CAPITOLUL 1
Domnul îmbărbătează pe Iosua.
l. După moartea lui Moise, robul Domnului, a grăit Domnul cu
Iosua, fiul lui Navi, slujitorul lui Moise, şi a zis:
2. "Moise, robul Meu, a murit. Scoală dar şi treci Iordanul tu şi
tot poporul acesta, în ţara pe care o voi da fiilor lui
Israel.
3. Tot locul pe care vor călca tălpile picioarelor voastre, îl voi
da vouă, cum am spus lui Moise:
4. De la pustie şi de la Libanul acesta până la râul cel mare, până
la râul Eufratului şi până la marea cea mare spre asfinţitul
soarelui vor fi hotarele voastre.
5. Nimeni nu se va putea împotrivi ţie, în toate zilele vieţii
tale. Precum am fost cu Moise, aşa voi fi şi cu tine; nu Mă voi
depărta de tine şi nu te voi părăsi.
6. Fii tare şi curajos, că tu vei împărţi poporului acestuia, prin
sorţi, tara pe care M-am jurat părinţilor lor să le-o
dau.
7. Fii dar tare şi foarte curajos, ca să păzeşti şi să împlineşti
toată legea pe care ţi-a încredinţat-o Moise, robul Meu; să nu te
abaţi de la ea nici la dreapta nici la stânga, ca să pricepi toate
câte ai de făcut.
8. Să nu se pogoare cartea legii acesteia de pe buzele tale, ci
călăuzeşte-te de ea ziua şi noaptea, ca să plineşti întocmai tot ce
este scris în ea; atunci vei fi cu izbândă în căile tale şi vei
păşi cu spor.
9. Iată îţi poruncesc: Fii tare şi curajos, să nu te temi, nici să
te spăimântezi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine
pretutindenea, oriunde vei merge".
10. Atunci a poruncit Iosua căpeteniilor poporului şi a
zis:
11. "Treceţi prin tabără şi porunciţi poporului şi-i ziceţi:
Pregătiţi-vă merinde de drum, că după trei zile veţi trece peste
Iordanul acesta, ca să mergeţi şi să luaţi în stăpânire pământul pe
care Domnul Dumnezeul părinţilor voştri are să vi-l dea".
12. Iar seminţiei lui Ruben şi seminţiei lui Gad şi la jumătate din
seminţia lui Manase, Iosua le-a zis:
13. "Aduceţi-vă aminte ce v-a poruncit Moise, sluga Domnului, când
v-a zis: Domnul Dumnezeul vostru v-a liniştit şi v-a dat pământul
acesta.
14. Femeile voastre, copiii voştri şi vitele voastre să rămână în
pământul pe care vi l-a dat Moise dincoace de Iordan, iar voi toţi
câţi puteţi lupta, înarmându-vă, duceţi-vă înaintea fraţilor voştri
şi le ajutaţi,
15. Până ce Domnul Dumnezeul vostru va linişti şi pe fraţii voştri,
cum va liniştit şi pe voi, şi până ce vor primi şi ei de moştenire
pământul pe care Domnul Dumnezeul vostru îl dă lor. Atunci vă veţi
întoarce în moştenirea voastră şi veţi stăpâni pământul pe care
Moise, sluga Domnului, vi l-a dat dincolo de Iordan, spre răsăritul
soarelui".
16. Iar ei au răspuns lui Iosua şi au zis: "Toate, oricâte ne vei
porunci, vom face şi oriunde ne vei trimite, vom merge.
17. Cum am ascultat pe Moise, aşa te vom asculta şi pe tine, numai
să fie Domnul Dumnezeul tău cu tine cum a fost cu Moise.
18. Tot cel ce se va împotrivi poruncilor tale şi nu va asculta
cuvintele tale, în toate câte vei porunci, să moară. Dar fii tare
şi curajos!"
CAPITOLUL 2
Iscoadele trimise de Iosua la Ierihon.
1. Atunci Iosua, fiul lui Navi, a trimis în taină din Sitim doi
tineri să iscodească ţara şi a zis: "Duceţi-vă şi cercetaţi ţara şi
mai ales Ierihonul!" Şi s-au dus cei doi tineri şi, ajungând la
Ierihon, au intrat în casa unei desfrânate, al cărei nume era
Rahab, şi au rămas să se odihnească acolo.
2. Şi s-a dat de ştire regelui Ierihonului: "Iată, nişte oameni din
fiii lui Israel au venit aici în noaptea aceasta, ca să iscodească
ţara!"
3. Iar regele Ierihonului a trimis la Rahab să i se spună: "Scoate
pe oamenii care au intrat în casa ta, în noaptea aceasta, că au
venit să iscodească ţara".
4. Femeia însă, luând pe cei doi oameni, i-a ascuns şi a zis:
"Adevărat, au venit la mine nişte oameni,
5. Dar în amurg, când se închideau porţile, bărbaţii au plecat şi
nu ştiu unde s-au dus. Alergaţi după ei şi-i veţi
ajunge".
6. Apoi ea a suit pe cei doi oameni pe acoperiş şi i-a ascuns în
nişte fuioare de în ce se aflau pe acoperişul casei ei.
7. Iar trimişii regelui au alergat după ei pe drumul cel către
Iordan, până la vad, şi porţile s-au închis îndată ce au ieşit cei
ce urmăreau pe iscoade.
8. Înainte însă de a adormi iscoadele femeia s-a suit la dânşii pe
acoperiş,
9. Şi le-a zis: "Ştiu că Domnul v-a dat vouă pământul acesta, căci
frica voastră a căzut asupra noastră şi toţi locuitorii pământului
acestuia au frică de voi,
10. Pentru că am auzit noi cum a secat Domnul Dumnezeu înaintea
voastră Marea Roşie, când ah ieşit din Egipt, şi câte aţi făcut voi
cu cei doi regi ai Amoreilor peste Iordan, cu Sihon şi cu Og, pe
care i-aţi pierdut.
11. Când am auzit noi de acestea, ne-a slăbit inima şi în nici unul
din noi n-a mai rămas bărbăţie în faţa voastră, căci Domnul
Dumnezeul vostru este Dumnezeu în cer sus şi pe pământ
jos.
12. Acum dar juraţi-mi pe Domnul Dumnezeul vostru că, precum am
făcut eu milă cu voi, veţi face şi voi milă cu casa tatălui meu şi
daţi-mi semn de nădejde,
13. Că veţi lăsa cu viaţă pe tatăl meu, pe mama mea, pe fraţii mei,
pe surorile mele, toată casa mea şi veţi izbăvi sufletul meu de la
moarte".
14. Iar oamenii aceia au zis către dânsa: "Sufletul nostru îl vom
pune pentru voi". Şi ea a zis: "Când Domnul vă va da cetatea
aceasta, să faceţi cu mine milă şi dreptate".
15. Apoi le-a dat drumul cu o frânghie pe fereastră, căci casa ei
era în zidul cetăţii şi ea locuia chiar deasupra zidului.
16. Şi le-a zis: "Duceţi-vă în munte, ca să nu vă întâlniţi cu cei
ce vă urmăresc şi staţi acolo ascunşi trei zile, până se vor
întoarce cei ce vă urmăresc şi apoi vă veţi duce în drumul
vostru".
17. Iar oamenii aceia au zis către dânsa: "De nu vei face cum îţi
vom zice, vom fi slobozi de acest jurământ al tău:
18. Iată, când vom intra noi în cetate pe partea aceasta, tu să pui
semn această funie roşie la fereastra pe care ne-ai slobozit, iar
pe tatăl tău, pe mama ta, pe fraţii tăi şi pe toţi cei din familia
tatălui tău să-i aduni în casa ta.
19. Şi de va ieşi cineva afară pe uşa casei tale, sângele aceluia
să fie asupra capului lui, şi noi vom fi slobozi de acest jurământ
al tău; iar cine va fi cu tine în casa ta, sângele aceluia să fie
asupra capului nostru, de se va atinge de el mâna cuiva.
20. Dacă însă ne va năpăstui cineva şi va descoperi fapta noastră,
atunci vom fi slobozi de acest jurământ al tău".
21. Şi ea le-a zis: "Să fie cum ai grăit!" Apoi le-a dat drumul şi
s-au dus, iar ea a legat la fereastră funia cea roşie.
22. Ducându-se oamenii aceia şi ajungând în munte, au aşteptat
acolo trei zile, până ce s-au întors cei ce-i urmăreau, care-i
căutaseră pe toate drumurile şi nu-i găsiră.
23. Întorcându-se apoi, cei doi tineri s-au coborât din munte, au
trecut Iordanul şi au venit la Iosua, fiul lui Navi, şi i-au
povestit tot ce se întâmplase cu ei,
24. Şi au zis către Iosua: "Domnul Dumnezeul nostru a dat tot
pământul acesta în mâinile noastre şi toţi cei ce locuiesc în ţara
aceea tremură de frica noastră".
CAPITOLUL 3
Trecerea Iordanului.
1. Sculându-se apoi Iosua a doua zi dis-de-dimineaţă, a pornit
de la Sitim şi a venit până la Iordan, el şi toţi fiii lui Israel,
şi au poposit acolo înainte de a-l trece.
2. Iar după trei zile au trecut vestitori prin tabără,
3. Şi au poruncit poporului, zicând: "Când veţi vedea chivotul
legământului Domnului Dumnezeului vostru şi preoţii voştri şi pe
leviţii cei ce-l duc, atunci să porniţi şi voi de la locul vostru
şi să mergeţi după el.
4. Iar depărtarea între voi şi el să fie ca de două mii de coţi; să
nu vă apropiaţi prea mult de el, ca să puteţi vedea bine calea pe
care aveţi să mergeţi; căci înainte n-aţi mai umblat pe calea
aceasta niciodată".
5. Şi a mai zis Iosua către popor: "Sfinţiţi-vă pentru dimineaţă,
căci mâine are să facă Domnul minuni între voi".
6. Iar preoţilor le-a zis Iosua: "Ridicaţi chivotul legământului
Domnului şi mergeţi înaintea poporului!" Şi au luat preoţii
chivotul legământului Domnului şi au purces înaintea
poporului.
7. Atunci a zis Domnul către Iosua: "În ziua aceasta voi începe a
te preamări înaintea ochilor tuturor fiilor lui Israel, ca să
cunoască ei că, precum am fost cu Moise, aşa am să fiu şi cu
tine.
8. Tu însă să porunceşti preoţilor care poartă chivotul
legământului şi să zici: "Îndată ce veţi intra în mijlocul apelor
Iordanului, să vă opriţi în Iordan!"
9. Iar Iosua a zis către fiii lui Israel: "Veniţi încoace şi
ascultaţi cuvintele Domnului Dumnezeului vostru.
10. Din aceasta veţi cunoaşte că în mijlocul vostru este Dumnezeul
cel viu Care va alunga de la voi pe Canaanei, pe Hetei, pe Hevei,
pe Ferezei, pe Gherghesei, pe Amorei şi pe Iebusei.
11. Iată chivotul legământului Domnului a tot pământul va trece
înaintea voastră peste Iordan.
12. Să vă alegeţi doisprezece oameni dintre fiii lui Israel, câte
un om din fiecare seminţie;
13. Şi îndată ce tălpile picioarelor preoţilor care duc Chivotul
Domnului, Stăpânul a tot pământul, vor călca în apa Iordanului,
apele Iordanului se vor despărţi: cele de la vale se vor scurge,
iar cele care vin din sus se vor opri ca un perete".
14. Deci poporul a pornit de la corturile sale, ca să treacă
Iordanul, iar preoţii care duceau chivotul legământului Domnului
mergeau înaintea poporului.
15. Îndată ce preoţii cei ce duceau chivotul au intrat în Iordan şi
picioarele preoţilor, care duceau chivotul, s-au afundat în apa
Iordanului,
16. Apa care curgea din sus s-a oprit şi s-a făcut perete pe o
foarte mare depărtare, până la cetatea Adam, care e lângă Ţartan,
iar cea care curgea spre marea cea din Arabah, spre Marea Sărată,
s-a scurs şi a secat, iar poporul a trecut în fala Ierihonului.
Atunci Iordanul umplea matca sa şi ieşea din toate malurile sale,
ca în timpul secerişului grâului.
17. Preoţii care duceau chivotul legământului Domnului stăteau ca
pe uscat în mijlocul Iordanului, cu picioarele neudate; iar fiii
lui Israel au mers ca pe uscat, până ce tot poporul a trecut prin
Iordan.
CAPITOLUL 4
Semn de amintire despre trecerea Iordanului.
1. După ce a isprăvit tot poporul de trecut Iordanul; a grăit
Domnul către Iosua şi a zis:
2. "Ia din popor doisprezece bărbaţi, câte un om din fiecare
seminţie,
3. Şi le porunceşte: "Luaţi din mijlocul Iordanului douăsprezece
pietre, duceţi-le cu voi şi le puneţi în tabăra voastră, unde aveţi
să tăbărâţi la noapte".
4. Şi a chemat Iosua doisprezece bărbaţi pe care şi-i alesese
dintre fiii lui Israel, câte un om din fiecare seminţie,
5. Şi le-a zis: "Mergeţi înaintea chivotului Domnului Dumnezeului
vostru, în mijlocul Iordanului, şi luaţi de acolo şi ridicaţi pe
umerii voştri fiecare câte o piatră, după numărul celor
douăsprezece seminţii ale lui Israel,
6. Ca să vă fie acestea puse pentru totdeauna ca semn în mijlocul
vostru şi, când vă vor întreba mâine copiii voştri şi vor zice: Ce
înseamnă aici pietrele acestea?
7. Atunci veţi spune fiilor voştri: Apele Iordanului s-au despărţit
înaintea chivotului legământului Domnului a tot pământul, când
acesta l-a trecut. Şi aşa pietrele acestea vor fi pentru fiii lui
Israel amintire pentru vecie".
8. Şi au făcut fiii lui Israel aşa cum le-a poruncit Iosua: după ce
au isprăvit fiii lui Israel de trecut Iordanul, au luat
douăsprezece pietre din Iordan, precum Domnul poruncise lui Iosua,
după numărul seminţiilor fiilor lui Israel şi le-au dus cu ei în
tabără şi le-au pus acolo.
9. Iosua însă a pus alte douăsprezece pietre în mijlocul
Iordanului, pe locul unde au stat picioarele preoţilor care duceau
chivotul legământului Domnului, şi sunt acolo până în ziua de
astăzi.
10. Preoţii care duceau chivotul Domnului au stat în mijlocul
Iordanului până ce a isprăvit Iosua toate câte îi poruncise Domnul
să spună poporului, cum poruncise Moise lui Iosua. Şi poporul a
grăbit să treacă Iordanul.
11. Iar după ce a trecut tot poporul, a trecut şi chivotul Domnului
şi preoţii au mers iarăşi în fruntea poporului.
12. Atunci au trecut şi fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate
din seminţia lui Manase, gata de război, înaintea fiilor lui
Israel, cum le poruncise Moise.
13. Ca la patruzeci de mii de oameni înarmaţi pentru război au
trecut înaintea Domnului, ca să lupte împotriva cetăţii
Ierihonului.
14. În ziua aceea a preamărit Domnul pe Iosua înaintea a tot neamul
lui Israel şi s-au temut de dânsul cât a trăit, cum se temuseră şi
de Moise.
15. Apoi a grăit Domnul cu Iosua şi a zis:
16. "Porunceşte preoţilor care duc chivotul mărturiei Domnului, să
iasă din Iordan".
17. Şi a poruncit Iosua preoţilor şi a zis: "Ieşiţi din
Iordan!"
18. Şi cum au ieşit din Iordan preoţii, cei ce duceau chivotul
legământului Domnului, şi şi-au pus picioarele pe uscat, apa
Iordanului a pornit pe albia sa şi a curs ca mai înainte, până
peste maluri.
19. Poporul a ieşit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi şi au
tăbărât fiii lui Israel la Ghilgal, în partea de răsărit a
Ierihonului.
20. Iar cele douăsprezece pietre pe care le luaseră ei din Iordan,
le-a aşezat Iosua în Ghilgal.
