăpânire,
19. Şi spune-i: Aşa grăieşte Domnul: Ai ucis şi vrei încă să intri
în moştenire? Şi să-i mai spui: Aşa zice Domnul: În locul unde au
lins câinii sângele lui Nabot, acolo vor linge câinii şi sângele
tău!",
20. Şi a zis Ahab către Ilie: "M-ai aflat, duşmanule, şi aici!" Iar
el a zis: "Te-am aflat, căci te-ai încumetat să săvârşeşti fapte
nelegiuite înaintea ochilor Domnului şi să-L minţi.
21. Aşa zice Domnul: "Iată voi aduce peste tine necazuri şi te voi
mătura şi voi stârpi din ai lui Ahab pe cei de parte bărbătească,
fie rob, fie slobod, în Israel;
22. Şi voi face cu casa ţa cum am făcut cu casa lui Ieroboam, fiul
lui Nabat, şi cu casa lui Baeşa, fiul lui Ahia, pentru fărădelegea
cu care M-ai mâniat şi ai dus pe Israel în păcat".
23. Asemenea şi pentru Izabela a grăit Domnul: "Câinii vor mânca pe
Izabela pe zidul Izreelului.
24. Cine va muri din ai lui Ahab în cetate, pe acela câinii îl vor
mânca, iar cine va muri în câmp, pe acela păsările cerului îl vor
mânca;
25. Căci n-a fost încă nimeni ca Ahab, care să se încumete a
săvârşi fapte urâte înaintea ochilor Domnului, la care l-a împins
Izabela soţia sa.
26. S-a purtat rău ca un ticălos, urmând după idoli, cum au făcut
Amoreii pe care Domnul i-a izgonit de la faţa fiilor lui
Israel".
27. Când a auzit Ahab toate cuvintele acestea, a început să plângă,
şi-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat pesta trupul său cu sac, a
postit şi a dormit în sac şi a umblat trist.
28. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesviteanul, pentru
Ahab, şi a zis Domnul:
29. "Vezi cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Fiindcă s-a smerit
înaintea Mea, de aceea nu voi aduce necazurile în zilele lui, ci în
zilele fiului lui voi aduce necazurile peste casa lui!"
CAPITOLUL 22
Moartea lui Ahab. Domnia lui Iosafat.
1. Au trecut trei ani fără război între Siria şi
Israel.
2. În al treilea an s-a dus Iosafat, regele Iudei, la regele lui
Israel;
3. Şi a zis regele lui Israel către slugile sale: "Ştiţi voi, oare,
că Ramotul Galaadului este al nostru, şi noi tăcem de atâta vreme
şi nu-l scoatem din mâna regelui Siriei?"
4. Apoi a zis el lui Iosafat: "Vei merge şi tu cu mine la război
împotriva Ramot-Galaadului?" Iar Iosafat a zis către regele lui
Israel: "Cum eşti tu, aşa sunt şi eu; cum este poporul tău, aşa
este şi poporul meu; cum sunt caii tăi, aşa sunt şi caii
mei!"
5. Şi a mai zis Iosafat, regele lui Iuda, către regele lui Israel:
"Întreabă dar, astăzi, ce zice Domnul?"
6. Şi a adunat regele lui Israel ca la patru sute de prooroci şi
le-a zis: "Să merg eu, oare, cu război împotriva Ramot-Galaadului
sau nu?" Şi ei au zis: "Să mergi, că Domnul îl va da în mâinile
regelui!"
7. Şi a zis Iosafat: "Nu mai este oare aici vreun prooroc al
Domnului, ca să întrebăm pe Domnul prin el?"
8. Şi a zis regele lui Israel către Iosafat: "Mai este un om prin
care se poate întreba Domnul, însă eu nu-l iubesc, căci nu
prooroceşte de bine pentru mine, ci numai de rău; acesta e Miheia,
fiul lui Imla". Şi a zis Iosafat: "Nu vorbi aşa, rege!"
9. Şi a chemat regele lui Israel pe un famen şi a zis: "Du-te
repede după Miheia, fiul lui Imla!"
