CAPITOLUL
1
Seminţia lui Iuda povăţuind la război în locul lui
Iosua.
1. După moartea lui Iosua, au întrebat fiii lui Israel pe
Domnul, zicând: "Cine din noi să meargă mai întâi asupra
Canaaneilor, ca să se lupte cu ei?"
2. Şi a zis Domnul: "Iuda să meargă şi Eu voi da ţara în mâna
lui!"
3. Iuda a zis către Simeon, fratele său: "Intră cu mine în ţinutul
care mi-a căzut la sorţi şi să ne luptăm cu Canaaneii şi voi intra
şi eu cu tine în ţinutul care ţi-a căzut la sorţi". şi s-a dus
Simeon cu el.
4. Atunci s-a dus Iuda cu Simeon şi Domnul a dat pe Canaanei şi pe
Ferezei în mâinile lor şi au ucis ei din aceia zece mii de oameni
în Bezec.
5. Şi s-au întâlnit ei în Bezec cu Adoni-Bezec şi s-au bătut cu
dânsul şi au răpus pe Canaanei şi pe Ferezei,
6. Iar Adoni-Bezec a fugit; dar ei au alergat după el şi l-au prins
şi i-au tăiat degetele cele mari de la mâini şi de la
picioare.
7. Atunci Adoni-Bezec a zis: "Şaptezeci de regi cu degetele cele
mari tăiate de la mâinile şi de la picioarele lor adunau fărâmituri
sub masa mea; cum am făcut eu, aşa mi-a plătit şi mie Dumnezeu. Şi
l-au dus în Ierusalim şi a murit acolo.
8. Apoi au mers fiii lui Iuda cu război asupra Ierusalimului şi
l-au luat şi l-au trecut prin sabie, iar cetatea au dat-o
focului.
9. După aceea s-au dus fiii lui Iuda să se lupte cu Canaaneii care
trăiau în munţi, în ţara de miazăzi şi în părţile de jos.
10. Şi a mers Iuda asupra Canaaneilor care locuiau în Hebron; iar
numele Hebronului era mai înainte Chiriat-Arba; şi a bătut per
Şeşai, pe Ahiman şi pe Talmai, din neamul lui Enac.
11. Iar de acolo s-au dus împotriva locuitorilor Debirului al cărui
nume era mai înainte Chiriat-Sefer.
12. Atunci Caleb a zis: "Cine va lovi Chiriat-Seferul şi-l va lua,
aceluia îi voi da pe Acsa, fiica mea, de femeie".
13. Şi l-a luat Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui
Caleb, şi acesta i-a dat de soţie pe Acsa, fiica sa.
14. Şi când a vrut ea să plece, Otniel a învăţat-o să ceară la
tatăl ei o ţarină şi ea s-a coborât de pe asin. Şi i-a zis Caleb:
"Ce vrei?"
15. Iar Acsa a zis către el: "Dă-mi binecuvântare; tu mi-ai dat
pământul de la miazăzi, dă-mi şi izvoarele de apă". Şi i-a dat
Caleb, după dorinţa ei, izvoarele cele de sus şi izvoarele cele de
jos.
16. Iar fiii lui Hobab cheneul, socrul lui Moise, au mers din
cetatea Palmierilor cu fiii lui Iuda în pustiul lui Iuda din
Negheb, care este la miazăzi de Arad şi, venind, s-au aşezat între
Amaleciţi.
17. Apoi a mers Iuda cu Simeon, fratele său şi a lovit pe Canaaneii
care locuiau în Ţefat şi i-au dat pieirii; de aceea s-a numit
cetatea aceea Horma.
18. Şi a mai luat Iuda şi Gaza cu împrejurimile ei, Ascalonul cu
împrejurimile lui şi Ecronul cu ţinutul lui.
19. Şi a fost Domnul cu Iuda şi acesta a luat în stăpânire partea
muntoasă; dar pe locuitorii din vale nu i-a putut alunga, pentru că
ei aveau care de fier.
20. Şi au dat lui Caleb Hebronul, cum zisese Moise, şi a primit el
acolo de moştenire cele trei cetăţi ale fiilor lui Enac şi a
alungat pe cei trei fii ai lui Enac.
21. Iar fiii lui Veniamin n-au alungat pe Iebuseii care locuiau în
Ierusalim; şi trăiesc Iebusei cu fiii lui Veniamin în Ierusalim
până în ziua de astăzi.
22. S-au suit de asemenea şi fiii lui Iosif asupra Betelului şi
Domnul a fost cu ei,
23. Şi s-au oprit ei şi au cercetat Betelul; iar numele cetăţii
acesteia era mai înainte Luz.
24. Şi au văzut cei de strajă un om ieşind din cetate şi l-au prins
şi i-au zis: "Arată-ne intrarea cetăţii şi vom avea milă de
tine".
25. Şi le-a arătat intrarea cetăţii şi ei au lovit cetatea cu
sabia, iar omului aceluia şi la tot neamul lui i-au dat
drumul.
26. Şi s-a dus omul acela în pământul Heteilor şi a zidit acolo o
cetate şi i-a pus numele Luz. Şi acesta este numele ei până în ziua
de astăzi.
27. Manase de asemenea n-a alungat pe locuitorii Bet-Şeanului, care
e Schitopole, şi ai cetăţilor supuse lui, nici pe ai Taanacului şi
ai cetăţilor supuse lui, nici pe locuitorii din Dor şi ai cetăţilor
supuse lui, nici pe locuitorii Ibleamului şi ai cetăţilor supuse
lui, nici pe locuitorii Meghidonului şi ai cetăţilor supuse lui; şi
au rămas Canaaneii să trăiască în pământul acesta.
28. Când Israel a ajuns puternic, atunci a făcut pe Canaanei
birnici, dar de izgonit nu i-a izgonit.
29. Nici Efraim n-a izgonit pe Canaaneii care locuiau în Ghezer, şi
au trăit Canaaneii în mijlocul lor în Ghezer şi le-au plătit
bir.
30. Zabulon încă n-a izgonit pe locuitorii Chitronului şi pe
locuitorii Nahalolului; şi au locuit Canaaneii în mijlocul lor şi
le-au plătit bir.
31. Nici Aşer n-a izgonit pe locuitorii din Aco care-i plăteau bir,
nici pe locuitorii din Dor, nici pe locuitorii din Sidon şi
Mahaleb, din Aczib, din Helba, din Afec şi din Rehob.
32. Şi a locuit Aşer între Canaanei, locuitorii rării aceleia, căci
nu i-a izgonit.
33. Nici Neftali n-a izgonit pe locuitorii din Bet-Şemeş, nici pe
locuitorii din Bet-Anat, şi a trăit între Canaanei, locuitorii
jării aceleia. Iar locuitorii din Bet-Şemeş şi din Bet-Anat erau
birnicii lui.
34. Dar Amoreii au împins pe fiii lui Dan în munţi şi nu i-a lăsat
să se coboare în vale.
35. Şi au rămas Amoreii să locuiască în Har-Heres, în Aialon şi
Şaalbim; dar mâna fiilor lui Iosif a răpus pe Amorei şi au ajuns
aceştia birnicii lor.
36. Iar hotarele Amoreilor se întindeau până dincolo de înălţimea
Acrabimului şi de Sela.
CAPITOLUL 2
Trândăvia Israeliţilor, lepădarea de Dumnezeu, pedeapsa şi
iertarea lor.
1. Atunci s-a suit un înger al Domnului din Ghilgal către
Bochim, către Betel şi către casa lui Israel şi le-a zis: "Aşa
grăieşte Domnul:
2. Eu v-am scos din Egipt şi v-am băgat în ţara pentru care M-am
jurat părinţilor voştri să v-o dau şi am zis: Nu voi rupe în veac
legământul Meu cu voi; voi însă să nu intraţi în legătură cu
locuitorii tării acesteia; dumnezeilor lor să nu vă închinaţi,
idolii lor să-i sfărâmaţi şi jertfelnicele lor să le dărâmaţi. Dar
voi n-aţi ascultat glasul Meu. Pentru ce aţi făcut
aceasta?
3. De aceea vă zic: Nu Mă voi apuca să strămut pe locuitorii
aceştia pe care Eu am voit să-i alung, nu-i voi izgoni de la voi şi
ei vă vor fi laţ, iar dumnezeii lor vor fi pentru voi
mreajă".
4. Când a spus îngerul Domnului cuvintele acestea tuturor fiilor
lui Israel, atunci poporul a ridicat strigare mare şi a
plâns.
5. De aceea s-a şi numit locul acela Bochim. Şi au adus ei acolo
jertfă Domnului.
6. După ce a dat Iosua drumul poporului şi s-au dus fiii lui Israel
fiecare la casa sa şi fiecare la moşia sa, ca să ia ţara de
moştenire,
7. Atunci poporul a slujit Domnului în toate zilele lui Iosua şi în
toate zilele bătrânilor, a căror viaţă s-a prelungit după Iosua şi
care văzuseră toate lucrurile cele mari ale Domnului, pe care le
făcuse El cu Israel.
8. Iosua, fiul lui Navi, sluga Domnului, a murit fiind de o sută
zece ani,
9. Şi l-au îngropat în cuprinsul moştenirii sale, la Timnat-Heres,
în muntele lui Efraim, spre miazănoapte de muntele Gaaş;
10. Şi după ce tot rândul acela de oameni a trecut la părinţii lor
şi când s-a ridicat în locul lor alt rând de oameni, care nu
cunoşteau pe Domnul şi lucrurile Sale pe care le făcuse cu
Israel,
11. Atunci fiii lui Israel au început a face rele înaintea ochilor
Domnului şi s-au apucat să slujească baalilor;
12. Au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor, Care îi scosese
din pământul Egiptului şi s-au întors la alţi dumnezei, către
dumnezeii popoarelor dimprejurul lor şi au început să se închine
acelora şi au mâniat pe Domnul;
13. Au părăsit pe Domnul şi au început a se închina lui Baal şi
Astartelor.
14. De aceea s-a aprins mânia Domnului asupra lui Israel şi l-a dat
în mâinile jefuitorilor care i-au jefuit; i-a dat în mâinile
vrăjmaşilor dimprejurul lor şi n-au mai putut să se împotrivească
vrăjmaşilor lor.
15. Ori încotro apucau, mâna Domnului pretutindeni era împotriva
lor, ca să facă rău, cum le grăise Domnul şi cum li Se jurase. Şi
erau foarte strâmtoraţi.
16. Atunci le-a ridicat Domnul judecători care i-au izbăvit din
mâinile jefuitorilor lor.
17. Dar nici pe judecători nu-i ascultau ei, ci se purtau desfrânat
mergând pe urmele altor dumnezei şi se închinau acelora şi mâniau
pe Domnul; uşor se abăteau de la calea pe care umblaseră părinţii
lor care se supuseseră poruncilor Domnului. Ei însă nu făceau
aşa.
18. Când le ridica lor Domnul judecători, atunci Însuşi Domnul era
cu judecătorul şi-i izbăvia pe ei de vrăjmaşii lor în toate zilele
judecătorului.
19. Dar cum murea judecătorul, ei iarăşi făceau şi mai rău decât
părinţii lor, abătându-se la alţi dumnezei, slujind acelora şi
închinându-se lor, nu se lăsau de lucrurile lor şi nu se abăteau de
la calea lor cea rea.
20. Şi se aprindea mânia Domnului asupra lui Israel şi zicea:
"Pentru că poporul acesta calcă poruncile Mele, pe care Eu le-am
aşezat cu părinţii lor şi nu ascultă glasul Meu,
21. De aceea nici Eu nu voi mai izgoni de la ei nici unul din acele
popoare pe care le-a lăsat Iosua, fiul lui Navi, în ţară, când a
murit,
22. Ca să ispitească prin ele pe Israel şi să vadă de va ţine el
calea Domnului şi de va umbla pe ea, cum s-au ţinut părinţii lor,
sau nu".
23. Şi a lăsat Domnul pe popoarele acestea şi nu le-a alungat
îndată, nici nu le-a dat în mâinile lui Iosua.
CAPITOLUL 3
Otniel, Aod şi Şamgar.
l. Iată popoarele acelea pe care le-a lăsat Domnul ca să
ispitească prin ele pe Israel şi pe toţi aceia care nu cunoşteau
toate războaiele Canaanului;
2. Pe care le lăsase numai pentru ca generaţiile viitoare de oameni
ale fiilor lui Israel să ştie şi să înveţe războiul pe care nu-l
cunoscuseră mai înainte:
3. Cinci stăpânitori Filisteni, toţi Canaaneii, Sidonienii şi
Heveii care locuiau în munţii Libanului de la muntele Baal-Hermon
până la intrarea Hamatului.
4. Acestea fuseseră lăsate ca să se încerce prin ele Israeliţii şi
să se afle dacă se supun ei poruncilor Domnului, pe care le-a dat
El părinţilor lor prin Moise.
5. Şi au trăit fiii lui Israel între Canaanei, Hetei, Amorei,
Ferezei, Hevei, Gherghesei şi Iebusei,
6. Şi şi-au luat femei din fetele acelora şi pe fetele lor le-au
dat după feciorii acelora şi au slujit dumnezeilor lor.
7. Deci au făcut rele înaintea ochilor Domnului fiii lui Israel şi
au uitat pe Domnul Dumnezeul lor şi au slujit baalilor şi
astartelor.
8. Atunci s-a aprins mânia Domnului asupra lui Israel şi i-a dat în
mâinile lui Cuşan-Rişeataim, regele Mesopotamiei, şi fiii lui
Israel au robit lui Cuşan-Rişeataim opt ani.
9. După aceea au strigat fiii lui Israel către Domnul şi a ridicat
Domnul un izbăvitor pentru fiii lui Israel, care i-a izbăvit şi
anume pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui
Caleb.
10. Şi a fost Duhul Domnului peste acesta şi a fost el judecător
lui Israel. Acesta a ieşit la război împotriva lui Cuşan-Rişeataim
şi Domnul a dat în mâinile lui pe Cuşan-Rişeataim, regele
Mesopotamiei, şi a apăsat mâna lui pe Cuşan-Rişeataim.
11. După aceea s-a odihnit ţara patruzeci de ani şi apoi a murit
Otniel, fiul lui Chenaz.
12. Apoi fiii lui Israel iarăşi s-au apucat să facă rele înaintea
ochilor Domnului şi a întărit Domnul pe Eglon, regele Moabului,
împotriva Israeliţilor, pentru că ei făceau rele înaintea ochilor
Domnului.
13. Şi a adunat acela la sine pe toţi Moabiţii şi Amaleciţii şi a
plecat să lovească pe Israel; şi au luat cetatea
Palmierilor.
14. Iar fiii lui Israel au slujit lui Eglon, regele Moabului,
optsprezece ani.
15. Atunci au strigat fiii lui Israel către Domnul şi Domnul le-a
ridicat ca izbăvitor pe Aod, fiul lui Ghera, din neamul lui
Veniamin, care era stângaci. Şi au trimis fiii lui Israel prin el
daruri lui Eglon, regele Moabului.
16. Aod şi-a făcut sabie cu două ascuţişuri, lungă de un cot şi a
încins-o sub mantaua sa la şoldul drept
17. Şi a mers cu daruri la Eglon, regele Moabului. Eglon însă era
om foarte gras.
18. După ce a înfăţişat Aod toate darurile, a dat drumul oamenilor
care aduseseră darurile,
19. Iar el însuşi, întorcându-se de la idolii de lângă Ghilgal, a
zis regelui: "Cuvânt în taină am a-ţi spune, o rege!" Iar el a zis:
"Mai încet!" Atunci au ieşit de la dânsul toţi cei ce stăteau pe
lângă el.