21. Şi a zis fiilor lui Israel: "Când vă vor întreba fiii voştri
mâine şi vor zice: Ce înseamnă aceste pietre?
22. Să spuneţi fiilor voştri: Israel a trecut prin Iordanul acesta,
ca pe uscat,
23. Căci Domnul Dumnezeul vostru a secat apele Iordanului înaintea
lor, până ce le-au trecut, cum făcuse Domnul Dumnezeul vostru şi cu
Marea Roşie, pe care a secat-o Domnul Dumnezeul nostru înaintea
noastră. până ce am trecut-o,
24. Ca să cunoască toate neamurile pământului că puterea Domnului
este mare şi ca voi să vă temeţi de Domnul Dumnezeul vostru, în
toată vremea".
CAPITOLUL 5
Tăierea împrejur şi serbarea Paştilor în pământul
făgăduinţei.
1. Când au auzit regii Amoreilor, care locuiau peste Iordan şi
regii Canaaneilor, care locuiau pe lângă mare, că Domnul Dumnezeu a
secat râul Iordanului înaintea fiilor lui Israel până ce l-au
trecut, a slăbit inima lor, s-au înspăimântat şi nu mai aveau curaj
împotriva fiilor lui Israel.
2. În vremea aceea a zis Domnul către Iosua: "Fă-ţi cuţite tăioase
de cremene şi taie împrejur pe fiii lui Israel a doua
oară".
3. Şi şi-a făcut Iosua cuţite ascuţite de cremene şi a tăiat
împrejur pe fiii lui Israel, la locul ce se numeşte Dealul
Aralot.
4. Iată pricina pentru care Iosua a tăiat împrejur pe fiii lui
Israel: Tot poporul de parte bărbătească care ieşi se din Egipt,
toţi cei buni de război, muriseră pe cale, în pustiu, după ieşirea
din Egipt;
5. Căci tot poporul care ieşise din Egipt era tăiat împrejur; iar
poporul născut pe cale, în pustiu, după ieşirea din Egipt, nu era
tăiat împrejur.
6. Căci fiii lui Israel umblaseră prin pustiu patruzeci şi doi de
ani, până ce a murit tot poporul bun de război, care ieşise din
Egipt şi care nu ascultase de glasul Domnului. Acestora Domnul se
jurase să nu le dea voie să vadă ţara pe care El făgăduise cu
jurământ să o dea părinţilor lor, ţara în care curge lapte şi
miere.
7. În locul acestora se ridicaseră fiii lor, pe care i-a tăiat
împrejur Iosua, căci nu erau tăiaţi împrejur, pentru că se
născuseră pe cale.
8. După ce poporul s-a tăiat împrejur, a rămas liniştit în tabără,
până s-a însănătoşit.
9. Apoi a zis Domnul către Iosua, fiul lui Navi: "În ziua de astăzi
am ridicat de pe voi ocara Egiptului", şi de aceea se şi numeşte
locul acela Ghilgal, până în ziua aceasta.
10. Fiii lui Israel au stat cu tabăra la Ghilgal şi au făcut acolo
în şesul Ierihonului Paştile în ziua a paisprezecea a lunii,
seara.
11. Iar a doua zi de Paşti au mâncat din roadele pământului
acestuia azime şi pâine nouă.
12. În ziua aceea a încetat mana de a mai cădea şi de a doua zi,
după ce au mâncat din roadele pământului, fiii lui Israel n-au mai
avut mană, ci au mâncat anul acela din roadele Zării
Canaanului.
13. Aflându-se însă Iosua aproape de Ierihon, a căutat cu ochii săi
şi iată stătea înaintea lui un om; acela avea în mână o sabie
goală. Şi apropiindu-se Iosua de dânsul, i-a zis: "De-ai noştri
eşti sau eşti dintre duşmanii noştri?"
14. Iar acela a răspuns: "Eu sunt căpetenia oştirii Domnului şi am
venit acum!" Atunci Iosua a căzut cu fala la pământ, s-a închinat
şi a zis către acela: "Stăpâne, ce porunceşti slugii
tale?"
15. Zis-a către Iosua căpetenia oştirii Domnului: "Scoate-ţi
încălţămintea din picioare, că locul pe care stai tu acum este
sfânt!" Şi a făcut Iosua aşa.
CAPITOLUL 6
Luarea şi dărâmarea Ierihonului.
1. Ierihonul însă era încuiat şi întărit de frica fiilor lui
Israel; nimeni nu intra în el şi nimeni nu ieşea.
2. Atunci a zis Domnul către Iosua: "Iată, Eu voi da în mâinile
tale Ierihonul, pe regii lui şi pe puternicii lui.
3. Duceţi-vă împrejurul cetăţii toţi cei buni de război şi
înconjuraţi cetatea câteodată pe zi. Aceasta să o faceţi şase
zile.
4. Şapte preoţi să poarte înaintea chivotului şapte trâmbiţe din
corn de berbec, iar în ziua a şaptea să ocoliţi cetatea de şapte
ori şi preoţii să trâmbiţeze din trâmbiţe.
5. Când vor suna din trâmbiţa de corn de berbec şi când veţi auzi
sunetul de trâmbiţă, atunci tot poporul să strige cu glas tare
deodată, şi când vor striga ei zidurile cetăţii se vor prăbuşi.
Atunci tot poporul să năvălească în cetate, plecând fiecare din
partea unde se află".
6. Şi a chemat Iosua, fiul lui Navi, pe preoţi şi le-a zis: "Luaţi
chivotul legământului şi şapte preoţi să poarte şapte trâmbiţe din
corn de berbec înaintea chivotului Domnului".
7. Şi le-a mai zis acestora să spună poporului: "Mergeţi şi ocoliţi
cetatea, iar cei înarmaţi să meargă înaintea chivotului
Domnului!"
8. Îndată ce Iosua a spus acestea poporului, cei şapte preoţi, care
purtau cele şapte trâmbiţe sfinte înaintea Domnului, au pornit şi
au început a suna tare din trâmbiţe şi chivotul legământului
Domnului mergea în urma lor.
9. Cei înarmaţi mergeau înaintea preoţilor care sunau din trâmbiţe,
iar cei din urmă veneau după chivotul Domnului, trâmbiţând în mers
din trâmbiţe.
10. Poporului însă Iosua i-a poruncit şi a zis: "Să nu strigaţi!
Nimeni să nu audă glasul vostru şi nici o vorbă să nu iasă din gura
voastră până în ziua când vă voi zice eu să strigaţi; atunci să
strigaţi".
11. Şi aşa chivotul Domnului a plecat împrejurul cetăţii şi a
înconjurat-o o dată; apoi a venit în tabără şi a rămas în
tabără.
12. A doua zi Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă şi preoţii au
ridicat chivotul Domnului;
13. Şi cei şapte preoţi, care purtau cele şapte trâmbiţe, mergeau
înaintea chivotului Domnului şi trâmbiţau din trâmbiţe; cei
înarmaţi mergeau înaintea lor, iar celălalt popor venea în urma
chivotului Domnului şi preoţii trâmbiţau din trâmbiţe.
14. Astfel şi a doua zi au înconjurat cetatea o dată şi s-au întors
în tabără. Şi au făcut aşa şase zile.
15. În ziua a şaptea s-au sculat de dimineaţă, în revărsatul
zorilor şi au mers tot aşa împrejurul cetăţii de şapte ori; numai
în această zi au înconjurat cetatea de şapte ori.
16. Iar când au sunat preoţii a şaptea oară din trâmbiţe, Iosua a
zis către fiii lui Israel: "Strigaţi, că v-a dat Domnul
cetatea!
17. Cetatea va fi sub blestem şi tot ce este în ea e al Domnului
puterilor; numai Rahab desfrânata să rămână vie, ea şi tot cel ce
va fi în casa ei, pentru că ea a ascuns iscoadele pe care le-am
trimis noi.
18. Voi însă să vă păziţi foarte de tot ce este dat blestemului, ca
să nu cădeţi şi voi sub blestem, dacă aţi lua ceva din cele date
spre nimicire şi pentru ca asupra taberei lui Israel să nu vină
blestemul şi să-i aducă pieire.
19. Tot aurul şi argintul şi vasele de aramă şi de fier să fie
sfinţenie a Domnului şi să intre în vistieria Domnului".
20. Atunci au trâmbiţat preoţii din trâmbiţe. Şi cum a auzit
poporul glasul de trâmbiţă, a strigat tot poporul împreună cu glas
tare şi puternic şi s-au prăbuşit toate zidurile împrejurul cetăţii
până în temelie şi a intrat tot poporul în cetate, fiecare din
partea unde era, şi au luat cetatea.
21. Şi au dat junghierii tot ce era în cetate: bărbaţi şi femei şi
tineri şi bătrâni şi boi şi oi şi asini, tot au trecut prin
ascuţişul sabiei.
22. Iar celor doi tineri care iscodiseră tara Iosua le-a zis:
"Duceţi-vă în casa desfrânatei aceleia, scoateţi-o de acolo pe ea
şi pe toţi cei ce vor fi cu dânsa, întrucât v-aţi jurat
ei".
23. Şi s-au dus tinerii care iscodiseră cetatea, la casa
desfrânatei şi au scos pe Rahab desfrânata, pe tatăl ei, pe mama
ei, pe fraţii ei şi pe toate rudele ei, i-au scos şi i-au pus afară
din tabăra Israeliţilor,
24. Iar cetatea şi tot ce era în ea au ars cu foc; numai aurul şi
argintul şi vasele de aramă şi de fier le-au dat ca să le ducă
Domnului în vistieria casei Domnului.
25. Pe Rahab desfrânata însă, casa tatălui ei şi pe toţi care erau
la dânsa, Iosua i-a lăsat cu viaţă şi trăieşte ea în mijlocul lui
Israel până în ziua de astăzi, pentru că a ascuns iscoadele, care
fuseseră trimise de Iosua să iscodească Ierihonul.
26. În ziua aceea s-a jurat Iosua şi a zis: "Blestemat să fie
înaintea Domnului tot cel ce se va scula şi va zidi cetatea aceasta
a Ierihonului: pe fiul său cel întâi-născut să pună temeliile ei,
iar porţile ei să le aşeze pe fiul său cel mai mic". Şi aşa a şi
făcut Ozan din Betel. Acesta pe Abiron, întâiul său născut, a pus
temeliile ei, şi pe fiul său cel mai mic a aşezat porţile
ei.
27. Domnul însă era cu Iosua şi faima lui s-a răspândit în toată
ţara.
CAPITOLUL 7
Pedeapsa lui Acan.
1. Iar fiii lui Israel au făcut păcat mare: au luat din cele
date nimicirii; căci Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui
Zerah, din tribul lui Iuda, a luat din cele date spre nimicire şi
s-a aprins mânia Domnului asupra fiilor lui Israel.
2. Din Ierihon Iosua a trimis oameni asupra cetăţii Ai, care e
aproape de Bet-Aven, la răsărit de Betel, şi le-a zis: "Duceţi-vă
de iscodiţi ţara!" Şi s-au dus oamenii aceştia şi au iscodit
cetatea Ai.
3. Apoi întorcându-se la Iosua, i-au spus: "Să nu meargă tot
poporul, ci să meargă numai două sau trei mii de oameni şi să
lovească cetatea Ai. Nu obosi până acolo tot poporul, pentru că
acolo sunt puţini duşmani".
4. Şi s-au dus acolo ca la trei mii de oameni, dar aceştia au
luat-o la fugă în faţa celor din Ai.
5, Şi locuitorii din Ai au ucis din ei vreo treizeci şi şase de
oameni şi i-au fugărit de la poartă până la Şebarim, iar pe coasta
dealului i-a bătut; din care pricină inima poporului a slăbit şi
şi-au pierdut tot curajul.
6. Atunci Iosua şi-a sfâşiat veşmintele sale, a căzut cu faţa la
pământ înaintea chivotului Domnului şi a stat aşa până seara şi el
şi bătrânii lui Israel şi şi-au presărat pulbere pe capetele
lor.
7. Atunci a zis Iosua: "O, Doamne Dumnezeule, de ce a trecut robul
Tău poporul acesta peste Iordan? Oare, ca să-l dai în mâinile
Amoreilor şi să ne pierzi? Mai bine rămâneam să locuim de cealaltă
parte de Iordan!
8. Ce să zic eu acum, când Israel a fugit înapoi dinaintea
vrăjmaşilor săi?
9. Auzind Canaaneii şi toţi locuitorii ţării, ne vor împresura şi
ne vor pierde de pe pământ. Şi ce vei face Tu pentru numele Tău cel
mare?"
10. Iar Domnul a zis către Iosua: "Scoală, pentru ce ai căzut cu
faţa la pământ?
11. A păcătuit poporul şi a călcat legământul Meu pe care l-am
încheiat cu el; au furat din lucrurile date spre nimicire, au
minţit şi le-au pus printre lucrurile lor.
12. De aceea fiii lui Israel n-au putut sta împotriva vrăjmaşilor
lor şi au fugit înapoi, căci au căzut sub blestem şi nu voi mai fi
cu voi de nu veţi ridica blestemul dintre voi.
13. Scoală dar şi sfinţeşte poporul şi zi: Sfinţiţi-vă pentru
mâine; căci aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Blestemul e în
mijlocul tău, Israel. De aceea tu nu poţi să stai împotriva
vrăjmaşilor tăi până nu vei îndepărta din mijlocul tău
blestemul.
14. Mâine să vă apropiaţi toţi, pe seminţii; iar seminţia pe care o
va arăta Domnul să se apropie pe familii şi familia pe care o va
arăta Domnul să se apropie pe case; şi casa pe care o va arăta
Domnul să se apropie om cu om.
15. Iar omul care se va dovedi că a furat lucru dat spre nimicire,
să se ardă cu foc şi el şi toate câte are, pentru că a călcat
legământul Domnului şi a făcut fărădelege în Israel".
16. Atunci, sculându-se Iosua a doua zi dis-de-dimineaţă, a
poruncit lui Israel să se apropie pe seminţii; şi a fost arătată
seminţia lui Iuda.
17. După aceea a poruncit să se apropie seminţia lui Iuda pe
familii şi a fost arătată familia lui Zerah. Şi a poruncit să se
apropie familia lui Zerah pe case şi a fost dată în vileag casa lui
Zabdi.
18. Şi a poruncit să se apropie casa lui Zabdi om cu om şi a fost
arătat Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din
seminţia lui Iuda.
19. Atunci Iosua a zis către Acan: "Fiul meu, dă astăzi slavă
Domnului Dumnezeului lui Israel şi fă mărturisire înaintea Lui şi
arată-mi ce-ai făcut. Să nu ascunzi de mine!"
20. Şi răspunzând Acan lui Iosua, a zis: "Adevărat, am păcătuit
înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel şi iată ce am
făcut:
21. Am văzut printre prăzi o haină frumoasă pestriţă şi două sute
de sicli de argint, un drug de aur, greu de cincizeci de sicli;
acestea mi-au plăcut şi le-am luat şi iată sunt ascunse în pământ,
în mijlocul cortului meu şi argintul este pus sub elen.
22. Atunci a trimis Iosua câţiva slujitori şi aceştia au alergat la
cort, în tabără, şi toate acestea erau ascunse În cortul lui şi
argintul era sub ele.
23. Şi au luat ei acestea din cort şi le-au adus la Iosua şi la
bătrânii lui Israel şi le-au pus înaintea Domnului.
24. Iar Iosua şi împreună cu el tot poporul au luat pe Acan, fiul
lui Zerah, argintul, haina, drugul cel de aur, pe fiii lui, pe
fiicele lui, boii lui, asinii lui şi toate oile lui, cortul lui şi
tot ce avea el şi i-au scos pe ei şi toate ale lor în valea
Acor.
25. Şi a zis Iosua: "Pentru că tu ai adus asupra noastră tulburare,
să aducă şi Domnul necaz asupra ta în ziua aceasta!" şi toţi
Israeliţii i-au ucis cu pietre şi, după ce i-au ucis cu pietre,
i-au ars cu foc.
