CAPITOLUL 1
Rânduiala jertfelor. Arderea de tot.
1. În vremea aceea, chemând pe Moise, Domnul i-a grăit din
cortul adunării şi i-a zis:
2. "Grăieşte fiilor lui Israel şi le spune: De va aduce cineva
dintre voi jertfă Domnului din dobitoace, să aducă jertfă din
cireada de vite şi din turma de oi.
3. De va fi jertfa lui ardere de tot din vite mari, să fie parte
bărbătească, fără meteahnă, şi s-o aducă la uşa cortului adunării,
ca să fie bine-plăcută înaintea Domnului.
4. Apoi să-şi pună mâna pe capul jertfei cea pentru arderea de tot
şi îşi va afla bunăvoinţă spre iertarea păcatelor lui.
5. Apoi să junghie viţelul, înaintea Domnului, iar preoţii, fiii
lui Aaron, să aducă sângele şi să stropească cu sânge împrejur
jertfelnicul de la uşa cortului adunării.
6. Să despoaie pielea de pe jertfa arderii de tot şi să taie jertfa
în bucăţi.
7. După aceea preoţii, fiii lui Aaron, să pună pe jertfelnic foc şi
pe foc să pună lemne;
8. Şi pe lemnele de pe focul care e pe jertfelnic, să pună preoţii,
fiii lui Aaron, bucăţile, capul şi grăsimea, precum şi măruntaiele
şi picioarele, după ce le vor spăla cu apă.
9. Şi să ardă preoţii toate acestea pe jertfelnic, ca ardere de
tot, jertfă, mireasmă plăcută Domnului.
10. Iar dacă jertfa adusă de el Domnului ca ardere de tot este din
vite mici, să fie din miei sau din iezi, parte bărbătească, fără
meteahnă.
11. Să-şi pună mâna pe capul jertfei şi s-o înjunghie înaintea
Domnului, în partea de miazănoapte a jertfelnicului; iar preoţii,
fiii lui Aaron, să stropească cu sângele ei jertfelnicul
împrejur.
12. Să o taie apoi în bucăţi, despărţind capul şi grăsimea ei; să
aşeze preotul bucăţile pe lemnele care sunt pe focul de pe
jertfelnic;
13. Iar măruntaiele şi picioarele să le spele cu apă şi să aducă
preotul toate şi să le ardă pe jertfelnic, ca ardere de tot,
jertfă, mireasmă plăcută Domnului.
14. Dacă aduce el din păsări ardere de tot Domnului, să aducă
jertfa sa din turturele sau din pui de porumbel.
15. Preotul să o aducă la jertfelnic, să-i frângă gâtul şi să o
pună pe jertfelnic, iar sângele să-l scurgă pe peretele
jertfelnicului.
16. Guşa şi penele să le scoată şi să le arunce lângă jertfelnic,
în partea dinspre răsărit, la locul cenuşei.
17. Apoi să-i frângă aripile, fără a le desprinde de trup, Şi să o
ardă preotul pe jertfelnic, pe lemnele ce sunt pe foc, ca ardere de
tot, jertfă, mireasmă plăcută Domnului".
CAPITOLUL 2
Jertfele de mâncare.
l. "Dacă cineva voieşte să jertfească Domnului prinos de pâine,
să aducă făină bună de grâu, să toarne peste ea untdelemn şi să
pună pe ea tămâie;
2. Apoi s-o aducă preoţilor, fiilor lui Aaron, iar unul din ei să
ia o mână plină de făină, cu untdelemnul şi cu toată tămâia şi s-o
ardă pe jertfelnic spre pomenire, ca jertfă, mireasmă plăcută
Domnului.
3. Iar rămăşiţa din prinosul de pâine va fi a lui Aaron şi a fiilor
lui; aceasta e sfinţenie mare din jertfele Domnului.
4. Dacă însă vrei să aduci jertfa prinosului de pâine din aluaturi
coapte în cuptor, să aduci pâini de făină bună de grâu, nedospite,
frământate cu untdelemn, şi turte nedospite, unse cu
untdelemn.
5. Dacă jertfa ta este prinos de pâine copt în tigaie, să fie de
făină bună de grâu, frământată cu untdelemn şi nedospită.
6. Să-l rupi bucăţi şi să torni peste el untdelemn; acesta este
prinos de pâine, adus Domnului.
7. Dacă jertfa ta este prinos de pâine gătit în oală, să se facă de
făină bună de grâu cu untdelemn.
8. Prinosul Domnului, gătit aşa, să se aducă şi să se încredinţeze
preotului, iar acesta să-l ducă la jertfelnic.
9. Apoi să ia preotul din jertfă o parte spre pomenire şi s-o ardă
pe jertfelnic, ca ardere, ca mireasmă plăcută Domnului;
10. Iar rămăşitele prinosului de pâine vor fi pentru Aaron şi fiii
lui; acestea-s sfinţenie mare din jertfele Domnului.
11. Orice prinos de pâine, ce aduceţi Domnului, să nu-l faceţi
dospit, căci nici dospitură, nici miere nu veţi arde, ca jertfă
înaintea Domnului.
12. Ca prinos de pârgă, să aduceţi şi de acestea Domnului, dar pe
jertfelnic să nu le înălţaţi întru mireasmă bine-plăcută
Domnului.
13. Toate prinoasele tale de pâine sară-le cu sare; să nu laşi
jertfele tale fără sare, semnul legământului Dumnezeului tău; cu
toate prinoasele tale adu Domnului Dumnezeului tău şi
sare.
14. De aduci Domnului prinos de pâine din cele dintâi roade, adu ca
dar din cele dintâi roade ale tale grăunţe din spice, prăjite pe
foc şi pisate;
15. Toarnă peste ele untdelemn şi pune pe ele tămâie; acesta este
prinos de pâine.
16. Preotul să ardă, spre pomenire, o parte din grăunţe şi din
untdelemn cu toată tămâia; aceasta este jertfă Domnului".
CAPITOLUL 3
Jertfele de împăcare.
l. "Dacă însă jertfa lui va fi jertfă de împăcare şi dacă se va
aduce din vite mari, parte bărbătească sau parte femeiască, să se
aducă înaintea Domnului din cele fără meteahnă
2. Să-şi pună cel ce o aduce mâna sa pe capul jertfei şi s-o
junghie înaintea Domnului, la uşa cortului adunării; iar preoţii,
fiii lui Aaron, să stropească cu sânge din ea jertfelnicul
împrejur.
3. Din jertfa de mântuire să aducă jertfă Domnului: grăsimea care
acoperă măruntaiele, toată grăsimea ce acoperă
intestinele;
4. Amândoi rărunchii, grăsimea de pe ei şi cea de pe şolduri, seul
de pe ficat şi cel de pe rărunchi;
5. Iar fiii lui Aaron să ardă acestea pe jertfelnic împreună cu
arderea de tot, care este pe lemnele de pe focul de pe jertfelnic;
aceasta este jertfă, mireasmă plăcută Domnului.
6. Iar dacă cineva aduce Domnului jertfă de împăcare din vite mici,
parte bărbătească sau femeiască, s-o aducă din cele fără
meteahnă.
7. Dacă aduce jertfă o oaie, să o înfăţişeze înaintea
Domnului.
8. Să-şi pună mâna sa pe capul jertfei sale şi s-o junghie înaintea
cortului adunării; iar preoţii, fiii lui Aaron, să stropească cu
sângele ei jertfelnicul pe toate părţile.
9. Şi din această jertfă de împăcare să aducă ardere Domnului
grăsimea ei, toată coada, retezând-o chiar din capătul spinării,
grăsimea de pe măruntaie, toată grăsimea de pe partea
dinăuntru;
10. Amândoi rărunchii, grăsimea de pe ei şi cea de pe şolduri, seul
de pe ficat şi praporul, pe care-l va desprinde cu
rărunchii;
11. Iar preotul să ardă acestea pe jertfelnic; această mistuire
prin foc este jertfă Domnului.
12. Dacă însă jertfa lui este din capre, s-o înfăţişeze înaintea
Domnului,
13. Să-şi pună mâna sa pe capul caprei şi s-o junghie la uşa
cortului adunării; iar preoţii, fiii lui Aaron, să stropească cu
sângele ei jertfelnicul împrejur.
14. Din acestea să aducă prinos şi jertfă Domnului: grăsimea de pe
măruntaie, toată grăsimea care acoperă intestinele,
15. Amândoi rărunchii, grăsimea de pe ei şi cea de pe şolduri, seul
de pe ficat pe care-l va desprinde cu cel de pe rărunchi;
16. Şi să le ardă preotul pe jertfelnic; această ardere pe foc este
mireasmă plăcută Domnului. Toată grăsimea este a
Domnului.
17. Este lege veşnică şi pentru toţi urmaşii voştri din toate
aşezările voastre, ca toată grăsimea şi tot sângele să nu-l
mâncaţi".
CAPITOLUL 4
Jertfele pentru păcat.
1. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
2. "Grăieşte fiilor lui Israel şi le spune: Dacă vreun om va
păcătui din neştiinţă împotriva poruncilor Domnului şi va face ce
nu se cuvine, călcând vreuna din ele;
3. De a păcătuit arhiereu miruit şi a tras pe popor la păcat,
pentru păcatul său, pe care l-a săvârşit, să aducă un viţel fără
meteahnă, ca jertfă Domnului pentru păcat;
4. Să înfăţişeze viţelul înaintea Domnului, la uşa cortului
adunării, să-şi pună mâna sa pe capul viţelului şi să junghie
viţelul înaintea Domnului.
5. Apoi să ia preotul cel miruit, ale cărui mâini sunt sfinţite,
din sângele viţelului şi să-l ducă în cortul adunării.
6. Acolo să-şi moaie preotul degetul său în sânge, să stropească cu
sânge de şapte ori înaintea Domnului, asupra perdelei locaşului
sfânt.
7. După aceea să pună preotul din sângele viţelului înaintea
Domnului, pe coarnele jertfelnicului tămâierii, care se află în
cortul adunării, iar toată rămăşiţa din sângele viţelului s-o
toarne la temelia jertfelnicului arderii de tot, care se află
înaintea cortului adunării.
8. Apoi să scoată din viţelul adus pentru păcat toată grăsimea lui,
grăsimea cea de pe măruntaie, toată grăsimea ce acoperă
lăuntrul,
9. Amândoi rărunchii cu grăsimea de pe ei şi cea de pe şolduri,
seul de pe ficat; acestea să le scoată împreună cu
rărunchii,
10. Precum se ia din viţelul jertfei de izbăvire, şi să le ardă
preotul pe jertfelnicul arderii de tot.
11. Iar pielea viţelului şi tot trupul lui cu capul şi cu
picioarele lui, cu măruntaiele lui şi cu necurăţenia lui,
12. Adică tot viţelul să-l scoată afară din tabără, la loc curat,
unde se aruncă cenuşa, şi să-l ardă pe foc de lemne; unde se aruncă
cenuşa, acolo să-l ardă.
13. Dacă însă toată obştea lui Israel va păcătui, din neştiinţă, şi
va face împotriva poruncilor Domnului ceva ce nu trebuia făcut şi
vrednic de osândă, iar fapta `aceasta va rămâne necunoscută
adunării,
14. Când se va afla păcatul, pe care l-au săvârşit ei, să se aducă
din partea întregii obşti un viţel fără meteahnă, jertfă pentru
păcat, să-l înfăţişeze înaintea cortului adunării,
15. Iar bătrânii obştii să-şi pună mâinile lor pe capul viţelului,
înaintea Domnului şi să junghie viţelul înaintea
Domnului.
16. Apoi preotul miruit să ducă din sângele viţelului în cortul
adunării.
17. Să-şi moaie preotul degetul său în sângele viţelului şi să
stropească de şapte ori înaintea Domnului asupra perdelei sfintei
sfintelor.
18. Apoi preotul să pună din sânge pe coarnele jertfelnicului
tămâierii, care este înaintea feţei Domnului în cortul adunării,
iar celălalt sânge să-l toarne la temelia jertfelnicului arderii de
tot, care este la uşa cortului adunării.
19. Toată grăsimea lui s-o scoată din el şi s-o ardă pe
jertfelnic;
20. Şi să facă cu viţelul acesta ceea ce s-a făcut cu viţelul adus
pentru păcat; aşa să facă cu el şi aşa să-i cureţe preotul şi li se
va ierta păcatul.
21. După aceea să scoată viţelul întreg afară din tabără şi să-l
ardă aşa cum a ars şi viţelul de care s-a vorbit mai sus. Aceasta e
jertfă pentru păcatul obştii.
22. Iar dacă va greşi o căpetenie şi din neştiinţă va face
împotriva uneia din toate poruncile Domnului Dumnezeului său ceva
ce nu trebuia să facă şi vrednic de osândă,
23. Când va afla el păcatul său, pe care l-a săvârşit, să aducă
jertfă pentru păcat un ţap fără meteahnă,
24. Să-şi pună mâna sa pe capul ţapului şi să-l junghie, unde se
junghie arderile de tot, înaintea Domnului; aceasta este jertfă
pentru păcat.
25. Iar preotul să ia cu degetul său sânge de la jertfa pentru
păcat şi să-l pună pe coarnele jertfelnicului arderii de tot, iar
celălalt sânge să-l toarne la temelia jertfelnicului arderii de
tot.
26. Toată grăsimea ei s-o ardă pe jertfelnic, ca grăsimea jertfei
de izbăvire, şi aşa îl va curăţi preotul de păcatul lui şi i se va
ierta.
27. Dacă însă un om din poporul de rând va greşi din neştiinţă
împotriva uneia din toate poruncile Domnului şi va face ceva ce nu
trebuia să facă şi vrednic de osândă,
28. Când va afla el păcatul ce l-a săvârşit, să aducă din caprele
sale jertfă o capră fără meteahnă, pentru păcatul ce l-a
săvârşit,
29. Să-şi pună mâna sa pe capul jertfei pentru păcat şi să junghie
capra adusă, jertfă pentru păcat, unde se junghie jertfele arderii
de tot.
30. Apoi să ia preotul din sângele ei cu degetul său şi să pună pe
coarnele jertfelnicului arderii de tot, iar celălalt sânge să-l
toarne la temelia jertfelnicului.
31. Toată grăsimea ei s-o aleagă, cum se alege grăsimea la jertfele
de mântuire, şi s-o ardă preotul pe jertfelnic, spre miros
bine-plăcut Domnului; astfel îl va curăţi preotul şi i se va ierta
păcatul.
32. Iar dacă cineva vrea să aducă jertfă pentru păcat din turma de
oi, să aducă parte femeiască, fără meteahnă,
33. Să-şi pună mâna sa pe capul jertfei pentru păcat şi s-o
junghie, ca jertfă pentru păcat, la locul unde se junghie jertfa
arderii de tot.
34. Apoi să ia preotul cu degetul său din sângele acestei jertfe
pentru păcat şi să pună pe coarnele jertfelnicului arderii de tot,
iar celălalt sânge să-l toarne jos lângă jertfelnic.
35. Toată grăsimea ei s-o aleagă, cum se alege grăsimea din oaia
pentru jertfă de izbăvire, şi s-o ardă preotul pe jertfelnic, ca
jertfă Domnului; şi aşa îl va curăţi preotul de păcatul ce l-a
săvârşit şi i se va ierta".
CAPITOLUL 5
Jertfele pentru vinovăţie.
1. Dacă vreun suflet va păcătui prin aceea că, fiind pus să jure
ca martor, nu va spune ceea ce a auzit sau ce ştie, acela va lua
asupra sa păcat.
2. Sau de se va atinge cineva de orice lucru necurat, sau de trup
necurat de fiară, sau de stârv de dobitoc necurat, sau de stârv de
târâtoare necurată, fără să ştie, se face necurat şi
vinovat;
3. Sau de se va atinge cineva de necurăţenie omenească, sau de
orice fel de necurăţenie care spurcă, şi nu va şti, dar apoi va
afla, acela e vinovat.
4. Sau de se va jura cineva cu buzele sale nebuneşte să facă ceva
rău sau bine, orice fel ar fi fapta pentru care se jură oamenii
fără socoteală, de nu va şti că aceasta este rău, ci va afla în
urmă, e vinovat.
5. Deci, de se va face cineva vinovat de ceva din acestea şi îşi va
mărturisi păcatul,
6. Atunci, pentru păcatul său, pe care l-a săvârşit, să aducă
Domnului jertfă din turmă, o oaie sau o capră din caprele sale,
pentru vina păcatului, şi-l va curăţi preotul prin aceasta de
păcatul său şi i se va ierta păcatul.
7. Iar de nu va fi în stare să aducă jertfă o oaie, pentru vina
păcatului său, să aducă Domnului două turturele sau doi pui de
porumbel: unul jertfă pentru păcat, iar altul ardere de
tot.
8. Aceste păsări să le aducă la preot şi preotul să jertfească mai
întâi pe cea pentru păcat, să-i frângă gâtul, fără să despartă
capul de trup,
9. Şi să stropească cu sângele acestei jertfe pentru păcat peretele
jertfelnicului, iar celălalt sânge să-l scurgă jos lângă
jertfelnic; aceasta e jertfă pentru păcat.
10. Iar pe cealaltă pasăre s-o aducă ardere de tot, după rânduială.
Şi aşa îl va curăţi preotul de păcatul lui şi i se va
ierta.
11. Dacă însă nu-i va da mâna să aducă nici o pereche de turturele
sau doi pui de porumbel, atunci să aducă pentru greşeala sa a zecea
parte dintr-o efă de făină bună de grâu, ca jertfă pentru păcat,
dar să nu toarne pe ea untdelemn, nici tămâie să nu pună pe ea, că
aceasta este jertfă pentru păcat.
12. S-o aducă la preot şi preotul să ia din ea un pumn plin, spre
pomenire, şi s-o ardă pe jertfelnic, ca jertfă Domnului; aceasta
este jertfă pentru păcat.
13. Prin aceasta îl va curăţi preotul de păcatul lui, pe care l-a
săvârşit în una din întâmplările acelea, şi i se va ierta păcatul;
rămăşiţa de făină va fi a preotului, ca la prinosul de
făină".