20. Şi a intrat Aod la dânsul; căci el şedea într-un foişor
răcoros, pe care îl avea acolo la o parte. Şi a zis Aod: "Eu, o
rege, am către tine un cuvânt al lui Dumnezeu". Atunci Eglon s-a
sculat de pe scaun înaintea lui.
21. Şi când s-a sculat el, Aod şi-a întins mâna sa stângă şi a scos
sabia de la coapsa sa dreaptă şi a împlântat-o în pântecele
lui,
22. Aşa încât a intrat după ascuţişul sabiei şi mânerul şi grăsimea
a acoperit rana pe unde intrase sabia, căci Aod n-a scos-o din
pântecele lui.
23. Apoi Aod a ieşit în tindă, trăgând după sine uşa foişorului şi
încuind-o.
24. Iar după ce a ieşit el, au venit slugile lui Eglon şi, văzând
uşa foişorului încuiată, au zis: "Se vede că el îşi acoperă
picioarele În camera de vară".
25. Şi au aşteptat ei destulă vreme; dar văzând că nu mai deschide
nimeni uşa foişorului, au adus o cheie şi au deschis şi iată
stăpânul lor zăcea mort la pământ.
26. Până să se dumirească aceia, Aod a plecat şi nimeni nu se mai
gândea la el; a trecut pe lângă idoli şi a scăpat în
Seira.
27. Iar după ce a venit în ţara lui Israel, Aod a trâmbiţat din
trâmbiţă pe muntele Efraim şi s-au coborât la dânsul fiii lui
Israel din muntele Efraim şi el mergea înaintea lor.
28. Şi ţa zis el către dânşii: "Veniţi după mine, că a dat Domnul
pe vrăjmaşii noştri Moabiţi în mâinile voastre". Şi s-au dus după
dânsul şi au apucat vadul Iordanului spre Moab şi nu au lăsat pe
nimeni să treacă.
29. Şi au ucis atunci din Moabiţi până la zece mii de oameni, toţi
sănătoşi şi voinici, încât nimeni n-a scăpat.
30. Aşa au fost supuşi în ziua aceea Moabiţii înaintea lui Israel
şi s-a liniştit ţara lui optzeci de ani. Iar Aod a fost judecătorul
lor până la moartea sa.
31. După dânsul a fost judecător Şamgar, fiul lui Anat, care a ucis
şase sute de Filisteni cu un băţ, cu bold de mânat boii, şi acesta
a izbăvit de asemenea pe Israel.
CAPITOLUL 4
Debora, Barac şi Iaela.
l. După ce a murit Aod, fiii lui Israel au început iar să facă
rele înaintea ochilor Domnului.
2. Şi Domnul i-a dat în mâinile lui Iabin, regele Canaanului, care
domnea în Haţor. Acesta avea căpetenie peste oştire pe Sisera care
locuia în Haroşet-Goim.
3. Şi au strigat fiii lui Israel către Domnul; căci Iabin avea nouă
sute de care de fier şi a apăsat cumplit pe fiii lui Israel
douăzeci de ani.
4. În vremea aceea era judecător în Israel Debora-proorociţa, soţia
lui Lapidot.
5. Aceasta locuia sub palmierul Deborei, între Rama şi Betel, pe
muntele Efraim şi veneau acolo la ea fiii lui Israel să se
judece.
6. Şi a trimis Debora de a chemat pe Barac, fiul lui Abinoam, din
Chedeşul Neftalimului şi i-a zis: "Domnul Dumnezeul lui Israel îţi
porunceşte: Du-te şi te suie pe muntele Tabor şi ia cu tine zece
mii de oameni din fiii lui Neftali şi din fiii lui
Zabulon;
7. Iar Eu voi aduce la tine, la pârâul Chişon, pe Sisera, căpetenia
oştirilor lui Iabin şi carele lui şi oastea lui cea multă şi-l voi
da în mâinile tale".
8. Iar Barac a zis către dânsa: "De mergi tu cu mine, mă voi duce;
iar de nu mergi cu mine, eu nu mă voi duce. Căci eu nu ştiu ziua
când are să trimită Domnul pe îngerul Său în ajutorul
meu".
9. Atunci ea a zis către el: "De mers voi merge cu tine, dar să
ştii că nu va mai fi slava ta în calea aceasta în care mergi; ci în
mâna unei femei va da Domnul pe Sisera". Şi s-a sculat Debora şi
s-a dus cu Barac la Chedeş.
10. Şi a chemat Barac pe Zabulonieni şi Neftalimieni la Chedeş şi
s-au dus după dânsul zece mii de oameni şi s-a dus şi Debora cu
dânşii.
11. Atunci Heber Cheneul s-a despărţit de Chenei, fiii lui Hobab,
rudenia lui Moise, şi şi-a întins cortul său la dumbrava din
Ţaanaim, aproape de Chedeş.
12. Şi i s-a spus lui Sisera că Barac, fiul lui Abinoam, s-a suit
pe muntele Taborului.
13. Atunci Sisera a adunat toate carele sale, nouă sute de care de
fier, şi tot poporul pe care-l avea şi a venit din Haroşet-Goim la
râul Chişon.
14. Iar Debora a zis către Barac: "Scoală, că aceasta este ziua
aceea în care Domnul are să dea pe Sisera în mâinile tale. Însuşi
Domnul are să meargă înaintea ta". Şi s-a coborât Barac din muntele
Taborului şi după el şi cei zece mii de oameni.
15. Atunci Domnul a pus pe fugă pe Sisera şi toate carele lui şi
toată tabăra lui prin sabia lui Barac; şi s-a coborât Sisera din
carul său şi a fugit pe jos.
16. Iar Barac a urmărit carele lui şi tabăra lui până la
Haroşet-Goim şi a căzut toată oştirea lui Sisera de sabie şi nimeni
n-a rămas.
17. Sisera însă a fugit pe jos în cortul Iaelei, femeia lui Heber
Cheneul; căci între Iabin, regele Haţorului, şi casa lui Heber
Cheneul era pace.
18. Şi a ieşit Iaela în întâmpinarea lui Sisera şi i-a zis: "Intră,
domnul meu intră la mine, nu te teme!" Şi el a intrat la ea în cort
şi ea l-a acoperit cu haina sa.
19. Şi a zis Sisera către ea: "Dă-mi putină apă să beau, că mi-e
sete! Şi ea a dezlegat un burduf cu lapte şi l-a adăpat şi iar l-a
acoperit.
20. Apoi Sisera i-a zis: "Stai la uşa cortului şi de va veni cineva
să te întrebe şi va zice: Nu este aici cineva? Tu să zici:
Nu!"
21. Apoi Iaela, femeia lui Heber, a luat un ţăruş de la cort şi un
ciocan în mâna sa şi s-a apropiat de el încetişor şi i-a înfipt
ţăruşul în tâmpla lui, aşa încât l-a pironit la pământ, căci el
dormea, fiind obosit; şi aşa a murit.
22. Şi iată Barac alerga în urmărirea lui Sisera. Atunci Iaela a
ieşit în întâmpinarea lui şi i-a zis: "Intră şi-ţi voi arăta pe
omul pe care tu îl cauţi". şi el a intrat şi iată Sisera zăcea mort
cu ţăruşul în tâmplă.
23. Şi a supus Domnul Dumnezeu în ziua aceea pe Iabin, regele
Canaanului, în faţa fiilor lui Israel.
24. Şi s-a întărit mâna fiilor lui Israel din ce în ce mai mult
asupra lui Iabin, regele Canaanului, până ce au stârpit pe Iabin,
regele Canaaneilor,
CAPITOLUL 5
Cântarea Deborei şi a lui Barac.
1. Atunci Debora şi Barac, fiul lui Abinoam, au cântat cântarea
aceasta:
2. "Când se arată judecători în Israel, poporul merge de bunăvoie
la război; Binecuvântaţi pe Domnul!
3. Ascultaţi dar, regilor! Căpetenii, luaţi aminte! Căci cântare
voi cânta Domnului. Cânta-voi Domnului Dumnezeului lui
Israel:
4. Când ieşeai Tu, Doamne, din Seir, Când treceai Tu prin câmpiile
Edomului, Pământul se cutremura şi cerurile se topeau, Norii
picurau picuri de ploaie,
5. Munţii se năruiau înaintea Domnului, Ca şi acest Sinai, la
vederea Dumnezeului lui Israel.
6. În zilele lui Şamgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei, drumurile
erau pustii; Călătorii umblau atunci pe poteci ascunse.
7. Satele în Israel erau pustii... pustii... Până m-am sculat eu,
Debora, Până m-am ridicat eu, mamă în Israel.
8. Pe atunci Israel îşi alesese dumnezei noi, De aceea războiul
bătea la porţi; Dar nu se vedea nici scut, nici lance în mâini, La
cei patruzeci de mii din Israel.
9. Inima îmi e la căpeteniile lui Israel, La cei ce plecau din
popor de voie la război. Binecuvântaţi pe Domnul!
10. Aceia călăreau pe asine murge, Sau şedeau în căruţe, sub
coviltire de scoarţe scumpe Şi mergeau pe drum cântând.
11. Şi în rândurile oştirii, ce tabăra la fântâni, Şi acolo răsuna
lauda Domnului, Lauda căpeteniilor lui Israel. Atunci poporul
Domnului ieşea la porţi.
12. Deşteaptă-te, Debora, deşteaptă-te! Deşteaptă-te, deşteaptă-te
şi cântă! Scoală şi tu, Barac! Scoală fiul lui Abinoam Şi ia în
robie pe cei ce te-au robit!
13. Atunci poporul Domnului s-a trezit. Rămăşiţa lui s-a strâns cu
cei viteji.
14. Din Efraim au purces căpetenii în vale la Chişon. Fratele tău
Veniamin a fost printre oştenii tăi. Din Machir au venit căpetenii
Şi din Zabulon cârmuitori de oştire.
15. Principii din Israel au fost lângă Debora. Isahar, credincios
lui Barac, Se îndrepta în urma lui spre vale. La pâraiele lui Ruben
Sunt grele cumpene sufleteşti!
16. Pentru ce ai rămas tu în mijlocul staulelor? Ca să asculţi
behăitul turmelor? La pâraiele lui Ruben, Sunt grele cumpene
sufleteşti!
17. Galaadul şade liniştit dincolo de Iordan. Şi Dan de ce stă el
la corăbiile sale? Aşer stă pe malul mării Şi se odihneşte în
limanurile sale.
18. Zabulon este un popor ce înfruntă moartea, Şi este gata a-şi da
viaţa în luptă. Nu mai puf în ca el e Neftali, Care locuieşte
podişurile înalte.
19. Atunci au venit regi să se războiască, Războitu-s-au atunci
regii Canaanului La Taanac, pe apa Meghidonului, Dar n-au luat
pradă, nici argint, nici bani.
20. Stelele de sus s-au luptat atunci, Din mersul lor s-au războit
cu Sisera.
21. Pârâul Chişon, pârâu străvechi! Pârâul Chişon i-a măturat.
Suflete al meu, calcă-i în picioare!
22. Atunci copitele cailor în ropot loveau pământul, Fugeau vitejii
lor să-şi frângă gâtul.
23. Blestem cetăţii Meroz, zice îngerul Domnului! Blestem, blestem
celor ce locuiesc în ea! Că n-au venit în ajutorul Domnului, În
ajutorul Domnului cu cei viteji.
24. Binecuvântată să fie între femei Iaela, femeia lui Heber
Cheneul! Binecuvântată fie între femeile ţării.
25. Sisera i-a cerut apă; ea i-a dat lapte; în cupă scumpă i-a dat
cel mai bun lapte.
26. Cu stânga a apucat ţăruşul, Iar cu dreapta ciocan greu de
lucrător. Cu ciocanul a zdrobit lui Sisera capul, Cu ţăruşul i-a
străpuns tâmpla.
27. Atunci a căzut îndată la picioarele ei şi acolo a rămas.
Căzut-a la picioarele ei şi nu s-a mai sculat. Unde a căzut, acolo
a rămas zdrobit.
28. Pe fereastră printre gratii priveşte, Se uită mama lui Sisera
şi strigă: "De ce nu mai vin oare carele lui Oare de ce
zăbovesc ele aşa de mult?"
29. Cea mai pricepută din femeile ei zice Şi singură răspunde la
întrebarea sa:
30. "Se vede că au găsit şi împart pradă: O fată sau două de cap de
om, Haine pestriţe pradă pentru Sisera, Pradă de haine pestriţe cu
aur cusute; Două, trei şaluri vărgate, cusute cu aur, Pentru
grumajii viteazului".
31. Aşa să piară toţi vrăjmaşii Tăi, Doamne! Iar cei ce Te iubesc
să fie ca soarele Când răsare în toată strălucirea lui". După aceea
ţara s-a bucurat de pace patruzeci de ani.
CAPITOLUL 6
Ghedeon.
1. Fiii lui Israel au început iarăşi să facă rele înaintea
Domnului şi Domnul i-a dat în mâinile Madianiţilor pentru şapte
ani.
2. Şi mâna Madianiţilor era grea pentru Israel, şi fiii lui Israel
şi-au făcut, de răul Madianiţilor, ascunzători în munţi şi peşteri
şi stânci greu de pătruns.
3. Când Israel semăna, veneau Madianiţii, Amaleciţii şi locuitorii
din pustie la el
4. Şi stăteau la ei în corturi, mâncând roadele pământului până la
Gaza, şi nu lăsau pentru hrana lui Israel nici oaie, nici bou, nici
asin.
5. Căci ei veneau cu vitele şi cu corturile lor şi veneau mulţi ca
lăcustele; ei şi cămilele lor erau fără număr şi cutreierau ţara
lui Israel şi o pustiau.
6. Şi Israel a sărăcit cumplit din pricina Madianiţilor şi a
strigat către Domnul.
7. Şi când au strigat fiii lui Israel către Domnul împotriva
Madianiţilor,
8. A trimis Domnul prooroc la fiii lui Israel şi le-a zis: "Aşa
grăieşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu v-am scos din ţara
Egiptului, Eu v-am scos din casa robiei;
9. Eu v-am scăpat din mâinile Egiptenilor şi din mâinile tuturor
celor ce vă apăsau, i-am alungat de la voi şi tara lor am
dat-o vouă,
10. Şi v-am spus: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru; să nu cinstiţi
pe dumnezeii Amoreilor, în ţara cărora trăiţi. Dar voi n-aţi
ascultat glasul Meu".
11. Atunci a venit îngerul Domnului şi a şezut în Ofra sub un
stejar, care era al lui Ioaş, tatăl lui Abiezer; şi fiul său
Ghedeon treiera atunci grâul în arie, ca să-l ascundă de
Madianiţi.
12. Şi i s-a arătat îngerul Domnului şi i-a zis: "Domnul este cu
tine, voinicule!"
13. Iar Ghedeon i-a zis: "Domnul meu, dacă Domnul e cu noi, pentru
ce ne-au ajuns pe noi toate necazurile acestea? Şi unde sunt oare
toate minunile Lui de care ne-au istorisit nouă părinţii noştri
când ne spuneau: Din Egipt ne-a scos pe noi Domnul. Acum însă ne-a
părăsit Domnul şi ne-a dat în mâinile Madianiţilor".
14. Şi căutând Domnul spre el, a zis: "Mergi cu această putere a ta
şi izbăveşte pe Israel din mâinile Madianiţilor. Iată, Eu te
trimit!"
15. Atunci Ghedeon a zis: "Doamne, cum să izbăvesc eu pe Israel?
Iată neamul meu este cel mai sărac din seminţia lui Manase, iar eu
sunt cel mai mic în casa tatălui meu". Domnul însă i-a
zis:
16. "Eu voi fi cu tine şi tu vei bate pe Madianiţi, ca pe un singur
om".