26. Apoi au ridicat deasupra lor o grămadă mare de pietre, care se
vede şi astăzi. După aceasta s-a potolit mânia Domnului. De aceea
locul acela se numeşte valea Acor până în ziua de astăzi.
CAPITOLUL 8
Înconjurarea şi cuprinderea cetăţii Ai.
l. Atunci a zis Domnul către Iosua: "Nu te teme, nici nu te
înspăimânta! Ia cu tine toţi bărbaţii buni de luptă şi,
sculându-te, du-te la Ai. Iată Eu voi da în mâinile tale pe regele
din Ai şi pe poporul lui, cetatea şi ţinutul lui.
2. Şi să faci cu Ai şi cu regele său tot ceea ce ai făcut cu
Ierihonul şi cu regele lui. Numai prada lui şi dobitoacele lui
împărţiţi-le între voi. Pune oameni la pândă înapoia
cetăţii".
3. Şi s-a sculat Iosua cu tot poporul bun de război, ca să
meargă asupra cetăţii Ai. Şi a ales Iosua treizeci de mii de oameni
viteji şi i-a trimis noaptea.
4. Acestora le-a poruncit şi le-a zis: "Luaţi seama să pândiţi
înapoia cetăţii, să nu vă depărtaţi tare de cetate şi să fiţi cu
toţii gata.
S. Iar eu şi toţi cei cu mine vom înainta spre cetate. Şi când
locuitorii din Ai ne vor ieşi înainte, ca prima dată, noi vom fugi
de dânşii.
6. Şi când vor alerga după noi şi-i vom depărta de cetate, vor
zice: "Iată fug de noi, ca prima dată".
7. Şi când vom fugi noi de ei şi ei după noi, atunci voi să ieşiţi
din ascunzătoare şi să cuprindeţi cetatea, că Domnul Dumnezeu o va
da în mâinile voastre.
8. Iar după ce veţi prăda cetatea, să-i daţi foc; după cuvântul
Domnului să faceţi. Iată eu vă poruncesc!"
9. Aşa i-a trimis Iosua şi ei s-au dus şi au stat la pândă între
Betel şi Ai, spre apus de cetatea Ai. Iar Iosua a rămas în noaptea
aceea în mijlocul poporului.
10. Şi, sculându-se dis-de-dimineaţă, Iosua a cercetat poporul şi
s-a dus el şi bătrânii lui Israel în fruntea poporului spre
Ai.
11. Şi tot poporul bun de luptă, care era cu el, a mers, a înaintat
şi s-a apropiat de cetate pe partea de răsărit, iar pânda era în
partea de apus a cetăţii. Şi a aşezat tabăra spre miazănoapte de
Ai; iar între el şi Ai era o vale.
12. El luase ca la treizeci de mii de oameni şi-i pusese la pândă
între Betel şi Ai, în partea de apus a cetăţii.
13. Iar poporul l-a aşezat tot într-o tabără, care se întindea în
partea de miazănoapte a cetăţii, aşa încât coada taberei ajungea
spre partea de apus a cetăţii. Şi a venit Iosua în noaptea aceea în
mijlocul văii.
14. Şi când a văzut aceasta, regele din Ai s-a sculat îndată
dis-de-dimineaţă, a ieşit înaintea lui Israel la luptă, el şi tot
poporul lui, la un loc hotărât, în şes, şi nu ştia el că e o pândă
asupra lui în spatele cetăţii.
15. Iar Iosua, ca şi cum ar fi fost învins, a fugit cu tot poporul
pe calea dinspre pustiu.
16. Iar aceia au strigat tot poporul care era în cetate, ca să-i
urmărească şi, urmărind ei pe fiii lui Israel, s-au depărtat de
cetate.
17. Şi n-a rămas în Ai şi în Betel nici unul care să nu fi ieşit
după Israel. Şi urmărind ei pe Israel, şi-au lăsat cetatea lor
deschisă.
18. Atunci Domnul a zis către Iosua: "Întinde mâna ta cu suliţa
asupra cetăţii Ai, căci o voi da în mâinile tale şi cei de la pândă
vor ieşi numaidecât de la locul lor!" Şi şi-a întins Iosua mâna cu
suliţa spre cetate.
19. Şi atunci cei ce şedeau la pândă sculându-se numaidecât de la
locul lor, când şi-a întins el mâna, au alergat în cetate, au
luat-o şi i-au dat repede foc.
20. Atunci, uitându-se locuitorii cetăţii Ai înapoi şi văzând fum
ridicându-se din cetatea lor spre cer, nu mai aveau încotro fugi,
căci poporul care fugea spre pustiu se întorsese împotriva celor
ce-i urmăreau;
21. Şi Iosua şi tot Israelul, văzând că cei ce şezuseră în
ascunzătoare luaseră cetatea şi că din cetate se urca fum spre cer,
s-au întors înapoi şi au început să ucidă pe locuitorii din
Ai.
22. Iar cei din cetate au ieşit în întâmpinarea lor, aşa că Aiţii
se aflau în mijlocul taberei Israeliţilor, dintre în care unii
veneau dintr-o parte, iar alţii din altă parte.
23. Şi i-au ucis aşa, încât n-a scăpat cu viaţă nici unul din ei.
Iar pe regele din Ai l-au prins viu şi l-au adus la de
Iosua.
24. După ce fiii lui Israel au ucis pe toţi bărbaţii din Ai, în
câmpia dinspre pustiu şi dealurile unde aceştia îi urmăriseră, şi
după ce aceştia au căzut toţi până la unul sub ascuţişul sabiei,
Israeliţii s-au întors cu toţii asupra cetăţii Ai şi au lovit-o cu
ascuţişul lui sabiei.
25. Iar toţi locuitorii din Ai, bărbaţi şi femei, care au căzut în
ziua aceea au fost douăsprezece mii.
26. Şi Iosua nu şi-a lăsat în jos mâna sa, pe care o întinsese cu
suliţa, până nu a dat pierzării pe toţi locuitorii din
Ai.
27. Numai vitele şi prada cetăţii le-au împărţit fiii lui Israel
între dânşii, după cuvântul Domnului pe care-l spusese Domnul lui
Iosua.
28. Şi a ars Iosua cetatea Ai cu foc şi a făcut-o dărâmătură
veşnică şi pustietate până în ziua de astăzi.
29. Iar pe regele din Ai l-a spânzurat de un copac unde a stat până
seara; iar după asfinţitul soarelui a poruncit Iosua de au coborât
trupul lui din copac şi l-au aruncat la porţile cetăţii şi au
ridicat deasupra lui o movilă de pietre, care este până în şi ziua
de astăzi.
30. Atunci Iosua a înălţat jertfelnic Domnului Dumnezeului lui
Israel pe Muntele Ebal,
31. Cum poruncise Moise, sluga Domnului, fiilor lui Israel, şi de
care este scris în legea lui Moise; jertfelnicul era din pietre
întregi, asupra cărora nimeni n-a ridicat unealtă de fier şi el au
adus pe el ardere de tot Domnului şi au făcut jertfe de
împăcare.
32. Şi a scris Iosua acolo din nou pe pietre legea pe care Moise o
scrisese înaintea fiilor lui Israel.
33. Şi tot Israelul cu bătrânii lui, cu căpeteniile lui, cu
judecătorii lui, toţi băştinaşii şi veneticii lui au stat de
o parte şi de alta a chivotului în faţa preoţilor şi a leviţilor
care duceau chivotul legământului Domnului, aşa că jumătate din ei
se aflau pe muntele Garizim, iar cealaltă jumătate pe muntele Ebal,
cum poruncise de mai înainte Moise, sluga Domnului, ca să se
binecuvânteze poporul lui Israel.
34. După aceasta a citit Iosua toate cuvintele legii:
binecuvântările şi blestemul, cum era scris în legea lui
Moise.
35. Din toate câte poruncise Moise lui Iosua n-a fost nici un
cuvânt pe care Iosua să nu-l fi citit în auzul obştii fiilor lui
Israel, înaintea bărbaţilor, a femeilor, a copiilor şi a străinilor
care mergeau împreună cu Israel.
CAPITOLUL 9
Înşelăciunea Ghibeoniţilor.
l. Auzind acestea toţi regii Amoreilor, cei de peste Iordan, cei
din munte şi de la şes, cei de pe tot malul mării celei mari şi cei
din apropierea Libanului: Heteii, Amoreii, Ghergheseii, Canaaneii,
Ferezeii, Heveii şi Ibuseii,
2. S-au adunat împreună ca să se te toţi cu Iosua şi cu Israel. Iar
locuitorii Ghibeonului, auzind a făcut Iosua cu Ierihonul şi cu Ai,
au pus la cale un vicleşug, căci s-au dus şi au strâns merinde de
drum şi au pus pe asinii lor saci vechi cu pâine şi vin în
burdufuri vechi, rupte şi cârpite
5. Şi în picioarele lor încălţăminte şi sandale vechi şi peticite,
iar pe ei haine rele; pâinea lor de drum era uscată, mucedă şi
sfărâmată.
6. Aşa au venit ei la Iosua în tabăra Israeliţilor de la Ghilgal şi
au zis către el şi către toţi Israeliţii: "Noi am venit dintr-o
ţară foarte depărtată; încheiaţi dar legământ cu noi".
7. Fiii lui Israel însă au zis către Hevei: "Poate că locuiţi
aproape de noi? Cum să încheiem legământ cu voi?"
8. Iar ei au zis către Iosua: "Noi suntem robii tăi". Iosua le-a
zis: "Cine sunteţi voi şi de unde aţi venit?"
9. Şi ei au răspuns: "Robii tăi au venit dintr-o ţară foarte
depărtată, în numele Domnului Dumnezeului tău, că am auzit de
numele Lui şi de câte a făcut El în Egipt
10. Şi de câte a făcut El celor doi regi ai Amoreilor, care erau
dincolo de Iordan, lui Sihon, regele Heşbonului şi lui Og, regele
Vasanului, care locuia în Aştarot şi Edrea.
11. Şi auzind acestea, bătrânii noştri şi toţi locuitorii ţării
noastre ne-au grăit şi au zis: Luaţi-vă merinde de drum şi
duceţi-vă în întâmpinarea lor şi le spuneţi: Noi suntem robii
voştri. încheiaţi dar legământ cu noi!
12. Pâinile acestea erau calde în ziua când am plecat să venim la
voi, iar acum iată s-au uscat şi s-au mucezit.
13. Aceste burdufuri de vin, pe care le-am umplut noi, iată-le s-au
învechit; şi îmbrăcămintea noastră şi încălţămintea noastră s-au
tocit de drumul cel foarte lung".
14. Căpeteniile Israeliţilor au luat din merindele lor, dar n-au
întrebat pe Domnul.
15. Şi a făcut Iosua pace cu ei şi a încheiat cu ei legământ, ca să
nu fie ucişi, iar căpeteniile obştii s-au legat faţă de ei cu
jurământ.
16. La trei zile însă, după ce au încheiat legământ cu dânşii, au
auzit că sunt aproape de ei şi că trăiesc în ţinuturile cuvenite
lor,
17. Căci fiii lui Israel, plecând la drum, a treia zi au ajuns la
cetăţile lor; iar cetăţile lor erau Ghibeonul, Chefira, Beerot şi
Chiriat-Iearim.
18. Iar Iosua şi fiii lui Israel nu i-au ucis, pentru că toate
căpeteniile obştii li se juraseră pe Domnul Dumnezeul lui Israel.
De aceea toată obştea lui Israel a început a cârti împotriva
căpeteniilor.
19. şi toate căpeteniile au zis către întreaga obşte: "Noi ne-am
jurat lor pe Domnul Dumnezeul lui Israel şi de aceea nu ne putem
atinge de ei.
20. Dar iată ce le vom face: să-i robim şi să-i păstrăm în viaţă,
ca să nu ne ajungă. mânia pentru jurământul cu care ne-am jurat
lor".
21. Şi le-au mai zis căpeteniile: "Lăsaţi-i să trăiască, dar să
taie lemne şi să care apă la toată obştea". Şi toată obştea a făcut
cum au zis căpeteniile.
22. Şi i-a chemat Iosua şi le-a zis: "Pentru ce m-aţi amăgit,
spunând: Suntem tare departe de tine; voi însă sunteţi dintre cei
ce locuiesc în ţinuturile cuvenite nouă.
23. De aceea blestemaţi să fiţi! Să nu încetaţi de a fi în robie,
ca tăietori de lemne şi cărători de apă pentru casa Dumnezeului
meu".
24. Iar ei au răspuns lui Iosua şi au zis: "Ni s-a vestit nouă câte
a poruncit Domnul Dumnezeul tău lui Moise, slugii Sale, ca să vă
dea toată ţara aceasta, iar pe noi şi pe toţi locuitorii pământului
acestuia să ne piardă de la faţa voastră; şi, înfricoşându-ne
foarte tare de voi pentru viaţa noastră, am făcut fapta
aceasta.
25. Şi acum iată suntem sub mâna voastră; faceţi cu noi cum veţi
socoti şi cum vi se pare mai drept".
26. Şi a făcut cu ei aşa: i-a izbăvit Iosua în ziua aceea din
mâinile fiilor lui Israel şi nu i-a ucis.
27. Dar din ziua aceea i-a pus Iosua tăietori de lemne şi cărători
de apă pentru obşte şi pentru jertfelnicul Domnului. De aceea
locuitorii Ghibeonului s-au făcut tăietori de lemne şi cărători de
apă pentru jertfelnicul lui Dumnezeu până în ziua de astăzi, la
locul pe care avea să-l aleagă Domnul.
CAPITOLUL 10
Iosua biruie pe Amorei în chip minunat
l. Auzind însă Adoni-Ţedec, regele Ierusalimului, că Iosua a
luat cetatea Ai şi a dat-o blestemului şi a făcut cu Ai şi cu
regele său cum făcuse cu Ierihonul şi cu regele lui şi că
locuitorii Ghibeonului de bunăvoie s-au supus lui Iosua şi lui
Israel şi au rămas între ei,
2. S-a spăimântat foarte tare, pentru că cetatea Ghibeonului era
cetate mare, ca una ce era dintre cetăţile domneşti, mai mare decât
Ai, şi toii locuitorii ei erau oameni viteji.
3. De aceea Adoni-Ţedec, regele Ierusalimului, a trimis la Hoham,
regele Hebronului, la Piream, regele Iarmutului, la Iafia, regele
Lachişului, şi la Debir, regele Eglonului, zicând:
4. "Veniţi la mine şi-mi ajutaţi să bat Ghibeonul, pentru că s-a
supus lui Iosua şi fiilor lui Israel".
S. Şi aceşti cinci regi ai Amoreilor: regele Ierusalimului, regele
Hebronului, regele Iarmutului, regele Lachişului şi regele
Eglonului, s-au suit cu tot poporul lor şi au tăbărât asupra
Ghibeonului şi l-au împresurat.
6. Atunci locuitorii Ghibeonului au trimis la Iosua, în tabăra
Israeliţilor de la Ghilgal, zicând: "Să nu-ţi iei mâna de deasupra
robilor tăi! Vino la noi repede de ne dă ajutor şi ne izbăveşte, că
s-au adunat împotriva noastră toii regii Amoreilor care trăiesc în
munţi".
7. Şi s-a suit Iosua din Ghilgal, el însuşi şi împreună cu dânsul
tot poporul bun de război şi toţi bărbaţii viteji.
8. Iar Domnul a zis către Iosua: "Nu te teme de ei, că i-am dat în
mâinile tale; nimeni dintre ei nu va putea sta împotriva
voastră".
9. Şi a năvălit Iosua fără de veste asupra lor, după ce mersese
toată noaptea venind din Ghilgal.
10. Şi Domnul i-a făcut să se sperie la vederea fiilor lui Israel
şi i-a învins pe ei Domnul cu înfrângere grea la Ghibeon, şi i-a
urmărit în calea spre înălţimile Bet-Horon şi i-a bătut până la
Azeca şi până la Macheda.