10. Apoi regele lui Israel şi Iosafat, regale Iudei, s-au aşezat
fiecare în tronul său, îmbrăcaţi în haine domneşti, pe locul
dinaintea porţii Samariei, şi toţi proorocii prooroceau înaintea
lor.
11. Iar Sedechia, fiul lui Chenaana, şi-a făcut nişte coarne de
fier şi a zis: "Aşa zice Domnul: cu acestea vei împunge pe Sirieni
până ce vor muri".
12. Şi toţi proorocii au proorocit la fel, zicând: "Să te duci
împotriva Ramot-Galaadului, că vei izbuti. Domnul îl va da în mina
regelui".
13. Iar trimisul, care s-a dus să cheme pe Miheia, i-a grăit
acestuia, zicând: "Iată toţi proorocii proorocesc într-un glas de
bine regelui; să fie dar şi cuvântul tău asemenea cu cuvântul
fiecăruia din ei".
14. Iar Miheia a zis: "Viu este Domnul! Ce-mi va spune Domnul,
aceea voi grăi!"
15. Apoi a venit el a rege şi regale i-a zis: "Miheia, să mai
mergem noi oare cu război împotriva Ramot-Galaadului sau nu?" Şi
i-a zis acela: "Du-te, că vei izbuti. Domnul îl va da în mâna
regelui!"
16. Şi i-a zis regele: "Iar şi iar te jur, ca să nu-mi grăieşti
nimic, decât ce este adevărat, în numele Domnului".
17. Şi a zis el: "Iată, văd pe toţi Israeliţii împrăştiaţi prin
munţi, ca oile ce n-au păstor. Şi a zis Domnul: Ei n-au domn, să se
întoarcă fiecare cu pace la casa sa".
18. Atunci regele lui Israel a zis câtre Iosafat, regele Iudei: "Nu
ţi-am spus eu oare că el nu prooroceşte de bine pentru mine, ci
numai de rău?"
19. Miheia însă a zis: "Nu este aşa. Nu eu grăiesc; ascultă
cuvântul Domnului. Nu este aşa. Am văzut pe Domnul stând pe tronul
Său, şi toată oştirea cerească sta lângă El, la dreapta, şi la
stânga Lui".
20. Şi a zis Domnul: "Cine ar îndupleca pe Ahab să meargă în
Ramot-Galaad şi să piară acolo?" Unul spunea una, şi altul
alta.
21. Atunci a ieşit un duh şi a stat înaintea feţei Domnului şi a
zis: "Eu îl voi ademeni". Domnul a zis: "Cum?"
22. Iar acela a zis: "Mă duc şi mă fac duh mincinos în gura tuturor
proorocilor lui". Domnul a zis: "Tu îl vei ademeni şi vei face
aceasta; du-te şi fă cum ai zis!"
23. Şi iată cum a îngăduit Domnul duhului celui mincinos să fie în
gura tuturor acestor prooroci ai tăi; însă Domnul n-a grăit bine de
tine!"
24. Atunci s-a apropiat Sedechia, fiul lui Chenaana, şi, lovind pe
Miheia peste obraz, a zis: "Cum? Au doară s-a depărtat Duhul
Domnului de la mine, ca să grăiască prin tine?"
25. Iar Miheia a zis: "Iată, ai să vezi aceasta în ziua când vei
fugi din cămară în cămară, ca să te ascunzi".
26. A zis regele lui Israel: "Luaţi pe Miheia şi-l duceţi la Amon,
căpetenia cetăţii, şi la Ioaş, fiul regelui,
27. Şi spuneţi: Aşa zice regele: Aruncaţi-l în temniţă şi-l hrăniţi
numai cu puţină pâine şi cu puţină apă, până ce mă voi întoarce
biruitor".
28. Iar Miheia a zis: "Că ai să te întorci biruitor, aceasta n-a
grăit-o Domnul prin mine". Apoi a zis: "Ascultaţi, toate
popoarele!"
29. După aceea a purces regele lui Israel şi Iosafat, regele Iudei,
împreună asupra Ramot-Galaadului.
30. Şi a zis regele lui Israel către Iosafat: "Eu îmi schimb
hainele şi intru în luptă, iar tu îmbracă-ţi hainele de rege!" Şi
şi-a schimbat hainele regele lui Israel şi a intrat în
luptă.