17. A zis Ghedeon către Dânsul: "De am aflat eu trecere în ochii
Tăi, arată-mi un semn, ca să-mi dovedeşti cele ce-mi
vorbeşti:
18. Să nu Te duci de aici, până nu mă voi întoarce la Tine şi-mi
voi aduce darul meu şi ţi-l voi da". Şi Domnul a zis: "Voi sta până
te vei întoarce".
19. Şi s-a dus Ghedeon şi a gătit un ied şi azime din o efă de
făină; carnea a pus-o într-un coş, iar zeama a turnat-o într-o oală
şi a dus-o la El sub stejar şi I-a pus-o înainte.
20. Şi a zis către dânsul îngerul Domnului: "Ia carnea şi azimile
şi pune-le pe piatra aceasta şi toarnă zeama peste ele". Şi a făcut
Ghedeon aşa.
21. Atunci îngerul Domnului, întinzându-şi vârful toiagului ce-l
avea în mâna sa, s-a atins de carne şi de azime; şi a ieşit foc din
piatră şi a mistuit carnea şi azimile; şi îngerul Domnului s-a
făcut nevăzut de la ochii lui.
22. Şi a cunoscut Ghedeon că acesta este îngerul Domnului, şi a zis
Ghedeon: "Vai de mine, Stăpâne Doamne, că am văzut pe îngerul
Domnului faţă către faţă!"
23. Zis-a Domnul: "Pace ţie. Nu te teme, căci nu vei
muri!"
24. Şi a făcut acolo Ghedeon un jertfelnic Domnului şi l-a numit
"Iahve-Şalom". Şi se află acesta şi astăzi în Ofra lui
Abiezer.
25. În noaptea aceea i-a zis Domnul: "Ia un viţel din cireada
tatălui tău şi un taur de şapte ani şi sfărâmă jertfelnicul lui
Baal pe care-l are tatăl tău şi taie copacul cel sfânt de lângă
el;
26. Şi zideşte un jertfelnic în cinstea Domnului Dumnezeului tău,
Care ţi S-a arătat pe vârful stâncii acesteia; apoi ia taurul şi-l
adu ardere de tot pe lemnele copacului pe care ai să-l
tai".
27. Atunci Ghedeon a luat zece oameni dintre slugile sale şi a
făcut cum îi grăise Domnul. Şi fiindcă se temea de casnicii tatălui
său şi de oamenii din cetate să facă acestea ziua, le-a făcut
noaptea.
28. Şi când s-au sculat dimineaţa locuitorii cetăţii, au văzut
jertfelnicul lui Baal dărâmat şi copacul cel de lângă el tăiat şi
taurul adus ardere de tot pe jertfelnicul cel nou.
29. Şi ziceau unii către alţii: "Cine oare a făcut acestea?" Iar
după ce au cercetat şi au întrebat, au zis: "Ghedeon, fiul lui
Ioaş, a făcut acestea!"
30. Atunci au zis locuitorii cetăţii către Ioaş: "Scoate pe fiul
tău, că trebuie să moară, pentru că a dărâmat jertfelnicul lui Baal
şi a tăiat copacul cel de lângă el".
31. Iar Ioaş a zis celor ce veniseră la dânsul: "Voi oare vreţi să
treceţi de partea lui Baal? Vreri voi oare să-l apăraţi? Cine va
trece de partea lui acela va fi dat morţii, chiar în dimineaţa
aceasta; dacă el este dumnezeu, să se apere singur pe sine pentru
că i s-a stricat jertfelnicul".
32. Din acea zi au început a numi pe Ghedeon, Ierubaal, pentru că
ziceau: "Să se judece singur Baal cu dânsul, pentru că i-a stricat
jertfelnicul".
33. În timpul acesta toţi Madianiţii, Amaleciţii şi locuitorii
Răsăritului s-au adunat împreună, au trecut râul şi şi-au aşezat
tabăra în valea Izreel.
34. Atunci a cuprins Duhul Domnului pe Ghedeon şi a trâmbiţat
acesta din trâmbiţă şi a fost chemată familia lui Abiezer să meargă
cu dânsul.
35. Apoi s-au trimis soli prin toată seminţia lui Manase şi aceasta
a răspuns că merge cu dânsul. Şi tot aşa s-au trimis soli la Aşer,
la Zabulon şi la Neftali şi au venit şi aceştia în întâmpinarea
lor.
36. Atunci a zis Ghedeon către Dumnezeu: "De vrei să izbăveşti pe
Israel prin mâna mea, cum zici, Apoi iată eu întind aici în arie
lâna ce am tuns; şi de va fi rouă numai pe lână, iar încolo peste
tot locul uscăciune, atunci voi şti că vei izbăvi pe Israel prin
mâna mea, cum ai zis".
38. Şi s-a făcut aşa; şi a doua zi s-a sculat Ghedeon
dis-de-dimineaţă şi s-a apucat să stoarcă lâna şi a stors rouă din
lână un vas plin de apă.
39. Apoi iarăşi a zis Ghedeon către Domnul: "Să nu Te mânii pe
mine, dacă am să mai zic o dată şi dacă am să mai fac numai o
încercare cu lâna: să fie uscată numai lâna, iar peste tot locul să
fie rouă".
40. Şi a făcut aşa Dumnezeu în noaptea aceea: a fost uscăciune
numai pe lână, iar peste tot locul a fost rouă.
CAPITOLUL 7
Ghedeon biruieşte pe Madianiţi.
l. Atunci s-a sculat Ierubaal, adică Ghedeon, şi tot poporul
care era cu dânsul dis-de-dimineaţă şi au tăbărât la En-Harod, iar
tabăra Madianiţilor era spre miazănoapte de dânsul pe colina More
cea din şes.
2. Iar Domnul a zis către Ghedeon: "E prea mult popor cu tine; nu
voi putea Eu să dau pe Madian în mâinile lor, ca să nu se
mândrească Israel înaintea Mea şi să nu zică: Mâna mea m-a
izbăvit!
3. De aceea grăieşte în auzul poporului şi zi: Cine este fricos şi
se teme, acela să se întoarcă şi să se ducă înapoi din Muntele
Galaad". Şi s-au întors din popor douăzeci şi două de mii şi au
rămas zece mii.
4. Apoi a zis Domnul către Ghedeon: "Tot e prea mult popor; du-l la
apă; acolo ţi-l voi alege. şi de care voi zice să meargă cu tine,
acela să meargă cu tine, iar de care îţi voi zice că nu trebuie să
meargă cu tine, acela să nu meargă".
5. Şi a dus el poporul la apă, iar Domnul a zis către Ghedeon:
"Cine va limpăi apa cu limba din pumni, cum limpăie câinele, pe
acela să-l pui deoparte; de asemenea să pui deoparte şi pe toţi
aceia care-şi vor pleca genunchii şi vor bea apă".
6. Şi a fost numărul celor ce au limpăit cu limba lor din pumni
trei sute de oameni; iar tot celălalt popor s-a plecat pe genunchii
săi să bea apă.
7. Atunci a zis Domnul către Ghedeon: "Cu cei trei sute care au
limpăit am să vă izbăvesc Eu şi am să dau pe Madianiţi în mâinile
voastre, iar tot poporul celălalt să se ducă fiecare la locul
său".
8. Şi au luat de la popor merindele şi trâmbiţele; apoi a dat
Ghedeon drumul tuturor Israeliţilor pe la corturi şi a oprit la
sine pe cei trei sute de oameni, iar tabăra Madianiţilor era din
jos de el, în vale.
9. În noaptea aceea i-a zis Domnul: "Scoală şi te coboară la
tabără, că Eu o voi da în mâinile tale.
10. Dacă însă te temi să te duci singur, atunci du-te la tabără tu
şi Pura, sluga ta,
11. Şi ai să auzi ce se grăieşte şi atunci au să se îmbărbăteze
mâinile tale şi ai să te duci în tabără". Şi s-a dus el şi Pura,
sluga sa, până la cele dintâi străji ale taberei.
12. Iar Madianiţii şi Amaleciţii şi toţi locuitorii Răsăritului se
aşezaseră în vale atât de mulţi, ca lăcustele; cămilele nu mai
aveau număr şi erau multe, ca nisipul de pe malurile
mării.
13. Ghedeon veni. Şi iată unul povestea altuia un vis şi zicea: "Am
visat parcă o pâine rotundă de orz, ce se rostogolea prin tabăra
madianită şi, ajungând la un cort, a izbit în el aşa de tare, încât
el a căzut, s-a răsturnat şi s-a desfăcut".
14. Celălalt i-a răspuns: "Aceasta nu este alta decât sabia lui
Ghedeon, fiul lui Ioaş israelitul; Dumnezeu a dat în mâna lui pe
Madianiţi şi toată tabăra".
15. Auzind povestirea visului şi tălmăcirea lui, Ghedeon s-a
închinat Domnului şi s-a întors în tabăra israelită, zicând:
"Sculaţi! Domnul a dat tabăra Madianiţilor în mâinile
noastre".
16. Apoi a împărţit pe cei trei sute de oameni în trei cete şi le-a
dat la toţi în mâini trâmbiţe şi oale goale şi în oale
făclii.
17. Şi le-a zis: "Să vă uitaţi la mine şi să faceţi ce voi face eu;
iată eu mă duc la tabără şi ce voi face eu, să faceţi şi
voi.
18. Când eu şi cei cu mine vom trâmbiţa, să trâmbiţaţi şi voi din
trâmbiţele voastre împrejurul întregii tabere şi să strigaţi: Sabia
Domnului şi a lui Ghedeon!"
19. Şi s-a apropiat de tabără Ghedeon şi cu el o sută de oameni, pe
la începutul străjii de mijloc a nopţii, şi au deşteptat străjile
şi au trâmbiţat din trâmbiţe şi au sfărâmat oalele pe care le aveau
în mâini.
20. Şi au trâmbiţat tustreile cete din trâmbiţe şi au spart oalele
şi ţineau în mâna stângă făclia, iar în mâna dreaptă trâmbiţele şi
trâmbiţau din trâmbiţe şi strigau: "Sabia Domnului şi a lui
Ghedeon!"
21. Şi stăteau fiecare la locul său împrejurul taberei şi au
început cei din tabără a alerga în toată tabăra şi a striga şi au
luat-o la fugă.
22. Pe când cei trei sute de oameni sunau din trâmbiţe, în toată
tabăra a întors Domnul sabia unora asupra altora, şi a fugit tabăra
către Ţerera până la Betşita şi până la hotarele lui Abelmehola,
aproape de Tabat.
23. Atunci au fost chemaţi Israeliţii din seminţiile lui Neftali şi
Aşer şi din toată seminţia lui Manase şi au alergat după
Madianiţi.
24. Iar Ghedeon a trimis soli în tot muntele lui Efraim să spună:
"Ieşiţi înaintea Madianiţilor şi prindeţi vadul înaintea lor până
la Betbara şi Iordan". Şi s-au adunat toţi Efraimiţii şi au prins
vadul până la Betbara şi Iordan.
25. Şi au prins pe cele două căpetenii ale Madianiţilor: pe Oreb şi
Zeeb; au ucis pe Oreb la Ţur-Oreb, iar pe Zeeb la Iecheb-Zeeb; şi
au urmărit pe Madianiţi; iar capetele lui Oreb şi Zeeb le-au adus
la Ghedeon, dincolo de Iordan.
CAPITOLUL 8
Urmărirea Madianiţilor şi învingerea lor.
1. Zis-au Efraimiţii către el: "De ce ai făcut aşaşi nu ne-ai
chemat când ai mers să te lupţi cu Madianiţii?" Şi s-au certat
straşnic cu el.
2. Iar Ghedeon le-a răspuns: "Făcut-am eu oare ceva la fel cu ceea
ce aţi făcut voi? Nu e mai fericit oare Efraim că a cules toată
via, decât Abiezer care s-a ales cu câţiva ciorchini?
3. În mâinile voastre a dat Dumnezeu pe căpeteniile Madianiţilor
Oreb şi Zeeb şi ce-am putut să fac eu asemenea cu ce aţi făcut
voi?" Atunci s-a liniştit duhul lor cel întărâtat împotriva lui,
când le-a spus asemenea cuvinte.
4. Apoi a venit Ghedeon la Iordan şi a trecut şi el şi cei trei
sute de oameni care erau cu dânsul şi care obosiseră şi
flămânziseră, urmărind pe duşman.
5. El a zis către locuitorii din Sucot: "Daţi pâine oamenilor care
merg cu mine, căci sunt obosiţi şi urmărim pe Zebah şi pe Ţalmuna,
regii Madianiţilor".
6. Iar căpeteniile din Sucot au răspuns: "Dar este oare mâna lui
Zebah şi Ţalmuna în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oştirii
tale?"
7. Atunci Ghedeon a zis: "Când va da Domnul pe Zebah şi pe Ţalmuna
în mâna mea, am să scarpin trupul vostru cu spinii pustiului şi cu
mărăcini".
8. După aceea s-a dus el la Penuel şi a spus la fel locuitorilor
lui; dar locuitorii din Penuel i-au răspuns la fel cum răspunseseră
şi cei din Sucot.
9. Şi a zis el şi locuitorilor din Penuel: "Dacă mă voi întoarce
biruitor, am să dărâm turnul acesta".
10. Zebah şi Ţalmuna erau în Carcor şi cu ei erau oştirile lor până
la cincisprezece mii de oameni, toţi cei ce mai rămăseseră din
toată oştirea locuitorilor Răsăritului; căzuseră însă o sută
douăzeci de mii de oameni purtători de sabie.
11. Şi s-a dus Ghedeon la cei ce trăiau în corturi la Răsărit de
Nobah şi de Iogbeha, şi au lovit tabăra tocmai când erau mai fără
grijă.
12. Atunci Zebah şi Ţalmuna au fugit, iar el a alergat după dânşii
şi a prins pe amândoi regii Madianiţilor, pe Zebah şi pe Ţalmuna,
şi a pus toată tabăra în învălmăşeală.
13. Apoi s-a întors Ghedeon, fiul lui Ioaş, de la război de pe
colina Heres.
14. Şi a prins un tânăr locuitor din Sucot şi l-a întrebat şi
acesta i-a înşirat în scris pe căpeteniile şi bătrânii Sucotului,
care erau în număr de şaptezeci şi şapte de oameni.
15. Apoi a venit la locuitorii Sucotului şi a zis: "Iată Zebah şi
Ţalmuna, din pricina cărora aţi râs de mine şi mi-aţi zis: Au doară
mâna lui Zebah şi Ţalmuna e în stăpânirea ta, ca să dăm pâine
oamenilor tăi celor obosiţi?"
16. După aceea a luat spini din pustiu şi mărăcini şi a pedepsit cu
ei pe bătrânii cetăţii şi pe locuitorii din Sucot.
17. Şi turnul din Penuel l-a dărâmat, iar pe locuitorii cetăţii i-a
ucis.
18. Şi a zis către Zebah şi Ţalmuna: "Ce fel erau aceia pe care
i-aţi ucis voi în Tabor?" Zis-au ei: "Aşa, cum eşti şi tu; fiecare
avea înfăţişarea unui fiu de rege".
19. Iar Ghedeon a zis: "Aceia erau fraţii mei, fiii mamei mele! Viu
este Domnul, de i-aţi fi lăsat cu viaţă, eu nu v-aş
ucide!"
20. Apoi a zis către Ieter, întâiul său născut: "Scoală şi-i
ucide". Dar tânărul nu şi-a scos sabia, căci s-a temut, pentru că
era încă tânăr.
21. Zis-au Zebah şi Ţalmuna: "Scoală tu şi ne ucide, pentru că după
cum este omul aşa este şi puterea lui!" Şi s-a sculat Ghedeon şi a
ucis pe Zebah şi Ţalmuna şi a luat frâiele de la gâtul cămilelor
lor.