11. Pe când însă fugeau ei de fiii lui Israel, pe povârnişul
Bet-Horon, Domnul a aruncat din cer asupra lor grindină mare, până
la Azeca, şi cei ce au murit de grindină au fost mai mulţi decât
cei ucişi de fiii lui Israel cu sabia în luptă.
12. În ziua aceea în care Dumnezeu a dat pe Amorei în mâinile lui
Israel şi când i-a bătut la Ghibeon şi au fost zdrobiţi înaintea
feţei fiilor lui Israel, a strigat Iosua către Domnul şi a zis
înaintea Israeliţilor: "Stai, soare, deasupra Ghibeonului, şi tu,
lună, opreşte-te deasupra văii Aialon!"
13. Şi s-a oprit soarele şi luna a stat până ce Dumnezeu a făcut
izbândă asupra vrăjmaşilor lor. Oare nu de aceea se scrie în Cartea
Dreptului: "Soarele a stat în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit
către asfinţit aproape toată ziua".
14. Şi n-a mai fost nici înainte, nici după aceea, o astfel de zi
în care Domnul să asculte aşa glasul omului; că Domnul lupta pentru
Israel.
15. Apoi Iosua s-a întors cu tot Israelul în tabără, la
Ghilgal.
16. Iar cei cinci regi au fugit şi s-au ascuns în peştera din
Macheda.
17. Când însă i s-a spus lui Iosua că: "Cei cinci regi au fost
găsiţi ascunşi în peşteră, la Macheda", Iosua a zis:
18. "Răsturnaţi pietre mari pe gura peşterii şi puneţi la uşa ei
oameni ca să-i păzească;
19. Iar voi nu vă opriţi acolo, ci goniţi din urmă pe vrăjmaşii
voştri şi nimiciţi partea din urmă a oştirii lor; să nu-i lăsaţi să
scape în cetăţile lor, căci Domnul Dumnezeul vostru i-a dat în
mâinile voastre!"
20. Şi după ce Iosua şi fiii lui Israel i-au zdrobit cu desăvârşire
într-o bătălie foarte mare şi cei ce au scăpat au fugit în cetăţi
întărite,
21. S-a întors tot poporul cu izbândă la Iosua, în tabără la
Macheda, şi n-a rostit nimeni nici un cuvânt împotriva fiilor lui
Israel.
22. Atunci Iosua a zis: "Deschideţi peştera şi scoateţi la mine pe
cei cinci regi din peşteră!"
23. Şi s-a făcut aşa: au scos la dânsul pe cei cinci regi din
peşteră: pe, regele Ierusalimului, pe regele Hebronului, pe regele
Iarmutului, pe regele Lachişului şi pe regele Eglonului.
24. Şi după ce au scos pe regii aceştia la Iosua, Iosua a chemat pe
toii Israeliţii şi a zis către căpeteniile oştenilor care fuseseră
cu el: "Apropiaţi-vă şi puneţi-vă picioarele pe grumajii regilor
acestora!" Şi ei s-au apropiat şi şi-au pus picioarele pe grumajii
lor.
25. Atunci Iosua le-a zis: "Nu vă temeţi, nici nu vă spăimântaţi,
ci îmbărbătaţi-vă şi vă întăriţi, că aşa va face Domnul cu toţi
vrăjmaşii voştri cu care vă veţi lupta".
26. După aceea i-a lovit Iosua şi i-a ucis şi i-a spânzurat pe
cinci spânzurători şi au stat spânzuraţi până seara.
27. Iar la asfinţitul soarelui a poruncit Iosua de i-au pogorât din
spânzurători şi i-au aruncat în peştera în care fuseseră ascunşi şi
au prăvălit pietre mari pe gura peşterii şi stau acolo până în ziua
de azi.
28. Tot în ziua aceea a cuprins Iosua Macheda şi a lovit-o cu
sabia, pe ea şi pe regele ei, şi a nimicit pe locuitorii ei şi
toată suflarea care se afla în ea; pe nimeni n-a cruţat ca să nu
moară sau să fugă şi a făcut cu regele din Macheda tot aşa cum
făcuse cu regele Ierihonului.
29. Apoi s-a dus Iosua împreună cu toţi Israeliţii de la Macheda la
Libna şi a împresurat-o.
30. Şi a dat-o Domnul şi pe aceasta în mâinile lui Israel de a
luat-o pe ea şi pe regele ei şi Iosua a trecut-o prin ascuţişul
sabiei pe ea şi toată suflarea din ea; pe nimeni n-a lăsat În ea,
care să nu moară sau să fugă şi a făcut cu regele ei cum făcuse cu
regele Ierihonului.
31. De la Libna s-a dus Iosua împreună cu toţi Israeliţii la Lachiş
şi l-a împresurat, începând războiul cu ei.
32. Şi a dat Domnul Lachişul în mâinile lui Israel şi l-a luat a
doua zi, l-a trecut prin sabie pe el şi toată suflarea din el şi
l-a pierdut, cum făcuse şi cu Libna.
33. Atunci s-a ridicat în ajutorul Lachişului Horam, regele din
Ghezer. Dar Iosua l-a lovit şi pe el şi pe poporul lui cu sabia,
încât n-a lăsat pe nimeni dintre ai lui care să nu moară sau să
fugă.
34. Din Lachiş s-a dus Iosua împreună cu toţi Israeliţii la Eglon
şi l-a împresurat, începând războiul împotriva lui.
35. Şi Domnul l-a dat în mâinile lui Israel. Şi l-a luat în aceeaşi
zi şi l-a lovit cu sabia pe el şi toată suflarea ce era în el şi
l-a dat în ziua aceea blestemului, cum făcuse şi cu
Lachişul.
36. De la Eglon, Iosua împreună cu toţi Israeliţii s-au dus la
Hebron, l-au înconjurat
37. Şi l-au lovit cu ascuţişul sabiei pe el şi pe regele lui şi
toate cetăţile lui şi toată suflarea câtă era în acesta, cum făcuse
cu Eglonul; şi l-a dat blestemului pe el şi toată suflarea ce era
în el.
38. După aceea s-a întors Iosua împreună cu toţi Israeliţii asupra
Debirului şi l-a împresurat.
39. Şi l-a luat pe el, pe regele lui şi toate satele lui. Şi le-au
lovit cu ascuţişul sabiei, le-au nimicit pe ele şi toată suflarea
ce era în ele şi n-a lăsat pe nimeni să scape; cum făcuse cu
Hebronul şi cu regele lui şi cum a făcut cu Libna şi regele ei, aşa
a făcut şi cu Debirul şi cu regele lui.
40. Apoi a lovit Iosua tot ţinutul muntos, Neghebul, câmpia şi
ţinutul mării şi pe regii lor şi n-a lăsat să scape nimeni, ci a
omorât toată suflarea, cum poruncise Domnul Dumnezeul lui
Israel.
41. Şi i-a bătut Iosua de la Cadeş-Barnea până la Gaza şi tot
ţinutul Goşen până la Ghibeon.
42. Şi pe toţi regii acestora şi ţinuturile lor le-a luat Iosua
deodată, căci Domnul Dumnezeul lui Israel lupta pentru
Israel.
43. După aceea Iosua împreună cu toţi Israeliţii s-au întors în
tabăra de la Ghilgal.
CAPITOLUL 11
Stăpânirea Canaaneilor.
l. Cum a auzit de aceasta, Iabin, regele Haţorului, a trimis la
Iobab, regele Madonului, la regele Şimronului şi la regele
Acşafului;
2. La regii cei de la miazănoapte; din munţi, de pe podiş, de la
miazăzi de Chinerot, în câmpie şi în ţinutul Dor, la
apus;
3. La Canaaneii din răsărit, de pe malul mării; la Amorei, la
Hetei, la Ferezei, la Iebuseii din munţi şi la Heveii de sub
Hermon, în pământul Miţpa.
4. Şi au ieşit aceştia împreună cu regii lor, popor mult la număr,
ca nisipul de la marginea mării, şi cai şi care de război foarte
multe.
5. Şi s-au adunat toţi regii aceştia şi au tăbărât împreună la
apele Merom, ca să se lupte cu Israel.
6. Domnul însă a zis: "Nu te teme de faţa lor, căci mâine pe vremea
aceasta îi voi da pe toţi aceia fiilor lui Israel ca să-i ucidă;
cailor lor să le tai vinele picioarelor, iar carele să le arzi cu
foc".
7. Atunci Iosua împreună cu tot poporul bun de luptă a ieşit fără
de veste înaintea lor, la apele Merom şi a năvălit în munţi asupra
lor.
8. Şi i-a dat pe ei Domnul în mâinile lui Israel şi i-a lovit şi
i-a urmărit până la Sidonul cel Mare, până la Misrefot-Maim şi până
în valea Miţpa, la răsărit, şi i-a ucis până n-a scăpat
nimeni.
9. Şi a făcut Iosua cu ei cum îi zisese Domnul: cailor lor le-a
tăiat vinele picioarelor şi carele lor le-a ars cu foc.
10. Tot atunci întorcându-se, Iosua a luat Haţorul şi pe regele lui
l-a omorât cu sabia. Haţorul fusese până atunci capul tuturor
regatelor acestora.
11. Şi a ucis toată suflarea din acesta cu sabia, dând toate
pieirii; şi n-a rămas nici un suflet, iar Haţorul l-a ars cu
foc.
12. Astfel a luat Iosua toate cetăţile regatelor acestora şi pe
toţi regii lor i-a ucis cu sabia, dându-i pieirii, cum poruncise
Moise, sluga Domnului.
13. Iar cetăţile cele întărite nu le-a ars Israel, afară de Haţor,
pe care l-a ars Iosua.
14. Toată prada cetăţilor acestora şi toate vitele le-au luat fiii
lui Israel pentru ei, iar pe oameni i-au ucis cu sabia, i-au dat
blestemului şi n-au lăsat din ei nici un suflet.
15. Precum poruncise Domnul lui Moise, sluga Sa, şi cum poruncise
şi Moise lui Iosua, aşa a făcut Iosua: nu s-a abătut de la nimic,
nici de la un cuvânt din câte poruncise Domnul lui Moise.
16. Şi aşa a luat Iosua toată ţara aceea de sus şi tot ţinutul
Negheb, tot ţinutul Goşen şi ţinuturile de jos, şesul şi muntele
lui Israel şi locurile joase de pe lângă munte,
17. De la Muntele Pele, care se întinde spre Seir, până la Baal-Gad
din valea Libanului, la poalele Hermonului; a luat pe toţi regii
lor şi i-a lovit şi i-a ucis.
18. Dar Iosua a purtat multă vreme război cu toţi regii
aceştia.
19. Şi n-a fost cetate pe care să n-o fi luat cu fiii lui Israel;
toate le-au luat cu război, afară de Ghibeon în care locuiau
Heveii;
20. Căci aşa a fost de la Domnul, ca să-şi învârtoşeze inima lor şi
să întâmpine pe Israel cu război, ca să fie daţi pieirii şi ca să
nu găsească milă, ci să fie nimiciţi, cum poruncise Domnul lui
Moise.
21. Apoi a venit Iosua în vremea aceea şi a lovit pe toţi Anachimii
de la munte, din Hebron, din Debir, din Anab, din toţi munţii lui
Iuda şi din toţi munţii lui Israel şi i-a dat Iosua nimicirii
împreună cu cetăţile lor.
22. Şi n-a rămas niciunul din Anachimi în pământul fiilor lui
Israel, ci numai în Gaza, în Gat şi în Aşdod au rămas din
ei.
23. Aşa a luat Iosua tot pământul, cum poruncise Domnul lui Moise
şi l-a dat Iosua de moştenire lui Israel, împărţindu-l între
seminţiile lor. Şi s-a liniştit pământul de război.
CAPITOLUL 12
Regii care au fost bătuţi de Israeliţi.
1. Iată regii pe care i-au bătut fiii lui Israel şi al căror
pământ l-au luat tot de moştenire dincolo de Iordan, spre răsăritul
soarelui, de la râul Arnon până la muntele Hermon şi tot şesul
dinspre răsărit:
2. Sihon, regele Amoreilor, care locuia în Heşbon şi domnea de la
Aroerul cel de pe malul râului Arnon, de la mijlocul râului şi
peste jumătate din Galaad, până la râul Iaboc, care este hotarul
Amoniţilor,
3. Peste şes până lângă marea Chineretului, spre răsărit şi până la
marea şesului, până la Marea Sărată, spre răsărit, pe calea către
Bet-Ieşimot, iar spre miazăzi peste locurile ce se întindeau pe la
poalele muntelui Fazga;
4. Vecinul său Og, regele Vasanului, cel din urmă din Refaim, care
locuia în Aştarot şi Edrea
5. Şi care stăpânea muntele Hermon şi Salca şi tot Vasanul, până la
hotarul Gheşurului şi al Maacului şi jumătate din Galaad, până la
hotarul lui Sihon, regele Heşbonului.
6. Pe aceştia Moise, sluga Domnului, şi fiii lui Israel i-au ucis
şi a dat Moise, sluga Domnului, pământul lor de moştenire
seminţiilor lui Ruben şi Gad şi la jumătate din seminţia lui
Manase.
7. Iată acum şi regii din tara Amoreilor, pe care i-a bătut Iosua
şi fiii lui Israel dincoace de Iordan, spre apus de la Baal-Gad,
din valea Libanului, până la Pele, muntele care se întinde spre
Seir; şi pământul l-a dat Iosua seminţiilor lui Israel de
moştenire, după cum le-au căzut sorţii,
8. La munte sau la loc şes, la câmpie sau la locurile de sub munţi,
în pustiu şi la miazăzi şi care fusese al Heteilor, Amoreilor,
Canaaneilor, Ferezeilor, Heveilor şi Iebuseilor:
9. Un rege al Ierihonului, un rege al cetăţii Ai, care e aproape de
Betel;
10. Un rege al Ierusalimului, un rege al Hebronului;
11. Un rege al Iarmutului, un rege al Lachişului;
12. Un rege al Eglonului, un rege al Ghezerului;
13. Un rege al Debirului, un rege al Ghederului;
14. Un rege al Hormei, un rege al Aradului;
15. Un rege al Libnei, un rege al Adulamului;
16. Un rege al Machedei; un rege al Betelului;
17. Un rege al Tapuahului, un rege al Heferului;
18. Un rege al Afecului, un rege al Şaronului;
19. Un rege al Madonului, un rege al Haţorului;
20. Un rege al Şimron-Meronului, un rege al Acşafului;
21. Un rege al Taanacului, un rege al Meghidonului;
22. Un rege al Chedeşului, un rege al Iocneamului de lângă
Carmel;
23. Un rege al Dorului de lângă Nafat-Dor, un rege al Goimului din
Ghilgal;
24. Un rege al Tirţei. De toţi treizeci şi unu de regi.
CAPITOLUL 13
Împărţirea pământului de dincolo de Iordan.
l. Fiind Iosua bătrân şi înaintat în zile, a zis Domnul către
dânsul: "Iată tu ai îmbătrânit şi eşti în vârstă înaintată, dar
pământ de luat în moştenire a mai rămas încă mult.
2. Pământul care a mai rămas de luat în moştenire este acesta:
ţinuturile Filistenilor şi toată tara Gheşurului şi a
Canaanului.
3. De la Sicor, care este la răsărit de Egipt, până la hotarele
Ecronului, la miazănoapte, se socotesc cele cinci căpetenii
filistene: Gaza, Aşdod, Ascalonul, Gat şi Ecronul.
4. Apoi ţara Heveilor: tot pământul Canaan şi Maara Sidonienilor,
de la Teman până la Afec şi până la hotarele Amoreilor.
5. De asemenea ţinutul filistean Ghebla şi tot Libanul, spre
răsăritul soarelui, de la Baal-Gad, de la poalele muntelui Hermon
până la intrarea Hamatului.
6. Pe toţi locuitorii muntelui de la Liban până la Misrefot-Maim,
pe toii Sidonienii să-i pierzi de la faţa fiilor lui Israel
pământul lor să-l împarţi lui Israel prin sorti, cum ti-am
poruncit.