14. Apoi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
15. De va face cineva greşeală şi din neştiinţă va păcătui
împotriva celor afierosite Domnului, acela, pentru vina sa, să ia
din turma de oi şi să aducă Domnului jertfă pentru vină, un berbec
fără meteahnă, preţuit la doi sicli de argint, după preţul siclului
sfânt.
16. Şi ce a greşit împotriva lucrului sfânt, va plăti şi va mai
adăuga peste preţul lui a cincea parte din preţ şi va da aceasta
preotului şi preotul îl va curăţi prin berbecul jertfei pentru vină
şi i se va ierta.
17. De va greşi cineva împotriva uneia din toate poruncile Domnului
şi va face ce nu se cuvine să facă şi din neştiinţă s-a făcut
vinovat şi va fi sub păcat,
18. Acela să aducă la preot din turma de oi, jertfă pentru vină, un
berbec fără meteahnă, după preţuirea ta, şi-i va curăţi preotul
greşeala, în care a căzut el din neştiinţă şi i se va
ierta.
19. Aceasta este jertfă pentru greşeala cu care s-a făcut vinovat
el înaintea Domnului".
CAPITOLUL 6
Alte jertfe.
1. Grăit-a iarăşi Domnul cu Moise şi a zis:
2. "Dacă cineva va greşi şi cu bună ştiinţă va nesocoti poruncile
Domnului, tăgăduind înaintea aproapelui său ceea ce acesta i-a
încredinţat, sau i-a lăsat în păstrare, sau ceea ce i-a furat, sau
va înşela pe aproapele său,
3. Sau găsind un lucru pierdut şi tăgăduind înaintea lui, sau
jurându-se strâmb pentru ceva, ce atrage pedeapsă asupra
oamenilor,
4. Dacă se va dovedi că a greşit şi s-a făcut vinovat, să întoarcă
ce a furat, sau ce a răpit, sau ce i-a fost încredinţat, sau ce a
fost pierdut şi găsit de el.
5. Tot lucrul, pentru care s-a jurat strâmb, să-l plătească deplin
şi să mai adauge pe deasupra a cincea parte din preţul lui şi să
dea aceluia, al căruia este lucrul, în ziua când îşi va cunoaşte
vina sa.
6. Iar pentru vina sa să ia din turma de oi un berbec fără
meteahnă, după preţuirea ta, şi să-l aducă Domnului prin preot,
jertfă pentru vină.
7. Preotul îl va curăţi înaintea Domnului şi i se va ierta orice ar
fi făptuit şi oricum s-ar fi făcut vinovat".
8. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
9. "Porunceşte lui Aaron şi fiilor lui şi le zi: Rânduiala arderii
de tot este aceasta: arderea de tot să rămână pe vatra
jertfelnicului toată noaptea până dimineaţa şi focul jertfelnicului
să ardă pe el şi să nu se stingă.
10. Iar dimineaţa preotul să se îmbrace cu haina sa cea de în, după
ce şi-a luat pantalonii săi cei de în pe trupul său, să ridice
cenuşa arderii de tot, pe care a ars-o focul pe jertfelnic, şi s-o
pună lângă jertfelnic.
11. Apoi să-şi dezbrace hainele sale şi să se îmbrace cu alte haine
şi să scoată cenuşa afară din tabără; la loc curat.
12. Dar focul pe jertfelnic să ardă şi să nu se stingă; preotul să
pună pe el lemne în fiecare dimineaţă, să aşeze pe el ardere de tot
şi să ardă pe el grăsimea jertfei de mântuire.
13. Iar focul să ardă necontenit pe jertfelnic şi să nu se
stingă.
14. Rânduiala prinosului de pâine, pe care preoţii, fiii lui Aaron,
trebuie să-l aducă înaintea Domnului la jertfelnic, este
aceasta:
15. Să ia preotul din prinosul acesta de pâine un pumn de făină de
grâu, cu untdelemnul ei şi cu toată tămâia, care e pe prinos, şi să
le ardă pe jertfelnic mireasmă plăcută de pomenire înaintea
Domnului.
16. Iar rămăşiţa din ea s-o mănânce Aaron şi fiii lui şi s-o
mănânce nedospită, în locul cel sfânt; în curtea cortului adunării
s-o mănânce, dar să nu o coacă dospită.
17. Aceasta le-o dau parte din jertfele Mele. Aceasta este
sfinţenie mare, ca şi jertfa pentru păcat şi ca şi jertfa pentru
vină.
18. Tot bărbatul din neamul preoţesc poate să mănânce din ea.
Aceasta e lege veşnică în neamul vostru din jertfele Domnului. Tot
ce se va atinge de ea, se va sfinţi".
19. A grăit Domnul cu Moise şi a zis:
20. "Prinosul lui Aaron şi al fiilor lui, pe care-l vor aduce ei
Domnului, în ziua ungerii lor, este acesta: făină bună de grâu, a
zecea parte din efă, vor aduce jertfă necontenită; jumătate din ea
dimineaţa şi jumătate seara.
21. S-o gătească în tigaie, cu untdelemn; s-o rupi bucăţi, cum se
rupe prinosul de pâine frământat cu untdelemn; să o aduci întru
mireasmă plăcută Domnului.
22. Aceasta s-o săvârşească preotul, care se va mirui în locul lui
Aaron, din fiii lui; acesta este aşezământ veşnic. Prinosul acesta
să-l ardă tot.
23. Orice prinos de pâine din partea preotului să se ardă tot şi să
nu se mănânce nimic din el".
24. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
25. "Spune lui Aaron şi fiilor lui şi le zi: Rânduiala jertfei
pentru păcat este aceasta: jertfa pentru păcat să se junghie
înaintea Domnului, în locul unde se junghie şi cea pentru arderea
de tot. Aceasta este sfinţenie mare.
26. Preotul cel ce săvârşeşte jertfa cea pentru păcat s-o mănânce,
dar s-o mănânce în locul cel sfânt, în curtea cortului
adunării.
27. Tot ce se va atinge de carnea ei se va sfinţi; şi de se va
stropi cu sângele ei haina, haina stropită să se spele în locul cel
sfânt.
28. Oala de lut, în care s-a fiert ea, să se spargă; iar dacă ea
s-a fiert în vas de aramă, acesta să se cureţe şi să se spele cu
apă.
29. Toţi cei de parte bărbătească din neamul preoţesc pot să
mănânce din ea. Aceasta este mare sfinţenie înaintea
Domnului.
30. Dar orice jertfă pentru păcat din al cărei sânge s-a dus în
cortul adunării pentru facerea curăţirii în locul cel sfânt, să nu
se mănânce, ci să se ardă în foc".
CAPITOLUL 7
Jertfe de ispăşire.
1. "Iată şi rânduiala jertfei pentru vină: Aceasta este
sfinţenie mare.
2. Jertfa pentru vină să se junghie în locul unde se junghie jertfa
arderii de tot şi cu sângele ei să se stropească jertfelnicul de
jur împrejur.
3. Cel ce o aduce să osebească din ea toată grăsimea, coada şi
grăsimea de pe măruntaie,
4. Amândoi rărunchii, grăsimea cea de pe ei şi seul de pe ficat:
toate acestea să le osebească împreună cu cei doi
rărunchi.
5. Acestea să le ardă preotul pe jertfelnic, ca jertfă Domnului.
Aceasta este jertfă pentru vină.
6. Toţi cei de parte bărbătească din neamul preoţesc să mănânce din
ea, dar s-o mănânce în locul cel sfânt, că aceasta este sfinţenie
mare.
7. La jertfa pentru vină, ca şi la jertfa pentru păcat, este
aceeaşi rânduială; ele sunt partea preotului, care săvârşeşte
curăţirea cu ajutorul lor.
8. Când preotul va aduce jertfa arderii de tot a cuiva, pielea
jertfei aduse va fi a preotului.
9. Tot prinosul de pâine copt în cuptor şi tot prinosul de pâine
gătit în oală sau în tigaie va fi al preotului, care-l
săvârşeşte.
10. Orice dar de pâine, frământat cu untdelemn sau uscat, va fi al
tuturor fiilor lui Aaron deopotrivă.
11. Iar rânduiala jertfei de împăcare, care se aduce Domnului, este
aceasta:
12. Dacă se va aduce ca jertfă de mulţumire, atunci să se aducă
pâini frământate cu untdelemn, turte nedospite, unse cu untdelemn,
făină de grâu, frământată cu untdelemn;
13. Pe lângă pâinile nedospite să se mai aducă dar la jertfa de
mulţumire şi pâine dospită.
14. Unul din toate aceste daruri ale sale să-l aducă Domnului dar
ridicat; acesta va fi al preotului, care stropeşte cu sângele
jertfei de mântuire.
15. Şi carnea jertfei de mântuire, ca dar de mulţumire, va fi tot a
lui, însă să se mănânce în ziua aducerii ei şi să nu rămână din ea
nimic pe a doua zi.
16. Dacă însă jertfa ce se aduce este din făgăduinţă sau de
bunăvoie, jertfa lui să se mănânce în ziua aducerii şi ceea ce va
rămâne se poate mânca a doua zi.
17. Iar ceea ce va mai rămâne din carnea jertfei pe a treia zi să
se ardă cu foc.
18. Dacă însă carnea jertfei acesteia o va mânca cineva a treia zi,
jertfa aceasta nu va fi primită şi nu i se va ţine în seamă, că
este întinare şi cel ce o va mânca va avea asupra sa
păcat.
19. Carnea care a fost atinsă de ceva necurat să nu se mănânce, ci
să se ardă cu foc; iar carnea curată să se mănânce tot de cel
curat.
20. Dacă însă vreun om, în stare de necurăţie, va mânca din carnea
jertfei de mântuire, adusă Domnului, acel suflet se va stârpi din
poporul său.
21. Dacă vreun om, care s-a atins de ceva necurat, de necurăţenie
omenească, sau de dobitoc necurat, sau de vreo târâtoare necurată,
va mânca din carnea jertfei de izbăvire, adusă Domnului, omul acela
se va stârpi din poporul său".
22. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
23. "Grăieşte fiilor lui Israel şi le zi: Nici un fel de grăsime,
nici de bou, nici de oaie, nici de ţap să nu mâncaţi.
24. Grăsimea de mortăciune şi grăsimea dobitocului sfâşiat de fiară
să se întrebuinţeze la orice lucru, iar de mâncat să nu se
mănânce.
25. Tot cel ce va mânca grăsimea dobitocului, care se aduce jertfă
mistuită cu foc Domnului, acela să se stârpească din poporul
său.
26. Nici un fel de sânge să nu mâncaţi în toate cetăţile voastre,
nici de păsări, nici de dobitoace.
27. Tot cel ce va mânca sânge, acela se va stârpi din poporul
său".
28. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
29. "Grăieşte fiilor lui Israel şi le zi: Cel ce îşi înfăţişează
Domnului jertfa sa de mântuire, acela din jertfa sa de mântuire să
aducă o parte prinos Domnului,
30. Şi anume: Să aducă Domnului jertfă cu mâinile sale: grăsimea de
pe pieptul jertfei şi seul de pe ficat; să aducă legănând pieptul
jertfei înaintea Domnului.
31. Grăsimea s-o ardă preotul pe jertfelnic, iar pieptul va fi al
lui Aaron şi al fiilor lui.
32. Şi spata dreaptă din jertfele de izbăvire ce aduceţi să o daţi
preotului.
33. Spata dreaptă va fi partea aceluia din fiii lui Aaron, care va
aduce pe jertfelnic sângele şi grăsimea jertfei de
izbăvire;
34. Căci Eu voi lua de la fiii lui Israel, din jertfele lor de
izbăvire, pieptul legănat şi spata dreaptă şi le voi da lui Aaron
preotul şi fiilor lui ca venit veşnic de la fiii lui
Israel.
35. Acestea sunt partea lui Aaron şi partea fiilor lui din jertfele
Domnului, pe care o vor primi din ziua când se vor înfăţişa ei
înaintea Domnului, ca să slujească,
36. Şi pe care a poruncit Domnul să li se dea de către fiii lui
Israel din ziua ungerii lor. Aceasta este hotărâre veşnică în
neamul lor".
37. Aceasta este rânduiala arderii de tot, a darului de pâine, a
jertfei pentru păcat, a jertfei pentru vină, a jertfei afierosirii
şi a jertfei de mântuire,
38. Cum a dat-o Domnul lui Moise pe Muntele Sinai, când a poruncit
fiilor lui Israel, în pustiul Sinai, să-şi aducă prinoasele lor
Domnului.
CAPITOLUL 8
Sfinţirea preoţilor.
l. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
2. "Ia pe Aaron şi împreună cu el şi pe fiii lui, veşmintele, mirul
de miruit, viţelul de jertfa cea pentru păcat, panerul cu azimile
şi cei doi berbeci,
3. Şi adună toată obştea la uşa cortului adunării".
4. Şi a făcut Moise aşa cum îi poruncise Domnul şi a adunat obştea
la uşa cortului adunării.
5. După aceea a zis Moise către obşte: "Iată ce porunceşte Domnul
să se facă!"
6. Deci a adus Moise pe Aaron şi pe fiii lui şi i-a spălat cu
apă:
7. Apoi a îmbrăcat pe Aaron cu hitonul, l-a încins cu brâul, l-a
îmbrăcat cu meilul, i-a pus efodul, l-a încins cu cingătoarea
efodului şi i-a strâns cu ea efodul;
8. După aceea i-a pus hoşenul şi în hoşen i-a pus Urim şi
Tumim,
9. Iar pe cap i-a pus chidarul şi la chidar, în partea lui de
dinainte, i-a prins tăbliţa cea de aur, diadema sfinţeniei, cum
poruncise Domnul lui Moise.
10. Apoi a luat Moise mirul de miruit şi a miruit cortul şi toate
cele din el şi le-a sfinţit.
11. A stropit cu el de şapte ori asupra jertfelnicului şi a miruit
jertfelnicul şi toate obiectele lui, baia şi căpătâiul ei şi le-a
sfinţit.
12. După aceea a turnat Moise mir pe capul lui Aaron şi l-a uns şi
l-a sfinţit.
13. Şi a adus Moise pe fiii lui Aaron, i-a îmbrăcat cu hitoane, i-a
încins cu brâie şi le-a pus turbane, cum poruncise Domnul lui
Moise.
14. Apoi a adus Moise viţelul cel de jertfă pentru păcat, iar Aaron
şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul viţelului de jertfă pentru
păcat;
15. Şi l-a junghiat Moise şi a luat din sânge şi cu degetul său a
pus pe coarnele jertfelnicului de toate părţile şi a curăţit
jertfelnicul, iar celălalt sânge l-a turnat jos lângă jertfelnic şi
a sfinţit jertfelnicul ca să fie curat.
16. A luat apoi Moise toată grăsimea de pe măruntaie, seul de pe
ficat, amândoi rărunchii şi grăsimea lor, şi le-a ars pe
jertfelnic.
17. Iar viţelul, pielea lui, carnea lui şi necurăţenia lui, le-a
ars cu foc afară din tabără, cum poruncise Domnul lui
Moise.
18. Apoi Moise a adus berbecul cel pentru ardere de tot, iar Aaron
şi fiii lui şi-au pus mâinile pe capul berbecului.
19. Şi apoi a junghiat Moise berbecul şi a stropit cu sânge
jertfelnicul de jur împrejur.
20. A tăiat apoi berbecul în bucăţi şi a adus Moise bucăţile,
căpăţâna şi grăsimea, iar măruntaiele şi picioarele le-a spălat cu
apă.
21. Şi a ars Moise tot berbecul pe jertfelnic; aceasta era ardere
de tot spre mireasmă plăcută, aceasta era jertfă Domnului, cum
poruncise Domnul lui Moise.
22. După aceea a adus Moise al doilea berbec, berbecul cel pentru
sfinţire, şi şi-au pus Aaron şi fiii lui mâinile pe capul
berbecului.
23. Şi junghiindu-l, Moise a luat din sângele lui şi a pus pe
vârful urechii drepte a lui Aaron, pe degetul cel mare de la mâna
dreaptă a lui şi pe degetul cel mare de la piciorul drept al
lui.
24. Apoi a adus Moise pe fiii lui Aaron şi a pus sânge pe vârful
urechilor drepte ale lor, pe degetul cel mare de la mâinile drepte
ale lor şi pe degetul cel mare de la picioarele drepte ale lor; şi
a stropit Moise jertfelnicul cu sânge de jur împrejur.
25. După aceea a luat Moise grăsimea şi coada, toată grăsimea de pe
măruntaie, seul de pe ficat, amândoi rărunchii, grăsimea lor şi
şoldul drept;
26. Iar din panerul cu pâinile punerii înaintea Domnului a luat o
azimă, o pâine cu untdelemn şi turtă şi le-a aşezat peste grăsime
şi peste şoldul drept;
27. Şi toate acestea le-a pus pe mâinile lui Aaron şi pe mâinile
fiilor săi şi le-au dus legănându-le înaintea feţei
Domnului.
28. Apoi a luat Moise acestea din mâinile lor şi le-a ars pe
jertfelnic ardere de tot; aceasta a fost jertfa de sfinţire,
mireasmă plăcută, jertfă Domnului.
29. Luând apoi pieptul, Moise l-a adus, legănându-l înaintea feţei
Domnului; aceasta era partea lui Moise din berbecul sfinţirii, cum
poruncise Domnul lui Moise.
30. Apoi a luat Moise mir de miruit şi sânge de lângă jertfelnic şi
a stropit pe Aaron, veşmintele lui, pe fiii lui şi veşmintele
fiilor lui împreună cu el; şi aşa a sfinţit pe Aaron şi veşmintele
lui şi, împreună cu el, şi pe fiii lui şi veşmintele fiilor
lui.
31. Apoi a zis Moise către Aaron şi către fiii lui: "Fierbeţi
carnea la intrarea cortului adunării şi acolo s-o mâncaţi cu pâinea
cea din panerul sfinţirii, după cum mi s-a poruncit mie şi mi s-a
zis: "Aaron şi fiii lui s-o mănânce!"
32. Iar rămăşiţele de carne şi de pâine să le ardeţi cu
foc.