22. După aceea au zis Israeliţii către Ghedeon: "Domneşte peste noi
tu şi fiul tău şi fiul fiului tău, pentru că ne-ai izbăvit din
mâinile Madianiţilor!"
23. Iar Ghedeon le-a zis: "Nici eu nu voi domni peste voi, nici
fiul meu nu va domni peste voi, ci Domnul să domnească peste
voi!
24. Dar am să vă rog şi eu un lucru, a adăugat Ghedeon, să-mi dea
fiecare din voi câte un cercel din prăzile voastre; căci vrăjmaşii
aveau mulţi cercei de aur, pentru că erau Ismaeliţi".
25. Ei au zis: "Îţi vom da". Şi au întins o manta şi au aruncat
acolo fiecare câte un cercel din prada sa.
26. Şi greutatea cerceilor de aur pe care i-a cerut el a fost o mie
şapte sute de sicli de aur, afară de verigi, de nasturi şi de
hainele de purpură de pe cei doi regi ai Madianiţilor şi afară de
lanţurile lor de aur care erau la gâtul cămilelor lor.
27. Din acestea a făcut Ghedeon un efod şi l-a pus în cetatea sa,
în Ofra; şi a fost aceasta pricină de păcat pentru tot Israelul şi
cursă pentru Ghedeon şi pentru toată casa lui.
28. Astfel s-au supus Madianiţii înaintea fiilor lui Israel şi nu
s-au mai apucat să-şi ridice capul şi s-a odihnit tara patruzeci de
ani, în zilele lui Ghedeon.
29. Apoi s-a dus Ierubaal, fiul lui Ioaş, şi a trăit în casa
sa.
30. Şi a avut Ghedeon şaptezeci de fii care au răsărit din coapsele
lui, căci el a avut femei multe.
31. De asemenea i-a născut un fiu şi concubina sa care trăia în
Sichem şi el i-a pus numele Abimelec.
32. Apoi a murit Ghedeon, fiul lui Ioaş, la bătrâneţi adânci, şi a
fost înmormântat în mormântul tatălui său Ioaş, în Ofra lui
Abiezer.
33. După ce a murit Ghedeon, fiii lui Israel au început iarăşi a
păcătui pe urma baalilor şi şi-au aşezat ca dumnezeu pe
Baal-Berit;
34. Nu şi-au mai adus aminte fiii lui Israel de Domnul Dumnezeul
lor, Care îi izbăvise din mâinile tuturor vrăjmaşilor care îi
înconjurau.
35. Casei lui Ierubaal, adică a lui Ghedeon, nu i-au dat nici o
cinste pentru toate binefacerile pe care acesta le făcuse
întregului Israel.
CAPITOLUL 9
Abimelec.
l. În vremea aceea Abimelec, fiul lui Ierubaal, s-a dus la
Sichem, la fraţii mamei sale, şi a grăit cu el Şi cu tot neamul
tatălui mamei sale şi a zis:
2. "Şoptiţi la toţi locuitorii din Sichem: Cum e mai bine pentru
voi: să domnească peste voi toţi cei şaptezeci de fii ai lui
Ierubaal sau să domnească numai unul? Şi amintiţi-vă că eu sunt
osul vostru şi carnea voastră!"
3. Şi au şoptit fraţii mamei sale din partea lui toate cuvintele
acestea locuitorilor din Sichem. Şi s-a înduplecat inima acestora
pentru Abimelec, căci îşi ziceau aşa: "E fratele nostru!"
4. Şi i-au dat şaptezeci de sicli de argint din casa lui
Baal-Berit, iar Abimelec şi-a tocmit cu ei oameni răi şi fără
căpătâi care s-au şi dus cu el.
5. Apoi a venit la casa tatălui său în Ofra şi a ucis pe fraţii
săi, pe cei şaptezeci de fii ai lui Ierubaal, pe o piatră, rămânând
numai Iotam, fiul cel mai mic al lui Ierubaal, pentru că s-a
ascuns.
6. După aceea s-au adunat toţi locuitorii Sichemului şi toată casa
lui Milo şi s-au dus de au pus rege pe Abimelec la stejarul cel de
lângă Sichem.
7. Iar dacă s-a spus acestea lui Iotam, acesta s-a dus şi a stat pe
vârful muntelui Garizim şi, ridicându-şi glasul, a strigat şi a
zis: "Ascultaţi-mă, locuitori ai Sichemului, şi Dumnezeu să vă
asculte!
8. S-au dus odată copacii să-şi ungă împărat peste ei. Şi au zis
către măslin: Domneşte peste noi!
9. Iar măslinul a zis: Lăsa-voi eu oare grăsimea mea, cu care se
cinsteşte Dumnezeu şi oamenii se mândresc şi mă voi duce să umblu
prin copaci?
10. Atunci copacii au zis către smochin: Vino tu şi domneşte peste
noi!
11. Dar şi smochinul a răspuns Să-mi las eu oare dulceaţa mea
şi fructul meu cel bun şi să mă duc să cârmuiesc copacii?
12. Apoi au zis copacii către viţa de vie: Vino tu de domneşte
paste noi!
13. Şi viţa de vie a zis către ei: Cum să-mi las eu mustul meu care
veseleşte pe Dumnezeu şi pe oameni şi să mă duc să cârmuiesc
copacii?
14. În cele din urmă au zis toţi copacii către un spin: Vino tu şi
domneşte peste noi!
15. Iar spinul a zis către copaci: Dacă voi mă puneţi cu adevărat
împărat peste voi, atunci veniţi şi vă odihniţi sub umbra mea; iar
de nu, atunci va ieşi foc din spini şi va arde cedrii
Libanului.
16. Aşadar luaţi seama: După dreptate şi după adevăr v-aţi purtat
voi, când aţi pus rege pe Abimelec? Şi bine aţi făcut ce aii făcut
cu Ierubaal şi cu casa lui? Şi v-aţi purtat oare potrivit Cu
binefacerile lui?
17. Tatăl meu a luptat pentru voi, fără să-şi cruţe viaţa, şi v-a
izbăvit din mâna Madianiţilor;
18. Iar voi v-aţi sculat acum împotriva casei tatălui meu şi aţi
ucis pe cei şaptezeci de feciori ai tatălui meu pe o piatră şi aţi
pus rege peste locuitorii Sichemului pe Abimelec, fiul unei roabe a
lui, pentru că e fratele vostru.
19. Dacă voi v-aţi purtat după adevăr şi după dreptate cu Ierubaal
şi cu casa lui, atunci să fie asupra voastră binecuvântare şi să vă
bucuraţi de Abimelec şi să se bucure şi el de voi!
20. Dacă insă nu, atunci să iasă foc din Abimelec şi să ardă pe
locuitorii Sichemului şi toată casa lui Milo; să iasă foc din
locuitorii Sichemului şi din casa lui Milo şi să ardă pe
Abimalec".
21. Apoi a fugit Iotam şi s-a făcut nevăzut şi s-a dus la Beer şi a
trăit acolo, ascunzându-se de fratele său Abimelec.
22. Iar Abimelec a domnit paste Israel trei ani.
23. După aceea a trimis Dumnezeu un duh rău între Abimelec şi între
locuitorii Sichemului, nemaivoind locuitorii din Sichem să se
supună lui Abimelec;
24. Ca astfel să vină răzbunarea pentru cei şaptezeci de fii ai iui
Ierubaal şi sângele lor să se întoarcă asupra lui Abimelec, fratele
lor, care-i ucisese, şi asupra locuitorilor Sichemului care au
îmbărbătat mâna lui ca să-şi ucidă fraţii.
25. Şi au trimis locuitorii Sichemului împotriva lui oameni la
pândă pe vârfurile munţilor, ca să prade pe oricine va trece pe
lângă ei pe cale. Şi s-a spus aceasta lui Abimelec.
26. Atunci a venit şi Gaal, fiul lui Ebed, cu fraţii săi, la Sichem
şi au umblat ei prin Sichem; iar locuitorii Sichemului s-au
încrezut în el.
27. Apoi au ieşit ei în ţarină şi au cules viile, au stors
strugurii, au făcut praznic şi s-au dus la casa dumnezeului lor,
unde au mâncat şi au băut şi au blestemat pe Abimelec.
28. Gaal însă, fiul lui Ebed, zicea: "Cine este Abimelec şi ce este
Sichemul, ca să-i slujim? Nu este el, oare, fiul lui Ierubaal, şi
căpetenia cea mai de seamă a Sichemului nu este oare Zebul? Să
slujiţi mai bine urmaşilor lui Hemor, tatăl lui Sichem, iar aceluia
pentru ce să-i slujim?
29. De mi-ar da cineva poporul acesta pe mâna mea, eu aş alunga pe
Abimelec". Atunci s-a zis lui Abimelec: "Înmulţeşte-ţi oştirea şi
ieşi!
30. Iar Zebul, căpetenia cetăţii, a aflat ce zisese Gaal, fiul lui
Ebed, şi s-a aprins de mânie.
31. Apoi a trimis el cu vicleşug soli la Abimelec, ca să-i spună:
"Iată Gaal, fiul lui Ebed, şi fraţii lui au venit în Sichem şi
aţâţă cetatea împotriva ta.
32. Scoală dar la noapte, tu şi poporul care e eu tine, şi stai de
pândă în câmp;
33. Iar dimineaţa, la răsăritul soarelui, scoală repede şi
înaintează spre cetate; şi când ei şi poporul ce este cu ei var
ieşi la tine, atunci să faci cu ei ce se va pricepe mâna
ta".
34. S-a sculat deci Abimelec noaptea şi tot poporul ce era cu
dânsul şi au stat da pândă la Sichem patru cete.
35. Iar dimineaţa, Gaal, fiul lui Ebed, a ieşit şi a stat în poarta
cetăţii. Atunci s-a sculat Abimelec şi poporul ce era cu el în
ascunzătoare.
36. Gaal însă, văzând poporul, a zis câtre Zebul: "Iată poporul se
coboară de pe vârful munţilor". Iar Zebul i-a răspuns: "Umbrele
munţilor ţi se par oameni".
37. Şi a grăit iarăşi Gaal şi a zis: "Iată poporul se coboară de pe
înălţime şi o ceată vine de la stejarul Meanim".
38. A zis atunci Zebul: "Unde sunt buzele tale care ziceau: "Cine
este Abimelec, ca să-i slujim lui? Acesta este poporul pe care tu
l-ai nesocotit. Ieşi acum şi te luptă cu dânsul!"
39. Şi s-a dus Gaal în fruntea locuitorilor Sichemului şi s-a
luptat cu Abimelec.
40. Şi s-a năpustit Abimelec asupra lui şi el a fugit de dânsul şi
au căzut mulţi ucişi până la porţile cetăţii.
41. Abimelec însă a rămas în Aruma; iar pe Gaal şi pe fraţii lui
i-a alungat Zebul, ca să nu mai locuiască Sichem.
42. A doua zi a ieşit poporul la câmp şi au spus despre acestea lui
Abimelec.
43. Iar acesta şi-a luat poporul său şi l-a împărţit în trei cete
şi l-a pus la pândă în câmp. Şi văzând că a ieşit popor din cetate,
s-a ridicat asupra acelora şi i-a ucis.
44. Pe când Abimelec şi cetele ce erau cu dânsul s-au apropiat şi
s-au oprit la porţile cetăţii, celelalte două cete, tăbărând asupra
tuturor celor ce erau În câmp, i-au ucis.
45. Şi s-a luptat Abimelec cu cetatea toată ziua aceea, a luat
cetatea, a ucis poporul care era în ea şi a dărâmat cetatea şi a
presărat locul ei cu sare.
46. Auzind de acestea, toţi acei ce erau în turnul Sichemului s-au
dus în turnul capiştei lui Baal-Berit.
47. Dar i s-a spus lui Abimelec că s-au adunat acolo toţi cei ce
fuseseră în turnul Sichemului.
48. Atunci Abimelec s-a dus în muntele Ţalmon, el şi tot poporul ce
era eu dânsul; a luat Abimelec cu sine topoare şi a tăiat lemne din
pădure şi le-a pus pe umăr şi a zis către popor: "Aţi văzut ce am
făcut eu? Faceţi repede şi voi ceea ce am făcut eu!"
49. Şi a tăiat fiecare din popor lemne şi s-au dus toţi cu Abimelec
şi le-au pus sub turn şi au aprins cu ele turnul; şi au murit toţi
cei ce erau în turnul Sichemului, aproape o mie de bărbaţi şi de
femei.
50. După aceea s-a dus Abimelec la Teveţ şi a împresurat Teveţul şi
l-a luat.
51. Şi era în mijlocul cetăţii un turn întărit şi au fugit acolo
toţi bărbaţii şi femeile şi toţi oamenii din cetate; şi l-au
încuiat şi s-au suit pe acoperişul turnului.
52. Abimelec însă a venit la turn şi l-a împresurat şi s-a apropiat
de uşa turnului ca să-i dea foc.
53. Atunci o femeie a aruncat o bucată de piatră de râşniţă în
capul lui Abimelec şi i-a spart capul.
54. Abimelec a chemat îndată un tânăr, care era purtătorul de arme
al său, şi i-a zis: "Scoate-ţi sabia şi mă ucide, ca să nu zică
despre mine: A fost ucis de o femeie". Şi l-a străpuns tânărul
acela şi a murit.
55. Când au văzut Israeliţii că a murit Abimelec, s-a dus fiecare
la locul său.
56. Aşa a plătit Dumnezeu lui Abimelec, pentru nelegiuirea pe care
el o făptuise faţă de tatăl său, ucigând pe cei şaptezeci de fraţi
ai săi.
57. Şi toate nelegiuirile locuitorilor Sichemului le-a întors
Dumnezeu asupra capului lor. Şi aşa i-a ajuns blestemul lui Iotam,
fiul lui Ierubaal.
CAPITOLUL 10
Israel învins de Filisteni.
1. După Abimelec s-a ridicat ca să izbăvească pe Israel Tola,
fiul lui Pua, fiul lui Dodo, din seminţia lui Isahar. Acesta trăia
în Şamir, pe muntele lui Efraim.
2. Şi a fost el judecătorul lui Israel douăzeci şi trei de ani şi;
murind, a fost îngropat în Şamir.
3. După dânsul s-a sculat Iair din Galaad şi a fost judecător lui
Israel douăzeci şi doi de ani.
4. Acesta a avut treizeci şi doi de fii, care călăreau pe treizeci
şi doi de asini şi aveau treizeci şi două de cetăţi.
5. Murind Iair, a fost îngropat în Camon.
6. Dar fiii lui Israel au făcut iarăşi rele înaintea ochilor
Domnului şi au slujit baalilor şi astartelor şi dumnezeilor
Amoreilor, dumnezeilor Sidonului, dumnezeilor Amoniţilor,
dumnezeilor Moabiţilor şi dumnezeilor Filistenilor, iar pe Domnul
L-au părăsit şi nu L-au slujit.
7. Atunci s-a aprins mânia Domnului asupra lui Israel, şi l-a dat
în mâinile Filistenilor şi în mâinile Amoniţilor.
8. Aceştia au strâmtorat ţi au chinuit pe fiii lui Israel din anul
acela optsprezece ani în şir, adică pe toţi fiii lui Israel de
dincolo de Iordan, din ţara Amoreilor, care este în
Galaad.
9. Iar Amoniţii au trecut Iordanul, ca să se războiască cu Iuda, cu
Veniamin şi cu casa lui Efraim. Aşa că fiii lui Israel erau foarte
strâmtoraţi.