7. Aşadar la cele nouă seminţii şi la jumătate din seminţia lui
Manase, împarte-le moştenire prin sorţi pământul acesta: de la
Iordan până la marea cea mare de la apus să-l dai lor şi marea cea
mare să fie hotar.
8. Căci celelalte două seminţii: a lui Ruben şi Gad şi jumătate din
seminţia lui Manase au primit partea de la Moise, dincolo de
Iordan, spre răsăritul soarelui, cum le-a dat Moise sluga
Domnului,
9. De la Aroer, care e pe malul râului Arnon, cetatea cea din
mijlocul văii şi toată câmpia Medeba până la Dibon,
10. Precum şi toate cetăţile lui Sihon, regele Amoreilor, care a
domnit în Heşbon, până la hotarele fiilor lui Amon,
11. Şi Galaadul, ţinutul Gheşur şi al Maacatienilor, tot muntele
Hermon şi tot Vasanul până la Salca;
12. Tot regatul lui Og al Vasanului, care a domnit în Aştarot şi în
Edrea. Acesta mai rămăsese din Refaimi, pe care Moise i-a bătut şi
i-a alungat".
13. Dar fiii lui Israel n-au vrut să piardă pe Gheşureni şi pe
Maacatieni şi până în ziua de astăzi locuieşte regele din Gheşur şi
al Maacatienilor în mijlocul lui Israel.
14. Numai seminţiei lui Levi nu i-a dat Iosua moştenire, căci
jertfele şi prinoasele Domnului Dumnezeului lui Israel sunt partea
ei, cum i-a zis Domnul.
15. Iată împărţirea pe care a făcut-o Moise fiilor lui Israel, după
seminţiile lor, în şesurile Moabului, dincolo de Iordan în faţa
Ierihonului: Seminţiei fiilor lui Ruben, după familiile ei, Moise
i-a dat parte:
16. Hotarele ei cuprindeau cetatea Aroer, care se află pe malul
râului Arnon, la mijlocul cursului acestui râu şi tot şesul de
lângă Medeba;
17. Heşbonul şi toate cetăţile lui cele din şes; Dibonul,
Bamot-Baal şi Bet-Baal-Meon;
18. Iahţa, Chedemot şi Mefaat;
19. Chiriataim, Sibma şi Ţeret-Haşahar, în muntele Emec;
20. Bet-Peor, locurile de la poalele muntelui Fazga şi
Bet-Ieşimot;
21. Toate cetăţile din şes şi toată împărăţia lui Sihon, regele
Amoreilor, care a domnit la Heşbon şi pe care l-a ucis Moise, ca şi
pe căpeteniile lui Madiam, pe Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba,
căpeteniile lui Sihon, care locuiau în ţara aceea;
22. De asemenea şi pe Valaam, fiul lui Beor, vrăjitorul, l-au ucis
fiii lui Israel cu sabia, în numărul celor ucişi de ei.
23. Hotarul fiilor lui Ruben era Iordanul. Aceasta e partea fiilor
lui Ruben după familiile lor, după cetăţile şi satele
lor.
24. De asemenea a dat Moise parte seminţiei lui Gad, fiilor lui
Gad, după familiile lor.
25. În hotarele lor se cuprindea Iezerul şi toate cetăţile
Galaadului şi jumătate din ţara fiilor lui Amon,
26. Până la Aroer, care e în faţa cetăţii Raba şi ţara de la Heşbon
până la Ramat-Miţpa şi Betonim şi de la Mahanaim până la hotarele
Debirului;
27. În vale i-a dat Bet-Haram, Bet-Nimra, Sucot şi Ţafon, rămăşiţa
regatului lui Sihon, regele Heşbonului. Hotarul lui era Iordanul
până la marea Chineret, întinzându-se de la Iordan spre
răsărit.
28. Aceasta era partea fiilor lui Gad după familiile lor, cetăţile
şi satele lor.
29. Şi a mai dat Moise parte şi la jumătate din seminţia lui
Manase, adică la jumătate din seminţia fiilor lui Manase, după
familiile lor.
30. În hotarele lor se cuprindea tot Vasanul de la Mahanaim, toată
împărăţia lui Og, regele Vasanului, şi toate sălaşurile Iairului
celui din Vasan, şaizeci de cetăţi.
31. Iar jumătate din Galaad cu Aştarotul şi Edrea, oraşele
nepotului lui Og al Vasanului, au fost date fiilor lui Machir, fiul
lui Manase, la jumătate din fiii lui Machir după familiile
lor.
32. Iată ce a dat Moise ca parte de moştenire în şesul Moabului,
peste Iordan, în faţa Ierihonului spre răsărit.
33. Dar seminţiei lui Levi, Moise nu i-a dat parte, că Însuşi
Domnul Dumnezeul lui Israel este partea lor, cum le-a grăit
El.
CAPITOLUL 14
Moştenirea dată lui Caleb.
1. Iată ce moştenire au primit fiii lui Israel în ţara Canaan,
pe care le-au împărţit-o prin sorţi preotul Eleazar şi Iosua, fiul
lui Navi, şi căpeteniile de familii ale seminţiilor fiilor lui
Israel.
2. Moştenirea aceasta au împărţit-o prin sorţi cum poruncise Domnul
prin Moise, la cele nouă seminţii şi la jumătate din seminţia lui
Manase;
3. Căci la două seminţii şi la jumătate din seminţia lui Manase le
dăduse Moise parte peste Iordan. Iar leviţilor nu le-a dat
moştenire între ei;
4. Căci din fiii lui Iosif se ridicaseră două seminţii: a lui
Manase şi a lui Efraim; de aceea nu s-a dat leviţilor parte de
pământ, ci numai cetăţi pentru locuit cu împrejurimile lor, pentru
vitele şi pentru turmele lor.
5. Cum poruncise Domnul prin Moise, aşa au şi făcut fiii lui
Israel, când au împărţit ţara.
6. Atunci au venit fiii lui Iuda la Iosua în Ghilgal şi a zis către
el Caleb, fiul lui Iefone Chenezeul: "Tu ştii ce a zis Domnul către
Moise, omul lui Dumnezeu, pentru mine şi pentru tine, la
Cadeş-Barnea.
7. Eu eram de patruzeci de ani, când Moise, sluga lui Dumnezeu, m-a
trimis din Cadeş-Barnea să iscodesc ţara şi eu i-am adus răspuns
după dorinţa lui.
8. Fraţii mei, care fuseseră cu mine, au umplut de spaimă inima
poporului, iar eu am urmat hotărât Domnului Dumnezeului
meu.
9. Şi s-a jurat Moise în ziua aceea şi a zis: "Pământul pe unde a
călcat piciorul tău va fi moştenirea ta şi a copiilor tăi pe veci,
că tu ai urmat hotărât Domnului Dumnezeului nostru".
10. Şi iată Domnul m-a ţinut viu cum a zis. Au trecut acum
patruzeci şi cinei de ani de când a spus Domnul lui Moise cuvântul
acesta şi Israel umbla prin pustiu; şi iată acum am optzeci şi
cinci de ani
11. Şi sunt încă tare, ca şi atunci când m-a trimis Moise; câtă
putere aveam atunci, tot atâta am şi acum, ca să ies şi să intru în
luptă.
12. Aşadar îţi cer muntele acesta, de care a vorbit Domnul în ziua
aceea; căci tu ai auzit în ziua aceea cuvântul acesta acolo. Acum
acolo sunt fiii lui Enac, care au cetăţi mari şi tari, dar de va fi
Domnul cu mine, îi voi izgoni, cum mi-a zis Domnul".
13. Şi l-a binecuvântat Iosua şi a dat Hebronul moştenire lui
Caleb, fiul lui Iefone Chenezeul.
14. De aceea a ajuns Hebronul moşia lui Caleb, fiul lui Iefone,
până în ziua de azi, pentru că el a urmat întocmai porunca Domnului
Dumnezeului lui Israel.
15. Mai înainte Hebronul se numea Chiriat-Arba, capitala fiilor lui
Enac. După aceea s-a liniştit ţara de război.
CAPITOLUL 15
Partea lui Iuda.
1. Moşia căzută la sorţi pentru seminţia fiilor lui Iuda, după
familiile lor, se întindea de la hotarele lui Edom din miazăzi şi
de la pustiul Sin până la Cadeş, spre răsărit.
2. Astfel hotarul lor de miazăzi porneşte de la Marea Sărată, de
unde pleacă un golf al ei spre miazăzi,
3. Merge spre înălţimea Acravimului, trece prin pustiul Sin şi,
ridicându-se dinspre miazăzi către Cadeş-Barnea, merge pe la Heţron
şi, ajungând la Adar, trece pe partea dinspre apus a Cadeşului şi
se întoarce spre Carcaa;
4. Trece apoi prin Aţmon şi urmează înainte până la râul Egiptului
şi apoi capătul acestui hotar atinge marea. Acesta va fi hotarul
vostru de miazăzi.
5. Hotarul de răsărit e toată Marea Sărată până la gurile
Iordanului. Iar apoi hotarul de miazănoapte pleacă din golful mării
de la gurile Iordanului;
6. De aici se ridică spre Bet-Hogla. Trece pe la miazănoapte de
Bet-Araba şi merge în sus până la piatra lui Bohan, fiul lui
Ruben;
7. Apoi hotarul se urcă spre Debir, din valea Acor şi se îndreaptă
spre miazănoapte către Ghilgal, care se află în faţa Adumimului, pe
partea de miazăzi a râului; apoi trece pe la apele En-Şemeş şi se
prelungeşte până la En-Roghel.
8. De aici hotarul merge în sus spre valea Ben-Hinom, pe partea de
miazăzi de Iebus, care este Ierusalimul; apoi hotarul se ridică
spre vârful muntelui, care este spre apus, în faţa văii Hinom, la
marginea văii Refaim, la miazănoapte.
9. Din vârful muntelui, hotarul se îndreaptă spre izvorul apelor
Neftoah şi merge spre cetăţile din muntele Efron; apoi hotarul
coteşte spre Baala, care e Chiriat-Iearimul;
10. După aceea hotarul se întoarce de la Baala spre mare şi merge
spre muntele Seir, trece pe partea de miazănoapte a muntelui
Iearim, care e Chesalonul şi, pogorându-se către Bet-Şemeş, trece
prin Timna;
11. De aici hotarul merge pe partea de miazănoapte a Ecronului şi
se întoarce spre Şicron, trece prin muntele Baala şi ajunge până la
Iabneel şi apoi se termină hotarul la mare. Hotarul de la apus îl
formează Marea cea Mare.
12. Acesta este hotarul pământului fiilor lui Iuda, după familiile
lor, din toate părţile.
13. Lui Caleb, fiul lui Iefone, i-a dat Iosua parte intre fiii lui
Iuda, cum poruncise Domnul lui Iosua şi i-a dat Iosua Chiriat-Arba
a tatălui lui Enac, care este Hebronul.
14. Însă Caleb, fiul lui Iefone, a alungat de acolo pe cei trei fii
ai lui Enac: pe Şeşai, pe Ahiman şi pe Talmai, copiii lui
Enac.
15. De aici Caleb a pornit asupra locuitorilor Debirului; numele
Debirului era mai înainte Chiriat-Sefer.
16. Şi a zis Caleb: "Cel ce va bate Chiriat-Seferul şi-l va lua,
aceluia îi voi da pe Acsa, fiica mea, de femeie".
17. Şi l-a luat Otniel cel tânăr, fiul lui Chenaz, fratele lui
Caleb şi i-a dat Caleb de femeie pe Acsa, fiica sa.
18. Dar când a trebuit să plece, a fost învăţată să ceară de la
tatăl său o ţarină. Şi când a descălecat ea de pe asin, Caleb i-a
zis: "Ce vrei?"
19. Iar ea a zis: "Dă-mi binecuvântare. Tu mi-ai dat pământul de la
miazăzi; dă-mi şi izvoarele de apă!" Şi i-a dat izvoarele cele de
sus şi izvoarele cele de jos.
20. Aceasta este moştenirea fiilor lui Iuda, după familiile
lor.
21. Cetăţile care se aflau în partea de miazăzi, la marginea
seminţiei fiilor lui Iuda, spre hotarul Edomului, erau: Cabţeel,
Eder şi Iagur;
22. China, Dimona şi Adada;
23. Chedeş, Haţor şi Itnan;
24. Zif, Telem şi Bealot;
25. Haţor-Hadata, Cheriot-Heţron, adică Haţor;
26. Amam, Şerna şi Molada;
27. Haţar-Gada, Heşmon şi Bet-Palet;
28. Haţar-Şual, Beerşeba şi Biziotia, cu împrejurimile şi satele
lor;
29. Baala, Iim şi Aţem;
30. Eltolad, Chesil şi Horma;
31. Ţiclag, Madmana şi Sansana;
32. Lebaot, Şilhim, Ain şi Rimon; de toate douăzeci şi nouă de
cetăţi cu satele lor.
33. Iar la şes erau: Eştaol, Ţora, Aşna şi Gatnam;
34. Zanuah, En-Ganim, Tapuah şi Enam;
35. Iarmut, Adulam, Memvra, Soco şi Azeca;
36. Şaaraim, Aditaim, Ghedera şi Ghederotaim; paisprezece cetăţi cu
satele lor.
37. Ţenan, Hadaşa şi Migdal-Gad;
38. Dilean, Miţpe şi Iocteel;
39. Lachiş, Boţcat şi Eglon;
40. Cabon, Lahmas şi Chitliş;
41. Ghederot, Bet-Dagon, Naama şi Macheda; şaisprezece cetăţi cu
satele lor.
42. Libna, Eter şi Aşan;
43. Iftah, Aşna şi Neţib;
44. Cheila, Aczib, Mareşa şi Edom; nouă cetăţi cu satele
lor.
45. Ecron cu cetăţile care ţineau de el şi cu satele lui;
46. Şi de la Ecron spre mare tot ce se află împrejurul Aşdodului cu
satele lui;
47. Aşdodul şi cetăţile care ţineau de el şi satele lui; Gaza cu
cetăţile care ţineau de ea şi satele ei până ia râul Egiptului şi
până la Marea cea Mare, care este hotar.
48. Iar în munţi erau: Şamir, Iatir şi Soco;
49. Dana, Chiriat-Sana, zis şi Debir;
50. Anab, Eştemo şi Anim;
51. Goşen, Holon şi Ghilo: unsprezece cetăţi cu satele
lor.
52. Anab, Duma şi Eşean;
53. Ianum, Bet-Tapuah şi Afeca;
54. Humta, Chiriat-Arba, zisă şi Hebronul şi Ţior; nouă cetăţi cu
satele lor.
55. Maon, Carmel, Zif şi Iuta;
56. Izreel, Iocdeam şi Zanuah;
57. Cain, Ghibeea şi Timna: zece cetăţi cu satele lor.
58. Halhul, Bet-Ţur şi Ghedor;
59. Maarat, Bet-Anot şi Eltecon: şase cetăţi cu satele lor. Tecoa,
Efrata sau Betleemul, Peor, Etam, Culon, Tatam, Sores, Carem,
Galem, Betir şi Manah: unsprezece cetăţi cu satele lor.
60. Chiriat-Baal sau Chiriat-Iearim şi Harabah; două cetăţi cu
satele lor şi cu împrejurimile.
61. În pustiu erau: Bet-Araba, Midin şi Secaca;
62. Nibşan, Ir-Melah şi En-Ghedi: şase cetăţi cu satele
lor.
63. Dar pe Iebusei, locuitorii Ierusalimului, nu i-au putut alunga
fiii lui Iuda şi de aceea Iebuseii trăiesc cu fiii lui Iuda în
Ierusalim până în ziua de astăzi.
CAPITOLUL 16
Partea fiilor lui Efraim.
1. Apoi au căzut sorţii fiilor lui Iosif; hotarul începe la
Iordan, lângă Ierihon, merge către apele Ierihonului, având la
răsărit pustiul care se întinde de la Ierihon până la
Betel
2. Şi graniţa merge spre Luz, trece hotarul Archienilor până la
Atarot,
3. Apoi se lasă spre mare, către hotarele lui Iaflet, până la
hotarele Bet-Horonului de jos şi până la Ghezer şi se înfundă la
mare.