33. Şapte zile să nu vă depărtaţi de la uşa cortului adunării, până
se vor împlini zilele sfinţirii voastre, că sfinţirea voastră
trebuie să se săvârşească în şapte zile.
34. Cum s-a făcut astăzi, aşa a poruncit Domnul să se facă pentru
curăţirea voastră şi în celelalte zile.
35. La uşa cortului adunării veţi şedea ziua şi noaptea timp de
şapte zile şi veţi fi de strajă la Domnul, ca să nu muriţi, că aşa
mi s-a poruncit mie de la Domnul Dumnezeu".
36. Şi au împlinit Aaron şi fiii lui toate rânduielile, câte le
poruncise Domnul prin Moise.
CAPITOLUL 9
Jertfa lui Aaron.
l. Iar în ziua a opta a chemat Moise pe Aaron, pe fiii lui şi pe
bătrânii lui Israel,
2. Şi a zis către Aaron: "Ia-ţi din turmă un viţel de jertfă pentru
păcat şi un berbec pentru arderea de tot, amândoi fără meteahnă,
şi-i adu înaintea feţei Domnului.
3. Iar bătrânilor lui Israel să le grăieşti şi să le spui: Luaţi
din turma de capre un ţap, ca jertfă pentru păcat, un berbec, un
viţel şi un miel, toţi de un an şi fără meteahnă, ca să fie aduşi
ardere de tot,
4. Precum şi un bou şi un berbec pentru jertfă de mântuire, ca să
se săvârşească jertfă înaintea feţei Domnului, şi prinos de pâine,
frământat cu untdelemn, că astăzi are să vi se arate
Domnul".
5. Deci au luat ei şi au adus înaintea cortului adunării cele ce
poruncise Moise şi a venit toată obştea şi a stat înaintea feţei
Domnului.
6. Atunci a zis Moise către obşte: "Iată ce a poruncit Domnul să
faceţi, ca să vi se arate slava Domnului!"
7. Iar către Aaron Moise a zis: "Apropie-te de jertfelnic şi
săvârşeşte jertfa ta cea pentru păcat şi arderea de tot a ta şi
curăţeşte-te pe tine şi casa ta; apoi adu darurile poporului şi-l
curăţeşte, cum a poruncit Domnul!"
8. Deci, s-a apropiat Aaron de jertfelnic şi a junghiat viţelul cel
de jertfă pentru păcatul său.
9. Iar fiii lui Aaron, aducând sângele la el, şi-a muiat degetul în
sânge şi a pus pe coarnele jertfelnicului, iar celălalt sânge l-a
turnat jos lângă jertfelnic.
10. Grăsimea, rărunchii şi seul de pe ficat, de la jertfa cea
pentru păcat, le-a ars pe jertfelnic, cum poruncise Domnul lui
Moise;
11. Iar carnea şi pielea le-a ars pe foc afară din
tabără.
12. Apoi a junghiat jertfa cea pentru arderea de tot şi, aducându-i
fiii lui Aaron sângele, a stropit jertfelnicul din toate
părţile.
13. După aceea i-au adus arderea de tot în bucăţi şi el le-a pus
împreună cu căpăţâna pe jertfelnic,
14. Iar măruntaiele şi picioarele le-a spălat cu apă şi le-a pus
peste arderea de tot şi le-a ars pe jertfelnic.
15. Apoi a adus prinosul poporului: luând ţapul cel pentru păcatul
poporului l-a junghiat şi l-a adus jertfă pentru păcat, ca şi
berbecul.
16. După aceea a adus arderea de tot, săvârşind-o după
rânduială.
17. A adus de asemenea prinos de pâine şi, luând din el o mână
plină, a ars pe jertfelnic, pe lângă arderea de tot cea de
dimineaţă.
18. Apoi a junghiat boul şi berbecul pentru jertfa de mântuire a
poporului şi fiii lui Aaron i-au adus sângele şi el a stropit cu el
jertfelnicul de jur împrejur.
19. I-au adus apoi grăsimea boului şi a berbecului, coada şi
grăsimea cea de pe măruntaie, rărunchii cu grăsimea lor şi grăsimea
de pe ficat;
20. şi a pus grăsimea pe pieptul jertfei de izbăvire, apoi a ars
grăsimea pe jertfelnic;
21. Iar pieptul şi spata dreaptă le-a adus Aaron legănându-le
înaintea feţei Domnului, cum poruncise Moise.
22. Şi şi-a ridicat Aaron mâinile sale asupra poporului şi l-a
binecuvântat, iar după ce a săvârşit jertfa pentru păcat, arderea
de tot şi jertfa de mântuire, s-a coborât.
23. Apoi au intrat Moise şi Aaron în cortul adunării şi când au
ieşit au binecuvântat tot poporul; atunci s-a arătat slava Domnului
la tot poporul. 24. Şi ieşind foc de la Domnul, a mistuit pe
jertfelnic arderea de tot şi grăsimea. Şi văzând tot poporul a scos
strigăte de bucurie şi a căzut cu faţa la pământ.
CAPITOLUL 10
Pedeapsa lui Nadab şi Abiud.
1. În vremea aceea cei doi fii ai lui Aaron, Nadab şi Abiud,
luându-şi fiecare cădelniţa sa, au pus în ea foc, au turnat
deasupra tămâie şi au adus înaintea Domnului foc străin, ce nu le
poruncise Domnul.
2. Atunci a ieşit foc de la Domnul şi i-a mistuit şi au murit
amândoi înaintea Domnului.
3. Iar Moise a zis către Aaron: "Iată ce a voit să spună Domnul
când a zis: Voi să fiu sfinţit prin cei ce se vor apropia de Mine
şi înaintea adunării a tot poporul preaslăvit". Iar Aaron
tăcea.
4. Atunci a chemat Moise pe Misail şi Elţafan, fiii lui Uziel,
unchiul lui Aaron, şi le-a zis: "Duceţi-vă de scoateţi pe fraţii
voştri din locaşul cel sfânt şi-i duceţi afară din
tabără!"
5. Şi aceştia s-au dus şi i-au scos în hitoanele lor afară din
tabără, cum zisese Moise.
6. Iar lui Aaron şi fiilor lui, Eleazar şi Itamar, le-a zis Moise;
"Capetele voastre să nu vi le descoperiţi şi veşmintele voastre să
nu vi le sfâşiaţi, ca să nu muriţi şi ca să nu atrageţi mânia
asupra obştii întregi. Dar fraţii voştri, toată casa lui Israel,
pot să plângă pe cei arşi, pe care i-a ars Domnul.
7. Din uşa cortului adunării să nu ieşiţi, ca să nu muriţi, căci
aveţi pe voi mirul de ungere al Domnului!" Şi s-a făcut drept
cuvântul lui Moise.
8. Apoi grăind Domnul cu Aaron, a zis:
9. "Vin şi sicheră să nu beţi, nici tu, nici fiii tăi, când intraţi
în cortul adunării sau vă apropiaţi de jertfelnic, ca să nu muriţi.
Acesta este aşezământ veşnic în neamul vostru.
10. Ca să puteţi deosebi cele sfinte de cele nesfinte şi cele
necurate de cele curate,
11. Şi ca să învăţaţi pe fiii lui Israel toate legile, pe care le-a
poruncit lor Domnul prin Moise".
12. Iar Moise a zis către Aaron şi către fiii săi, Eleazar şi
Itamar, care-i mai rămăseseră: "Luaţi prinosul de pâine, ce a rămas
din jertfele Domnului, şi-l mâncaţi nedospit, lângă jertfelnic, că
acesta este sfinţenie mare.
13. Să-l mâncaţi însă în locul cel sfânt, că aceasta este partea ta
şi partea fiilor tăi din jertfele Domnului; aşa mi s-a poruncit mie
de la Domnul.
14. Iar pieptul legănat şi spata ridicată să le mâncaţi la loc
curat, tu şi fiii tăi şi casa ta împreună cu tine, că acestea sunt
date să fie partea ta şi partea fiilor tăi din jertfele de izbăvire
ale fiilor lui Israel.
15. Spata ridicată şi pieptul legănat să le aducă ei cu grăsime
pentru ardere, legănându-le înaintea feţei Domnului, şi să fie
acestea parte veşnică pentru tine şi împreună cu tine şi pentru
fiii tăi şi pentru fiicele tale, cum a poruncit Domnul lui
Moise".
16. Şi a căutat Moise ţapul de jertfă pentru păcat şi iată era ars.
Şi s-a mâniat Moise pe Eleazar şi pe Itamar, fiii lui Aaron, care
mai rămăseseră,
17. şi a zis: "Pentru ce n-an mâncat jertfa pentru păcat în locul
cel sfânt? Că aceasta este sfinţenie mare şi vă e dată vouă, ca să
ridicaţi păcatele obştii şi s-o curăţiţi înaintea
Domnului.
18. Iată sângele ei nu s-a dus înăuntrul locaşului sfânt şi voi
trebuia s-o mâncaţi în locul cel sfânt, cum mi s-a poruncit mie de
la Domnul".
19. Aaron însă a zis către Moise: "Iată, astăzi şi-au adus ei
jertfa lor pentru păcat şi arderea lor de tot înaintea Domnului şi,
după cele ce mi s-au întâmplat, de aş fi mâncat astăzi jertfa
pentru păcat, oare ar fi fost aceasta plăcut Domnului?"
20. Şi a auzit acestea Moise şi le-a socotit răspunsul
îndreptăţit.
CAPITOLUL 11
Animale curate şi necurate.
1. În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise şi cu Aaron şi a
zis:
2. "Grăiţi fiilor lui Israel şi le ziceţi: Iată animalele pe care
le puteţi mânca din toate dobitoacele de pe pământ:
3. Orice animal cu copita despicată, care are copita despărţită în
două şi îşi rumegă mâncarea, îl puteţi mânca.
4. Dar şi din cele ce-şi rumegă mâncarea, sau îşi au copita
despicată sau împărţită în două, nu veţi mânca pe acestea: cămila,
pentru că aceasta-şi rumegă mâncarea, dar copita n-o are despicată;
aceasta e necurată pentru voi.
5. Iepurele de casă îşi rumegă mâncarea, dar laba n-o are
despicată; acesta este necurat pentru voi.
6. Iepurele de câmp îşi rumegă mâncarea, dar laba n-o are
despicată; acesta este necurat pentru voi.
7. Porcul are copita despicată şi despărţită în două, dar nu
rumegă; acesta este necurat pentru voi.
8. Din carnea acestora să nu mâncaţi şi de stârvurile lor să nu vă
atingeţi, că acestea sunt necurate pentru voi.
9. Din toate vieţuitoarele, care sunt în apă, veţi mânca pe
acestea: toate câte sunt în ape; în mări, în râuri şi în bălţi, şi
au aripi şi solzi, pe acelea să le mâncaţi.
10. Iar toate câte sunt în ape, în mări, în râuri, şi în bălţi,
toate cele ce mişună în ape, dar n-au aripi şi solzi, spurcăciune
sunt pentru voi.
11. De acestea să vă îngreţoşaţi, carnea lor să n-o mâncaţi şi de
stârvurile lor să vă îngreţoşaţi.
12. Toate vietăţile din ape, care n-au aripi şi solzi, sunt
spurcate pentru voi.
13. Din păsări să nu mâncaţi şi să vă îngreţoşaţi de acestea, că
sunt spurcate: vulturul, zgripţorul şi vulturul de mare;
14. Corbul şi şoimul cu soiurile lor;
15. Toată cioara cu soiurile ei;
16. Struţul, cucuveaua, rândunica şi uliul cu soiurile
lui;
17. Huhurezul, pescarul şi ibisul;
18. Lebăda, pelicanul şi cocorul;
19. Cocostârcul, bâtlanul cu soiurile lui; pupăza şi
liliacul.
20. Toate insectele înaripate, care umblă pe patru picioare, sunt
spurcate pentru voi.
21. Dar din toate insectele înaripate, care umblă în patru
picioare, să mâncaţi numai pe acelea care au fluierele picioarelor
de dinapoi mai lungi, ca să poată sări pe pământ.
22. Din acestea să mâncaţi următoarele: lăcusta şi soiurile ei,
solamul şi soiurile lui, hargolul şi soiurile lui, şi hagabul cu
soiurile lui.
23. Orice altă insectă înaripată care are patru picioare e spurcată
pentru voi şi vă spurcaţi de ele.
24. Tot cel ce se va atinge de trupul lor necurat va fi până
seara;
25. Şi tot cel ce va lua în mâini trupul lor să-şi spele haina şi
necurat va fi până seara.
26. Tot dobitocul cu copita despicată, care n-are copita despărţită
adânc sau nu-şi rumegă mâncarea, este necurat pentru voi; tot cel
ce se va atinge de el necurat va fi până seara.
27. Din toate fiarele cu patru picioare, cele care calcă pe labe
sunt necurate pentru voi şi tot cel ce se va atinge de stârvul lor
necurat va fi până seara.
28. Cel ce va umbla cu stârvul lor să-şi spele haina şi necurat va
fi până seara, căci ele sunt necurate pentru voi.
29. Din dobitoacele ce mişună pe pământ, iată care sunt necurate
pentru voi: cârtiţa, şoarecele şi şopârla, cu soiurile
lor;
30. Ariciul, crocodilul, salamandra, melcul şi
cameleonul.
31. Acestea dintre toate cele ce mişună pe pământ sunt necurate
pentru voi. Tot cel ce se atinge de stârvurile lor necurat va fi
până seara.
32. Tot lucrul, pe care va cădea vreuna din acestea, moartă, fie
vas de lemn, sau haină, sau piele, sau orice fel de lucru ce se
întrebuinţează la ceva, lucrul acela necurat va fi; să-l puneţi în
apă şi va fi necurat până seara, iar apoi va fi curat.
33. Tot vasul de lut, în care va cădea vreuna din ele, să-l
spargeţi, iar cele din el sunt necurate.
34. Orice lucru de mâncare, peste care "a cădea apă din acel vas,
necurat va fi pentru voi şi toată băutura de băut, din asemenea
vas, necurată va fi.
35. Tot lucrul, peste care va cădea ceva din trupul mort al
acestora, se va spurca; soba şi căminul să le stricaţi, că necurate
sunt şi necurate vor fi pentru voi.
36. Numai izvorul, fântâna şi adunările de apă vor rămâne curate,
iar cel ce se va atinge de mortăciunile din ele, acela necurat va
fi.
37. De va cădea ceva din trupul acestora pe sămânţa de semănat,
aceasta curată va fi.
38. Dacă însă va cădea ceva din trupul lor peste sămânţă, după ce
aceasta s-a muiat cu apă, atunci sămânţa necurată să fie pentru
voi.
39. Iar de va muri vreun dobitoc din cele ce se mănâncă şi se va
atinge cineva de stârvul lui, acela necurat va fi până
seara;
40. Iar cel ce va mânca mortăciunea lui, să-şi spele hainele sale
şi necurat va fi până seara; cel ce va duce stârvul lui să-şi spele
hainele sale şi necurat va fi până seara.
41. Toată vietatea ce se târăşte pe pământ este spurcată pentru
voi; să n-o mâncaţi.
42. Tot ce se târăşte pe pântece şi tot ce umblă în patru picioare
şi cele cu picioare multe dintre vietăţile ce se târăsc pe pământ,
să nu le mâncaţi, că sunt spurcate pentru voi.
43. Să nu vă spurcaţi sufletele voastre cu vreo vietate târâtoare
şi să nu vă pângăriţi cu ea, ca să fiţi din pricina ei
necuraţi,
44. Că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Sfinţiţi-vă şi veţi fi
sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sfânt sunt; să nu vă
pângăriţi sufletele voastre cu vreo vietate din cele ce se târăsc
pe pământ,
45. Că Eu sunt Domnul, Cel ce v-am scos din pământul Egiptului, ca
să vă fiu Dumnezeu. Deci fiţi sfinţi, că Eu, Domnul, sunt
sfânt".
46. Aceasta este legea cea pentru dobitoace, pentru păsări, pentru
toate vietăţile ce mişună în apă şi pentru toate vietăţile ce
trăiesc pe pământ,
47. După care se pot deosebi cele necurate de cele curate şi
vietăţile ce se mănâncă de vietătile ce nu se mănâncă.
CAPITOLUL 12
Curăţirea femeilor după naştere.
1. Şi a grăit Domnul lui Moise şi a zis:
2. "Grăieşte fiilor lui Israel şi le zi: Dacă femeia va zămisli şi
va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum
e necurată şi în zilele regulei ei.
3. Iar în ziua a opta se va tăia pruncul împrejur.
4. Femeia să mai şadă treizeci şi trei de zile şi să se curăţe de
sângele său; de nimic sfânt să nu se atingă, şi la locaşul sfânt să
nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii ei.
5. Iar de va naşte fată, necurată va fi două săptămâni, ca şi în
timpul regulei ei; apoi să mai stea şaizeci şi şase de zile pentru
a se curăţi de sângele său.
6. După ce se vor împlini zilele curăţirii ei pentru fiu sau pentru
fiică, să aducă preotului la uşa cortului un miel de un an ardere
de tot şi un pui de porumbel sau o turturică, jertfă pentru
păcat;
7. Preotul va înfăţişa acestea înaintea Domnului şi o va curăţi şi
curată va fi de curgerea sângelui ei. Aceasta e rânduiala pentru
ceea ce a născut prunc de parte bărbătească sau de parte
femeiască.
8. Iar de nu-i va da mâna să aducă un miel, să ia două turturele
sau doi pui de porumbel, unul pentru ardere de tot şi altul jertfă
pentru păcat, şi o va curăţi preotul şi curată va fi".
CAPITOLUL 13
Lepra la oameni şi pe veşminte
1. Grăit-a Domnul cu Moise şi cu Aaron şi le-a zis:
2. "De se va ivi la vreun om pe pielea trupului lui vreo umflătură,
sau bubă, sau băşică, sau de se va face pe pielea trupului o rană
ca de lepră, să fie adus la Aaron preotul sau la un preot din fiii
lui.