10. Atunci au strigat fiii lui Israel către Domnul şi au zis:
"Greşit-am înaintea Ta, pentru că am părăsit pe Dumnezeul nostru şi
am slujit baalilor".
11. Domnul însă a zis către fiii lui Israel: "Nu v-au împilat oare
Egiptenii, Amoreii, Amoniţii şi Filistenii,
12. Sidonienii, Amaleciţii şi Moabiţii, şi când aţi strigat către
Mine, nu v-am izbăvit Eu oare din mâinile lor?
13. Dar voi M-aţi părăsit iarăşi şi v-aţi apucat să slujiţi la alţi
dumnezei. De aceea nu vă voi mai izbăvi.
14. Mergeţi şi strigaţi către dumnezeii pe care vi i-aţi ales; să
vă izbăvească aceia la vreme de necaz!"
15. Iar fiii lui Israel au zis către Domnul: "Greşit-am! Fă cu noi
cum vei crede că e mai bine, numai izbăveşte-ne şi acum".
16. Şi au lepădat de la ei pe dumnezeii cei străini şi au început
să slujească numai Domnului. Şi S-a îndurat Domnul de suferinţele
lui Israel.
17. Amoniţii însă s-au adunat şi şi-au aşezat tabăra în Galaad.
S-au adunat de asemenea şi fiii lui Israel şi au tăbărât la
Miţpa.
18. Atunci poporul şi căpeteniile Galaadului au zis unii către
alţii: "Cine va începe lupta contra Amoniţilor acela va fi
căpetenie peste toţi locuitorii Galaadului".
CAPITOLUL 11
Ieftae şi făgăduinţa lui.
1. Ieftae Galaaditul era un luptător viteaz. Acesta era fiul
unei desfrânate care născuse lui Galaad pe Ieftae.
2. Dar şi soţia lui Galaad i-a născut acestuia fii. Iar dacă s-au
făcut mari, fiii soţiei au izgonit pe Ieftae, zicându-i: "Tu nu
eşti moştenitor în casa tatălui nostru, pentru că eşti feciorul
alte femei".
3. Atunci Ieftae a fugit de fraţii săi şi a trăit în ţinutul Tob.
Acolo s-au adunat împrejurul lui Ieftae oameni fără căpătâi şi
umblau cu dânsul.
4. După câtva timp Amoniţii s-au ridicat cu război împotriva lui
Israel.
5. Iar în timpul războiului Amoniţilor cu Israeliţii, au venit
bătrânii Galaadului să ia pe Ieftae din ţinutul Tob,
6. Şi au zis către Ieftae: "Vino să ne fii căpetenie şi te luptă cu
Amoniţii".
7. Ieftae însă a zis către bătrânii Galaadului: "Oare nu m-aţi urât
voi şi m-aţi alungat din casa tatălui meu? La ce aţi venit la mine
acum, când sunteţi la necaz?"
8. Zis-au bătrânii Galaadului către Ieftae: "De aceea am venit acum
la tine, ca să mergi cu noi, să te lupţi cu Amoniţii şi să ne fii
căpetenie nouă, tuturor locuitorilor Galaadului".
9. Iar Ieftae a zis către bătrânii Galaadului: "Dacă mă luaţi
înapoi, ca să mă lupt cu Amoniţii, şi dacă Domnul îmi va da mie
izbândă, voi mai rămâne eu, oare, căpetenie la voi?"
10. Atunci au răspuns bătrânii Galaadului către Ieftae: "Domnul să
fie martor între noi că vom face cum vei zice tu!"
11. Şi s-a dus Ieftae cu bătrânii Galaadului şi poporul l-a pus
căpetenie şi povăţuitor al său. Şi a rostit Ieftae toate cuvintele
sale înaintea feţei Domnului în Miţpa.
12. Apoi a trimis Ieftae soli la regele Amoniţilor să-i spună: "Ce
ai cu mine de ai venit la mine să te războieşti pe pământul
meu?"
13. Iar regele Amoniţilor a răspuns solilor lui Ieftae: "Israel,
când venea din Egipt, a luat pământul meu de la Arnon până la Iaboc
şi Iordan. Întoarce-mi-l dară cu pace şi mă voi retrage".
14. Şi dacă s-au întors solii la Ieftae, Ieftae a trimis a doua
oară soli la regele Amoniţilor,
15. Ca să-i spună: "Aşa zice Ieftae: Israel n-a luat pământul
Moabiţilor, nici pământul Amoniţilor;
16. Căci, când a venit din Egipt, Israel s-a dus în pustiu către
Marea Roşie şi apoi a venit la Cadeş.
17. De acolo a trimis Israel Ia regele Edomului soli să-i spună:
"Lasă-mă să trec prin tara ta". Dar regele Edomului n-a voit să
audă. Şi a trimis el şi la regele Moabului, dar nici acela n-a
îngăduit. De aceea Israel a rămas la Cadeş.
18. Apoi a plecat în pustiu şi a ocolit pământul Edomului şi
pământul Moabului, ajungând la răsăritul lui. Atunci au tăbărât
dincolo de Arnon, dar n-au intrat în hotarele Moabului, căci
Arnonul este hotarul Moabului.
19. De acolo a trimis Israel soli la Sihon, regele Amoreilor,
regele Heşbonului şi a zis Israel către el: "Dă-ne voie să trecem
prin ţara ta la locul nostru!"
20. Dar Sihon nu s-a învoit să dea drumul lui Israel prin hotarele
sale şi a adunat Sihon tot poporul său şi a tăbărât în Iahţa şi s-a
bătut cu Israel.
21. Şi a dat Domnul Dumnezeul lui Israel pe Sihon şi tot poporul
lui în mâinile lui Israel şi acesta i-a ucis. Apoi a luat Israel de
moştenire toată ţara Amoreilor, care locuiau în ţara
aceea.
22. Şi atunci au primit ei de moştenire toate hotarele Amoreilor de
la Arnon până la Iaboc şi de la pustie până la Iordan.
23. Şi aşa Domnul Dumnezeul lui Israel a izgonit pe Amorei de la
fata poporului Său Israel şi tu voieşti acum să-i iei moştenirea
lui?
24. Nu stăpâneşti tu oare ceea ce ti-a dat ţie Chemoş, dumnezeul
tău? Şi noi stăpânim de asemenea ceea ce ne-a dat de moştenire
Domnul Dumnezeul nostru.
25. Oare tu eşti mai bun decât Balac, fiul lui Sefor, regele
Moabiţilor? S-a certat cu el Israel, sau s-a luptat cu
el?
26. Israel trăieşte acum de mai bine de trei sute de ani în Heşbon
şi în cetăţile care ţin de el şi în Aroer şi în toate împrejurimile
lui şi în toate cetăţile din apropierea Arnonului; de ce nu le-aţi
luat voi în vremea aceea?
27. Eu însă nu sunt vinovat faţă de tine; dar tu-mi faci un rău,
venind asupra mea cu război. Domnul să fie judecător între fiii lui
Israel şi Amoniţi!"
28. Dar regele Amoniţilor n-a ţinut seamă de cuvintele lui Ieftae,
cu care îi trimisese acesta pe soli la el.
29. Atunci a fost peste Ieftae Duhul Domnului şi a străbătut Ieftae
pământul Galaadului şi al lui Manase, apoi a ajuns până la Miţpa
Galaadului şi de la Miţpa Galaadului a plecat asupra
Amoniţilor.
30. În acel timp a făcut Ieftae făgăduinţă Domnului şi a zis: "De
vei da pe Amoniţi în mâinile mele,
31. Când mă voi întoarce biruitor de la Amoniţi, oricine va ieşi
din porţile casei mele în întâmpinarea mea va fi afierosit Domnului
şi-l voi aduce ardere de tot".
32. Apoi a venit Ieftae la Amoniţi să se bată cu ei şi i-a dat
Domnul în mâinile lui.
33. Şi i-a bătut cumplit de la Aroer până spre Minit în douăzeci de
cetăţi şi până la Abel-Cheramim şi au fost umiliţi Amoniţii în faţa
fiilor lui Israel.
34. După aceea a venit Ieftae în la casa sa şi iată fiica sa i-a
ieşit în întâmpinare cu timpane şi jocuri; aceasta era singurul lui
copil, căci el nu mai avea nici băieţi, nici fete.
35. Şi când a văzut-o el, şi-a sfâşiat haina şi a zis: "Ah, fiica
mea! Tu m-ai răpus şi eşti dintre cei ce-mi tulbură biruinţa. Eu
mi-am deschis gura pentru tine înaintea Domnului şi nu mă voi putea
lepăda!"
36. Iar ea a zis către el: "Tatăl meu, dacă tu ţi-ai deschis gura
pentru mine înaintea Domnului, fă cu mine ceea ce a rostit gura ta,
de vreme ce Domnul a săvârşit prin tine răzbunarea împotriva
Amoniţilor, vrăjmaşii tăi!"
37. Apoi a zis iarăşi către tatăl său: "Iartă numai ce să-mi faci:
Lasă-mă două luni, să mă duc să mă sui pe munte şi să-mi plâng
fecioria cu prietenele mele!"
38. Atunci el a zis: "Du-te!" Şi a lăsat-o două luni. Şi s-a dus cu
prietenele sale şi şi-a plâns fecioria în munţi.
39. Apoi după trecerea celor două luni ea s-a întors la tatăl său
şi acesta a făcut cu ea cum făgăduise; şi ea n-a cunoscut
bărbat.
40. Şi s-a făcut obicei în Israel, ca în fiecare an fiicele lui
Israel să meargă să plângă pe fata lui Ieftae Galaaditeanul patru
zile pe an.
CAPITOLUL 12
Înfrângerea Efraimiţilor.
l. După aceea s-au adunat Efraimiţii şi au purces spre Ţafon şi
au zis către Ieftae: "Pentru ce te-ai dus să te baţi cu Amoniţii,
iar pe noi nu ne-ai chemat cu tine? Vom arde dar casa ta cu foc,
împreună cu tine".
2. Iar Ieftae a zis: "Eu şi poporul meu am avut cu Amoniţii ceartă
mare şi eu v-am chemat, dar voi nu m-aţi scăpat din mâinile
lor.
3. Văzând însă că nu este nici un izbăvitor, mi-am pus viaţa în
primejdie şi m-am dus împotriva Amoniţilor şi Domnul i-a dat în
mâinile mele. De ce dar aţi venit să vă bateţi cu mine?"
4. Atunci a adunat Ieftae toţi oamenii din Galaad şi s-a bătut cu
Efraimiţii şi au bătut locuitorii Galaadului pe Efraimiţi, zicând:
"Voi sunteţi nişte fugari din Efraim, Galaadul însă e între Efraim
şi Manase".
5. Şi au luat Galaaditenii vadul Iordanului de la Efraimiţi şi când
vreunul din Efraimiţi zicea: "Îngăduie-mi să trec", atunci oamenii
din Galaad îi răspundeau: "Nu cumva eşti Efraimit?" Acela
răspundea: "Nu!"
6. Ei însă îi ziceau: "Zi: Şibbolet"; el însă zicea: "Sibbolet", că
nu putea zice altfel. Atunci ei îl luau şi-l junghiau acolo la
vadul Iordanului. Şi au căzut în vremea aceea din Efraimiţi
patruzeci şi două de mii.
7. Şi a fost Ieftae judecător în Israel şase ani; apoi a murit
Ieftae Galaaditeanul şi a fost îngropat în unul din oraşele
Galaadului.
8. După el a fost judecător în Israel Ibţan din Betleem.
9. Acesta a avut treizeci de feciori şi treizeci de fete a dat el
din casa sa în căsătorie, iar treizeci de fete a luat de afară
pentru fiii săi şi a fost judecător în Israel şapte ani.
10. Apoi a murit Ibţan şi a fost îngropat în Betleem.
11. După dânsul a fost judecător în Israel Elon Zabuloneanul şi a
judecat pe Israel zece ani.
12. Apoi a murit Elon Zabuloneanul şi a fost înmormântat la Aialon,
în pământul lui Zabulon.
13. După el a fost judecător în Israel Abdon, fiul lui Hilel
Piratoneanul.
14. Acesta a avut patruzeci de fii şi treizeci de nepoţi care
călăreau pe şaptezeci de mânji de asin şi a judecat pe Israel opt
ani.
15. Apoi a murit Abdon, fiul lui Hilel Piratoneanul şi a fost
îngropat în Piraton, în pământul lui Efraim, pe muntele lui
Amalec.
CAPITOLUL 13
Naşterea lui Samson.
1. Şi fiii lui Israel au făcut iarăşi rele înaintea ochilor
Domnului şi i-a dat Domnul în mâinile Filistenilor pentru patruzeci
de ani.
2. Era însă în vremea aceea un om de la ţara, din seminţia lui Dan,
cu numele Manoe şi femeia lui era stearpă şi nu năştea.
3. Udată însă s-a arătat îngerul Domnului femeii şi i-a zis: "Iată
tu eşti stearpă şi nu naşti; dar vei zămisli şi vei naşte
fiu.
4. Păzeşte-te dar, să nu bei vin, nici sicheră şi nimic necurat să
nu mănânci;
5. Că iată ai să zămisleşti şi al să naşti un fiu; şi nu se va
atinge briciul de capul lui, pentru că pruncul acesta va fi chiar
din pântecele mamei sale nazireu al lui Dumnezeu şi va începe să
izbăvească pe Israel din mâna Filistenilor".
6. Şi a venit femeia şi a spus bărbatului său, zicând: "A venit la
mine un om al lui Dumnezeu, a cărui înfăţişare era ca înfăţişarea
unui înger al lui Dumnezeu, foarte luminos; nici eu nu l-am
întrebat de unde este şi nici el nu mi-a spus numele său;
7. Dar mi-a zis: Iată ai să zămisleşti şi ai să naşti un fiu;
aşadar să nu bei vin şi sicheră şi să nu mănânci nimic necurat,
căci copilul chiar din pântecele mamei şi până la moarte va fi
nazireu al lui Dumnezeu".
8. Atunci Manoe s-a rugat Domnului şi a zis: "Doamne, fă să vină
iarăşi pe la noi omul lui Dumnezeu pe care l-ai trimis Tu, şi să ne
înveţe ce să facem cu copilul care se va naşte!"
9. Şi a ascultat Dumnezeu glasul lui Manoe şi a venit îngerul
iarăşi la femeie, când era la câmp, însă Manoe, bărbatul ei, nu era
cu dânsa.
10. Dar femeia a alergat îndată şi a vestit pe bărbatul său,
zicându-i: "Iată mi s-a arătat omul cel ce a venit atunci la
mine".
11. Şi s-a sculat Manoe şi s-a dus cu femeia sa şi a venit la omul
acela şi a zis către el: "Tu, oare, eşti omul acela care ai vorbit
cu femeia?" Iar îngerul i-a răspuns: "Eu!"
12. Şi a zis Manoe: "Aşadar, dacă se va împlini cuvântul tău, cum
să ne purtăm cu copilul acesta şi ce să facem cu el?"
13. Iar îngerul a zis: "Să se păzească el de toate cele ce am spus
eu femeii;
14. Să nu mănânce nimic din câte rodeşte viţa de vie; să nu bea
vin, nici sicheră şi să nu mănânce nimic necurat şi să păzească
toate câte i-am poruncit ei".
15. Atunci Manoe a zis: "Îngăduie-ne să te oprim până vom găti un
ied".
16. Iar îngerul a zis către Manoe: "Deşi mă vei opri, eu nu voi
mânca pâinea ta; dar de voieşti să faci ardere de tot Domnului,
atunci adu-o". Şi nu ştia Manoe că acesta e îngerul
Domnului.
17. Şi a zis Manoe către îngerul Domnului: "Cum îţi este numele? Ca
să te mărim, când se va împlini cuvântul tău".