4. Această parte au primit-o fiii. lui Iosif: Manase şi
Efraim.
5. Hotarele fiilor lui Efraim, după familiile lor, au fost acestea:
hotarul moştenirii lor era la răsărit Atarot-Adar până la
Bet-Horonul de Sus şi Ghezer;
6. Apoi înainta spre apus pe la miazănoapte de Micmetat, se
întorcea la răsărit spre Taanat-Şilo şi trecea pe la răsărit de
Ianoah.
7. De la Ianoah se pogora la Atarot şi la Naarata, atingând
Ierihonul şi se prelungea până la Iordan.
8. De la Tapuah mergea spre apus, către râuleţul Cana, pentru a se
sfârşi la mare. Aceasta este partea fiilor lui Efraim, după
familiile lor.
9. Şi fiilor lui Efraim li s-au mai dat cetăţi şi în partea fiilor
lui Manase; toate acele cetăţi erau cu satele lor.
10. Dar Efraimiţii n-au alungat pe Canaanei, care locuiau în
Ghezer; de aceea Canaaneii au trăit între Efraimiţi până în ziua de
astăzi, plătindu-le bir. În cele din urmă a venit Faraon, regele
Egiptului, şi a luat cetatea şi a ars-o cu foc, şi pe Canaanei şi
pe Ferezei şi pe locuitorii Ghezerului i-a ucis şi a dat Faraon
cetatea de zestre fiicei sale.
CAPITOLUL 17
Moştenirea jumătăţii seminţiei fiilor lui Manase.
1. De asemenea a căzut, la sorţi, parte şi seminţiei lui Manase,
căci acesta era întâiul născut al lui Iosif. Lui Machir întâiul
născut al lui Manase, care fusese viteaz în război, i-a căzut
Galaadul şi Vasanul.
2. Dar le-au căzut, la sorţi, părţi şi celorlalţi fii ai lui
Manase, după familiile lor: fiilor lui Abiezer, fiilor lui Helec,
fiilor lui Asriel, fiilor lui Sichem, fiilor lui Hefer şi fiilor
lui Şemida. Aceştia sunt fiii lui Manase, fiul lui Iosif de parte
bărbătească, după familiile lor.
3. Iar Salfaad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir,
fiul lui Manase, n-a avut fii, ci numai fiice, ale căror nume sunt
acestea: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.
4. Acestea au venit la preotul Eleazar şi la Iosua, fiul lui Navi,
şi la căpetenii şi au zis: "Domnul a poruncit lui Moise să ni se
dea parte şi nouă între fraţii noştri". Şi li s-a dat parte, între
fraţii tatălui lor.
5. Şi a căzut lui Manase zece părţi, afară de ţara Galaadului şi a
Vasanului, care erau peste Iordan,
6. Pentru că fiicele fiilor lui Manase au primit părţi printre fiii
lui, iar rara Galaadului s-a cuvenit celorlalţi fii ai lui
Manase.
7. Hotarul pământului fiilor lui Manase pleca de la Aşer către
Micmetat, care e în faţa Sichemului; de aici hotarul merge spre
dreapta, până la locuitorii En-Tapuahului.
8. Pământul Tapuah a căzut lui Manase; iar cetatea Tapuah, de la
hotarul lui Manase, a rămas fiilor lui Veniamin.
9. De aici hotarul se pogoară spre râul Cana, pe malul de miazăzi
al râului.
10. Cetăţile acestea sunt ale lui Efraim, deşi sunt între fiii lui
Manase. Hotarul lui Manase se sfârşeşte la mare, pe partea de
miazănoapte a râului. Partea de miazăzi este a lui Efraim, iar cea
de la miazănoapte este a lui Manase. Marea însă era hotarul lor la
apus. La miazănoapte se mărginea cu Aşer, iar spre răsărit cu
Isahar.
11. În Isahar şi Aşer sunt ale lui Manase: Bet-Şean cu locurile
care se ţin de el, Ibleam cu locurile care se ţin de el, locuitorii
din Dor şi din locurile care lin de el, locuitorii din En-Dor şi
locurile care ţin de el, locuitorii din Taanac şi locurile care ţin
de el, locuitorii Meghidonului şi locurile care ţin de el, şi a
treia parte din Nafet cu satele lui.
12. Fiii lui Manase n-au putut alunga pe locuitorii acestor oraşe
şi Canaaneii au rămas să locuiască în ţara lui.
13. Când fiii lui Israel au ajuns puternici, atunci Canaaneii au
fost făcuţi birnici ai lor, dar de alungat nu i-au
alungat.
14. Fiii lui Iosif au zis către Iosua: "Pentru ce ne-ai dat o
singură parte şi un singur sorţ, când noi suntem mulţi, de vreme ce
ne-a binecuvântat aşa Domnul?"
15. Şi Iosua le-a răspuns: "Dacă sunteţi mulţi, duceţi-vă în păduri
şi acolo, în ţara Ferezeilor şi Refaimilor, căutaţi-vă loc, dacă
muntele Efraim vă e strâmt!"
16. Iar fiii lui Iosif au zis: "Muntele nu va rămâne al nostru,
pentru că toţi Canaaneii care locuiesc în vale au căruţe de fier,
atât cei din Bet-Şean şi din locurile care ţin de ea, cât şi cei
din şesul Izreel".
17. Dar Iosua a zis către casa lui Iosif, lui Efraim şi lui Manase:
"Tu eşti mult la număr şi ai putere multă. Deci nu vei avea numai o
parte.
18. Muntele va fi al tău şi pădurea. Tu îl vei curăţi şi va fi al
tău până la capătul lui, căci tu vei izgoni pe Canaanei, deşi ei au
căruţe de fier; deşi ei sunt tari, tu îi vei birui".
CAPITOLUL 18
Partea lui Veniamin.
l. Atunci s-a adunat toată obştea fiilor lui Israel la Şilo şi
au aşezat acolo cortul adunării, căci ţara fusese supusă de
ei.
2. Dar dintre fiii lui Israel mai rămăseseră şapte seminţii care
nu-şi primiseră încă părţile lor.
3. Atunci a zis Iosua către fiii lui Israel: "Oare mult veţi rămâne
voi nepăsători de a merge să luaţi moştenire ţara pe care v-a dat-o
Domnul Dumnezeul părinţilor voştri?
4. "Daţi câte trei oameni de seminţie şi eu îi voi trimite, iar ei,
sculându-se, se vor duce prin ţară şi o vor descrie, cum trebuie să
li se împartă în părţi, şi apoi vor veni la mine.
5. Să o împartă în şapte părţi; Iuda să rămână în partea sa spre
miazăzi, iar casa lui Iosif să rămână în partea sa la
miazănoapte.
6. Voi însă întocmiţi un plan al ţării, împărţit în şapte părţi şi
să mi-l aduceţi şi eu voi arunca sorţi aici înaintea Domnului
Dumnezeului nostru.
7. Leviţii însă n-au parte între voi, căci preoţia Domnului este
partea lor. Iar Gad, Ruben şi jumătate din seminţia lui Manase
şi-au primit partea lor peste Iordan, spre răsărit, pe care le-a
dat-o Moise, robul Domnului".
8. Atunci s-au sculat oamenii aceia şi s-au dus. Dar Iosua a dat
celor ce s-au dus să facă planul ţării astfel de poruncă:
"Duceţi-vă şi cutreieraţi ţara, descrieţi-o şi vă întoarceţi la
mine, şi eu vă voi arunca aici sorţi înaintea Domnului, în
Şilo".
9. Şi ei s-au dus, au cutreierat ţara, au cercetat-o şi au
împărţit-o, după cetăţile ei, în şapte părţi, după un plan, şi apoi
au venit la Iosua în Şilo.
10. Şi le-a aruncat Iosua sorţi în Şilo, înaintea Domnului, şi a
împărţit Iosua acolo ţara fiilor lui Israel în părţile ce li se
cuvenea.
11. Întâiul sorţ a căzut seminţiei fiilor lui Veniamin, după
familiile lor. Partea lor după sorţ se întindea între fiii lui Iuda
şi fiii lui Iosif.
12. Hotarul lor de miazănoapte se începe de la Iordan şi trece pe
lângă Ierihon, pe partea de miazănoapte, şi se urcă pe muntele de
la apus şi se sfârşeşte în pustiul Betaven.
13. De acolo hotarul merge spre Luz, pe partea de miazăzi a Luzului
sau a Betelului; apoi hotarul, coborând spre Atarot-Adar, merge
către muntele care e spre miazăzi de Bet-Horonul de jos.
14. Apoi hotarul se îndreaptă spre partea mării, pe la rniazăzi de
muntele care vine la miazăzi de Bet-Horon sau Chiriat-Iearim,
cetatea fiilor lui Iuda. Aceasta este latura de la apus.
15. Iar în partea de miazăzi, de la Chiriat-Iearim, hotarul merge
spre mare şi ajunge până la izvorul apei Neftoah.
16. Apoi hotarul se coboară spre capătul muntelui celui din fata
văii Ben-Hinom, la miazănoapte, şi se coboară pe valea Hinom spre
partea de miazăzi a Iebusului şi merge spre En-Roghel.
17. Apoi se întoarce de la miazănoapte şi merge spre En-Şemeş
şi înaintează către Ghelilot, care e în faţa înălţimii Adumium, şi
se coboară spre piatra lui Bohan, fiul lui Ruben.
18. Apoi trece pe la miazănoapte de Harabah şi se coboară la
hotarul Arabei;
19. De acolo hotarul trece pe lângă Bet-Hogla, pe la miazănoapte,
şi se sfârşeşte la, golful de miazănoapte al Mării Sărate, la
capătul de miazăzi al Iordanului. Acesta e hotarul de miazăzi. Iar
spre răsărit hotarul îl formează Iordanul.
20. Aceasta este partea fiilor lui Veniamin cu hotarele ei din
toate părţile, după familiile lor.
21. Iar cetăţile fiilor lui Veniamin, după familiile lor, sunt
acestea: Ierihonul, Bet-Hogla şi Emec-Cheţiţ;
22. Bet-Harabah, Ţemaraim şi Betel;
23. Avim, Para şi Ofra;
24. Chefar-Amonai, Ofni şi Gheba: douăsprezece cetăţi cu satele
lor;
25. Ghibeon, Rama şi Beerot;
26. Miţpa, Chefira şi Moţa;
27. Rechem, Irpeel şi Tareala;
28. Ţela, Elef şi Iebus sau Ierusalimul, Ghibeat şi Chiriat:
paisprezece cetăţi cu satele lor. Aceasta este partea lui Veniamin,
după familiile lor.
CAPITOLUL 19
Partea celorlaltor seminţii şi a lui Iosua.
1. Al doilea sorţ a căzut lui Simeon, seminţiei fiilor lui
Simeon, după familiile lor; partea lor de moştenire a fost între
hotarele părţii fiilor lui Iuda.
2. În partea lor se aflau: Beerşeba, Şeba şi Molada;
3. Haţar-Şual, Bala şi Aţem;
4. Eltolad, Betul şi Horma;
5. Ţiclag, Bet-Marcabot şi Haţar-Susa;
6. Bet-Lebaot şi Şaruhen: treisprezece cetăţi cu satele
lor.
7. Ain, Rimon, Eter şi Aşan: patru cetăţi cu satele lor.
8. Şi toate satele care se aflau împrejurul cetăţilor acestora
chiar până la Baalat-Beer-Ramatul de miazăzi. Aceasta este partea
de moştenire a fiilor lui Simeon, după familiile lor.
9. Din moşia lui Iuda a fost despărţită partea fiilor lui Simeon.
Deoarece partea fiilor lui Iuda era prea mare pentru ei, fiii lui
Simeon au primit parte între hotarele moşiei lor.
10. Al treilea sorţ a căzut fiilor lui Zabulon, după familiile lor.
Hotarul moştenirii lor se întindea până la Sarid,
11. Se ridica la apus până la Mareala şi atingea Dabeşetul şi
pârâul ce curge prin faţa Iocneamului.
12. De la Sarid apuca îndărăt şi mergea în partea de răsărit, spre
răsăritul soarelui până la hotarul ţinutului Chislot-Tabor şi de
aici apuca spre Dabrat şi se urca către Iafia;
13. Apoi trecea spre răsărit la Ghet-Hefer, la Ita-Caţin şi mergea
spre Rimon, Metora şi Nea;
14. După aceea hotarul se întorcea de la miazănoapte către Hanaton
şi se termina în valea Iftah-El.
15. Mai departe: Catat, Nahalal, Şimron, Idala şi Betleem:
douăsprezece cetăţi cu satele lor.
16. Aceasta e partea fiilor lui Zabulon, după familiile lor, şi
acestea sunt cetăţile lor.
17. Al patrulea sorţ a căzut lui Isahar, fiilor lui Isahar, după
familiile lor.
18. În hotarul lor se cuprindeau: Izreel, Chesulot şi
Şunem;
19. Hafaraim, Şion şi Anaharat;
20. Harabit, Chişion şi Ebeţ;
21. Remet, En-Ganim, En-Hada şi Bet-Paţeţ;
22. Şi atingea Taborul, Şahaţima şi Bet-Şemeş şi hotarul lor se
termina la Iordan: şaisprezece cetăţi cu satele lor.
23. Aceasta e partea fiilor lui Isahar, după familiile lor şi
acestea sunt cetăţile lor.
24. Al cincilea sorţ a căzut seminţiei fiilor lui Aşer, după
familiile lor.
25. Hotarul lor trecea prin Helcat, Hali, Beten şi Acşaf,
26. Alamelec, Amead şi Mişeal şi hotarul lor atingea, spre apus
Carmelul şi Şihor-Libnat.
27. După aceea, hotarul se întorcea spre răsăritul soarelui la
Bet-Dagon şi atingea ţinutul Zabulon şi valea Iftah-El pe la
miazănoapte şi intra în hotarul Asatei la Bet-Emec şi Neiel
şi mergea pe partea stângă a Cabulului.
28. Mai departe urmează Abdon, Rehob, Hamon şi Cana, până la
Sidonul cel Mare.
29. După aceea, hotarul se întorcea spre Rama până la oraşul cel
întărit al Tirului, apoi spre Hosa şi se sfârşeşte la mare, în
târguşorul Aczib.
30. După aceea, urmează: Aco, Afec şi Rehob: douăzeci şi două de
cetăţi şi satele lor.
31. Aceasta este partea seminţiei fiilor lui Aşer, după familiile
lor, şi acestea sunt cetăţile şi satele lor.
32. Al şaselea sorţ a căzut fiilor lui Neftali, seminţiei fiilor
lui Neftali, după familiile lor.
33. Hotarul lor mergea de la Helef şi de la dumbrava cea din
Ţaananim către Adami-Necheb şi Iabneel, până la Lacum şi se sfârşea
la Iordan.
34. De aici se întorcea hotarul spre apus, către Asnot-Tabor şi de
acolo mergea spre Hucoc şi atingea ţinutul Zabulonului în
partea de miazăzi şi ţinutul Aşer în partea de apus şi ţinutul lui
Iuda la Iordan, spre răsăritul soarelui.
35. Cetăţi întărite erau: Ţidim, Ţer, Hamat, Racat şi
Chineret,
36. Adama, Rama şi Haţor;
37. Chedeş, Edrea şi En-Haţor;
38. Ireon, Migdal-El, Horem, Bet-Anat şi Bet-Şemeş: nouăsprezece
cetăţi cu satele lor.
39. Aceasta "este partea seminţiei fiilor lui Neftali, după
familiile lor, şi acestea sunt cetăţile şi satele lor.
40. Seminţiei fiilor lui Dan, după familiile lor, i-a căzut al
şaptelea sorţ.
41. În hotarul moştenirii lor se cuprindeau: Ţora, Eştaol şi
Ir-Şemeş;
42. Şaalabin, Aialon şi Itla;
43. Elon, Timnata şi Ecron;
44. Elteche, Ghibeton şi Baalat;
45. Iehud, Bene-Berac şi Gat-Rimon;
46. Me-Iarcon şi Haracon cu hotarele aproape de Iopi. S-a văzut
însă că partea moştenirii fiilor lui Dan e mică pentru
ei.