3. Preotul va cerceta rana de pe pielea trupului lui şi de va vedea
că perii de pe rană s-au făcut albi şi că rana s-a adâncit în
pielea trupului, aceea este rană de lepră, iar preotul după ce l-a
cercetat, îl va declara necurat.
4. Iar dacă pata de pe piele, deşi este albă, dar nu este şi
adâncită în pielea lui, şi perii de pe ea nu s-au făcut albi, ci
sunt negri, să închidă preotul pe cel cu rana şapte zile.
5. În ziua a şaptea să vadă preotul rana: dacă rana a rămas ca
înainte şi nu s-a întins rana pe piele, preotul să-l închidă alte
şapte zile.
6. În ziua a şaptea îl va cerceta preotul din nou şi dacă rana va
fi slăbită şi nu se va fi întins rana pe piele, preotul să-l
declare curat. Aceasta este o bubă şi cel ce o are să-şi spele
hainele sale şi va fi curat.
7. Iar dacă, după ce omul s-a arătat preotului, din nou buba a
început a se întinde pe piele, să se arate iar preotului;
8. Preotul, văzând că buba se întinde pe piele, îl va declara
necurat, că aceasta este lepră.
9. De se va ivi pe un om boala leprei, acela să fie adus la
preot.
10. Preotul va cerceta şi, dacă umflătura de pe piele va fi albă şi
părul va fi schimbat în alb şi dacă umflătura va fi carne
vie,
11. Aceea e lepră învechită pe pielea trupului; preotul il va
declara necurat şi nu-l va închide, că este necurat.
12. Dacă însă lepra va înflori pe piele şi dacă va acoperi lepra
toată pielea bolnavului de la cap până la picioare, cât poate să
vadă preotul cu ochii,
13. Şi dacă va vedea preotul că lepra a acoperit toată pielea
trupului, atunci va declara pe bolnav curat, pentru că tot s-a
schimbat în alb şi deci este curat.
14. Iar în ziua când se va ivi pe el carne vie, va fi
necurat,
15. Şi preotul, văzând carnea vie, îl va declara necurat, căci
carnea cea vie este necurată, este lepră.
16. Iar dacă se va schimba carnea cea vie şi se va face albă, să
vină bolnavul la preot,
17. Şi preotul să-l cerceteze şi dacă rana s-a schimbat în alb,
atunci preotul să-l declare curat, că e curat.
18. Dacă cineva a avut pe pielea trupului o bubă şi s-a
vindecat,
19. Şi pe locul bubei s-a ivit o umflătură albă sau o pată
albă-roşiatică, să se arate preotului.
20. Şi preotul să-l cerceteze şi de se va vedea că umflătura s-a
adâncit în piele şi părul de pe ea s-a schimbat în alb, preotul îl
va declara necurat, că aceasta e lepră şi s-a ivit în locul
bubei.
21. Dacă însă preotul va vedea că părul de pe umflătură nu este alb
şi ea nu este adâncită în pielea trupului şi e negricioasă, atunci
preotul va închide pe bolnav pentru şapte zile.
22. Dacă rana va începe a se lăţi tare pe piele, preotul îl va
declara necurat, că este rană de lepră.
23. Iar dacă pata va rămâne pe loc şi nu se va lăţi, atunci e o
oprire în loc a bubei şi preotul va declara pe bolnav
curat.
24. Dacă cineva va avea pe pielea trupului o arsură şi pe locul
tămăduit de arsură se va ivi o pată roşiatică-albicioasă,
25. Şi dacă preotul va vedea că părul de pe acea pată s-a schimbat
în alb şi că pata e adâncită sub piele, aceea este lepră şi s-a
ivit pe arsură; preotul va declara pe bolnav necurat, căci e boala
leprei.
26. Dacă însă preotul va vedea că părul de pe pată nu este alb şi
că ea nu este adâncită sub piele şi că este negricioasă, preotul va
închide pe acela pentru şapte zile;
27. Şi în ziua a şaptea preotul îl va cerceta iar şi, dacă pata s-a
lăţit tare pe piele, preotul îl va declara necurat, că aceea este
rană de lepră.
28. Iar dacă pata stă pe loc şi este negricioasă, aceea este
obrinteala arsurii şi preotul va declara pe om curat, că este
obrinteală a arsurii.
29. Dacă un bărbat sau o femeie va avea o pată pe cap sau pe
bărbie,
30. Şi, cercetând-o preotul, se va vedea că ea este adâncită sub
piele şi că părul de pe ea este gălbui şi subţire, preotul va
declara pe unul ca acela necurat, că aceea este chelbe, lepră în
cap, sau lepră în barbă.
31. Dacă însă preotul, la cercetarea petei de chelbe, va vedea că
ea nu este adâncită sub piele şi că părul de pe ea nu este gălbui,
preotul va închide pe cel cu pata de chelbe şapte zile;
32. în ziua a şaptea preotul va cerceta pata iar şi, dacă chelbea
nu s-a întins şi n-are părul de pe ea gălbui şi nici nu s-a adâncit
chelbea sub piele,
33. Atunci să radă pielea, dar locul cu chelbe să nu-l radă, şi
preotul să închidă pe cel cu pata a doua oară pentru şapte
zile.
34. În ziua a şaptea preotul va cerceta din nou chelbea şi, dacă
chelbea nu se va fi întins pe piele şi nu se va fi adâncit în
piele, preotul va declara pe acela curat şi acela să-şi spele
hainele sale şi va fi curat.
35. Iar dacă, după această curăţire a lui, chelbea va începe a se
lăţi foarte tare pe piele,
36. Şi dacă preotul va vedea că chelbea se lăţeşte pe piele, atunci
preotul să nu mai caute de e părul gălbui, că acela este
necurat.
37. Dacă însă chelbea stă pe loc şi se iveşte pe ea păr negru,
atunci chelbea a trecut, omul e curat şi preotul îl va declara
curat.
38. Dacă un bărbat sau o femeie va avea pe pielea trupului pete,
pete albe,
39. Şi dacă preotul va vedea că pe pielea trupului aceluia petele
sunt albe-vinete, aceea e pecingine care a înflorit pe piele şi
omul ce o are este curat.
40. Dacă cuiva i-a căzut părul de pe cap, aceea e pleşuvie şi omul
este curat.
41. Dacă cuiva i-a căzut părul din partea de dinainte a capului,
aceea este jumătate de pleşuvie şi omul e curat.
42. Iar dacă pe pleşuvia din partea de dinainte sau de dinapoi va
fi pată albă sau roşiatică, atunci pe pleşuvia lui a înflorit
lepra.
43. Preotul îl va cerceta şi de va vedea că faţa umflăturii de pe
pleşuvia lui este albă sau roşiatică, semănând cu lepra, ce de
obicei se iveşte pe pielea trupului,
44. Acela este om lepros şi este necurat; preotul să-l declare
necurat, că pe capul lui este boala leprei.
45. Leprosul, cel ce are această boală, să fie cu hainele sfâşiate,
cu capul descoperit, învelit până la buze, şi să strige mereu:
necurat! necurat!
46. Tot timpul cât va avea pe el boala, să fie spurcat, că necurat
este; şi să trăiască singuratic şi afară din tabără să fie locuinţa
lui.
47. Dacă boala leprei va fi pe haină, fie pe haină de lână, sau pe
haină de în,
48. Sau pe urzeală, sau pe bătătură de în sau de lână, sau pe piele
sau pe vreun lucru de piele,
49. Şi dacă va fi pată verzuie sau roşiatică pe haină sau pe piele,
pe bătătură sau pe urzeală, sau pe vreun lucru de piele, aceea este
boala leprei, şi el se va arăta preotului.
50. Preotul va cerceta boala şi va închide lucrul atins de boală
pentru şapte zile;
51. În ziua a şaptea va cerceta preotul lucrul atins de boală şi
dacă boala se va fi întins pe haină, sau pe urzeală, sau pe
bătătură, sau pe piele, sau pe vreun lucru de piele, aceasta este
lepră rozătoare, şi e necurat;
52. Şi el să ardă haina aceea, sau urzeala, sau bătătura cea de
lână sau de in, sau orice fel de lucru din piele, pe care va fi
boala, că aceea este lepră rozătoare şi să se ardă cu
foc.
53. Iar dacă preotul va vedea că boala nu s-a întins pe haină, sau
pe urzeală, sau pe bătătură, sau pe orice fel de lucru din
piele,
54. Atunci preotul va porunci să se spele lucrul pe care s-a ivit
boala şi-l va închide a doua oară pentru şapte zile.
55. Dacă, după spălarea lucrului atins, preotul va vedea că boala
nu şi-a schimbat starea sa, dar s-a întins, atunci este necurat şi
lucrul să-l arzi în foc, căci lepra a ros faţa sau dosul.
56. Dacă însă preotul va vedea că pata, după spălarea ei, s-a
micşorat, atunci preotul s-o rupă de la haină, sau din piele, sau
din urzeală, sau din bătătură.
57. Iar dacă se va ivi iar pe haină, sau pe bătătură, sau pe
urzeală, sau pe vreun lucru de piele, aceea este lepră înflorită şi
să se ardă cu foc lucrul pe care s-a ivit boala.
58. Dacă însă haina, sau urzeala, sau bătătura, sau lucrul de piele
îl vei spăla şi se va duce pata de pe el, trebuie să se spele a
doua oară şi va fi curat.
59. Aceasta este rânduiala pentru boala leprei, ce se va ivi pe
haină de lână sau de în, sau pe urzeală, sau pe bătătură, sau pe
vreun lucru de piele, şi cum trebuie hotărât că acestea sunt curate
sau necurate".
CAPITOLUL 14
Curăţirea leprei.
l. Şi grăind cu Moise, Domnul a zis:
2. "Iată rânduiala pentru cel lepros: Când el se va curăţi, se va
duce la preot;
3. Iar preotul va ieşi afară din tabără şi de va vedea preotul că
leprosul s-a vindecat de boala leprei,
4. Va porunci preotul să se ia pentru cel curăţit două păsări vii,
curate, lemn de cedru, aţă roşie răsucită şi isop.
5. După aceea preotul va porunci să se junghie una din păsări
deasupra unui vas de lut, la apă curgătoare;
6. Va lua apoi pasărea cea vie, lemnul de cedru, aţa cea roşie şi
isopul şi le va muie pe acestea şi pasărea cea vie în sângele
păsării junghiate la apă curgătoare;
7. Va stropi de şapte ori pe cel ce se curăţă de lepră şi va fi
curat; apoi va da drumul păsării celei vii în câmp.
8. Iar cel curăţit să-şi spele hainele sale, să-şi tundă tot părul
său, să se spele cu apă şi va fi curat. Apoi să intre în tabără şi
să stea şapte zile afară din cortul său.
9. În ziua a şaptea să-şi radă tot părul său, capul şi barba sa,
sprâncenele sale, tot părul său să şi-l radă, şi să-şi spele iarăşi
hainele sale şi trupul său să şi-l spele cu apă şi va fi
curat.
10. În ziua a opta să ia doi berbeci de câte un an, fără meteahnă
şi o oaie de un an, fără meteahnă, şi dintr-o efă de făină de grâu,
împărţită în zece, să ia trei părţi pentru darul de pâine şi s-o
amestece cu untdelemn şi un log (pahar) de untdelemn;
11. Iar preotul cel ce curăţeşte va duce pe omul ce se curăţeşte
împreună cu acestea înaintea Domnului, la uşa cortului
adunării;
12. Acolo va lua preotul un berbec, ce voieşte a aduce jertfă
pentru vină, şi logul de untdelemn şi le va aduce pe acestea
legănându-le înaintea Domnului.
13. Berbecul îl va junghia în locul acela, unde se junghie jertfele
pentru păcat şi pentru arderea de tot, la loc sfânt, că aceasta
este jertfă pentru vină şi, ca şi jertfa pentru păcat, este a
preotului şi este sfinţenie mare.
14. Apoi va lua preotul din sângele jertfei pentru vină şi va pune
preotul pe vârful urechii drepte a celui ce se curăţeşte, pe
degetul cel mare de la mâna dreaptă a lui şi pe degetul cel mare de
la piciorul cel drept al lui.
15. De asemenea va lua preotul din logul de untdelemn şi va turna
în palma sa cea stângă;
16. Îşi va muia preotul degetul mâinii sale drepte în untdelemnul
cel din palma stângă a sa şi va stropi de şapte ori cu degetul său
înaintea feţei Domnului;
17. Apoi din untdelemnul rămas în palma lui va pune preotul pe
vârful urechii drepte a celui ce se curăţeşte, pe degetul cel mare
al mâinii lui drepte şi pe degetul cel mare de la piciorul cel
drept al lui, pe locurile unde a pus şi sângele jertfei pentru
vină;
18. Iar celălalt untdelemn din palma preotului îl va turna pe capul
celui ce se curăţeşte şi-l va curăţi preotul pe acesta înaintea
Domnului.
19. Astfel va săvârşi preotul jertfa pentru păcat şi va curăţi pe
cel ce a venit să se cureţe de necurăţenia lui; după aceea va
junghia jertfa arderii de tot;
20. Şi va pune preotul arderea de tot şi darul de pâine pe
jertfelnic. Astfel îl va curăţi pe el preotul şi el va fi
curat.
21. Dacă însă acela va fi sărac şi nu-i va da mâna, să ia numai un
berbec pentru jertfa de vină legănată pentru curăţirea sa, a zecea
parte dintr-o efă de făină de grâu, amestecată cu untdelemn pentru
darul de pâine, un log de untdelemn
22. Şi două turturele sau doi pui de porumbel, cum îi va da mâna:
unul jertfă pentru păcat şi altul ardere de tot.
23. Îi va aduce în ziua a opta cea pentru curăţirea sa la preot,
înaintea Domnului, la uşa cortului adunării.
24. Iar preotul, luând berbecul de jertfă pentru vină şi logul de
untdelemn, le va aduce pe acestea legănându-le înaintea
Domnului.
25. Apoi va junghia berbecul de jertfă pentru vină şi va lua
preotul din sângele jertfei pentru vină şi va pune pe vârful
urechii drepte a celui ce se curăţă, pe degetul cel mare de la mâna
lui cea dreaptă şi pe degetul cel mare de la piciorul lui cel
drept.
26. Şi va turna preotul untdelemn în palma sa cea stângă;
27. Şi cu untdelemn din palma sa cea stângă va stropi preotul de
şapte ori cu degetul mâinii sale celei drepte înaintea feţei
Domnului;
28. Apoi va pune preotul untdelemn din palma sa cea stângă pe
marginea urechii drepte a celui ce se curăţeşte şi pe degetul cel
mare de la mâna lui cea dreaptă şi pe degetul cel marc de la
piciorul lui cel drept, pe locurile unde este pus şi sângele
jertfei pentru vină;
29. Iar celălalt untdelemn din palma sa cea stângă îl va turna pe
capul celui ce se curăţeşte, ca să-l cureţe înaintea
Domnului.
30. Şi turturelele sau puii de porumbel, cum îi va fi dat mâna
celui ce se curăţeşte, după starea lui, le va aduce:
31. O pasăre jertfă pentru păcat şi alta pentru ardere de tot,
împreună cu darul de pâine. Şi aşa va curăţi preotul pe cel ce se
curăţeşte înaintea Domnului.
32. Aceasta este rânduiala pentru cel bolnav de lepră, căruia nu-i
dă mâna să ducă tot ce se cere pentru curăţirea sa".
33. Şi a grăit Domnul cu Moise şi Aaron şi a zis:
34. "Când veţi intra în pământul Canaanului, pe care-l voi da vouă
de moştenire, şi voi aduce boala leprei asupra caselor din pământul
moştenirii voastre,
35. Atunci cel cu casa trebuie să se ducă şi să spună preotului,
zicând: Pe casa mea s-a ivit, pare-mi-se, boala.
36. Atunci preotul va porunci să se golească casa înainte de a
intra preotul să cerceteze boala, ca să nu se facă necurate toate
cele din casă; după aceea va veni preotul să cerceteze
casa.
37. Şi cercetând el boala, dacă va vedea că boala de pe pereţii
casei e în chip de gropi verzui sau roşietice, adâncite în
perete,
38. Va ieşi din casă, la uşa casei, şi va închide casa pentru şapte
zile.
39. în ziua a şaptea va veni preotul iar să cerceteze casa şi de va
vedea că boala s-a întins pe pereţii casei,
40. Preotul va porunci să se scoată pietrele pe care este boala, să
se arunce afară din oraş, la loc necurat,
41. Casa să se răzuiască toată pe dinăuntru, iar răzătura, ce se va
răzui, să se arunce afară din oraş, la loc necurat.
42. Să aducă apoi alte pietre şi să le pună în locul pietrelor
acelora; să ia altă tencuială şi casa să se tencuiască.
43. Dacă boala se va ivi iar şi va înflori pe pereţii casei, după
ce s-au scos pietrele şi s-a răzuit şi s-a tencuit casa,
44. Atunci preotul va veni iar şi va cerceta şi de s-a răspândit
boala pe pereţii casei, aceea este lepră rozătoare şi casa este
necurată.
45. Casa aceea să se dărâme, iar pietrele ei, lemnul ei şi toată
tencuiala să se scoată afară din oraş, la loc necurat.
46. Cel ce va intra în casa aceea, cât va fi ea închisă, acela
necurat va fi până seara.
47. Cel ce va dormi în casa aceea să-şi spele hainele sale şi
necurat va fi până seara; şi cel ce va mânca în casa aceea să-şi
spele hainele şi necurat va fi până seara.
48. Dacă însă preotul, venind şi intrând, va vedea că boala de pe
pereţii casei nu s-a mai întins după ce aceasta a fost tencuită din
nou, preotul o va declara curată, că boala a trecut.
49. Ca să cureţe casa, va lua deci două păsări vii, curate, lemn de
cedru, aţă roşie răsucită şi isop;
50. Va junghia o pasăre deasupra unui vas de lut, la apă
curgătoare.
51. Va lua lemnul cel de cedru, aţa, isopul şi pasărea vie şi le va
muia în sângele păsării junghiate şi în apa de izvor şi va stropi
casa de şapte ori.