31. Regale sirian însă a poruncit celor treizeci şi două de
căpetenii ale carelor de război şi a zis: "Să nu vă luptaţi nici cu
mic, nici cu mare, ci numai eu regele lui Israel".
32. Căpeteniile carelor, văzând pe Iosafat, au crezut că acesta
este cu adevărat regele lui Israel şi s-au repezit asupra lui, ca
să se lupte cu el. Iosafat însă a strigat.
33. Atunci căpeteniile carelor, văzând că nu este acesta regele lui
Israel, s-au abătut de la el.
34. Iar un om şi-a întins arcul şi a lovit din întâmplare pe regele
lui Israel într-o încheietură a platoşei, şi acesta a zis
cărăuşului său: "Întoarce îndărăt şi mă scoate din oaste, că sunt
rănit".
35. Şi s-a pornit luptă mare în acea zi şi regele a stat În carul
lui în fala Sirienilor toată ziua, iar seara a murit; şi a curs
sânge din rana sa pe podul carului.
36. Şi la asfinţitul soarelui s-a dat de veste la toată tabăra,
zicând: "Să meargă fiecare la cetatea lui, fiecare la ţinutul
lui!"
37. Şi murind regele, a fost dus şi l-au înmormântat în
Samaria.
38. Şi au spălat carul lui în iazul Samariei; şi câinii i-au lins
sângele lui Ahab, iar desfrânatele s-au scăldat în spălătura acelui
sânge, după cuvântul pe care l-a grăit Domnul.
39. Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el şi casa cea de
fildeş pe care a făcut-o el şi toate cetăţile pe care el le-a zidit
sunt scrise în cronica regilor lui Israel.
40. Adormind cu părinţii săi, în locul lui Ahab s-a făcut rege
Ohozia, fiul său.
41. Iosafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în
anul al patrulea al lui Ahab, regele lui Israel.
42. Când s-a făcut rege, Iosafat era ca da treizeci şi cinci de ani
şi douăzeci şi cinci de ani a domnit el în Ierusalim. Pe mama lui o
chema Azuba şi era fiica lui Şilhi.
43. El a umblat întru totul pe căile lui Asa, tatăl său şi nu s-a
abătut de la ele, săvârşind fapte plăcute înaintea ochilor
Domnului. Numai înălţimile nu le-a desfiinţat, căci poporul încă
săvârşea jertfe şi tămâieri pe înălţimi.
44. Iosafat a făcut pace cu regele lui Israel.
45. Celelalte fapte ale lui Iosafat şi războaiele pe care le-a
purtat sunt scrise în cronica regilor lui Iuda.
46. Şi rămăşiţa desfrânaţilor care mai rămăsese din zilele tatălui
său Asa, a stârpit-o din ţară.
47. În Idumeea pe atunci nu era rege, ci numai un locţiitor de
rege.
48. Regele Iosafat a făcut şi corăbii ca cele de Tarsis, ca să se
ducă să aducă aur de la Ofir; dar n-au putut să ajungă,
sfărâmându-se la Eţion Gheber.
49. Atunci a zis Ohozia, fiul lui Ahab, către Iosafat: "Să se ducă
şi slugile mele cu slugile tale cu corăbiile". Însă Iosafat n-a
vrut.
50. Şi a adormit cu părinţii săi în cetatea lui David, strămoşul
său, şi a fost îngropat Iosafat cu ei, în cetatea lui David şi în
locul lui s-a făcut rege Ioram, fiul său.
51. Ohozia, fiul lui Ahab, s-a făcut rege peste Israel în Samaria
în anul al şaptesprezecelea al lui Iosafat, regele Iudei; Şi a
domnit peste Israel în Samaria doi ani.
52. El a săvârşit fapte urâte înaintea ochilor Domnului şi a umblat
pe căile tatălui său şi pe căile mamei sale şi pe căile lui
Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel la păcat;
53. Căci a slujit lui Baal şi i s-a închinat lui şi a mâniat pe
Domnul Dumnezeul lui Israel, cum făcuse şi tatăl său.
|