47. Atunci s-au dus fiii lui Dan cu război asupra Leşemului şi l-au
împresurat, l-au lovit cu sabia şi l-au luat moştenire şi s-au
aşezat pe el şi l-au numit Leşemul lui Dan, după numele lui Dan,
tatăl lor.
48. Aceasta este partea seminţiei fiilor lui Dan, după familiile
lor şi acestea sunt cetăţile şi satele lor.
49. După ce au isprăvit împărţirea ţării, prin sorţi, fiii lui
Israel au dat între ei parte de moştenire lui Iosua, fiul lui
Navi.
50. După porunca Domnului, i-au dat lui cetatea Timnat-Serah, pe
care a cerut-o el, în muntele lui Efraim. Şi a zidit cetate şi a
locuit în ea.
51. Acestea sunt moşiile pe care Eleazar preotul, Iosua, fiul tui
Navi, şi căpeteniile familiilor le-au împărţit fiilor lui Israel,
prin sorti, în Şilo, înaintea feţei Domnului, la intrarea cortului
adunării. Şi aşa s-a isprăvit împărţirea ţării.
CAPITOLUL 20
Oraşele de scăpare.
l. Şi a zis Domnul către Iosua:
2. "Spune fiilor lui Israel: Faceţi-vă oraşe de scăpare cum v-am
zis Eu prin Moise,
3. Ca să poată scăpa acolo ucigaşul care a ucis om din greşeală,
fără precugetare; şi să fie oraşele acestea loc de scăpare pentru
cel ce a ucis, ca să nu moară de mâna celui ce răzbună sângele
vărsat, înainte de a se înfăţişa înaintea obştii la
judecată.
4. Şi cine va fugi în una din cetăţile acestea să stea la poarta
cetăţii şi să spună pricina sa în auzul bătrânilor cetăţii şi ei îl
vor primi în cetate şi-i vor da loc, ca să trăiască la
ei.
5. Şi când va alerga după el cel ce răzbună sângele, atunci ei nu
trebuie să-l dea pe ucigaş în mâinile lui, pentru că el a ucis fără
să vrea pe aproapele său, neavând pe dânsul ură cu o zi sau cu două
mai înainte.
6. Să trăiască el în cetatea aceasta până ce se va înfăţişa
înaintea obştii la judecată, până va muri arhiereul care va fi în
acele zile. Apoi să se întoarcă ucigaşul şi să sa ducă în cetatea
sa şi la casa sa, în cetatea de unde a fugit".
7. Şi au rânduit Chedeşul în Galileea, în muntele Neftalimului;
Sichemul în muntele Efraim şi Chiriat-Arba sau Hebronul, în muntele
lui Iuda.
8. Peste Iordan, în faţa lerihonului, spre răsărit, au rânduit:
Beţerul în pustiu, la şes, în seminţia lui Ruben; Ramot în Galaad,
în seminţia lui Gad; şi Golan în Vasan, în seminţia lui
Manase.
9. Aceste cetăţi le-au rânduit pentru toţi fiii lui Israel şi
pentru străinii care trăiesc printre ei, ca să fugă acolo cel ce va
ucide om din greşeală, ca să nu moară de mâna celui ce răzbună
sângele vărsat, până nu se va înfăţişa înaintea obştii la
judecată.
CAPITOLUL 21
Cetăţile Leviţilor.
l. Căpeteniile familiilor Leviţilor au venit la Eleazar preotul
şi către Iosua, fiul lui Navi, şi la căpeteniile seminţiilor fiilor
lui Israel,
2. Şi au vorbit cu ei în Şilo, în pământul Canaanului şi au zis:
"Domnul a poruncit prin Moise să ni se dea cetăţi pentru locuit şi
împrejurimile lor pentru vitele noastre".
3. Şi au dat fiii lui Israel Leviţilor din părţile lor, după
porunca Domnului, următoarele cetăţi cu împrejurimile
lor:
4. Şi s-au tras sorţi pentru familia lui Cahat şi Leviţii, fiii lui
Aaron preotul, au primit prin sorţi treisprezece cetăţi din
seminţia lui Iuda şi din seminţia lui Simeon şi din seminţia lui
Veniamin.
5. Iar celorlalţi fii ai lui Cahat le-au căzut la sorţi zece cetăţi
din familiile seminţiei lui Efraim şi din seminţia lui Dan şi de la
jumătate din seminţia lui Manase.
6. Fiilor lui Gherşon li s-au cuvenit prin sorţi treisprezece
cetăţi de la familiile seminţiei lui Isahar şi de la seminţia lui
Aşer şi de la seminţia lui Neftali şi de la jumătate din seminţia
lui Manase, în Vasan.
7. Iar fiilor lui Merari, după familiile lor, le-au căzut la sorţi
douăsprezece cetăţi din seminţia lui Ruben şi din seminţia lui Gad
şi din seminţia lui Zabulon.
8. Şi au dat fiii lui Israel cetăţile acestea cu împrejurimile lor
prin sorţi, cum poruncise Domnul prin Moise.
9. Din seminţia fiilor lui Iuda şi din seminţia fiilor lui Veniamin
şi din seminţia fiilor lui Simeon au dat cetăţile următoare, care
se numesc pe nume:
10. Fiilor lui Aaron din familia lui Cahat dintre fiii lui Levi,
fiindcă sorţul lor a fost întâiul,
11. Li s-a dat: Chiriat-Arba, a tatălui lui Enac, sau Hebronul, în
munţii lui Iuda şi locurile dimprejurul ei;
12. Iar ţarina cetăţii acesteia şi satele ei s-au dat ca moşie lui
Caleb, fiul lui Iefone.
13. Şi astfel fiilor lui Aaron preotul li s-a dat cetatea cea de
scăpare a ucigaşilor, Hebronul, şi împrejurimile ei, Libna şi
împrejurimile ei.
14. Iatirul şi împrejurimile lui, Eştemoa şi împrejurimile
ei;
15. Holonul şi împrejurimile lui, Debirul şi
împrejurimile;
16. Ainul şi împrejurimile lui, Iuta şi împrejurimile ei,
Bet-Semeşul şi împrejurimile lui: nouă cetăţi din aceste două
seminţii.
17. Iar din seminţia lui Veniamin: Ghibeonul şi împrejurimile lui,
Gheba cu împrejurimile ei,
18. Anatotul cu împrejurimile lui, Almonul cu împrejurimile lui:
patru cetăţi.
19. Cetăţile care au căzut la sorţi pentru preoţi, fiii lui Aaron,
au fost toate treisprezece cu împrejurimile lor.
20. Iar celorlalţi din familiile fiilor lui Cahat, Leviţilor, le-a
căzut la sorţi cetăţi în pământul lui Efraim.
21. Şi li s-a dat cetatea de scăpare pentru ucigaşi, Sichemul cu
împrejurimile lui în muntele lui Efraim, Ghezerul cu împrejurimile
lui,
22. Chibţaimul cu împrejurimile lui, Bet-Horonul cu împrejurimile
lui: patru cetăţi.
23. Din seminţia lui Dan le-au căzut: Elteche şi împrejurimile lui,
Ghibetonul şi împrejurimile lui;
24. Aialonul şi împrejurimile lui, Gat-Rimonul şi împrejurimile
lui: patru cetăţi.
25. Din jumătatea seminţiei lui Manase: Taanacul şi împrejurimile
lui, Gat-Rimonul şi împrejurimile lui: două cetăţi.
26. Toate cetăţile cu împrejurimile lor căzute la sorţi celorlalţi
fii ai lui Cahat au fost zece.
27. Iar fiilor lui Gherşon din familiile Leviţilor li s-au dat:
două cetăţi în Vasan, din jumătatea seminţiei lui Manase, şi anume:
Golanul, cetatea de scăpare pentru ucigaşi, cu împrejurimile lui,
şi Beştra cu împrejurimile ei;
28. Patru cetăţi în seminţia lui Isahar: Chişionul cu împrejurimile
lui, Dabrat cu împrejurimile lui,
29. Iarmutul cu împrejurimile lui şi En-Ganimul cu împrejurimile
lui;
30. Patru cetăţi în seminţia lui Aşer: Mişalul cu împrejurimile
lui, Abdonul cu împrejurimile lui,
31. Helcatul cu împrejurimile lui şi Rehobul cu împrejurimile
lui;
32. Trei cetăţi din seminţia lui Neftali: Chedeşul Galileii, cetate
pentru scăparea ucigaşilor, cu împrejurimile ei, Hamot-Dorul cu
împrejurimile lui şi Cartanul cu împrejurimile lui.
33. Toate cetăţile căzute la sorţi fiilor lui Gherşon, după
familiile lor, au fost treisprezece cetăţi cu împrejurimile
lor.
34. Celorlalţi leviţi din fiii lui Merari li s-au dat patru cetăţi
din seminţia lui Zabulon: Iocneamul cu împrejurimile lui,
35. Carta cu împrejurimile ei, Dimna cu împrejurimile ei şi
Nahalalul cu împrejurimile lui;
36. Patru cetăţi de cealaltă parte de Iordan, în faţa Ierihonului,
în seminţia lui Ruben: Beţerul, cetate de scăpare pentru ucigaşi,
cu împrejurimile lui, în pustiul Miso, Iahţa şi împrejurimile
ei,
37. Chedemotul şi împrejurimile lui şi Mefaatul cu împrejurimile
lui.
38. În seminţia lui Gad li s-au dat cetăţile de scăpare pentru
ucigaşi: Ramot-Galaadul cu împrejurimile lui, Mahanaimul cu
împrejurimile lui,
39. Heşbonul cu împrejurimile lui şi Iazerul cu împrejurimile
lui.
40. Cetăţile ieşite la sorţi pentru familiile de Leviţi din neamul
lui Merari, după familiile lor, au fost douăsprezece.
41. Iar toate cetăţile date Leviţilor între fiii lui Israel au fost
patruzeci şi opt de cetăţi cu împrejurimile lor. Fiecare din aceste
cetăţi îşi avea împrejurimile ei de jur împrejur; aşa erau toate
cetăţile acestea.
42. După ce a sfârşit Iosua împărţirea ţării prin sorţi, fiii lui
Israel au dat parte lui Iosua după porunca Domnului; şi i-au dat
cetatea pe care a cerut-o el: Timnat-Serah, în muntele Efraim, şi a
zidit Iosua cetatea pe care a cerut-o şi a locuit în ea. Şi a luat
Iosua cuţitele cele de piatră, cele cu care tăiase împrejur pe fiii
lui Israel, care se născuseră pe cale în pustiu, căci în pustiu nu
fuseseră tăiaţi împrejur, şi le-a pus în Timnat-Serah.
43. Astfel a dat Domnul lui Israel toată ţara, pe care jurase să o
dea părinţilor lor şi au primit-o ei moştenire şi s-au aşezat în
ea.
44. Şi le-a dat Domnul linişte şi odihnă din toate părţile, cum
jurase părinţilor lor, şi nimeni dintre toţi vrăjmaşii lor n-a
putut sta împotriva lor, ci pe toţi vrăjmaşii lor i-a dat Domnul în
mâinile lor.
45. Şi n-a rămas neîmplinit nici un cuvânt din toate cuvintele cele
bune pe care le vorbise Domnul casei lui Israel: toate s-au
împlinit.
CAPITOLUL 22
Întoarcerea seminţiei lui Ruben, Gad şi jumătate din a lui
Manase peste Iordan.
l. Atunci Iosua a chemat seminţia lui Ruben, a lui Gad şi
jumătate din a lui Manase şi le-a zis:
2. "Voi aţi împlinit toate câte v-a poruncit Domnul prin Moise şi
aţi ascultat cuvintele mele întru toate câte v-am
poruncit;
3. N-aţi lăsat pe fraţii voştri în toată această îndelungată vreme,
până în ziua aceasta şi aţi împlinit cele ce se cuvenea a împlini
după porunca Domnului Dumnezeului vostru.
4. Acum Domnul Dumnezeul vostru a liniştit pe fraţii voştri, cum le
spusese. Întoarceţi-vă dar şi duceţi-vă la corturile voastre, în
pământul moştenirii voastre, pe care vi l-a dat Moise, sluga
Domnului, peste Iordan.
S. Dar să vă siliţi a împlini cu grijă poruncile şi legea pe care
v-a dat-o Moise, sluga Domnului: de a iubi pe Domnul Dumnezeul
vostru, de a umbla în toate căile Lui, de a păzi poruncile Lui, de
a vă lipi de El şi de a-I sluji Lui din toată inima voastră şi din
tot sufletul vostru".
6. După aceea Iosua i-a binecuvântat şi le-a dat drumul şi ei s-au
împărţit pe la corturile lor.
7. Unei jumătăţi din seminţia lui Manase i-a dat Moise parte în
Vasan, iar celeilalte jumătăţi i-a dat Iosua parte cu fraţii lui
dincoace de Iordan, spre apus. Şi când le-a dat drumul Iosua pe la
corturile lor şi i-a binecuvântat,
8. Atunci le-a spus: "Cu mari bogăţii vă întoarceţi voi pe la
corturile voastre, cu mare mulţime de vite şi de argint, cu aur, cu
aramă şi cu fier şi cu mare mulţime de haine: să împărţiţi dar
prada cu fraţii voştri".
9. Şi s-au întors fiii lui Ruben şi ai lui Gad şi jumătate din
seminţia lui Manase şi au plecat de la fiii lui Israel din Şilo,
care e în pământul Canaanului, ca să meargă în ţara Galaadului, în
pământul moştenirii lor, pe care îl luaseră în stăpânire după
porunca Domnului dată prin Moise.
10. Şi ajungând în preajma Iordanului ce e în rara Canaan, fiii lui
Ruben şi fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit
acolo lângă Iordan jertfelnic, jertfelnic mare la vedere.
11. Şi au auzit fiii lui Israel că se zicea: "Iată fiii lui Ruben
şi fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit
jertfelnic pe pământul Canaanului, în preajma Iordanului, în faţa
fiilor lui Israel".
12. Când au auzit acestea fiii lui Israel, s-a adunat toată obştea
fiilor lui Israel la Şilo, ca să meargă împotriva lor cu
război.
13. Dar fiii lui Israel au trimis mai întâi la fiii lui Ruben, la
fiii lui Gad şi la jumătate din seminţia lui Manase, în ţara
Galaadului, pe Finees, fiul preotului Eleazar,
14. Împreună cu zece căpetenii, câte o căpetenie de fiecare
seminţie a lui Israel de dincoace de Iordan; fiecare din aceştia
era căpetenie de mie din seminţiile lui Israel.
15. Şi au venit ei la fiii lui Ruben şi la fiii lui Gad şi la
jumătatea seminţiei lui Manase în pământul Galaadului şi au vorbit
cu ei şi le-a zis:
16. "Aşa grăieşte toată obştea Domnului: Ce înseamnă nelegiuirea
aceasta pe care aţi făcut-o înaintea Domnului Dumnezeului lui
Israel, abătându-vă acum de la Domnul Dumnezeul lui Israel,
ridicându-vă jertfelnic şi sculându-vă acum împotriva
Domnului?
17. Nu vă ajunge oare păcatul din Peor, de care nu ne-am spălat
nici până în ziua de astăzi şi pentru care a fost bătută obştea de
Domnul?
18. Şi iată astăzi voi vă abateţi de la Domnul! Astăzi voi vă
sculaţi împotriva Domnului, iar mâine se va mânia Domnul pe toată
obştea lui Israel.
19. Dacă însă pământul moştenirii voastre vi se pare necurat,
atunci treceţi în pământul moştenirii Domnului, unde se află cortul
Domnului, luaţi-vă parte între noi, dar nu vă ridicaţi împotriva
Domnului, nici împotriva noastră nu vă ridicaţi, zidindu-vă
jertfelnic afară de cel al Domnului Dumnezeului nostru.