52. Şi va curăţi astfel casa cu sângele păsării, cu apă de izvor,
cu pasărea cea vie, cu lemnul cel de cedru, cu aţa roşie răsucită
şi cu isop.
53. Iar păsării celei vii îi va da drumul din cetate în câmp şi se
va curăţi casa şi curată va fi.
54. Aceasta este rânduiala pentru oricare fel de boală a leprei şi
a chelbei.
55. Pentru lepra de pe haine şi de pe case,
56. Şi pentru umflături, pecingine şi pete,
57. Ca să se poată afla când acestea sunt necurate şi când sunt
curate: aceasta este rânduiala pentru lepră".
CAPITOLUL 15
Rânduială pentru curăţirea bărbaţilor şi a
femeilor.
1. Şi a grăit Domnul cu Moise şi cu Aaron, zicând:
2. "Grăiţi fiilor lui Israel şi le spuneţi: Dacă un bărbat va avea
curgere din trupul său, pentru curgerea lui este necurat,
5. Şi legea necurăţiei lui este aceasta: Ori de se face curgere din
trupul lui, ori de este împiedicată curgerea în trupul lui, el este
necurat.
4. Tot patul, pe care doarme cel ce are curgere, este necurat; tot
lucrul, pe care va şedea cel ce are curgere, este
necurat.
5. Omul, care se va atinge de patul lui, să-şi spele hainele sale,
să se spele cu apă şi va fi necurat până seara.
6. Cel ce va şedea pe vreun lucru, pe care a şezut cel ce are
curgere, să-şi spele hainele sale, să se spele cu apă şi va fi
necurat până seara.
7. Cel ce se va atinge de trupul celui ce are curgere să-şi spele
hainele sale, să se spele cu apă şi necurat va fi până
seara.
8. Dacă cel ce are curgere va scuipa pe unul curat, acesta să-şi
spele hainele, să se spele cu apă şi necurat va fi până
seara.
9. Toată şaua, pe care va călări cel ce are curgere, necurată va fi
până seara.
10. Tot cel ce se atinge de câte au fost sub acela va fi necurat
până seara, iar cel ce va ridica acestea să-şi spele hainele sale,
să se spele cu apă şi necurat va fi până seara.
11. Acela, de care se va atinge cel ce are curgere, fără să-şi fi
spălat mâinile cu apă, să-şi spele hainele sale, să se spele cu apă
şi va fi necurat până seara.
12. Vasul de lut, de care s-a atins cel ce are curgere, să se
spargă şi tot vasul de lemn să se spele cu apă şi va fi
curat.
13. Iar când cel ce are curgere se va curăţi de curgerea sa să
numere şapte zile pentru curăţirea sa, să-şi spele hainele sale,
să-şi spele trupul cu apă de izvor şi va fi curat.
14. Apoi în ziua a opta să-şi ia două turturele sau doi pui de
porumbel, să vină înaintea feţei Domnului, la uşa cortului adunării
şi să le dea preotului;
15. Iar preotul să aducă din ele: una jertfă pentru păcat şi una
ardere de tot; şi să-l cureţe preotul înaintea Domnului de curgerea
lui.
16. Dacă un om va avea din întâmplare curgerea seminţei, acela
să-şi spele cu apă tot trupul său şi va fi necurat până
seara.
17. Orice haină şi orice piele, pe care va cădea sămânţa, să se
spele cu apă şi necurată va fi până seara.
18. Dacă bărbatul se va culca cu femeia şi va avea el curgerea
seminţei, să se spele amândoi cu apă şi necuraţi să fie până
seara.
19. De va avea femeia curgere de sânge, care curge din trupul său,
trebuie să stea şapte zile pentru curăţirea sa. Tot cel ce se va
atinge de ea, necurat va fi până seara.
20. Tot lucrul pe care se va culca ea în timpul necurăţiei va fi
necurat şi tot lucrul pe care va şedea va fi necurat.
21. Tot cel ce se va atinge de patul ei să-şi spele hainele sale,
să se spele cu apă şi necurat va fi până seara.
22. Tot cel ce se va atinge de vreun lucru, pe care a şezut ea,
să-şi spele hainele sale, să se spele cu apă şi necurat va fi până
seara.
23. Iar de se va atinge cineva de ceva din patul ei sau de lucrul
pe care a şezut ea, acela necurat va fi până seara.
24. De va dormi ea cu bărbatul, necurăţia ei va fi şi pe el şi
necurat va fi el şapte zile, iar tot patul, în care va dormi,
necurat va fi.
25. Dacă femeii îi va curge sânge mai multe zile şi nu în timpul
regulii ei, sau dacă ea are curgere mai mult decât timpul regulii
ei obişnuite, atunci în tot timpul curgerii necurăţiei ei va fi
necurată, ca şi în timpul regulii ei.
26. Tot patul, în care va dormi în timpul curgerii ei, va fi
necurat, cum e patul şi în timpul regulii ei, şi tot lucrul pe care
va şedea ea va fi necurat, cum e necurat în timpul regulii
ei.
27. Tot cel ce se va atinge de acel lucru va fi necurat: să-şi
spele hainele sale, să-şi spele trupul cu apă şi va fi necurat până
seara.
28. Iar când se va izbăvi ea de curgerea sa, să se cureţe şapte
zile şi după aceea va fi curată.
29. În ziua a opta să-şi ia două turturele sau doi pui de porumbei
şi să-i aducă preotului, la uşa cortului adunării
30. Iar preotul va aduce una din păsări jertfă pentru păcat şi pe
cealaltă ardere de tot; şi s-o cureţe preotul înaintea Domnului de
curgerea ei cea necurată.
31. Aşa să feriţi pe fiii lui Israel de necurăţenia lor, ca să nu
moară ei în necurăţenia lor, spurcându-Mi locaşul Meu cel din
mijlocul vostru.
32. Aceasta este rânduiala pentru cel ce are curgere şi pentru cel
ce i se va întâmpla pierderea seminţei, care-l face
necurat,
33. Şi pentru ceea ce suferă de regula sa şi pentru cei ce au
curgere, bărbat sau femeie, şi pentru bărbatul ce doarme cu femeie
necurată".
CAPITOLUL 16
Jertfa împăcării.
1. După moartea celor doi fii ai lui Aaron, care au murit când
au adus foc străin înaintea feţei Domnului, a grăit Domnul cu
Moise;
2. Şi a zis Domnul către Moise: "Spune lui Aaron, fratele tău, să
nu intre oricând în locaşul sfânt de după perdea, înaintea
curăţitorului celui de pe chivotul legii, ca să nu moară, că
deasupra capacului Mă voi arăta în nor.
3. Iată rânduiala după care trebuie să intre Aaron în locaşul
sfânt: cu un viţel, jertfă pentru păcat, şi cu un berbec pentru
ardere de tot.
4. Să se îmbrace cu hitonul de în sfinţit, să aibă pe trupul lui
pantaloni de în, să fie încins cu brâu de în şi să-şi ia şi chidar
de în: acestea sunt veşmintele sfinţite; dar să-şi spele tot trupul
său cu apă şi numai aşa să se îmbrace cu ele.
5. Iar de la obştea fiilor lui Israel să ia din turma lor doi ţapi
de jertfă pentru păcat şi un berbec pentru arderea de
tot.
6. Să aducă Aaron. pentru sine viţelul de jertfă pentru păcat, ca
să se cureţe pe sine şi casa sa.
7. Apoi să ia cei doi ţapi şi să-i pună înaintea feţei Domnului la
uşa cortului adunării.
8. Şi să arunce Aaron sorţi asupra celor doi ţapi: un sorţ pentru
al Domnului şi un sorţ pentru al lui Azazel.
9. După aceea să ia Aaron ţapul, asupra căruia a căzut sorţul
Domnului, şi să-l aducă jertfă pentru păcat,
10. Iar ţapul asupra căruia a căzut sorţul pentru Azazel să-l pună
viu înaintea Domnului, ca să săvârşească asupra lui curăţirea şi
să-i dea drumul în pustie pentru ispăşire, ca să ducă acela cu sine
nelegiuirile lor în pământ neumblat.
11. Apoi să aducă Aaron viţelul de jertfă pentru păcatele sale, ca
să se cureţe pe sine şi casa sa şi să junghie viţelul jertfă pentru
păcatele sale;
12. Să ia cărbuni aprinşi de pe jertfelnicul cel dinaintea
Domnului, o cădelniţă plină, şi aromate pisate mărunt pentru
tămâiere două mâini pline, şi să le ducă înăuntru, după
perdea;
13. Să pună aromatele pe focul din cădelniţă înaintea felei
Domnului, astfel ca norul de fum să acopere capacul cel de pe
chivotul legii, ca să nu moară Aaron.
14. Să ia şi din sângele viţelului şi să stropească cu degetul său
spre răsărit peste capac; şi înaintea capacului să stropească de
şapte ori sânge cu degetul său.
15. După aceea să junghie înaintea Domnului ţapul de jertfă pentru
păcatele poporului, să ducă sângele lui înăuntru, după perdea, şi
să facă cu sângele acela ce a făcut şi cu sângele viţelului,
stropind cu el pe capac şi înaintea capacului.
16. Aşa va curăţi locaşul sfânt de necurăţia fiilor lui Israel, de
nelegiuirile lor şi de toate păcatele lor. Aşa să facă el cu cortul
adunării, care se află la ei, în mijlocul necurăţeniilor
lor.
17. Nici un om să nu fie în cortul adunării, când va intra el să
cureţe locaşul sfânt şi până va ieşi. Aşa se va curăţi el pe sine
şi casa sa şi toată obştea fiilor lui Israel.
18. Apoi va ieşi la jertfelnicul cel dinaintea Domnului şi-l va
curăţi, luând din sângele viţelului şi din sângele ţapului şi
punând pe coarnele jertfelnicului de jur împrejur,
19. Şi, stropindu-l cu sânge, cu degetul său de şapte ori, îl va
curăţi de necurăţeniile fiilor lui Israel şi-l va sfinţi.
20. Iar după ce va sfârşi de curăţat locaşul sfânt, cortul adunării
şi jertfelnicul, şi curăţind şi pe preoţi, va aduce ţapul cel
viu,
21. Îşi va pune Aaron mâinile sale pe capul ţapului celui viu şi va
mărturisi asupra lui toate nelegiuirile fiilor lui Israel, toate
nedreptăţile lor şi toate păcatele lor; şi, punându-le pe acestea
pe capul ţapului, îl va trimite cu un om anumit în
pustie.
22. Şi va duce ţapul cu sine toate nelegiuirile lor în pământ
neumblat şi omul va da drumul ţapului în pustie.
23. După aceea va intra Aaron în cortul adunării şi se va dezbrăca
de hainele cele de în, cu care se îmbrăcase la intrarea în locul
cel sfânt, şi le va lăsa acolo;
24. Îşi va spăla trupul său cu apă în locul cel sfânt, se va
îmbrăca cu hainele sale şi, ieşind, va săvârşi arderea de tot
pentru sine şi arderea de tot pentru popor, şi se va curăţi astfel
pe sine, casa sa, poporul şi pe preoţi.
25. Iar grăsimea jertfei pentru păcat o va arde pe
jertfelnic.
26. Cel ce a dat drumul în pustie ţapului de ispăşire să-şi spele
hainele sale, să-şi spele trupul cu apă şi atunci să intre în
tabără.
27. Iar viţelul de jertfă pentru păcat Şi ţapul de jertfă pentru
păcat al căror sânge a fost adus înăuntru pentru curăţirea
locaşului sfânt, să se scoată afară din tabără şi să se ardă în foc
pielea lor, carnea lor şi necurăţenia lor.
28. Cel ce le va arde să-şi spele hainele, să-şi spele trupul său
cu apă şi numai după aceea să intre în tabără.
29. Aceasta să fie pentru voi lege veşnică: în luna a şaptea, în
ziua a zecea a lunii, să postiţi şi nici o muncă să nu faceţi, nici
băştinaşul, nici străinul care s-a aşezat la voi,
30. Căci în ziua aceasta vi se face curăţire, ca să fiţi curaţi de
toate păcatele voastre, înaintea Domnului, şi curaţi veţi
fi.
31. Aceasta e cea mai mare zi de odihnă pentru voi şi să smeriţi
sufletele voastre prin post. Aceasta este lege veşnică.
32. De curăţit însă să vă cureţe preotul care este uns ca să
slujească în locul tatălui său.
33. Să se îmbrace el cu veşmintele cele de în şi cu veşmintele
sfinte; şi va curăţi sfânta sfintelor, cortul adunării, va curăţi
jertfelnicul şi pe preoţi şi va curăţi şi toată obştea
poporului.
34. Aceasta să fie pentru voi lege veşnică: o dată în an să
curăţiţi pe fiii lui Israel de păcatele lor". Şi Aaron a făcut aşa
cum poruncise Domnul lui Moise.
CAPITOLUL 17
Locul jertfelor. Oprirea de a mânca sânge.
1. Grăit-a Domnul cu Moise şi a zis:
2. "Vorbeşte lui Aaron, fiilor lui şi tuturor fiilor lui Israel şi
zi către ei: Iată ce porunceşte Domnul:
3. Orice om dintre fiii lui Israel sau dintre străinii ce s-au
lipit de voi, care va junghia bou, sau oaie, sau capră, în tabără,
sau care va junghia afară din tabără,
4. Şi nu le va înfăţişa la uşa cortului adunării, ca să le aducă
ardere de tot sau jertfă de izbăvire, plăcută Domnului, cu miros de
bună mireasmă; sau care le va junghia afară din tabără şi la uşa
cortului adunării nu le va aduce, ca să le facă jertfă Domnului,
înaintea locaşului Domnului, omului aceluia i se va cere sângele,
că a vărsat sânge şi se va stârpi sufletul acela din poporul
său;
5. Pentru ca fiii lui Israel să-şi aducă jertfele lor, câte le
junghie ei în câmp, şi să le înfăţişeze Domnului la uşa cortului
adunării, la preot, şi să le facă Domnului jertfă de
mântuire.
6. Şi va stropi preotul cu sânge jertfelnicul împrejur, înaintea
Domnului, la uşa cortului adunării, iar grăsimea o va arde spre
miros de bună mireasmă Domnului,
7. Ca să nu-şi mai aducă ei jertfele lor la idolii după care umblă
desfrânând. Aceasta să fie pentru ei aşezământ veşnic în neamul
lor.
8. Să le spui de asemenea: Dacă un om dintre fiii lui Israel sau
dintre fiii străinilor care locuiesc între ei va face ardere de tot
sau jertfă
9. Şi nu o va aduce la uşa cortului adunării, ca să o aducă jertfă
înaintea Domnului, omul acela se va stârpi din poporul
său.
10. Dacă un om dintre fiii lui Israel şi dintre străinii care
trăiesc între voi va mânca orice fel de sânge, Îmi voi întoarce
faţa Mea împotriva sufletului celui ce va mânca sânge şi-l voi
stârpi din poporul său,
11. Pentru că viaţa a tot trupul este în sânge şi pe acesta vi l-am
dat pentru jertfelnic, ca să vă curăţiri sufletele voastre, că
sângele acesta curăţeşte sufletul.
12. De aceea am şi zis fiilor lui Israel: Nimeni din voi să nu
mănânce sânge şi nici străinul, care locuieşte la voi, să nu
mănânce sânge.
13. Oricine dintre fiii lui Israel şi dintre străinii ce locuiesc
la voi va vâna fiară sau pasăre, care se mănâncă, acela să scurgă
sângele ei şi să-l acopere cu pământ, căci viaţa oricărui trup este
în sângele lui.
14. De aceea am zis fiilor lui Israel: Să nu mâncaţi sângele nici
unui trup, pentru că viaţa oricărui trup este în sângele lui: tot
cel ce-l va mânca se va stârpi,
15. Şi tot cel ce va mânca mortăciune sau sfâşiat de fiară, acela,
fie băştinaş sau străin, să-şi spele hainele, să se spele cu apă şi
necurat va fi până seara, iar apoi va fi curat;
16. Iar de nu-şi va spăla hainele sale şi nu-şi va spăla trupul
său, va purta asupra sa vina sa".
CAPITOLUL 18
Oprirea însoţirilor nelegiuite.
1. În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise, zicând:
2. "Vorbeşte fiilor lui Israel şi zi către ei: Eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru.
3. De datinile pământului Egiptului, în care aţi trăit, să nu vă
ţineţi, nici de datinile pământului Canaanului, în care am să vă
duc, să nu vă ţineţi şi nici să umblaţi după obiceiurile
lor.
4. Ci legile Mele să le pliniţi şi aşezămintele Mele să le păziţi,
umblând după cum poruncesc ele, că Eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru.
5. Păziţi toate poruncile Mele şi toate hotărârile să le ţineţi,
căci omul care le plineşte va trăi prin ele: Eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru.
6. Nimeni să nu se apropie de nici o rudă după trup, cu gândul ca
să-i descopere goliciunea. Eu sunt Domnul!
7. Goliciunea tatălui tău şi goliciunea mamei tale să n-o
descoperi! Că este mama ta, să nu-i descoperi goliciunea
ei.
8. Goliciunea femeii tatălui tău să n-o descoperi, că este
goliciunea tatălui tău!
9. Goliciunea surorii tale, goliciunea fiicei tatălui tău sau a
fiicei mamei tale, care s-a născut în casă sau afară din casă, să
n-o descoperi!
10. Goliciunea fiicei fiului tău sau a fiicei fiicei tale să n-o
descoperi, căci goliciunea ta este!
11. Goliciunea fiicei femeii tatălui tău; care s-a născut din tatăl
tău, să n-o descoperi, că soră îţi este după tată!
12. Goliciunea surorii tatălui tău să n-o descoperi, că este de un
sânge cu tatăl tău!
13. Goliciunea surorii mamei tale să n-o descoperi, că este de un
sânge cu mama ta!
14. Goliciunea fratelui tatălui tău să n-o descoperi şi de femeia
lui să nu te apropii, că sunt unchiul şi mătuşa ta!
15. Goliciunea nurorii tale să n-o descoperi, că ea este femeia
fiului tău; să nu-i descoperi goliciunea!
16. Goliciunea femeii fratelui tău să n-o descoperi, că este
goliciunea fratelui tău.