18. Zis-a îngerul către el: "La ce mă întrebi tu de numele meu? Că
el este minunata".
19. Atunci a luat Manoe un ied şi prinos de pâine şi le-a adus
Domnului pe o stâncă. Şi a făcut acela minunea pe care au văzut-o
Manoe şi femeia sa.
20. Când a început a se înălţa flacăra de la jertfelnic spre cer,
îngerul Domnului s-a ridicat cu flacăra de pe jertfelnic. Văzând
aceasta, Manoe şi femeia lui au căzut cu faţa la pământ.
21. Şi s-a făcut nevăzut îngerul Domnului de Manoe şi de femeia
lui. Atunci Manoe a înţeles că acela fusese îngerul
Domnului.
22. Şi a zis Manoe către femeia sa: "De bună seamă avem să murim,
căci am văzut pe Dumnezeu!"
23. Iar femeia lui i-a zis: "Dacă Domnul ar voi să ne omoare, n-ar
fi primit din mâinile noastre arderea de tot şi prinosul de pâine
şi nu ne-ar fi arătat toate acelea şi nu ne-ar fi descoperit acum
aceasta".
24. Şi a născut femeia un fiu şi i-au pus numele Samson. Şi a
crescut copilul şi l-a binecuvântat Domnul.
25. Şi a început Duhul Domnului să lucreze prin el în tabăra lui
Dan, între Ţora şi Eştaol.
CAPITOLUL 14
Faptele lui Samson.
1. În vremea aceea s-a dus Samson la Timna şi a văzut în Timna o
femeie din fiicele Filistenilor şi aceasta i-a plăcut.
2. Şi s-a dus şi a spus el tatălui său şi mamei sale şi a zis: "Am
văzut în Timna o femeie din fiicele Filistenilor; luaţi-mi-o mie de
soţie!"
3. Iar tatăl său şi mama sa i-au răspuns: "Au doară nu se găsesc
femei printre fiicele fraţilor tăi şi în tot poporul meu, de te
duci să-ţi iei soţie de la Filistenii cei netăiaţi împrejur?" A zis
Samson către tatăl său: "Ia-mi-o pe aceea, pentru că mi-a
plăcut!"
4. Şi nu ştiau tatăl său şi mama sa că aceasta este de la Domnul şi
că el caută prilej să se răzbune pe Filisteni. Căci în vremea aceea
Filistenii domneau peste Israel.
5. Deci s-a dus Samson cu tatăl său şi cu mama sa la Timna; iar
când s-au apropiat de viile Timnei, iată un leu tânăr venea răcnind
înaintea lor.
6. Atunci s-a coborât peste el Duhul Domnului şi el a sfâşiat leul
ca pe un ied; şi nu avea nimic în mână. şi n-a spus tatălui său şi
mamei sale ce făcuse.
7. Şi a venit şi a vorbit cu femeia şi aceasta a plăcut lui
Samson.
8. Iar după câteva zile s-a dus el iarăşi ca să o ia şi s-a abătut
să vadă trupul leului şi iată un roi de albine şi miere în trupul
leului.
9. Şi a luat el fagurele în mână şi s-a dus şi a mâncat pe cale;
iar dacă a venit la tatăl său şi la mama sa, le-a dat şi lor de au
mâncat; dar nu le-a spus că a luat fagurele acesta din trupul
leului celui mort.
10. Apoi a mers tatăl său la femeie şi a făcut acolo Samson ospăţ
de şapte zile, cum au obiceiul să facă mirii.
11. Şi când l-au văzut cei de acolo, au ales treizeci de nuntaşi
care să fie împrejurul lui.
12. Iar Samson a zis către ei: "Am să vă spun o ghicitoare şi dacă
mi-o veţi ghici în cele şapte zile ale ospăţului şi mi-o veţi
dezlega, vă voi da treizeci de cămăşi şi treizeci de rânduri de
haine.
13. Iar dacă nu veţi putea s-o ghiciţi, atunci să-mi daţi voi mie
treizeci de cămăşi şi treizeci de rânduri de haine". Au zis aceia:
"Spune ghicitoarea ta, ca s-o auzim".
14. Atunci le-a zis: "Din cel ce mănâncă a ieşit mâncare, şi din
cel tare a ieşit dulceaţă". Şi n-au putut să dezlege ghicitoarea în
trei zile.
15. Iar în ziua a şaptea au zis aceia către femeia lui Samson:
"Ademeneşte pe bărbatul tău să dezlege ghicitoarea; altfel te vom
arde cu foc pe tine şi casa tatălui tău; ne-aţi chemat, oare, ca să
ne jefuiţi?"
16. Şi a plâns femeia lui Samson înaintea lui, zicând: "Tu mă
urăşti şi nu mă iubeşti; ai dat o ghicitoare fiilor poporului meu,
iar mie nu mi-o dezlegi". Şi a zis el către ea: "Eu n-am dezlegat-o
tatălui meu şi mamei mele şi să ţi-o dezleg ţie?"
17. Şi a plâns ea înaintea lui şapte zile, cât a ţinut ospăţul la
ei. În sfârşit în ziua a şaptea i-a dezlegat-o căci ea îl ruga
stăruitor.
18. Iar ea a spus dezlegarea ghicitorii fiilor poporului său. Şi
iată în ziua a şaptea, înainte de răsăritul soarelui, au zis către
oamenii cetăţii: "Ce e mai dulce ca mierea şi ce e mai tare ca
leul?" Şi el le-a zis: "De nu aţi fi arat cu juninca mea,
ghicitoarea mea n-o mai ghiceaţi voi".
19. Atunci s-a coborât peste el Duhul Domnului şi s-a dus în
Ascalon şi, ucigând acolo treizeci de oameni, a dezbrăcat de pe ei
hainele şi a dat rândurile de haine celor ce au ghicit ghicitoarea
sa. Şi s-a aprins mânia lui şi s-a dus la casa tatălui
său.
20. Iar femeia lui Samson s-a măritat cu unul din nuntaşii de la
nunta sa, care au fost împrejurul lui.
CAPITOLUL 15
Răzbunarea lui Samson.
1. Peste câteva zile, în timpul seceratului grâului, a venit
Samson să se vadă cu femeia sa, aducând cu sine un ied. Iar când a
zis: "Mă duc la femeia mea în odaia de dormit", tatăl ei nu l-a
lăsat să intre.
2. Şi a zis tatăl ei: "Eu am socotit că ai urât-o şi am măritat-o
cu un prieten al tău; iată sora ei mai mică e mai frumoasă decât
ea; să fie aceasta în locul aceleia".
3. Samson însă le-a zis: "De acum eu voi fi drept înaintea
Filistenilor, dacă mă voi apuca să le fac rău".
4. Apoi Samson s-a dus şi a prins trei sute de vulpi, a luat
făclii, a legat câte două vulpi de coadă şi intre ele câte o
făclie;
5. După aceea a aprins făcliile şi a dat drumul vulpilor prin
grânele Filistenilor şi a aprins şi clăile şi grâul nesecerat,
viile şi livezile de măslini.
6. Şi ziceau Filistenii: "Cine oare a făcut aceasta?" Şi li s-a
spus: "Samson, ginerele Timneanului, căci acesta i-a luat femeia şi
a dat-o după un prieten al lui". Atunci Filistenii s-au dus şi au
ars-o cu foc şi pe ea şi casa tatălui ei.
7. Dar Samson le-a zis: "Cu toate că aţi făcut aceasta, eu tot am
să mă răzbun pe voi şi numai atunci am să mă liniştesc".
8. Şi le-a sfărâmat fluierele picioarelor şi şoldurile şi apoi s-a
dus şi a şezut în peştera de la stânca Etam.
9. Filistenii însă s-au dus şi şi-au aşezat tabăra în Iuda şi s-au
întins până la Lehi.
10. Iar locuitorii lui Iuda au zis: "Pentru ce aţi ieşit voi asupra
noastră?" Şi ei au zis: "Am venit să legăm pe Samson, ca să facem
cu el cum a făcut şi el cu noi".
11. Atunci s-au dus trei mii de oameni din Iuda la peştera de la
stânca Etam şi au zis către Samson: "Nu ştii tu, oare, că
Filistenii domnesc peste noi? De ce ne-ai făcut tu una ca asta?" El
însă a zis: "Cum s-au purtat ei cu mine, aşa m-am purtat şi eu cu
ei".
12. I-au zis lui: "Noi am venit să te legăm, ca să te dăm în
mâinile Filistenilor". Atunci Samson le-a zis: "Juraţi-vă mie că nu
mă veţi ucide!"
13. Şi ei au răspuns: "Nu, noi numai te vom lega şi te vom da în
mâinile lor, dar de omorât nu te vom omorî". Şi l-au legat cu două
funii noi şi l-au dus din peşteră.
14. Dar când s-a apropiat el de Lehi, Filistenii l-au întâmpinat cu
strigăte. Atunci s-a coborât peste el Duhul Domnului şi funiile
care erau peste mâinile lui s-au făcut ca nişte câlţi arşi de foc
şi au căzut legăturile de pe mâinile lui.
15. Iar el găsind o falcă sănătoasă de asin, şi-a întins mâna, a
luat-o şi a ucis cu ea o mie de oameni.
16. Apoi a zis Samson: "Cu o falcă de măgar o ceată, două cete am
stins, Cu o falcă de măgar o mie de oameni am ucis".
17. Şi zicând acestea, a aruncat falca din mâini şi a numit locul
acela Ramat-Lehi.
18. Simţind însă sete mare, a strigat către Domnul şi a zis: "Tu ai
făcut prin mâna robului Tău această mare izbăvire; iar acum eu mor
de sete şi voi cădea în mâinile celor netăiaţi împrejur".
19. Atunci a deschis Domnul o crăpătură într-o stâncă din Lehi şi a
curs din ea apă. Şi a băut Samson şi şi-a astâmpărat setea şi duhul
lui s-a înviorat. De aceea s-a şi numit locul acela: "Izvorul celui
ce strigă", care este în Lehi până în ziua de astăzi.
20. Şi a fost el judecător în Israel pe vremea Filistenilor
douăzeci de ani.
CAPITOLUL 16
Căderea lui Samson. Răzbunarea lui.
l. Venind însă odată Samson la Gaza, a văzut acolo o femeie
desfrânată şi a intrat la ea.
2. Şi li s-a spus oamenilor din Gaza: "Samson a venit aici". Atunci
aceştia l-au înconjurat şi l-au pândit toată noaptea la porţile
cetăţii şi s-au ascuns toată noaptea, zicând: "Să aşteptăm până se
va lumina de ziuă şi să-l ucidem!"
3. Samson însă a dormit până la miezul nopţii; iar la miezul nopţii
a luat porţile cetăţii din amândoi uşorii şi, ridicându-le împreună
cu zăvoarele, le-a pus pe umerii săi şi le-a dus pe vârful muntelui
care este pe drumul spre Hebron şi le-a lăsat acolo.
4. După acestea a iubit el o femeie care trăia în valea Sorec şi pe
care o chema Dalila.
5. La aceasta au venit fruntaşii Filistenilor şi i-au zis:
"Amăgeşte-l şi află în ce stă puterea lui cea mare şi cum l-am
putea prinde, ca să-l legăm şi să-l supunem; şi-li vom da pentru
aceasta o mie şi o sută de sicli de argint".
6. Şi a zis Dalila către Samson: "Spune-mi şi mie în ce stă puterea
ta cea mare şi cu ce să te lege ca să te supună?"
7. I-a răspuns Samson: "De mă vor lega cu şapte vine crude şi încă
neuscate, voi ajunge slab şi voi fi ca şi ceilalţi
oameni".
8. Atunci i-au adus ei fruntaşii Filistenilor şapte vine crude şi
încă neuscate şi ea l-a legat cu ele.
9. Şi unii stăteau la pândă la ea în odaia de dormit; şi ea a zis
către Samson: "Samsoane, Filistenii vin asupra ta!" Atunci el a
rupt vinele, cum ar fi rupt o aţă de câlţi arşi de foc. Şi astfel
nu s-a aflat de unde vine puterea lui.
10. Dalila a zis însă către Samson: "Iată tu m-ai amăgit şi mi-ai
spus minciuni. Spune-mi dar cu ce să te lege?
11. Iar el i-a zis: "De mă vor lega cu funii noi, care să nu mai fi
fost întrebuinţate, atunci eu voi slăbi şi voi fi ca şi ceilalţi
oameni".
12. Şi a luat Dalila funii noi şi l-a legat, iar cineva pândea.
Apoi ea i-a zis: "Samsoane, Filistenii vin asupra ta!" Şi el le-a
rupt de pe mâinile sale, ca pe nişte aţe.
13. Atunci Dalila a zis către Samson: "Tu mă amăgeşti mereu şi-mi
spui minciuni. Spune-mi drept, cu ce să te lege?" Iar el i-a zis:
"De vei împleti şapte şuviţe do păr din capul meu şi le vei prinde
cu un cui de sulul de la războiul de ţesut, atunci eu vai slăbi şi
voi fi ca şi ceilalţi oameni".
14. Şi l-a adormit Dalila pe braţele sale; iar dacă a adormit el,
Dalila a luat şapte şuviţe din capul lui şi le-a pironit de sulul
de la război şi apoi a strigat: "Samsoane, Filistenii vin asupra
ta!" Atunci el s-a deşteptat din somn şi a smucit războiul împreună
cu ţesătura şi nu s-a aflat de unde vine puterea lui.
15. Dalila însă i-a zis: "Cum de poţi tu spune: "Te iubesc", când
inima ta nu este cu mine? Iată, de trei ori m-ai amăgit şi nu mi-ai
spus în ce stă puterea ta cea mare".
16. Şi fiindcă ea tot stăruia şi-l necăjea cu vorbele sale în
fiecare zi, s-a tulburat sufletul lui până la moarte.
17. Şi atunci i-a descoperit el toată inima sa şi i-a zis: "Briciul
nu s-a atins de capul meu, căci eu sunt nazireu al lui Dumnezeu din
pântecele maicii mele; de m-ar tunde cineva, atunci s-ar depărta de
la mine puterea mea şi eu aş slăbi şi aş fi ca ceilalţi
oameni".
18. Văzând Dalila că el i-a descoperit toată inima sa, a trimis de
au chemat pe fruntaşii Filistenilor, zicându-le: "Veniţi acum, că
el mi-a descoperit toată inima sa!" şi au venit la ea fruntaşii
Filistenilor şi au adus argintul cu ei.
19. Apoi Dalila l-a adormit pe genunchii săi şi a chemat un om şi
i-a poruncit să tundă cele şapte şuviţe ale capului lui. Atunci el
a început a slăbi şi s-a depărtat de el puterea lui;
20. Iar ea a zis: "Samsoane; Filistenii vin asupra ta!" Şi
deşteptându-se el din somnul său, a zis: "Voi face ca mai înainte
şi mă voi scăpa de ei". Dar nu ştia că Domnul Se depărtase de
el.
21. Atunci l-au luat fruntaşii Filistenilor şi i-au scos ochii şi
l-au dus la Gaza şi l-au legat cu două lanţuri de aramă şi râşnea
în temniţă.
22. Şi a început să-i crească părul pe capul lui, pe unde fusese
tuns.
23. Atunci s-au adunat fruntaşii Filistenilor, ca să aducă jertfă
marelui Dagon, dumnezeul lor, şi să se veselească, zicând:
"Dumnezeul nostru a dat pe Samson, vrăjmaşul nostru, în mâinile
noastre".
24. De asemenea şi mulţimea, văzându-l, slăvea pe dumnezeul său,
zicând: "Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe vrăjmaşul
nostru şi pe pustiitorul ţării noastre, care a ucis pe mulţi dintre
noi".