20. Oare n-a făcut singur Acan, fiul lui Zerah, nelegiuire, luând
din cele date nimicirii, dar mânia a venit asupra a toată obştea
fiilor lui Israel? Şi oare numai el singur a murit pentru
nelegiuire?"
21. Atunci fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi jumătate din seminţia
lui Manase, răspunzând la acestea, au zis căpeteniilor lui
Israel:
22. "Dumnezeul dumnezeilor este Domnul şi Domnul Dumnezeul
dumnezeilor ştie şi să ştie şi Israel: de ne răzvrătim şi ne abatem
noi de la Domnul, atunci să nu ne cruţe pe noi Domnul
astăzi!
23. Şi dacă am ridicat noi un jertfelnic, ca să ne abatem de la
Domnul Dumnezeul nostru şi ca să aducem pe el arderi de tot şi
prinos de pâine şi ca să săvârşim pe el jertfe de împăcare, atunci
Domnul să ne ceară socoteală de aceasta!
24. Dar noi am făcut aceasta de teamă ca nu cumva în viitor fiii
voştri să zică fiilor noştri: "Ce aveţi voi cu Domnul Dumnezeul lui
Israel?
25. Domnul a pus hotar între noi şi voi, fiii lui Ruben şi fiii lui
Gad şi jumătatea seminţiei lui Manase, Iordanul; voi n-aveţi deci
nici o legătură cu Domnul". Şi astfel fiii voştri nu vor îngădui
fiilor noştri să se închine Domnului în Şilo.
26. De aceea am zis noi: Să ne facem un jertfelnic, nu pentru
arderi de tot nici pentru jertfe,
27. Ci ca să fie el între noi şi voi, între urmaşii noştri,
mărturie că noi putem sluji Domnului cu arderile de tot ale noastre
şi cu jertfele noastre şi cu cele de împăcare ale noastre, şi
pentru ca în vremurile viitoare să nu zică fiii voştri către fiii
noştri: Voi nu aveţi nici o legătură cu Domnul.
28. Şi ziceam noi: Dacă ni se va zice astfel nouă şi urmaşilor
noştri, atunci vom răspunde: Priviţi chipul jertfelnicului Domnului
pe care l-au făcut părinţii noştri nu pentru arderi de tot şi nu
pentru jertfe, ci ca să fie mărturie între noi şi voi şi între fiii
noştri şi fiii voştri.
29. Să nu se întâmple una ca aceea ca să ne ridicăm noi împotriva
Domnului şi să ne abatem acum de la Domnul şi să facem jertfelnic
pentru arderi de tot şi pentru prinos de pâine şi pentru jertfe,
afară de jertfelnicul Domnului Dumnezeu care se află înaintea
cortului".
80. Iar preotul Finees şi toate căpeteniile obştii şi căpeteniile
peste miile lui Israel, care erau cu dânsul, auzind cuvintele pe
care le-au vorbit fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi jumătatea
seminţiei lui Manase, au rămas mulţumiţi.
31. Şi a zis Finees, fiul preotului Eleazar, către fiii lui Ruben
şi către fiii lui Gad şi către jumătatea de seminţie a lui Manase:
"Astăzi am aflat noi că Domnul este în mijlocul nostru şi că voi
n-aţi făcut prin aceasta o nelegiuire; acum aţi izbăvit pe fiii lui
Israel din mâna Domnului".
32. Şi s-a întors Finees, fiul preotului Eleazar, şi căpeteniile de
la fiii lui Ruben şi de la fiii lui Gad şi de la jumătatea de
seminţie a lui Manase din pământul Galaadului în ţara Canaan la
fiii lui Israel şi le-a adus răspunsul.
33. Şi le-a plăcut aceasta fiilor lui Israel şi au binecuvântat
fiii lui Israel pe Dumnezeu şi au zis să nu se mai ridice împotriva
lor cu război, ca să pustiiască ţara în care locuiau fiii lui Ruben
şi fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase.
34. Iar fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui
Manase au numit jertfelnicul Ed, adică mărturie, căci îşi ziceau:
Acesta este mărturie între noi că Domnul este Dumnezeul
nostru.
CAPITOLUL 23
Sfaturi şi binecuvântări.
l. Trecând multă vreme, după ce Domnul Dumnezeu a odihnit pe
Israel, scutindu-l de toţi vrăjmaşii lui din toate părţile, Iosua a
ajuns bătrân şi înaintat în vârstă.
2. Atunci a chemat Iosua pe toţi fiii lui Israel; pe bătrânii lor,
căpeteniile lor, pe judecătorii lor şi pe mai-marii oştilor lor şi
le-a zis: "Eu am îmbătrânit şi sunt înaintat în vârstă;
3. Voi aţi văzut ce a făcut Domnul Dumnezeul vostru înaintea feţei
voastre cu toate aceste popoare, căci Domnul Dumnezeul vostru
Însuşi S-a luptat pentru voi.
4. Iată eu v-am împărţit prin sorţi popoarele acestea ce au mai
rămas în moştenirea seminţiilor voastre, toate popoarele pe care eu
le-am nimicit de la Iordan până la Marea cea Mare de la apusul
soarelui.
5. Domnul Dumnezeul vostru Însuşi le va alunga de la faţa voastră
până vor pieri; şi va trimite asupra lor fiare sălbatice până le va
stârpi pe ele şi pe regii lor de la faţa voastră, şi le va nimici
înaintea voastră, ca să primiţi de moştenire ţara lor, cum v-a
grăit Domnul Dumnezeu.
6. De aceea siliţi-vă să pliniţi întocmai şi să păziţi cele scrise
în cartea legii lui Moise, neabătându-vă de la ea nici la dreapta,
nici la stânga.
7. Să nu intraţi în legătură cu aceste popoare care au mai rămas
printre voi, să nu pomeniţi numele dumnezeilor lor, să nu vă
plecaţi înaintea lor, nici să le slujiţi, sau să vă închinaţi
lor;
8. Ci vă lipiţi de Domnul Dumnezeul vostru, cum aţi făcut până în
ziua de astăzi.
9. Domnul a alungat de la voi popoarele mari şi tari şi nimeni nu
s-a putut împotrivi până astăzi;
10. Unul din voi a alungat mii, căci Însuşi Domnul Dumnezeul vostru
S-a luptat pentru voi, cum v-a grăit.
11. De aceea siliţi-vă să iubiţi pe Domnul Dumnezeul
vostru.
12. Iar de vă veţi întoarce şi vă veţi alătura la popoarele acestea
rămase şi veţi intra în înrudire cu ele şi veţi merge la ele şi ele
vor veni la voi,
13. Atunci să ştiţi că Domnul Dumnezeul vostru nu va mai alunga de
la voi popoarele acestea, ci ele vor fi pentru voi laţ şi mreajă,
bici pentru spinările voastre şi spin pentru ochii voştri, până
veţi fi stârpiţi din această tară bună pe care v-a dat-o Domnul
Dumnezeul vostru.
14. Iată eu astăzi plec în calea în care merg toţi pământenii, iar
voi să recunoaşteţi cu toată inima voastră şi cu tot sufletul
vostru că n-a rămas zadarnic nici un cuvânt din toate cuvintele
bune pe care le-a rostit pentru voi Domnul Dumnezeul vostru: toate
s-au împlinit pentru voi şi nici un cuvânt n-a rămas
neîmplinit.
15. Dar după cum s-a împlinit cu voi tot cuvântul bun pe care l-a
grăit Domnul Dumnezeul vostru, tot aşa va împlini Domnul asupra
voastră şi tot cuvântul rău până vă va stârpi din această ţară
bogată pe care v-a dat-o Domnul Dumnezeul vostru.
16. De veţi călca aşezământul Domnului Dumnezeului vostru, pe care
l-a încheiat El cu voi şi vă veţi duce să slujiţi la alţi dumnezei
şi să vă închinaţi lor, se va aprinde asupra voastră mânia Domnului
şi veţi pieri curând din ţara aceasta bogată pe care v-a dat-o
Domnul".
CAPITOLUL 24
Moartea lui Iosua.
1. Apoi a adunat Iosua toate seminţiile lui Israel la Sichem şi
a chemat pe bătrânii lui Israel, pe căpeteniile lui, pe judecătorii
lui şi pe mai-marii oştirii lui; şi s-au înfăţişat ei înaintea
Domnului.
2. Şi a zis Iosua către tot poporul: "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui
Israel: În vechime părinţii voştri, Terah, tatăl lui Avraam şi
tatăl lui Nahor, au trăit dincolo de râu (Eufrat) şi slujeau la
alţi dumnezei.
3. Dar Eu am luat pe părintele vostru Avraam de mână, de dincolo de
Eufrat, şi l-am povăţuit către această ţară a Canaanului şi am
înmulţit sămânţa lui şi i-am dat pe Isaac.
4. Lui Isaac i-am dat pe Iacov şi pe Isav; lui Isav i-am dat
muntele Seir de moştenire, iar Iacov şi fiii lui s-au pogorât în
Egipt şi au ajuns acolo popor mare, tare şi mult la număr şi
Egiptenii au început să-i strâmtoreze.
5. Dar am trimis pe Moise şi pe Aaron şi am lovit Egiptul cu semne
pe care le-am făcut Eu acolo şi apoi v-am scos pe voi.
6. Eu am scos pe părinţii voştri din Egipt şi aţi venit la Marea
Roşie. Atunci Egiptenii au alergat după părinţii voştri cu care şi
cu călăreţi până la Marea Roşie.
7. Iar ei au strigat către Domnul şi El a pus nor între voi şi
Egipteni şi a adus asupra lor marea care i-a şi acoperit. Ochii
voştri au văzut ce am făcut Eu în Egipt. După aceea, aţi rămas voi
multă vreme în pustiu.
8. Apoi v-am dus Eu asupra Amoreilor care locuiau peste Iordan; şi
ei s-au luptat cu voi, dar Eu i-am dat în mâinile voastre şi aţi
primit de moştenire ţara lor şi Eu i-am stârpit înaintea
voastră.
9. S-a sculat apoi Balac, fiul lui Sefor, regele Moabului, şi a
pornit cu război asupra lui Israel şi a trimis să cheme pe Valaam,
fiul lui Beor, ca să vă blesteme;
10. Dar Eu n-am voit să ascult pe Valaam şi el v-a binecuvântat şi
v-am izbăvit din mâinile lui Balac.
11. După aceea aţi trecut Iordanul şi aţi venit la Ierihon. Atunci
au început a se lupta cu voi locuitorii Ierihonului, apoi Amoreii,
Ferezeii, Canaaneii, Heteii, Ghergheseii, Heveii şi Iebuseii, dar
Eu i-am dat în mâinile voastre.
12. Trimis-am înaintea voastră viespi care au gonit de la voi pe
cei doi regi ai Amoreilor; nu cu sabia ta, nici cu arcul tău ai
făcut acestea.
13. Şi v-am dat ţara cu care nu v-aii ostenit şi cetăţile pe care
nu le-aii zidit şi trăiţi în ele; din viile şi din grădinile de
măslini pe care nu le-aţi sădit, iată, mâncaţi roade.
14. Temeţi-vă dar de Domnul şi-I slujiţi Lui cu credincioşie şi
curăţenie. Lepădaţi dumnezeii cărora au slujit părinţii voştri
dincolo de râu şi în Egipt şi slujiţi Domnului.
15. Iar dacă nu vă place să slujiţi Domnului, atunci alegeţi-vă
acum cui veţi sluji: sau dumnezeilor cărora au slujit părinţii
voştri cei de peste râu sau dumnezeilor Amoreilor, în ţara căl-ora
trăiţi. Eu însă şi casa mea vom sluji Domnului, că sfânt
este!"
16. Şi a răspuns poporul şi a zis: "Departe de noi. gândul să
părăsim pe Domnul şi să ne apucăm să slujim la alţi
dumnezei,
17. Căci Domnul este Dumnezeul nostru; El ne-a scos pe noi şi pe
părinţii noştri din ţara Egiptului, din casa robiei şi a făcut
Înaintea ochilor noştri minuni mari şi ne-a păzit în toată calea pe
care am umblat şi printre toate popoarele pe la care am
trecut.
18. Domnul a alungat de la noi toate popoarele şi pe Amoreii care
trăiau în ţara aceasta. De aceea şi noi vom sluji Domnului, căci El
este Dumnezeul nostru!"
19. Şi a zis Iosua poporului: "Nu veţi putea să slujiţi Domnului
Dumnezeu, căci El este Dumnezeu sfânt, Dumnezeu zelos şi nu va
răbda nelegiuirile voastre, nici păcatele voastre.
20. Dacă voi veţi părăsi pe Domnul şi veţi sluji la dumnezei
străini, atunci El va aduce asupra voastră răul şi vă va stârpi,
după ce v-a făcut bine".
21. Iar poporul a zis către Iosua: "Nu, noi Domnului vom
sluji".
22. Iosua însă a zis poporului: "Vă sunteţi voi martori că v-aii
ales pe Domnul să-I slujiţi?" Ei au răspuns: "Suntem
martori!"
23. "Aşadar, a adăugat Iosua, lepădaţi dumnezeii străini pe care îi
aveţi şi întoarceţi-vă inima către Domnul Dumnezeul lui
Israel!"
24. Şi a zis poporul către Iosua: "Domnului Dumnezeului nostru vom
sluji şi glasul Lui vom asculta!"
25. Şi a încheiat Iosua cu poporul legământ în ziua aceea şi i-a
dat legi şi porunci în Sichem, înaintea cortului Domnului
Dumnezeului lui Israel.
26. Şi a scris Iosua cuvintele acestea în cartea legii lui Dumnezeu
şi a luat o piatră mare şi a pus-o acolo sub stejarul care era
lângă locaşul sfânt al Domnului.
27. Apoi a zis Iosua către tot poporul: "Iată piatra aceasta ne va
fi mărturie, căci ea a auzit toate cuvintele Domnului, pe care le-a
grăit El cu noi astăzi. Să fie dar ca mărturie împotriva voastră în
zilele viitoare, ca să nu minţiţi înaintea Domnului Dumnezeului
vostru!"
28. Şi a dat Iosua drumul poporului şi s-a întors fiecare la
moştenirea lui.
29. Şi a murit după aceea Iosua, fiul lui Navi, robul Domnului,
fiind de o sută zece ani.
30. Şi l-au îngropat în ţinutul moştenirii sale la Timnat-Serah,
care e în muntele Efraim, la miazănoapte de muntele Gaaş. Şi au pus
acolo cu dânsul, în mormântul în care l-au îngropat, cuţitele cele
de piatră cu care Iosua a tăiat împrejur pe fiii lui Israel în
Ghilgal, când i-a scos pe ei din Egipt, cum poruncise Domnul, şi
sunt ele acolo până în ziua de astăzi.
31. Israel a slujit Domnului în toate zilele lui Iosua şi în toate
zilele bătrânilor a căror viaţă s-a prelungit după Iosua şi care
văzuseră toate lucrurile Domnului, pe care le făcuse El cu
Israel.
32. Oasele lui Iosif, pe care le aduseseră fiii lui Israel din
Egipt, le-au îngropat în Sichem, în partea de ţarină pe care o
cumpărase Iacov de la fiii lui Hemor, tatăl lui Sichem, cu o sută
de arginţi, şi care căzuse de moştenire fiilor lui Iosif.
33. După aceasta a murit şi Eleazar, fiul lui Aaron, arhiereul, şi
l-au îngropat în Ghibeea, oraşul lui Finees, fiul lui, care i se
dăduse în muntele Efraim.
34. În ziua aceea fiii lui Israel, luând chivotul lui Dumnezeu,
l-au dus cu ei, iar Finees a fost preot în locul lui Eleazar, tatăl
său, până ce a murit şi a fost îngropat în cetatea sa
Ghibeea.
35. Iar fiii lui Israel s-au dus fiecare la locul său şi în cetatea
sa. Şi au început fiii lui Israel a sluji Astartei şi lui Aştarot
şi dumnezeilor popoarelor vecine. De aceea i-a dat Domnul în
mâinile lui Eglon, regele Moabului, şi i-a stăpânit optsprezece
ani.
|