17. Goliciunea unei femei şi a fiicei ei să nu descoperi; pe fiica
fiului ei şi pe fiica fiicei ei să nu le iei, ca să le descoperi
goliciunea; aceasta este nelegiuire, că sunt rude de sânge cu
ea!
18. Să nu iei concubină pe sora femeii tale, ca să descoperi
ruşinea ei în vremea ei, vie fiind ea.
19. Să nu te apropii de femeie în timpul regulii ei, ca să-i
descoperi goliciunea.
20. Şi cu femeia aproapelui tău să nu te culci, ca să-ţi verşi
sămânţa şi ca să te spurci cu ea.
21. Din copiii tăi să nu dai în slujba lui Moloh, ca să nu
pângăreşti numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.
22. Să nu te culci cu bărbat, ca şi cu femeie; aceasta este
spurcăciune.
23. Cu nici un dobitoc să nu te culci, ca să-ţi verşi sămânţa şi să
te spurci cu el; nici femeia să nu stea la dobitoc, ca să se spurce
cu el; aceasta e urâciune.
24. Să nu vă întinaţi cu nimic din acestea, că cu toate acestea
s-au întinat păgânii, pe care ţu îi izgonesc dinaintea feţei
voastre.
25. Că s-a întinat pământul şi am privit la nelegiuirile lor şi a
lepădat pământul pe cei ce trăiau pe el.
26. Iar voi să păziţi toate poruncile Mele şi toate legile Mele şi
să nu faceţi toate ticăloşiile acestea, nici băştinaşul, nici
străinul care trăieşte între ţoi.
27. Că toate urâciunile acestea le-au făcut oamenii pământului
acestuia care e înaintea voastră şi s-a întinat pământul;
28. Ca nu cumva să vă lepede şi pe voi pământul, când îl veţi
întina, cum a aruncat el de la sine pe popoarele care au fost
înainte de voi.
29. Că tot cel ce va face ticăloşiile acestea, sufletul care va
face acestea se va stârpi din poporul său.
30. Deci păziţi poruncile Mele şi să nu umblaţi după obiceiurile
urâte, după care au umblat cei dinaintea voastră, nici să vă
întinaţi cu ele. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru".
CAPITOLUL 19
Tâlcuirea poruncilor.
1. Grăit-a Domnul cu Moise şi a zis:
2. "Vorbeşte la toată obştea fiilor lui Israel şi le zi; Fiţi
sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt.
3. Să cinstească fiecare pe tatăl său şi pe mama sa şi zilele Mele
de odihnă să le păziţi, că Eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru.
4. Să nu alergaţi la idoli şi dumnezei turnaţi să nu vă faceţi, că
Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
5. De veţi aduce Domnului jertfă de izbăvire, să o aduceţi de
bunăvoie.
6. Şi să o mâncaţi în ziua aducerii şi a doua zi, iar ce va rămâne
pentru a treia zi să ardeţi cu foc.
7. Iar de va mânca cineva a treia zi, va face urâciune şi jertfa nu
va fi primită;
8. Cel ce va mânca va agonisi păcat, că acela a spurcat lucrul
sfânt al Domnului şi sufletul acela se va stârpi din poporul
său.
9. Când veţi secera holdele voastre în pământul vostru, să nu
seceri tot până la fir în ogorul tău şi ceea ce rămâne după
secerişul tău să nu aduni;
10. Şi în via ta să nu culegi strugurii rămaşi, nici boabele ce cad
în via ta să nu le aduni; lasă-le pe acestea săracului şi
străinului, că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău.
11. Să nu furaţi, să nu spuneţi minciună şi să nu înşele nimeni pe
aproapele său.
12. Să nu vă juraţi strâmb pe numele Meu şi să nu pângăriţi numele
cel sfânt al Dumnezeului vostru, că Eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru.
13. Să nu nedreptăţeşti pe aproapele şi să nu-l jefuieşti. Plata
simbriaşului să nu rămână la tine până a doua zi.
14. Să nu grăieşti de rău pe surd şi înaintea orbului să nu pui
piedică. Să te temi de Domnul Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul
Dumnezeul tău.
15. Să nu faceţi nedreptate la judecată; să nu căutaţi la faţa
celui sărac şi de faţa celui puternic să nu te sfieşti, ci cu
dreptate să judeci pe aproapele tău.
16. Să nu umbli cu clevetiri în poporul tău şi asupra vieţii
aproapelui tău să nu te ridici. Eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru.
17. Să nu duşmăneşti pe fratele tău în inima ta, dar să mustri pe
aproapele tău, ca să nu porţi păcatul lui.
18. Să nu te răzbuni cu mina ta şi să nu ai ură asupra fiilor
poporului tău, ci să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu
sunt Domnul Dumnezeul vostru.
19. Legea Mea să o păziţi; vitele tale să nu le faci să se împreune
cu alt soi; ogorul tău să nu-l semeni deodată cu două feluri de
seminţe; cu haină ţesută din felurite torturi, de lână şi de în, să
nu te îmbraci.
20. De va dormi cineva cu femeie, împreunându-se, şi aceea va fi
roabă, logodită cu un bărbat, dar nerăscumpărată încă sau dacă nu i
s-a dat încă slobozenia, să-i pedepsiţi pe amândoi, dar nu cu
moarte, pentru că ea nu este slobodă,
21. Ci să aducă el Domnului, la uşa cortului adunării, jertfă de
vină; un berbec să aducă jertfă pentru vina sa;
22. Şi preotul îl va curăţi de păcatul lui înaintea Domnului cu
berbecul cel pentru vină şi i se va ierta lui păcatul pe care l-a
făcut.
23. Când veţi intra în pământul, pe care Domnul Dumnezeul vostru
vi-l va da, şi veţi sădi orice pom roditor, să curăţiţi
necurăţenia lui: trei ani să socotiţi roadele lui ca necurate şi să
nu le mâncaţi;
24. Iar în anul al patrulea toate roadele lui să fie afierosite
Domnului, întru lauda Lui.
25. Şi în anul al cincilea să mâncaţi din roadele lui şi să vă
adunaţi toate roadele. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
26. Să nu mâncaţi cu sânge; să nu vrăjiţi, nici să
ghiciţi.
27. Să nu vă tundeţi rotund părul capului vostru, nici să vă
stricaţi faţa bărbii voastre.
28. Pentru morţi să nu vă faceţi tăieturi pe trupurile voastre,
nici semne cu împunsături să nu faceţi pe voi. Eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru.
29. Să nu necinsteşti pe fiica ta, îngăduindu-i să facă desfrânare,
ca să nu se desfrâneze pământul şi ca să nu se umple pământul de
stricăciune.
30. Zilele Mele de odihnă să le păzeşti şi locaşul Meu să-l
cinsteşti. Eu sunt Domnul.
31. Să nu alergaţi la cei ce cheamă morţii, pe la vrăjitori să nu
umblaţi şi să nu vă întinaţi cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru.
32. Înaintea celui cărunt să te scoli, să cinsteşti faţa bătrânului
şi să te temi de Domnul Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru. 33. De se va aşeza vreun străin în pământul vostru, să nu-l
strâmtoraţi.
34. Străinul, care s-a aşezat la voi, să fie pentru voi ca şi
băştinaşul vostru; să-l iubiţi ca pe voi înşivă, că şi voi aţi fost
străini în pământul Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru.
35. Să nu faceţi nedreptate la judecată, la măsură, la cântărit şi
la măsurătoare.
36. Cântarul vostru să fie drept, greutăţile drepte, efa dreaptă şi
hinul drept. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Care v-am scos din
pământul Egiptului.
37. Să păziţi toate legile Mele şi toate orânduielile Mele şi să le
pliniţi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru".
CAPITOLUL 20
Pedepse pentru păcate
1. Grăit-a Domnul cu Moise şi a zis:
2. "Spune fiilor lui Israel acestea: Dacă cineva dintre fiii lui
Israel şi dintre străinii care trăiesc printre Israeliţi va da din
copiii săi lui Moloh, acela să fie dat morţii: poporul băştinaş
să-l ucidă cu pietre.
3. Şi Eu Îmi voi întoarce faţa Mea împotriva omului aceluia şi-l
voi stârpi din poporul său, pentru că a dat din copiii săi lui
Moloh, ca să întineze locaşul Meu cel sfânt şi să necinstească
numele Meu cel sfânt.
4. Iar dacă poporul băştinaş îşi va închide ochii săi asupra omului
aceluia, când va da din copiii săi lui Moloh,
5. Îmi voi întoarce faţa Mea împotriva omului aceluia şi împotriva
neamului lui şi-l voi stârpi din poporul său pe el şi pe toţi cei
ce fac desfrânări asemenea lui, desfrânând după Moloh.
6. Dacă vreun suflet va alerga la cei ce cheamă morţii şi la
vrăjitorii, ca să desfrâneze în urma lor, Eu voi întoarce faţa Mea
împotriva sufletului aceluia şi-l voi pierde din poporul
lui.
7. Sfinţiţi-vă pe voi înşivă şi veţi fi sfinţi, că Eu, Domnul
Dumnezeul vostru, sunt sfânt.
8. Păziţi legile Mele şi le pliniţi, că Eu sunt Domnul, Cel ce vă
sfinţeşte.
9. Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie dat
morţii, că a grăit de rău pe tatăl său şi pe mama sa şi sângele său
este asupra sa.
10. De se va desfrâna cineva cu femeie măritată, adică de se va
desfrâna cu femeia aproapelui său, să se omoare desfrânatul şi
desfrânata.
11. Cel ce se va culca cu femeia tatălui său, acela goliciunea
tatălui său a descoperit; să se omoare amândoi, căci vinovaţi
sunt.
12. De se va culca cineva cu nora sa, amândoi să se omoare, că au
făcut urâciune şi sângele lor este asupra lor.
13. De se va culca cineva cu bărbat ca şi cu femeie, amândoi au
făcut nelegiuire şi să se omoare, că sângele lor asupra lor
este.
14. Dacă îşi va lua cineva femeie şi se va desfrâna cu mama ei,
nelegiuire face; pe foc să se ardă şi el şi ea, ca să nu fie
nelegiuiri între voi.
15. Cel ce se va amesteca. cu dobitoc să se omoare şi să ucideţi
dobitocul.
16. Dacă femeia se va duce la vreun dobitoc, ca să se unească cu
el, să ucizi femeia şi dobitocul să se omoare, că sângele lor este
asupra lor.
17. De va lua cineva pe sora sa, după tată sau după mamă, şi-i va
vedea goliciunea şi ea va vedea goliciunea lui: aceasta este ruşine
şi să fie stârpiţi înaintea ochilor fiilor poporului lor. El a
descoperit goliciunea surorii sale; să-şi poarte păcatul
lor.
18. Bărbatul care se va culca cu femeie în timpul curgerii ei şi-i
va descoperi goliciunea, acela a descoperit curgerea sângelui ei şi
ea şi-a descoperit curgerea sângelui său: amândoi să fie stârpiţi
din poporul lor.
19. Goliciunea surorii mamei tale şi a surorii tatălui tău să n-o
descoperi, că unul ca acela îşi dezgoleşte trupul rudei sale şi-şi
vor purta păcatul amândoi.
20. Cel ce se va culca cu mătuşa sa descoperă goliciunea unchiului
său; să-şi poarte amândoi păcatul şi fără copii să moară.
21. De va lua cineva pe femeia fratelui său, urâciune este, că a
descoperit goliciunea fratelui său: fără copii să moară.
22. Păziţi toate aşezămintele Mele şi toate hotărârile Mele şi le
pliniţi şi nu vă va arunca de pe sine pământul în care vă voi duce
să trăiţi.
23. Să nu umblaţi după obiceiurile popoarelor pe care le voi alunga
de la voi, că ele au făcut acestea toate şi M-am scârbit de
ele.
24. Eu doară v-am spus: Voi veţi moşteni pământul lor şi Eu vă voi
da să moşteniţi pământul în care curge lapte şi miere. Eu sunt
Domnul Dumnezeul vostru, Care v-am despărţit de toate
popoarele.
25. Să deosebiţi dobitocul curat de cel necurat şi pasărea curată
de cea necurată; să nu vă întinaâi sufletele voastre cu dobitoc sau
cu pasăre, nici cu toate cele ce se târăsc pe pământ, pe care Eu
le-am deosebit ca necurate.
26. Să-Mi fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt
şi v-am deosebit de toate popoarele, ca să fiţi ai Mei.
27. Bărbatul sau femeia, de vor chema morţi sau de vor vrăji, să
moară neapărat: cu pietre să fie ucişi, că sângele lor este asupra
lor".
CAPITOLUL 21
Purtarea preotului.
1. Zis-a Domnul către Moise: "Grăieşte preoţilor, fiilor lui
Aaron şi le spune:
2. Să nu se spurce prin atingere de mort din poporul lor. Să se
atingă numai de rudenia de aproape a lor, de mama lor şi de tatăl
lor, de fiul lor şi de fiica lor, de fratele lor;
3. De sora lor fecioară, care trăieşte la ei şi e nemăritată, poate
să se atingă, fără să se spurce.
4. De nimeni altul din poporul său să nu se atingă, ca să nu se
spurce.
5. Să nu-şi radă capul, să nu-şi tundă marginea bărbii şi să nu-şi
facă tăieturi pe trupurile lor pentru morţi.
6. Să fie sfinţi ai Dumnezeului lor şi să nu pângărească numele
Dumnezeului lor, că ei aduc jertfă Domnului şi pâine Dumnezeului
lor şi de aceea să fie sfinţi.
7. Să nu-şi ia de soţie femeie desfrânată sau necinstită; nici
femeie lepădată de bărbatul ei, căci sunt sfinţi ai Domnului
Dumnezeului lor.
8. Cinsteşte-i ca pe sfinţi, căci ei aduc pâine Dumnezeului tău;
sfinţi să vă fie, căci Eu, Domnul, Cel ce vă sfinţesc, sunt
sfânt.
9. Dacă fiica preotului se va spurca prin desfrânare, ea
necinsteşte pe tatăl său: să fie arsă cu foc.
10. Marele preot din fraţii tăi, pe capul căruia s-a turnat mirul
de ungere şi care este sfinţit, ca să se îmbrace cu veşmintele
sfinte, să nu-şi descopere capul său, nici să-şi sfâşie
hainele;
11. Şi nici de un mort să nu se apropie, nici chiar de tatăl său
sau de mama sa să nu se atingă.
12. De locaşul sfânt să nu se depărteze, ca să nu necinstească
locaşul Dumnezeului său, căci mirul sfânt de ungere al Dumnezeului
lui este asupra lui. Eu sunt Domnul.
13. Acesta îşi va lua de femeie fecioară din poporul său.
14. Văduvă, sau lepădată, sau necinstită, sau desfrânată să nu ia,
ci fecioară din poporul său să-şi ia de femeie.
15. Să nu-şi spurce sămânţa sa în poporul său, că Eu sunt Domnul
Dumnezeu, Cel ce îl sfinţesc"!
16. Grăit-a Domnul cu Moise şi a zis:
17. "Spune lui Aaron: Nimeni din neamul tău în viitor şi din rudele
tale să nu se apropie, ca să aducă daruri Dumnezeului său, de va
avea vreo meteahnă pe trupul său.
18. Tot omul cu meteahnă pe trup să nu se apropie: nici orb, nici
şchiop, nici ciung,
19. Nici cel cu piciorul rupt sau cu mâna ruptă, nici ghebos, nici
cu vreun mădular uscat,
20. Nici cel cu albeaţă pe ochi, nici chelul, nici pipernicitul,
nici cel cu părţile bărbăteşti vătămate.
21. Nici un om din sămânţa preotului Aaron, care va avea pe trupul
său vreo meteahnă, să nu se apropie ca să aducă jertfă Domnului; că
are meteahnă şi de aceea să nu se apropie ca să aducă daruri
Dumnezeului său.
22. Darurile Dumnezeului său sunt sfinţenii mari, din sfinţenii
poate să mănânce,
23. Dar de perdea să nu treacă şi la jertfelnic să nu se apropie;
să nu necinstească locaşul Meu cel sfânt, căci Eu sunt
Domnul, Cel ce îi sfinţesc".
24. Şi a spus Moise acestea lui Aaron, fiilor lui şi tuturor fiilor
lui Israel.
CAPITOLUL 22
Însuşirea jertfei.
1. După aceea a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
2. "Spune lui Aaron şi fiilor lui să umble cu băgare de seamă cu
cele sfinte ale fiilor lui Israel şi să nu pângărească numele cel
sfânt al Meu prin prinoasele pe care ei înşişi Mi le aduc. Eu sunt
Domnul.
3. Spune-le: Tot omul din seminţia voastră şi din neamul vostru,
care va avea pe sine vreo necurăţenie şi se va apropia de cele
sfinte, care se afierosesc de fiii lui Israel Domnului, sufletul
aceluia se va stârpi de la faţa Mea. Eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru.
4. Omul din seminţia preotului Aaron care va fi lepros sau va avea
curgere să nu mănânce din cele sfinte, până nu se va curăţi; şi
cine se va atinge de ceva necurat de la mort, sau cine va suferi de
curgerea seminţei,
5. Sau cine se va atinge de vreo târâtoare, de care s-ar spurca,
sau de vreun om, care l-ar face necurat prin orice fel de necurăţie
a lui,
6. Cel ce s-a atins de acestea necurat va fi până seara şi să nu
mănânce din cele sfinte înainte de a-şi spăla trupul său cu
apă.
7. Iar după ce va apune soarele şi după ce se va curăţi, atunci să
mănânce din cele sfinte, că aceea este hrana lui.
8. Mortăciune şi sfâşiat de fiară să nu mănânce, ca să nu se spurce
cu acestea. Eu sunt Domnul.
9. Să păzească poruncile Mele, ca să nu aibă asupră-le păcat şi să
nu moară, când vor călca acestea. Eu sunt Domnul Dumnezeu, Cel ce
îi sfinţesc pe ei.
10. Nici un străin să nu mănânce din cele sfinte. Nici cel ce
locuieşte la un preot şi nici simbriaşul preotului să nu mănânce
din cele sfinte.