25. Iar după ce s-a veselit inima lor, au zis: "Aduceţi pe Samson
din închisoare, ca să mai râdem de el". Şi au adus pe Samson din
temniţă şi râdeau de el şi-l trăgeau de urechi şi l-au pus între
doi stâlpi.
26. Atunci a zis Samson tânărului care-l ducea de mână: "Du-mă ca
să pipăi stâlpii pe care este întemeiată casa şi să mă reazem de
ei". Şi tânărul a făcut aşa.
27. Casa însă era plină de bărbaţi şi de femei, căci erau acolo
toţi fruntaşii Filistenilor, iar pe acoperiş se aflau ca la trei
mii de oameni, bărbaţi şi femei, care se uitau şi râdeau de
Samson.
28. Atunci a strigat Samson către Domnul şi a zis: "Doamne
Dumnezeule, adu-ţi aminte de mine şi întăreşte-mă încă o dată, o,
Dumnezeule, ca printr-o singură lovitură să mă răzbun pe Filisteni
pentru cei doi ochi ai mei !"
29. Şi a mişcat Samson din loc doi stâlpi din mijloc pe care era
sprijinită casa, rezemându-se de ei, de unul cu mâna dreaptă şi de
celălalt cu stânga.
30. Şi a zis Samson: "Mori, suflete al meu, cu Filistenii!" Apoi
s-a sprijinit cu toată puterea şi s-a prăbuşit casa peste fruntaşii
Filistenilor şi peste tot poporul ce era în ea. Şi cei pe care i-a
ucis Samson la moartea sa au fost mai mulţi decât toţi cei pe
care-i ucisese în viaţa sa.
31. Atunci au venit fraţii lui şi toată casa tatălui său şi l-au
luat şi l-au dus de l-au îngropat între Ţora şi Eştaol, în
mormântul lui Manoe, tată său. Şi a fost el judecător în Israel
douăzeci de ani. Iar după Samson s-a sculat Emegar, fiul lui Enan,
şi a ucis din Filisteni şase sute de oameni, afară de vite. Acesta
a izbăvit pe Israel.
CAPITOLUL 17
Mica face un idol.
1. În vremea aceea era cineva în Muntele Efraim, cu numele
Mica.
2. Acesta a zis către mama sa: "Cei o mie şi o sută de sicli de
argint care ţi s-au luat şi pentru care tu ai rostit blestem în
faţa mea, acel argint este la mine, eu l-am luat". A zis mama sa:
"Binecuvântat fie fiul meu de Domnul!"
3. Şi a întors acela cei o mie şi o sută sicli de argint mamei
sale. Iar mama lui a zis: "Acest argint eu l-am afierosit de la
mine Domnului pentru tine, fiul meu, ca să fac din el un idol, un
chip turnat. Aşadar ti-l dau ţie".
4. El însă a întors argintul mamei sale. Iar mama sa a luat două
sute sicli de argint şi i-a dat unui turnător şi acela a făcut din
ei un idol, un chip turnat, care se şi afla în casa lui
Mica.
5. Şi era la Mica locaşul lui dumnezeu şi a făcut un efod şi un
terafim şi a pus el pe unul din fiii săi să fie preotul
lui.
6. În zilele acelea nu era rege în Israel, ci fiecare făcea ce i se
părea că este drept.
7. Şi trăia pe atunci la Betleemul cel din seminţia lui Iuda un
tânăr levit.
8. Şi s-a dus omul acesta din cetatea Betleemului lui Iuda, ca să
trăiască unde se va nimeri, şi, mergând el pe cale, a ajuns pe
Muntele Efraim la casa lui Mica.
9. Mica însă i-a zis: "De unde vii tu?" Iar el a răspuns: "Eu sunt
levit din Betleemul lui Iuda şi mă duc să trăiesc unde voi
nimeri".
10. Atunci Mica i-a zis: "Rămâi la mine şi fii părinte aici la mine
şi preot; eu îţi voi da câte zece sicli de argint pa an şi hainele
şi hrana trebuitoare".
11. Şi a venit levitul la el şi s-a învoit levitul să rămână la
omul acesta; şi era tânăr, ca unul din fiii lui.
12. Şi Mica a sfinţit pe levit şi tânărul acesta a fost preot la el
şi a trăit în casa lui Mica.
13. Apoi a zis Mica: "Acum eu ştiu că Domnul îmi va face bine,
pentru că am preot pe un levit".
CAPITOLUL 18
Fiii lui Dan cuprind cetatea Laiş şi cad în
idolatrie.
1. În zilele acelea nu era rege în Israel; şi în timpul acela
seminţia lui Dan îşi căuta moşie unde să se aşeze, căci până atunci
nu-i căzuse încă parte deplină printre seminţiile lui
Israel.
2. Şi au trimis fiii lui Dan din neamul lor cinci oameni, bărbaţi
puternici, din Ţora şi din Eştaol, ca să cerceteze ţara şi s-o
cunoască şi li s-a zis: "Duceţi-vă şi cunoaşteţi ţara aceea!" Şi
s-au dus aceia în Muntele Efraim, la casa lui Mica şi au rămas
acolo.
3. Pe când se aflau ei la casa lui Mica, au cunoscut glasul
tânărului levit şi intrând la el, l-au întrebat: "Cine te-a adus
aici? Ce faci şi pentru ce stai aici?"
4. Iar el le-a răspuns: "Cutare şi cutare a făcut pentru mine Mica
şi mi-a dat simbrie şi iată eu îi sunt preot".
S. Aceia însă i-au zis: "Întreabă pe Dumnezeu, ca să ştim, de vom
izbuti pe calea în care am plecat".
6. Iar preotul le-a zis: "Mergeţi cu pace, calea voastră în care
mergeţi este înaintea Domnului".
7. Şi s-au dus cei cinci bărbaţi şi au ajuns la Laiş şi au văzut că
poporul din el trăieşte în pace, după obiceiul Sidonienilor,
liniştit şi fără grijă, şi că nu era în ţara aceea cine să
obijduiască cu ceva sau să aibă stăpânire: de Sidonieni ei trăiau
departe şi cu nimeni nu aveau ei nici o treabă.
8. Atunci s-au întors cei cinci oameni la fraţii lor în Ţora şi
Eştaol şi au zis fraţii lor către ei: "Ce ne spuneţi?"
9. Iar ei au răspuns: "Să ne sculăm şi să mergem asupra lor. Am
văzut ţara şi este foarte bună. Voi însă să nu staţi pe gânduri şi
să nu zăboviţi a merge şi a lua în stăpânire tara aceea.
10. Când veţi merge, veţi da de un popor fără grijă şi de o ţară
întinsă; Dumnezeu o va da în mâinile voastre; acolo este un loc,
unde nu lipseşte nimic din tot ce dă pământul".
11. Şi au plecat într-acolo din ţara şi din Eştaol din seminţia lui
Dan şase sute de oameni, încinşi cu arme de război.
12. Aceştia s-au dus şi au tăbărât în Chiriat-Iearim în Iuda. De
aceea se şi numeşte locul acela tabăra lui Dan până în ziua de
astăzi şi e în dosul lui Chiriat-Iearim.
13. De acolo s-au îndreptat spre Muntele Efraim şi au venit la casa
lui Mica,
14. Atunci au zis cei cinci bărbaţi, care fuseseră să iscodească
ţara Laiş, către fraţii lor: "Ştiţi voi oare că în una din casele
acestea este un efod, un terafim, un idol şi un chip turnat?
Aşadar, gândiţi-vă ce trebuie să faceţi".
15. Apoi s-au abătut într-acolo şi au intrat la casa levitului
celui tânăr, în casa lui Mica şi i-au dat bună ziua.
16. Cei şase sute de oameni din fiii lui Dan, încinşi cu arme de
război, s-au oprit la poartă.
17. Iar cei cinci oameni, care fuseseră de iscodiseră ţara, s-au
dus şi au intrat acolo, au luat idolul şi efodul şi terafimul şi
chipul cel turnat. Preotul însă stătea la poartă cu cei şase sute
de oameni încinşi cu arme de război.
18. Când au intrat ei în casa lui Mica şi au luat idolul,
terafimul, efodul şi chipul cel turnat, preotul le-a zis: "Ce
faceţi voi?"
19. Iar ei au zis: "Taci, pune-ţi mâna la gură şi vino cu noi şi ne
fii părinte şi preot; este mai bine oare de tine să fii preot în
casa unui singur om decât să fii preot într-o seminţie sau într-o
familie a lui Israel?"
20. Atunci preotul s-a îmbunat şi a luat efodul, terafimul, idolul
şi chipul cel turnat şi s-a dus cu mulţimea.
21. După aceea ei s-au întors şi au plecat, punând copiii, vitele
şi avutul înainte.
22. Iar după ce s-au depărtat de casa lui Mica, Mica şi locuitorii
caselor vecine cu casa lui Mica s-au strâns şi au alergat după fiii
lui Dan,
23. Şi au strigat către fiii lui Dan, care s-au întors şi au zis
către Mica: "Ce ai de strigi aşa?"
24. A zis Mica: "Voi mi-aţi luat dumnezeul meu, pe care l-am făcut
eu, şi pe preotul meu şi v-aţi dus. Ce-mi mai rămâne? Cum dar
ziceţi: Ce ai?"
25. Iar fiii lui Dan i-au zis: "Taci, să nu-ţi mai auzim gura!
Altfel, supărându-se, unii din noi vor tăbărî pe tine, şi vei pieri
şi tu şi familia ta".
26. Şi s-au dus fiii lui Dan în drumul lor; iar Mica, văzând că
aceia sunt mai tari decât el, s-a întors şi s-a dus la casa
sa.
27. Iar fiii lui Dan au luat ceea ce făcuse Mica şi pe preotul care
era la el şi s-au dus la Laiş asupra unui popor liniştit şi fără
grijă şi l-au ucis cu sabia şi cetatea au ars-o cu foc.
28. Şi n-a avut cine să-l ajute, căci era departe de Sidon şi nu
avea legături cu nimeni. Cetatea aceasta se afla în valea cea din
apropiere de Bet-Rehob. Şi au clădit din nou cetatea şi s-au aşezat
în ea.
29. Apoi au pus numele cetăţii Dan, după numele străbunului lor
Dan, fiul lui Israel; mai înainte însă numele cetăţii era
Laiş.
30. Şi au aşezat fiii lui Dan idolul la ei. Iar Ionatan, fiul lui
Gherşom, şi fiii săi au fost preoţi în seminţia lui Dan până în
ziua robirii ţării.
31. Şi au avut la ei idolul făcut de Mica în tot timpul cât cortul
lui Dumnezeu a fost la Şilo.
CAPITOLUL 19
Nelegiuirea din Ghibeea.
1. În zilele acelea, când nu era rege în Israel, trăia un levit
pe coasta Muntelui Efraim. Acesta şi-a luat o concubină din
Betleemul Iudei.
2. Şi s-a certat cu el şi s-a dus de la el înapoi la casa tatălui
ei în Betleemul Iudei şi a stat acolo patru luni.
3. Atunci bărbatul ei s-a sculat şi s-a dus după ea, ca să se
împace cu ea şi s-o aducă acasă. Cu el era o slugă a sa şi o
pereche de asini. Şi l-a dus ea în casa tatălui său.
4. Socrul său, tatăl acestei tinere femei, văzându-l, l-a
întâmpinat cu bucurie şi l-a oprit şi el a rămas la el trei zile.
Au mâncat şi au băut şi au rămas acolo.
5. A patra zi s-au sculat ei de vreme şi s-au gătit să plece. Iar
tatăl tinerei femei a zis către ginerele său: "Întăreşte-ţi inima
cu o bucăţică de pâine şi apoi vei pleca".
6. Şi au rămas şi au mâncat şi au băut amândoi împreună. Apoi tatăl
tinerei femei a zis către omul acela: "Rămâi încă şi noaptea asta,
ca să se veselească inima ta".
7. Omul acela însă s-a sculat să plece, dar socrul său l-a rugat şi
el a mai rămas o noapte acolo.
8. A cincea zi s-a sculat el de dimineaţă ca să plece. şi tatăl
acelei tinere femei iar i-a zis: "Întăreşte-ţi inima ta cu pâine şi
zăboveşte până când va fi soarele spre asfinţit". Şi au mâncat ei
amândoi şi au băut.
9. Apoi s-a sculat omul acela ca să plece el şi concubina sa şi
sluga sa. Iar socrul său, tatăl tinerei femei, a zis: "Iată s-a
plecat ziua spre seară, rămâi, rogu-te, iată ziua se va sfârşi
curând, rămâi aici; să se veselească inima ta! Mâine vă veţi scula
de dimineaţă şi veţi pleca în calea voastră şi te vei duce la casa
ta".
10. Dar omul nu s-a învoit să rămână, ci s-a sculat şi a plecat şi
a venit până la Iebus, care acum este Ierusalimul. Cu el erau doi
asini încărcaţi şi concubina lui.
11. Dar când s-au apropiat ei de Iebus, ziua se apropia de seară.
Atunci a zis sluga către stăpânul său: "Să ne abatem în cetatea
aceasta a Iebuseilor şi să rămânem în ea".
12. Stăpânul lui însă i-a zis: "Nu, să nu intrăm în cetatea unor
oameni de alt neam, care nu sunt din fiii lui Israel, ci să mergem
până la Ghibeea".
13. Apoi a zis iar către sluga sa: "Să mergem până la unul din
aceste locuri şi să rămânem în Ghibeea sau Rama".
14. Şi au mers ei şi au ajuns aproape de Ghibeea şi, când au ajuns
la Ghibeea lui Veniamin, a asfinţit soarele.
15. şi s-au abătut într-acolo, ca să meargă să rămână în Ghibeea.
Şi au venit şi au rămas în uliţa cetăţii, căci nimeni nu i-a chemat
În casă ca să-i găzduiască.
16. Iată însă că venea un bătrân de la lucru din câmp, seara;
acesta era de neam din Muntele Efraim şi trăia în Ghibeea. Iar
locuitorii din cetatea aceasta erau din fiii lui
Veniamin.
17. Şi ridicându-şi ochii săi, văzu un trecător pe uliţa cetăţii;
şi a zis bătrânul: "Încotro mergi şi de unde vii?"
18. A zis acela: "Noi mergem de la Betleemul Iudei la muntele lui
Efraim, de unde sunt eu; am fost la Betleemul Iudei şi acum mă duc
la casa Domnului; dar nimeni nu mă cheamă în casă;
19. Noi avem şi paie şi nutreţ pentru asinii noştri; de asemenea
pâine şi vin pentru mine şi pentru roaba ta şi pentru sluga aceasta
a robilor tăi; n-avem nevoie de nimic".
20. Atunci bătrânul a zis: "Fiţi liniştiţi; toate lipsurile rămân
asupra mea, numai să nu rămâi în uliţă!"
21. Apoi l-a dus în casa sa şi a dat nutreţ asinilor lui, iar ei
şi-au spălat picioarele şi au mâncat şi au băut.
22. Dar după ce s-a veselit inima lor, iată locuitorii cetăţii,
oameni desfrânaţi, au înconjurat casa, bătând în uşă şi zicând
bătrânului, stăpânul casei: "Scoate pe omul care a intrat în casa
ta, ca să-l cunoaştem".
23. Atunci stăpânul casei a ieşit la ei şi le-a zis: "Nu, fraţii
mei, să nu faceţi rău omului, de vreme ce a intrat în casa mea, să
nu faceţi această ticăloşie!
24. Iată, eu am o fiică fecioară şi el are o concubină; vi le voi
scoate, ca să le cunoaşteţi pe ele şi să faceţi cu ele ce vă place;
iar cu omul acesta să nu faceţi această nebunie!"