11. Iar dacă preotul îşi va cumpăra un rob cu argint, acela să
mănânce din ele; asemenea şi robul născut în casa sa să mănânce din
pâinea lui.
12. Dacă fiica preotului se va mărita după străin de neamul
preoţesc, nici ea să nu mănânce din prinoasele sfinte, cuvenite
lui.
13. Când însă fiica preotului va fi văduvă sau despărţită şi copii
nu va avea şi se va întoarce în casa tatălui său, cum era şi în
tinereţea sa, atunci ea să mănânce pâinea tatălui său, iar dintre
străini nimeni să nu mănânce.
14. Dacă cineva mănâncă din greşeală din cele sfinte, să întoarcă
preotului preţul lucrului sfânt şi să mai adauge încă a cincea
parte din preţul lui:
15. Preoţii să nu spurce cele sfinte ale fiilor lui Israel, pe care
ei le aduc dar Domnului,
16. Şi să nu atragă asupră-le vinovăţia fărădelegii, când vor mânca
cele sfinte ale lor, că Eu sunt Domnul, Cel ce îi
sfinţesc".
17. Grăit-a Domnul cu Moise şi a zis:
18. "Vorbeşte lui Aaron, fiilor lui şi la toată adunarea fiilor lui
Israel şi le zi: Dacă cineva dintre fiii lui Israel, sau dintre
străinii care s-au aşezat la ei, în Israel, îşi vor aduce jertfa
lor, pe care o aduc Domnului ardere de tot, după făgăduinţă sau de
evlavie,
19. Ca să afle prin aceasta bunăvoinţă la Dumnezeu, jertfa trebuie
să fie fără meteahnă, de parte bărbătească, din vitele mari, sau
din oi, sau din capre.
20. Toate câte au meteahnă în sine să nu le aduceţi Domnului, că nu
vor fi primite.
21. De va aduce cineva Domnului jertfă de mântuire, plinind o
făgăduinţă, sau aducând jertfă de bună voie, sau la praznicele
voastre, din boi, sau din oi, să fie fără meteahnă; ca să fie
primită, să nu aibă nici o meteahnă.
22. Dobitoc orb, vătămat, sau slut, sau bubos, sau răpciugos, sau
râios, să nu aduceţi Domnului şi nici să daţi la jertfelnicul
Domnului pentru jertfă.
23. Bou sau oaie cu picioarele lungi sau scurte peste măsură poţi
să aduci ca jertfă de evlavie, iar pentru jertfa făgăduită acestea
nu, sunt primite.
24. Dobitocul care are părţile bărbăteşti strivite, sfărâmate,
smulse sau tăiate, să nu-l aduceţi Domnului şi în ţara voastră să
nu faceţi asemenea lucru.
25. Nici din mâinile celor de alt neam să nu aduceţi nici unul din
asemenea dobitoace în dar Dumnezeului rostru, pentru că acestea
sunt vătămate şi cu meteahnă şi nu vă vor fi primite".
26. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
27. "De se va naşte viţel, sau miel, sau ied, şapte zile să stea la
mama lui, iar din ziua a opta înainte va fi bun de adus jertfă
Domnului.
28. Dar nici vacă, nici oaie să nu junghiaţi în aceeaşi zi cu puiul
ei.
29. De aduceţi Domnului jertfă de mulţumire, s-o aduceţi ca să vă
fie primită.
30. În aceeaşi zi s-o mâncaţi şi să nu lăsaţi din carnea ei pe a
doua zi. Eu sunt Domnul.
31. Să păziţi poruncile Mele şi să le pliniţi: Eu sunt
Domnul.
32. Să nu spurcaţi numele cel sfânt al Meu, ca să fiu Eu sfânt
între fiii lui Israel.
33. Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinţesc pe voi, Care v-am scos din
pământul Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt
Domnul".
CAPITOLUL 23
Despre sărbători.
l. Grăit-a Domnul cu Moise şi a zis:
2. "Vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune care sunt sărbătorile
Domnului, în care se vor face adunările sfinte. Sărbătorile Mele
sunt acestea:
3. Şase zile să lucraţi, iar ziua a şaptea este ziua odihnei,
adunare sfântă a Domnului: nici o muncă să nu faceţi; aceasta este
odihna Domnului în toate locuinţele voastre.
4. Iată şi celelalte sărbători ale Domnului, adunările sfinte, pe
care trebuie să le vestiţi la vremea lor:
5. În luna întâi, în ziua a paisprezecea a lunii, către seară, sunt
Paştile Domnului.
6. Iar în ziua a cincisprezecea a aceleiaşi luni este sărbătoarea
azimei Domnului: şapte zile să mâncaţi azime.
7. În ziua întâi a sărbătorilor să aveţi adunare sfântă şi nici o
muncă să nu faceţi.
8. Timp de şapte zile să aduceţi jertfă Domnului, şi în ziua a
şaptea iar e adunare sfântă; nici o muncă să nu faceţi".
9. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
10. "Vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune: Când veţi intra în
pământul pe care Eu vi-l dau vouă şi veţi face seceriş în el, cel
dintâi snop al secerişului vostru să-l aduceţi la preot;
11. El va ridica acest snop înaintea Domnului, ca să aflaţi
bunăvoinţă la El; a doua zi după cea dintâi a sărbătorii îl va
ridica preotul.
12. În ziua ridicării snopului veţi aduce Domnului ardere de tot un
miel de un an, fără meteahnă.
13. Împreună cu el veţi aduce prinos de pâine două din zece părţi
de efă de făină de grâu, amestecată cu untdelemn, ca să fie jertfă
Domnului, mireasmă plăcută, şi veţi face şi turnare un sfert de hin
de vin.
14. Nici un fel de pâine nouă, nici grăunţe uscate, nici grăunţe
crude să nu mâncaţi până la ziua aceea în care veţi aduce prinos
Dumnezeului vostru. Acesta este aşezământ veşnic în neamul vostru,
oriunde veţi locui.
15. Din ziua a doua după întâi a sărbătorii, din ziua în care veţi
aduce snopul legănat, să număraţi şapte săptămâni
întregi,
16. Până la ziua întâi de după cea din urmă zi a săptămânii a
şaptea, să număraţi cincizeci de zile şi atunci să aduceţi un nou
dar de pâine Domnului.
17. Să aduceţi din locuinţele voastre dar ridicat: două pâini
făcute din două zecimi de efă de făină de grâu, coapte cu
dospitură, ca pârgă Domnului.
18. Împreună cu pâinile să mai aduceţi şapte miei fără meteahnă, de
câte un an, un junc din cireadă şi doi berbeci fără meteahnă; ca să
fie acestea Domnului ardere de tot, dar de pâine, turnare şi jertfă
cu mireasmă plăcută Domnului.
19. Să jertfiţi de asemenea din turma de capre un ţap, jertfă
pentru păcat, şi doi miei de câte un an, jertfă de mântuire,
împreună cu pâinile din pârgă.
20. Pe acestea să le aducă preotul legănându-le înaintea Domnului,
împreună cu pâinile din pârgă de grâu legănate şi cu cei doi miei;
acestea vor fi sfinţenie Domnului şi vor fi ale preotului, care le
înfăţişează.
21. Să daţi de ştire prăznuirea în ziua aceasta şi să aveţi adunare
sfântă, nici o muncă să nu faceţi. Acesta este aşezământ veşnic în
neamul vostru, în toate aşezările voastre.
22. Când veţi secera holda în pământul vostru, să nu adunaţi ce
rămâne după seceratul ogorului vostru şi spicele ce cad de sub
secere să nu le adunaţi, ci să lăsaţi pe acestea săracului şi
străinului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru".
23. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
24. "Spune fiilor lui Israel: În luna a şaptea, ziua întâi a lunii
să vă fie zi de odihnă, sărbătoarea trâmbiţelor şi adunare sfântă
să aveţi;
25. Nici o muncă să nu faceţi, ci să aduceţi ardere de tot
Domnului",
26. Apoi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
27. "Şi în ziua a zecea a lunii aceleia a şaptea, care este ziua
curăţirii, să aveţi adunare sfântă; să postiţi şi să aduceţi ardere
de tot Domnului;
28. Nici o muncă să nu faceţi în ziua aceea, că aceasta este ziua
curăţirii" ca să vă curăţiţi înaintea feţei Domnului Dumnezeului
vostru.
29. Tot sufletul care nu va posti în ziua aceea se va stârpi din
poporul său;
30. Şi tot sufletul care va lucra în ziua aceea, îl voi stârpi din
mijlocul poporului său.
31. Nici o muncă să nu faceţi: acesta este aşezământ veşnic în
neamul vostru în toate cetăţile voastre.
32. Aceasta este pentru voi zi de odihnă; să postiţi din seara
zilei a noua a lunii; din acea seară până în seara zilei a zecea a
lunii să prăznuiţi odihna voastră".
33. Grăit-a Domnul cu Moise şi a zis:
34. "Spune fiilor lui Israel: Din ziua a cincisprezecea a lunii a
şaptea începe sărbătoarea corturilor; şapte zile să sărbătoreşti în
cinstea Domnului.
35. În ziua întâi va fi adunare sfântă; nici o muncă să nu
faceţi.
36. Şapte zile să aduceţi jertfă Domnului şi în ziua a opta va fi
adunare sfântă; să aduceţi arderi de tot Domnului: aceasta este
încheierea sărbătorii; nici o muncă să nu faceţi.
37. Acestea sunt sărbătorile Domnului, în care trebuie să se ţină
adunările sfinte, ca să aducă jertfe Domnului, ardere de tot,
prinos de pâine, jertfe junghiate şi turnări, fiecare din ele la
ziua hotărâtă;
38. Afară de zilele de odihnă ale Domnului, afară de darurile
voastre, afară de toate afierosirile voastre şi afară de tot ce
aduceţi din evlavie şi daţi Domnului,
39. În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, când vă strângeţi
roadele pământului, să sărbătoriţi sărbătoarea Domnului şapte zile:
în ziua întâi este odihnă şi în ziua a opta iară este
odihnă.
40. În ziua întâi să luaţi ramuri de copaci frumoşi, ramuri de
finici, ramuri de copaci cu frunzele late şi sălcii de râu şi să vă
veseliţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, şapte
zile.
41. Să prăznuiţi sărbătoarea aceasta a Domnului şapte zile în an:
acesta este aşezământ veşnic în neamul vostru. În luna a şaptea să
o prăznuiţi.
42. Să locuiţi şapte zile în corturi; tot israelitul băştinaş să
locuiască în corturi,
43. Ca să ştie urmaşii voştri că în corturi am aşezat Eu pe fiii
lui Israel, când i-am scos din pământul Egiptului. Eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru".
44. Astfel a grăit Moise fiilor lui Israel despre sărbătorile
Domnului.
CAPITOLUL 24
Sfeşnicul şi pâinile punerii înainte.
l. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
2. "Porunceşte fiilor lui Israel să-ii aducă untdelemn de măsline,
curat şi limpede, pentru candele, ca să ardă sfeşnicul
necontenit,
3. Înaintea perdelei din cortul adunării, şi-l va aprinde Aaron şi
fiii lui înaintea Domnului, ca să ardă totdeauna, de seara până
dimineaţa. Acesta este aşezământ veşnic în neamul vostru.
4. Candelele să le pună în sfeşnicul cel de aur curat de dinaintea
Domnului, ca să ardă sfeşnicul de seara până dimineaţa.
5. Să luaţi făină de grâu bună şi să faceţi din ea douăsprezece
pâini; fiecare pâine să fie de două zecimi de efă.
6. Şi să le puneţi pe două rânduri, câte şase pâini în rând, pe
masa cea de aur curat de dinaintea Domnului;
7. Pe fiecare rând să pui tămâie curată şi sare, şi vor fi acestea,
pe lângă pâini, jertfă de pomenire înaintea Domnului.
8. În ziua odihnei să se pună acestea necontenit înaintea Domnului
din partea fiilor lui Israel; acesta este legământ
veşnic.
9. Ele vor fi ale lui Aaron şi ale fiilor săi, care le vor mânca în
locul cel sfânt, că acestea sunt sfinţenie mare pentru ei din
jertfele Domnului: acesta este aşezământ veşnic".
10. În vremea aceea, fiul unei israelite, născut între israeliţi
dintr-un egiptean, a ieşit la fiii lui Israel şi s-a sfădit în
tabără cu un israelit.
11. Şi fiul israelitei, hulind numele Domnului şi grăindu-l de rău,
a fost adus la Moise, iar numele mamei lui era Şelomit, fata lui
Dibri, din neamul lui Dan.
12. Acela a fost pus sub strajă, ca să-l judece după porunca
Domnului.
13. Atunci a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
14. "Scoate pe hulitor afară din tabără şi toţi cei ce au auzit
să-şi pună mâinile lor pe capul lui, iar toată obştea să-l ucidă cu
pietre.
15. Apoi fiitor lui Israel să le spui: Omul care va huli pe
Dumnezeu îşi va agonisi păcat.
16. Hulitorul numelui Domnului să fie omorât neapărat; toată obştea
să-l ucidă cu pietre. Sau străinul, sau băştinaşul, de va huli
numele Domnului, să fie omorât.
17. De va lovi cineva un om şi va muri, acela să fie
omorât.
18. De va lovi cineva dobitoc şi va muri, acela să dea dobitoc
pentru dobitoc.
19. De va pricinui cineva vătămare aproapelui său, aceluia să i se
facă ceea ce a făcut el altuia:
20. Frântură pentru frântură, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte;
cum a făcut el vătămare altui om, aşa să i se facă şi
lui.
21. Cel ce va ucide dobitoc să dea altul; iar cel ce va ucide om să
fie omorât.
22. Aceeaşi judecată să aveţi şi pentru străin şi pentru băştinaş,
că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru".
23. Şi după ce Moise a spus acestea fiilor lui Israel şi au făcut
fiii lui Israel cum poruncise Domnul lui Moise, au scos pe hulitor
afară din tabără şi l-au ucis cu pietre.
CAPITOLUL 25
Anul jubileu.
1. Grăit-a Domnul cu Moise pe Muntele Sinai şi a zis:
2. "Vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune: După ce veri intra în
pământul pe care îl voi da vouă, să se odihnească pământul; să fie
o odihnă în cinstea Domnului.
3. şase ani să semeni ogorul tău, şase ani să lucrezi via ta şi să
aduni roadele lor;
4. Iar anul al şaptelea să fie an de odihnă a pământului, odihna
Domnului; ogorul tău să nu-l semeni şi via ta să n-o tai în anul
acela.
5. Ceea ce va creşte de la sine pe ogorul tău să nu seceri şi
strugurii de pe viţele tale netăiate să nu-i culegi, ca să fie
acest an de odihnă pentru pământ.
6. Şi aceste roade vor fi în timpul odihnei pământului hrană pentru
tine, pentru robul tău şi pentru roaba ta, pentru simbriaşul tău şi
pentru străinul tău care s-a aşezat la tine;
7. Pentru dobitocul tău şi pentru fiarele cele de pe pământul tău,
să fie de hrană toate roadele lui.
8. Să numeri apoi şapte ani de odihnă, adică de şapte ori câte
şapte ani, ca să ai în cei de şapte ori câte şapte ani, patruzeci
şi nouă de ani.
9. Şi să trâmbiţezi cu trâmbiţa în luna a şaptea, în ziua a zecea a
lunii; în ziua curăţirii să trâmbiţezi cu trâmbiţa în toată ţara
voastră.
10. Să sfinţiţi anul al cincizecilea şi să se vestească slobozenie
pe pământul vostru pentru toţi locuitorii lui. Să vă fie acesta an
de slobozenie, ca să se întoarcă fiecare la moşia sa; fiecare să se
întoarcă la ogorul său.
11. Anul al cincizecilea să vă fie an de slobozenie: să nu
semănaţi, nici să seceraţi ceea ce va creşte de la sine pe pământ,
şi să nu culegeţi poama de pe viţele netăiate,
12. Că acesta e jubileu; sfânt să fie pentru voi; roadele de pe
ogor să le mâncaţi.
13. În anul jubileu să se întoarcă fiecare la moşia sa.
14. De vei vinde ceva aproapelui tău sau de vei cumpăra ceva de la
aproapele tău, să nu înşele nimeni pe aproapele său.
15. După numărul anilor trecuţi de la cel din urmă jubileu să
cumperi de la aproapele tău, şi după numărul anilor de cules să-ţi
vândă el.
16. Dacă au rămas ani mai mulţi până la jubileu, sporeşte preţul,
iar dacă au rămas puţini ani, micşorează preţul, căci un anumit
număr de secerişuri îţi vinde el.
17. Să nu înşele nimeni pe aproapele său; teme-te de Domnul
Dumnezeul tău; Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
18. Faceţi poruncile Mele şi toate hotărârile Mele; faceţi şi
păziţi toate acestea şi veţi locui liniştiţi pe pământ.
19. Pământul îşi va da rodul său, veţi mânca până la saţ şi veţi
trăi liniştiţi pe el.
20. Iar de veţi zice: Dar ce să mâncăm în anul al şaptelea, când
nici nu vom semăna, nici nu vom aduna roadele noastre?
21. Vă voi trimite binecuvântarea Mea în anul al şaselea şi va
aduce roadele sale pentru trei ani.
22. Şi veţi semăna în anul al optulea, dar de mâncat veţi mânca
roadele cele vechi până la al nouălea an: până se vor coace roadele
anului al optulea veţi mânca din cele vechi din anii
trecuţi.
23. Pământul să nu-l vindeţi de veci, că pământul este al Meu; iar
voi sunteţi străini şi venetici înaintea Mea.
24. În toate părţile stăpânirii voastre să îngăduiţi răscumpărarea
pământului.
25. Dacă fratele tău, care e cu tine, va sărăci şi va vinde din
moştenirea sa, să vină ruda sa de aproape şi să cumpere ceea ce
vinde fratele său.
26. Dacă însă nu va avea cineva rudenie, ci îi va da lui mâna şi va
găsi cât îi trebuie pentru răscumpărare,
27. Atunci să numere anii vânzării sale, şi ce trece să întoarcă
aceluia, căruia i-a vândut, şi se va întoarce la moşia
sa.
28. Iar dacă nu va găsi mâna lui cit îi trebuie să întoarcă
aceluia, atunci pământul vândut de el va rămâne în mâinile
cumpărătorului până la anul jubileu, şi în anul jubileu
cumpărătorul va ieşi şi vânzătorul va intra în stăpânirea
sa.
29. De va vinde cineva casă de locuit în oraş îngrădit cu zid,
poate s-o răscumpere până într-un an de la vânzarea ei: timp de un
an poate s-o răscumpere.
30. Iar de nu se va răscumpăra până la împlinirea unui an întreg,
casa cea din oraş îngrădit cu zid va rămâne pentru totdeauna
aceluia care a cumpărat-o şi urmaşilor lui, şi în anul jubileu nu
va trece de la el.
31. Iar casele din sate, care n-au împrejur zid, să se socotească
deopotrivă cu pământul: ele se pot răscumpăra oricând şi în anul
jubileu trec la fostul lor stăpân.
32. Cât pentru oraşele leviţilor şi casele din oraşele stăpânirii
lor, leviţii le vor putea răscumpăra de-a pururi.
33. Iar dacă cineva din leviţi nu va face răscumpărarea, atunci
casa vândută din oraşele stăpânirii lor se întoarce în anul
jubileu, căci casele din oraşele leviţilor sunt stăpânirea lor
între fiii lui Israel.
34. Nici ogoarele dimprejurul oraşelor lor nu se pot vinde, pentru
că acestea sunt moştenirea lor veşnică.
35. Dacă fratele tău va sărăci şi va ajunge la strâmtorare înaintea
ta, ajută-l, fie străin, fie băştinaş, ca să trăiască cu
tine.
36. Să nu iei de la el dobândă şi spor, ci să te temi de Dumnezeul
tău, ca să trăiască fratele tău cu tine. Eu sunt Domnul.
37. Argintul tău să nu ţi-l dai lui cu camătă şi pâinea ta să nu
i-o dai ca s-o iei cu spor.
38. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-am scos din pământul
Egiptului, ca să vă dau pământul Canaanului şi ca să fiu Dumnezeul
vostru.
39. Când îi va sărăci fratele şi-i se va vinde ţie, să nu-l pui la
muncă de rob,
40. Ci să fie el la tine ca simbriaş sau străin, şi să-ţi lucreze
până la anul jubileu;
41. Iar atunci să se ducă de la tine, şi el şi copiii lui împreună
cu el, să se întoarcă în neamul său şi să intre iarăşi în
stăpânirea părinţilor săi.
42. Pentru că ei sunt robii Mei, pe care Eu i-am scos din pământul
Egiptului;
43. Să nu-i vinzi, cum se vând robii, să nu-i stăpâneşti cu cruzime
şi să te temi de Dumnezeul tău.
44. Iar ca să-ti ai robul tău şi roaba ta, să-ti cumperi rob şi
roabă de la neamurile dimprejurul vostru.
45. Puteţi să vă cumpăraţi şi din copiii străinilor, care s-au
aşezat la voi, şi din neamul lor, care este la voi şi care s-a
născut în pământul vostru; pot să fie averea voastră.
46. Puteţi să-i daţi moştenire fiilor voştri după voi, ca orice
avere, veşnic să-i stăpâniţi, ca pe robi. Iar asupra fraţilor
voştri din fiii lui Israel şi unul asupra altuia, să nu domniţi cu
cruzime.
47. Dacă străinul sau veneticul tău s-a îmbogăţit pe lângă tine,
iar fratele tău a sărăcit lângă tine şi s-a vândut veneticului,
care s-a aşezat la tine, sau unui urmaş din neamul
veneticului,
48. Atunci, după vânzare, se va putea răscumpăra; careva din fraţii
lui va putea să-l răscumpere:
49. Sau unchiul lui, sau fiul unchiului va putea să-l răscumpere,
sau careva din neamul lui, din seminţia lui să-l răscumpere; sau de
va avea îndestulare, să se răscumpere singur.
50. Şi acela să se răfuiască cu cel ce l-a cumpărat, de la anul
când s-a vândut el până la anul jubileu, şi argintul pentru care
s-a vândut să i-l întoarcă după numărul anilor; socotindu-i ca
slujiţi de un simbriaş vremelnic la el.
51. Şi dacă rămân încă mulţi ani, el va plăti răscumpărarea
potrivit anilor acestora, după preţul cu care a fost
cumpărat.
52. Iar dacă rămân puţini ani până la anul jubileu, să-i numere şi
să plătească, pentru răscumpărarea sa, după numărul
anilor.
53. El să fie la dânsul cu anul, ca simbriaşul, şi acela să nu-l
stăpânească cu asprime înaintea ochilor tăi.
54. Iar dacă el nu se va răscumpăra în chipul acesta, atunci în
anul jubileu va ieşi el însuşi, şi împreună cu el, şi copiii
lui,
55. Pentru că fiii lui Israel sunt robii Mei; robii Mei sunt ei, că
Eu i-am scos din pământul Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru.
CAPITOLUL 26
Binecuvântarea şi blestemul.
1. Să nu vă faceţi idoli, nici chipuri cioplite; nici stâlpi să
nu vă ridicaţi; nici pietre cu chipuri cioplite cu dalta să nu vă
aşezaţi în pământul vostru, ca să vă închinaţi la ele, că Eu sunt
Domnul Dumnezeul vostru.
2. Zilele de odihnă ale Mele să le păziţi şi locaşul Meu cel sfânt
să-l cinstiţi, că Eu sunt Domnul.
3. De veţi umbla după legile Mele şi de veţi păzi şi plini
poruncile Mele,
4. Vă voi da ploaie la timp, pământul şi pomii îşi vor da roadele
lor.
5. Treieratul vostru va ajunge până la culesul viilor, culesul
viilor va ajunge până la semănat; veţi mânca pâinea voastră cu
mulţumire şi veţi trăi în pământul vostru fără primejdie.
6. Voi trimite pace pe pământul vostru şi nimeni nu vă va tulbura;
voi goni fiarele sălbatice şi sabia nu va trece prin pământul
vostru.
7. Veţi alunga pe vrăjmaşii voştri şi vor cădea ucişi înaintea
voastră.
8. Cinci din voi vor birui o sută şi o sută din voi vor goni zece
mii şi vor cădea vrăjmaşii voştri de sabie înaintea
voastră.
9. Căuta-voi spre voi şi vă voi binecuvânta; veţi avea copii, vă
voi înmulţi şi voi fi statornic în legământul Meu cu voi.
10. Veţi mânca roadele vechi din anii trecuţi şi veţi da la o parte
pe cele vechi pentru a face loc celor noi.
11. Voi aşeza locaşul Meu în mijlocul vostru şi sufletul Meu nu se
va scârbi de voi.
12. Voi umbla printre voi, voi fi Dumnezeul vostru şi voi poporul
Meu.
13. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-am scos din pământul
Egiptului, ca să nu mai fiţi robi acolo; am sfărâmat jugul vostru
şi v-am povăţuit cu fruntea ridicată.
14. Iar de nu Mă veţi asculta şi de nu veri păzi aceste porunci ale
Mele,
15. De veţi dispreţui aşezămintele Mele şi de se va scârbi sufletul
vostru de legile Mele, neîmplinind poruncile Mele, şi călcând
legământul Meu,
16. Atunci şi Eu am să Mă port cu voi aşa: Voi trimite asupra
voastră groaza, lingoarea şi frigurile, de care vi se vor secătui
ochii şi vi se va istovi sufletul; veţi semăna seminţele în zadar
şi vrăjmaşii voştri le vor mânca.
17. Îmi voi întoarce faţa împotriva voastră şi veţi cădea înaintea
vrăjmaşilor voştri; vor domni peste voi duşmanii voştri şi veţi
fugi când nimeni nu vă va alunga.
18. Dacă nici după toate acestea nu Mă veţi asculta, atunci
înşeptit voi mări pedeapsa pentru păcatele voastre.
19. Voi frânge îndărătnicia voastră cea mândră şi cerul vostru îl
voi face ca fierul, iar pământul vostru ca arama.
20. În zadar vă veţi cheltui puterile voastre, că pământul vostru
nu-şi va da roadele sale, nici pomii din ţara voastră nu-şi vor da
poamele lor.
21. Dacă şi după acestea veţi umbla împotriva Mea şi nu veţi vrea
să Mă ascultaţi, atunci vă voi adăuga lovituri înşeptit pentru
păcatele voastre;
22. Voi trimite asupra voastră fiarele câmpului, care vă vor lipsi
de copii; vor prăpădi vitele voastre şi pe voi vă voi împuţina aşa,
încât se vor pustii drumurile voastre.
23. Dacă nici după aceasta nu vă veţi îndrepta, împotrivindu-vă
Mie,
24. Atunci şi Eu voi veni cu mânie asupra voastră şi vă voi lovi
înşeptit pentru păcatele voastre.
25. Voi aduce asupra voastră sabie răzbunătoare, ca să răzbune
legământul Meu. Iar dacă vă veţi ascunde în oraşele voastre, voi
trimite asupra voastră molimă şi veţi fi daţi în mâinile
vrăjmaşului.
26. Pâinea, care vă hrăneşte, o voi lua de la voi; zece femei vor
coace pâine pentru voi într-un cuptor şi vor da pâinea voastră cu
cântarul şi veţi mânca şi nu vă veţi sătura.
27. Dacă nici după aceasta nu Mă veţi asculta şi veţi păşi
împotriva Mea,
28. Atunci şi Eu cu mânie voi veni asupra voastră şi vă voi pedepsi
înşeptit pentru păcatele voastre;
29. Veţi mânca din carnea fiilor voştri şi din carnea fiicelor
voastre.
30. Dărâma-voi înălţimile voastre şi voi strica stâlpii voştri;
trupurile voastre le voi prăbuşi sub dărâmăturile idolilor voştri
şi se va scârbi sufletul Meu de voi.
31. Oraşele voastre le voi preface în ruine, voi pustii locaşurile
voastre cele sfinte şi nu voi mirosi miresmele plăcute ale
jertfelor voastre.
32. Pustii-voi pământul vostru aşa încât să se mire de el vrăjmaşii
voştri care se vor aşeza pe el;
33. Iar pe voi vă voi risipi printre popoare; în urma voastră Îmi
voi ridica sabia şi va fi pământul vostru pustiu şi oraşele voastre
dărâmate.
34. Atunci pământul se va bucura de odihnele sale în zilele
pustiirii lui; când voi veţi fi în pământul vrăjmaşilor voştri,
atunci pământul vostru se va odihni şi se va bucura de odihna
lui.
35. În toate zilele pustiirii lui el se va odihni cât nu s-a
odihnit în zilele de odihnă ale voastre, când locuiaţi voi în
el.
36. Celor ce vor rămâne dintre voi le voi trimite în inimi frica în
pământul vrăjmaşilor lor; până şi freamătul frunzei ce se clatină
îi va pune pe fugă şi vor fugi ca de sabie şi vor cădea când nimeni
nu-i va alunga.
37. Se vor călca unul pe altul, ca cei ce fug de sabie, când nimeni
nu-i va urmări şi nu veţi avea putere să vă împotriviţi vrăjmaşilor
voştri.
38. Veţi pieri printre popoare şi vă va înghiţi pământul
vrăjmaşilor voştri.
39. Iar cei ce vor rămâne din voi se vor usca pentru păcatele lor
în pământurile vrăjmaşilor. voştri, se vor usca şi pentru păcatele
părinţilor lor.
40. Atunci îşi vor mărturisi fărădelegile lor şi fărădelegile
părinţilor lor, cum au săvârşit ei nelegiuiri împotriva Mea şi au
păşit împotriva Mea.
41. Pentru care şi Eu am venit cu mânie asupra lor şi i-am adus în
pământul vrăjmaşilor lor; atunci se va supune inima lor cea
netăiată împrejur şi vor suferi ei pentru nelegiuirile
lor.
42. Şi Eu Îmi voi aduce aminte de legământul Meu cu Iacov, de
legământul Meu cu Isaac, şi de legământul Meu cu Avraam Îmi voi
aduce aminte şi de pământ îmi voi aduce aminte.
43. Când pământul va fi părăsit de ei şi el se va bucura de odihna
lui, golit fiind de ei, şi ei vor suferi pentru fărădelegi şi
pentru că au nesocotit legile Mele şi sufletul lor s-a scârbit de
aşezământul Meu;
44. Când vor fi ei în pământul vrăjmaşilor, Eu nu-i voi dispreţui
şi nu Mă voi scârbi de ei, aşa încât să-i pierd şi să stric
legământul Meu cu ei, că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor.
45. Îmi voi aminti de ei pentru legământul încheiat cu strămoşii
lor, pe care i-am scos din pământul Egiptului, înaintea ochilor
popoarelor, ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sunt Domnul".
46. Acestea sunt aşezămintele, hotărârile şi legile pe care le-a
aşezat Domnul între Sine şi fiii lui Israel prin Moise, pe Muntele
Sinai.
CAPITOLUL 27
Făgăduinţe şi zeciuieli.
l. A grăit Domnul cu Moise şi a zis:
2. "Vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune: De va făgădui cineva
să-şi afierosească sufletul său Domnului, preţuirea ta să fie
aşa:
3. Preţul pentru un bărbat, de la douăzeci până la şaizeci de ani,
să fie cincizeci de sicli de argint, după siclul sfânt.
4. Iar dacă este femeie, preţul să fie treizeci de sicli.
5. De la cinci până la douăzeci de ani, preţul să fie pentru bărbat
douăzeci de sicli, iar pentru femeie zece sicli.
6. Iar de la o lună până la cinci ani, preţul să fie pentru bărbat
cinci sicli de argint, şi pentru femeie trei sicli de
argint.
7. De la şaizeci de ani în sus preţul să fie pentru bărbat
cincisprezece sicli de argint, şi pentru femeie zece
sicli.
8. Iar dacă este sărac şi nu e în stare să plătească preţul, atunci
să fie adus la preot şi să-l preţuiască preotul; potrivit cu starea
celui ce şi-a dat făgăduinţa să-l preţuiască preotul.
9. Dacă însă va fi un dobitoc, ce se aduce jertfă Domnului, tot ce
se aduce Domnului trebuie să fie sfânt.
10. Să nu schimbe nici bun cu rău, nici rău cu bun; iar de schimbă
cineva dobitoc cu dobitoc, atunci şi cel schimbat şi cel dat schimb
va fi sfânt.
11. Dacă ar fi cumva un dobitoc necurat, care nu se aduce jertfă
Domnului, şi el va fi adus la preot,
12. Preotul îl va preţui ori de este bun, ori de este rău; şi cum
îl va preţui preotul, aşa să fie.
13. De va vrea cineva să-l răscumpere, atunci să adauge a cincea
parte la preţ.
14. De va afierosi cineva casa sa Domnului, s-o preţuiască preotul,
de este bună sau rea, şi cum o va preţui preotul, aşa să
rămână.
15. Dacă afierositorul va vrea să răscumpere casa sa, să adauge a
cincea parte de argint la preţul ei şi va fi a lui.
16. De va afierosi cineva Domnului ţarină din moşia sa, preţuirea
să se facă după venitul ei, cincizeci de sicli de argint pentru
fiecare gomer de orz semănat.
17. De îşi va afierosi ţarina sa chiar din anul jubileu, să fie
după preţul hotărât.
18. Iar de îşi afieroseşte cineva ţarina sa după anul jubileu,
atunci preotul să socotească argintul după numărul anilor ce mai
rămân până la anul jubileu şi să scadă din preţul ei.
19. Dacă însă va vrea să-şi răscumpere ţarina cel ce a afierosit-o,
atunci el să adauge a cincea parte de argint la preţul ei şi să
rămână a lui.
20. Iar dacă acela nu-şi va răscumpăra ţarina şi va fi vândută
altui om, atunci nu se mai. poate răscumpăra;
21. Ţarina aceea, când se va întoarce în anul jubileu, va fi
afierosire Domnului, ca ţarină jertfă, şi va trece în stăpânirea
preotului.
22. Iar dacă cineva va afierosi Domnului o ţarină cumpărată, care
nu este din ţarinile moşiei lui,
23. Preotul să-i socotească partea de preţ până la anul jubileu, şi
acela să-i dea preţul în aceeaşi zi, ca afierosire
Domnului,
24. Şi ţarina în anul jubileu va trece iar la acela, de la care a
fost cumpărată şi din moşia căruia a fost pământul acela.
25. Toate preţurile să fie făcute după siclul sfânt; siclul să aibă
douăzeci de ghere.
26. Numai întâii născuţi ai dobitoacelor, care după întâietatea
naşterii sunt ai Domnului, să nu-i afierosească nimeni: fie bou,
fie oaie, că sunt ai Domnului.
27. Iar dacă este dobitoc necurat, să fie răscumpărat după
preţuirea ta, la care să se mai adauge a cincea parte, şi de nu se
va răscumpăra să se vândă după preţuirea ta.
28. Toate cele afierosite, pe care omul cu jurământ le dă Domnului
din ale sale, - fie om, fie dobitoc, fie ţarină din moşia sa, -
nici nu se răscumpără, nici nu se vând. Tot ce este afierosit cu
jurământ este sfinţenie mare a Domnului.
29. Orice om afierosit cu jurământ nu se răscumpără, ci trebuie să
se dea morţii.
30. Toată dijma de la pământ, din roadele pământului şi din roadele
pomilor este a Domnului, sfinţenia Domnului.
31. Şi de va voi cineva să-şi răscumpere dijma, să adauge la preţul
ei a cincea parte.
32. Toată dijma de la boi şi de la oi şi tot al zecelea din câte
trec pe sub toiag este afierosit Domnului.
33. Nu trebuie căutat de este bun sau rău şi nu trebuie schimbat;
dar de-l va schimba cineva, atunci şi cel schimbat şi schimbul vor
fi sfinte şi nu se vor putea răscumpăra".
34. Acestea sunt poruncile pe care le-a poruncit Domnul lui Moise
pe Muntele Sinai pentru fiii lui Israel.
|