25. Dar ei n-au voit să-l asculte. Atunci omul a luat pe concubina
sa şi a scos-o în uliţă. Iar ei au cunoscut-o pe ea şi şi-au bătut
joc de ea toată noaptea până dimineaţa, şi la ivirea zorilor au
părăsit-o.
26. Şi în revărsatul zorilor a venit femeia şi a căzut înaintea
uşii casei omului aceluia, la care era stăpânul ei şi a zăcut acolo
până s-a făcut ziuă.
27. Stăpânul ei însă s-a sculat dimineaţa, a deschis uşa casei şi a
ieşit, ca să plece în drumul său; şi iată concubina sa zăcea la uşa
casei, şi mâinile ei erau pe prag.
28. Atunci el i-a zis: "Scoală să mergem!" Dar n-a primit nici un
răspuns, pentru că murise. Atunci el a pus-o pe un asin şi s-a
ridicat şi a plecat la casa sa.
29. Iar dacă a ajuns la casa sa, a luat un cuţit şi, apucând pe
concubina sa, a tăiat-o bucăţică eu bucăţică în douăsprezece părţi
şi le-a trimis în toate hotarele lui Israel.
30. Tot cel ce vedea acestea zicea: "N-a mai fost, nici nu s-a mai
văzut ceva asemenea din zilele ieşirii fiilor lui Israel din ţara
Egiptului, până în ziua aceasta". Iar oamenilor trimişi din partea
sa le dăduse poruncă, zicându-le: "Aşa să spuneţi la tot Israelul:
A mai fost oare cândva asemenea cu aceasta? Luaţi seama la aceasta,
sfătuiţi-vă şi hotărâţi!"
CAPITOLUL 20
Seminţia lui Veniamin aproape pierdută.
1. Atunci au ieşit fiii lui Israel şi s-a adunat toată obştea,
ca un singur om, de la Dan până la Beerşeba, cu ţara Galaadului,
înaintea Domnului la Miţpa.
2. Căpeteniile întregului popor şi toate seminţiile lui Israel s-au
înfăţişat înaintea Domnului, la adunarea poporului lui Dumnezeu, ca
la patru sute de mii pedeştri, purtători de sabie.
3. Şi au auzit fiii lui Veniamin că fiii lui Israel au venit la
Miţpa. Atunci au zis fiii lui Israel: "Spuneţi cum s-a făcut
nelegiuirea aceasta?"
4. Iar levitul, bărbatul femeii celei ucise, a răspuns şi a zis:
"Eu cu concubina mea am venit să rămânem în Ghibeea lui
Veniamin.
5. Şi s-au ridicat asupra mea locuitorii din Ghibeea şi au
înconjurat pentru mine casa, noaptea; aveau de gând să mă ucidă şi
au chinuit pe concubina mea, bătându-şi joc de ea, aşa încât ea a
murit.
6. Atunci eu am luat concubina mea, am tăiat-o şi am trimis-o în
toate ţinuturile stăpânirii lui Israel, pentru că ei au făcut un
lucru nelegiuit şi de ruşine în Israel.
7. Iată acum voi, fiii lui Israel, cercetaţi cu toţii acest lucru
şi hotărâţi aici".
8. Şi s-a ridicat tot poporul, ca un singur om, şi a zis: "Nu ne
vom duce nici unul la corturile noastre şi nimeni nu se va întoarce
la casa sa,
9. Ci iată ce vom face acum cu Ghibeea: Vom merge asupra ei după
sorţi;
10. Şi vom lua câte zece oameni la sută din toate seminţiile lui
Israel, câte o sută la mie şi câte o mie la zece mii, ca să aducă
merinde pentru poporul care se va duce asupra Ghibeii lui Veniamin,
ca să o pedepsească pentru lucrul ruşinos pe care l-a făcut ea în
Israel".
11. Şi s-au adunat toţi Israeliţii asupra cetăţii într-un cuget, ca
un singur om.
12. Şi au trimis seminţiile lui Israel în toată seminţia lui
Veniamin să se spună: "Ce lucru ruşinos s-a făcut la voi?
13. Daţi pe acei oameni ticăloşi care sunt în Ghibeea, că avem să-i
omorâm şi să stârpim răul din Israel!" Dar fiii lui Veniamin n-au
voit să asculte glasul fraţilor lor, adică al fiilor lui
Israel.
14. Şi s-au adunat fiii lui Veniamin de prin cetăţi la Ghibeea, ca
să meargă cu război asupra fiilor lui Israel.
15. Şi s-au numărat în ziua aceea fiii lui Veniamin, care se
adunaseră de prin cetăţi, douăzeci şi şase de mii de oameni
purtători de sabie; afară de aceştia se mai numărau din locuitorii
Ghibeii şapte sute de oameni aleşi.
16. Din tot poporul acesta erau şapte sute de oameni aleşi, care
erau stângaci, şi toţi aceştia nimereau drept la ţintă când aruncau
pietre cu praştia în firul de păr.
17. Israeliţii însă, afară de fiii lui Veniamin, numărau patru sute
de mii de oameni purtători de sabie şi toţi aceştia erau destoinici
la luptă.
18. Şi s-au sculat şi s-au dus la casa Domnului şi au întrebat pe
Dumnezeu şi au zis fiii lui Israel: "Cine din noi va pleca întâi la
război cu fiii lui Veniamin?" Şi Domnul a zis: "Iuda va pleca
întâi!"
19. Apoi s-au sculat fiii lui Israel dimineaţa şi au tăbărât lângă
Ghibeea.
20. Şi au pornit fiii lui Israel la război împotriva lui Veniamin
şi s-au pus fiii lui Israel în rânduială de război aproape de
Ghibeea.
21. Iar fiii lui Veniamin au ieşit din Ghibeea şi au pus în ziua
aceea douăzeci şi două de mii de Israeliţi la pământ.
22. Dar poporul israelit se îmbărbătă şi se puse din nou în
rânduială de război în acelaşi loc unde stătuse în ziua
întâi.
23. Şi s-au dus fiii lui Israel şi au plâns înaintea Domnului până
seara şi au întrebat pe Domnul: "Să mai mergem oare la luptă cu
fiii lui Veniamin, fratele meu?" Şi Domnul a zis: "Mergeţi asupra
lui!"
24. Şi au înaintat fiii lui Israel asupra fiilor lui Veniamin a
doua oară.
24. Şi a ieşit Veniamin asupra lor din Ghibeea a doua zi şi au mai
pus la pământ din fiii lui Israel încă optsprezece mii de oameni
purtători de sabie.
26. Atunci toţi fiii lui Israel şi tot poporul au plecat şi au
venit la casa Domnului şi au postit în ziua aceea până seara şi au
adus arderi de tot şi jertfe de împăcare înaintea
Domnului.
27. Şi au întrebat fiii lui Israel pe Domnul. Pe atunci chivotul
legii Domnului se afla acolo,
28. Şi Finees, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, sta înaintea lui
Dumnezeu, zicând: "Să mai ies eu oare la luptă cu fiii lui
Veniamin, fratele meu, sau nu?" Iar Domnul a zis: "Duceţi-vă, că
mâine Eu am să-l dau în mâinile tale!"
29. Şi au pus fiii lui Israel oameni de pază împrejurul
Ghibeii.
30. Apoi s-au dus fiii lui Israel asupra fiilor lui Veniamin a
treia zi şi s-au pus în rânduială de război înaintea Ghibeii, ca şi
mai înainte.
31. Iar fiii lui Veniamin au ieşit asupra poporului şi s-au
depărtat de cetate, începând, ca şi mai înainte, a ucide din popor
pe căile ce duceau una spre Betleem, iar alta spre Ghibeea, peste
câmp; şi au ucis până la treizeci de inşi dintre
Israeliţi.
32. Atunci au zis fiii lui Veniamin: "Aceştia au să cadă înaintea
noastră, ca şi înainte". Iar fiii lui Israel au zis: "Să fugim de
ei şi să-i depărtăm de cetate pe cale". Şi au făcut aşa.
33. Atunci toţi Israeliţii s-au sculat de la locurile lor şi au
tăbărât la Baal-Tamar. Iar oamenii de pază ai lui Israel au alergat
de la locul lor, din partea de apus a Ghibeii.
34. Şi au sosit înaintea Ghibeii zece mii de oameni aleşi din tot
Israelul şi s-a început o luptă crâncenă; dar fiii lui Veniamin nu
ştiau că-i ameninţă primejdia.
35. Şi a lovit Domnul pe Veniamin înaintea Israeliţilor şi
Israeliţii au răpus în ziua aceea din fiii lui Veniamin douăzeci şi
cinci de mii o sută de oameni purtători de sabie.
36. Atunci au văzut fiii lui Veniamin că sunt înfrânţi; căci
Israeliţii nu se retrăgeau din faţa fiilor lui Veniamin, decât
pentru că se bizuiau pe oamenii pe care ei îi puseseră de pază
împotriva Ghibeii.
37. Cei puşi la pândă s-au aruncat repede asupra Ghibeii şi au
intrat în ea şi au trecut toată cetatea prin ascuţişul
sabiei.
38. Israeliţii însă se înţeleseseră cu oamenii de pază ca să le fie
semn al năvălirii fumul ce se va ridica din cetate.
39. Deci când Israeliţii s-au tras înapoi de la locul de luptă,
Veniamin a început să lovească şi a rănit până la vreo treizeci de
Israeliţi, şi ziceau: "Iarăşi au să cadă înaintea noastră, ca şi în
luptele dinainte!"
40. Atunci a început să se ridice din cetate un stâlp de fum. Şi
uitându-se Veniamin înapoi, iată din toată cetatea se înălţa fum
spre cer.
41. În clipa aceasta Israeliţii se întoarseră, iar Veniamin s-a
speriat, căci a văzut că-l ajunsese primejdia;
42. Şi au fugit ei de Israeliţi pe calea ce ducea spre pustie; dar
măcelul îi urmărea şi cei ce ieşeau din cetate erau ucişi pe
loc.
43. Şi au împresurat Israeliţii pe Veniamin şi l-au urmărit până la
Menoha şi i-au măcelărit până în partea răsăriteană a
Ghibeii.
44. Atunci au căzut din fiii lui Veniamin optsprezece mii de inşi,
toţi bărbaţi voinici.
45. Iar câţi au rămas s-au abătut şi au fugit în pustiu spre stânca
lui Rimon şi au mai ucis Israeliţii pe drum cinci mii de oameni;
alergând după ei până la Ghideom au mai ucis din ei încă două mii
de oameni.
46. Iar toţi fiii lui Veniamin care au căzut în ziua aceea au fost
douăzeci şi cinci de mii, purtători de sabie, şi toţi aceştia erau
oameni voinici.
47. Şi au fugit cei ce scăpaseră în pustiu, la stânca lui Rimon, ca
la şase sute de oameni şi au rămas acolo în muntele cel stâncos al
lui Rimon patru luni.
48. Iar Israeliţii s-au întors la fiii lui Veniamin şi i-au lovit
cu sabia în cetate: şi oameni şi vite şi tot ce au întâlnit în
toate cetăţile şi toate cetăţile ce-au întâlnit în cale le-au ars
cu foc.
CAPITOLUL 21
Seminţia lui Veniamin iarăşi se înmulţeşte.
1. Şi s-au jurat Israeliţii în Miţpa, zicând: "Nimeni din noi să
nu-şi dea fetele sale de sorii după fiii lui Veniamin".
2. Apoi a venit poporul la Betel şi a stat acolo până seara
înaintea lui Dumnezeu, şi a ridicat glasul său şi a plâns cu jale
mare,
3. Zicând: "Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce oare s-a
petrecut aceasta în Israel, că iată acum lipseşte din Israel o
seminţie?"
4. Iar a doua zi s-a sculat poporul de dimineaţă şi a făcut acolo
jertfelnic şi a adus arderi de tot şi jertfe de izbăvire.
5. Apoi au zis fiii lui Israel: "Cine oare n-a venit la adunarea ce
s-a ţinut înaintea Domnului dintre toate seminţiile lui Israel?"
Căci blestem mare se rostise asupra acelora care nu aveau să vină
înaintea Domnului în Miţpa şi se zisese că aceia să fie daţi
morţii.
6. Şi s-au înduioşat fiii lui Israel faţă de Veniamin, fratele lor,
zicând: "Acum s-a tăiat o seminţie din Israel.
7. Ce vom face pentru a găsi femei celor care au rămas, deoarece
ne-am jurat înaintea Domnului să nu le dăm femei din fetele
noastre?
8. Atunci s-a văzut că din Iabeş-Galaad nu venise nimeni înaintea
Domnului la adunarea din tabără.
9. Şi s-a cercetat poporul şi iată nu era acolo nici unul din
locuitorii Iabeşului din Galaad.
10. Atunci a trimis acolo obştea douăsprezece mii de oameni,
bărbaţi voinici şi le-a dat poruncă, zicând: "Mergeţi şi loviţi pe
locuitorii din Iabeşul Galaadului cu sabia, şi femeile, şi
copiii.
11. Şi iată ce să mai faceţi: pe orice bărbat şi orice femeie care
a cunoscut bărbat, să-i daţi pieirii, iar fetele lăsaţi-le cu
viaţă". Şi aşa au făcut.
12. Şi au găsit ei printre locuitorii din Iabeşul Galaadului patru
sute de fete care nu cunoscuseră bărbat şi le-au adus în tabără la
Şilo, care e în pământul Canaan.
13. Atunci toată obştea a trimis să grăiască fiilor lui Veniamin
care erau la stânca lui Rimon şi să le vestească pace.
14. Şi s-au întors fiii lui Veniamin la Israeliţi şi Israeliţii
le-au dat soţii din femeile rămase în viaţă din Iabeşul Galaadului.
Dar curând s-a văzut că acestea nu erau de ajuns.
15. Poporul însă jelea după Veniamin, că Domnul n-a păstrat în
întregime seminţiile lui Israel.
16. Au zis drept aceea bătrânii obştii: "Ce să facem cu cei rămaşi
fără femei, căci au fost stârpite femeile în Veniamin?"
17. Apoi au zis: "Pământul de moştenire să rămână în întregime
fiilor lui Veniamin, ca să nu piară seminţia lui din
Israel.
18. Dar noi nu le putem da femei din fetele noastre, căci fiii lui
Israel s-au jurat, zicând: Blestemat să fie cel ce va da femei lui
Veniamin!"
19. Şi au mai zis: "Iată, în fiecare an se face sărbătoarea
Domnului în Şilo, care este aşezat la miazănoapte de Betel şi la
răsărit de drumul ce duce de la Betel la Sichem şi la miazăzi de
Lebona".
20. Drept aceea au poruncit fiilor lui Veniamin şi au zis: "Mergeţi
şi pândiţi din vii
21. Şi băgaţi de seamă când vor ieşi fetele din Şilo să joace la
horă; atunci să ieşiţi din vii şi să vă luaţi femei din fetele din
Şilo şi mergeţi în pământul lui Veniamin.
22. Iar când vor veni părinţii lor sau fraţii lor cu plângere la
noi, noi le vom zice: "Iertaţi-i pentru noi, căci noi n-am luat în
război femei pentru fiecare dintre ei şi nici voi nu le-aţi dat;
acum şi voi sunteţi de vină".
23. Şi fiii lui Veniamin aşa au şi făcut şi şi-au luat femei după
numărul lor din cele ce erau la horă şi pe care ei le-au răpit şi
s-au dus înapoi în moştenirea lor şi au zidit cetăţi şi au început
să trăiască în ele.
24. În acelaşi timp Israeliţii s-au împărţit de acolo şi s-a dus
fiecare în seminţia sa şi la moştenirea lui.
25. În zilele acelea nu era rege în Israel şi fiecare făcea ce i se
părea că este cu dreptate.
|