CAPITOLUL 1
Asuprirea fiilor lui Israel în Egipt.
l. Numele fiilor lui Israel, care au intrat în Egipt împreună cu
Iacov, tatăl lor, aducând fiecare toată casa sa, sunt
acestea:
2. Ruben, Simeon, Levi şi Iuda;
3. Isahar, Zabulon şi Veniamin;
4. Dan, Neftali, Gad şi Aşer.
5. Sufletele însă ieşite din Iacov erau de toate şaptezeci şi
cinci, iar Iosif era de mai înainte în Egipt.
6. Dar au murit şi Iosif şi toţi fraţii lui şi toţi cei de pe
vremea lor.
7. Iar fiii lui Israel s-au născut în număr mare şi s-au înmulţit,
au crescut şi s-au întărit foarte, foarte tare, şi s-a umplut ţara
de ei.
8. Dar s-a ridicat alt rege peste Egipt, care nu cunoscuse pe
Iosif.
9. Acesta a zis către poporul său: "Iată, neamul fiilor lui Israel
e mulţime mare şi e mai tare decât noi.
10. Veniţi dar să-i împilăm, ca să nu se mai înmulţească şi ca nu
cumva la vreme de război să se unească cu vrăjmaşii noştri şi,
bătându-ne, să iasă din ţara noastră!"
11. De aceea au pus peste ei supraveghetori de lucrări, ca să-i
împileze cu munci grele. Atunci a zidit Israel cetăţi tari lui
Faraon: Pitom şi Ramses, care serveau lui Faraon ca hambare, şi
cetatea On sau Iliopolis.
12. Însă cu cât îi împilau mai mult, cu atât mai mult se înmulţeau
şi se întăreau foarte, foarte tare, aşa că Egiptenii se îngrozeau
de fiii lui Israel.
13. De aceea Egiptenii sileau încă şi mai straşnic la muncă pe fiii
lui Israel
14. Şi le făceau viaţa amară prin munci grele, la lut, la cărămidă
şi la tot felul de lucru de câmp şi prin alte felurite munci, la
care-i sileau cu străşnicie.
15. Ba, regele Egiptului a poruncit moaşelor evreieşti, care se
numeau: una Şifra şi alta Pua,
16. Şi le-a zis: "Când moşiţi la evreice, să luaţi seama când nasc:
de va fi băiat, să-l omorâţi, iar de va fi fată, să o
cruţaţi!"
17. Moaşele însă s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut cum le
poruncise regele Egiptului, ci au lăsat şi pe băieţi să
trăiască.
18. Atunci a chemat regele Egiptului pe moaşe şi le-a zis: "pentru
ce aţi făcut aşa şi aţi lăsat să trăiască şi copiii de parte
bărbătească?"
19. Iar moaşele au răspuns lui Faraon: "Femeile evreice nu sunt ca
egiptencele, ci ele sunt voinice şi nasc până nu vin moaşele la
ele".
20. De aceea Dumnezeu a făcut bine moaşelor, iar poporul lui Israel
se înmulţea şi se întărea mereu.
21. Şi fiindcă moaşele se temeau de Dumnezeu, de aceea El le-a
întărit neamul.
22. Atunci Faraon a poruncit la tot poporul său şi a zis: "Tot
copilul de parte bărbătească, ce se va naşte Evreilor, să-l
aruncaţi în Nil, iar fetele să le lăsaţi să trăiască
toate!"
CAPITOLUL 2
Moise.
l. Un om oarecare, din seminţia lui Levi, şi-a luat femeie din
fetele lui Levi.
2. Femeia aceea a luat în pântece şi a născut un băiat şi, văzând
că e frumos, l-a ascuns vreme de trei luni.
3. Dar, fiindcă nu putea să-l mai dosească, a luat mama lui un coş
de papură şi l-a uns cu catran şi cu smoală şi punând copilul în el
l-a aşezat în păpuriş, la marginea râului.
4. Iar sora copilului pândea de departe ca să vadă ce are să i se
întâmple.
5. Atunci s-a pogorât fata lui Faraon la râu să se scalde, şi
roabele ei o însoriră pe malul râului. Şi văzând coşul în păpuriş,
ea a trimis pe una din roabele sale să-l aducă.
6. Şi, deschizându-l, a văzut copilul: era un băiat care plângea.
Atunci i s-a făcut milă de el fetei lui Faraon şi a zis: "Acesta
este dintre copiii Evreilor".
7. Iar sora copilului a zis către fata lui Faraon: "Voieşti să mă
duc să-ţi chem o doică dintre evreice, ca să alăpteze
copilul?"
8. Fata lui Faraon i-a zis: "Du-te!" Şi s-a dus copila şi a chemat
pe mama pruncului.
9. Atunci fata lui Faraon i-a zis: "Ia-mi copilul acesta şi mi-l
alăptează, că eu am să-ti plătesc! " şi a luat femeia copilul şi
l-a alăptat.
10. După ce a crescut copilul, doica l-a dus la fata lui Faraon şi
i-a fost ca fiu şi i-a pus numele Moise, pentru că îşi zicea: "Din
apă l-am scos!"
11. Iar după multă vreme, când se făcuse mare, Moise a ieşit la
fiii lui Israel, fraţii săi, şi a văzut muncile lor cele grele. Cu
prilejul acesta a văzut el pe un egiptean că bătea pe un evreu
dintre fiii lui Israel, fraţii săi;
12. Şi căutând încoace şi încolo şi nevăzând pe nimeni, el a ucis
pe egiptean şi l-a ascuns în nisip.
13. Apoi ieşind iarăşi a doua zi, a văzut doi evrei certându-se şi
a zis asupritorului: "pentru ce baţi pe aproapele tău?"
14. Acela însă i-a răspuns: "Cine te-a pus căpetenie şi judecător
peste noi? Nu cumva vrei să mă omori şi pe mine, cum ai omorât ieri
pe egipteanul acela?" Şi s-a spăimântat Moise şi a zis: "Cu
adevărat s-a vădit fapta aceasta!"
15. Iar dacă a aflat Faraon de fapta aceasta, el a voit să ucidă pe
Moise. Moise însă a fugit de la faţa lui Faraon şi s-a dus în ţara
Madian; şi sosind în tara Madian, s-a oprit la o fântână.
16. Preotul din Madian însă avea şapte fete, care păşteau oile
tatălui lor. Şi venind acestea au scos apă şi au umplut
adăpătorile, ca să adape oile tatălui lor.
17. Dar păstorii venind, le-au alungat. Atunci s-a sculat Moise şi
le-a apărat, le-a scos apă şi le-a adăpat oile.
18. Mergând ele la tatăl lor Raguel, acesta le-a zis: "Cum de aţi
venit astăzi aşa de curând?"
19. Iar ele au zis: "Un egiptean oarecare ne-a apărat de păstori,
ne-a scos apă şi ne-a adăpat oile noastre!"
20. Zis-a acela către fiicele sale: "Dar unde este acela? De ce
l-aţi lăsat? Chemaţi-l şi daţi-i să mănânce pâine!"
21. Şi a rămas Moise la omul acela şi i-a dat pe fiica sa Sefora de
soţie.
22. Aceasta, luând în pântece, a născut un fiu şi i-a pus Moise
numele Gherşon, zicând: "Am ajuns pribeag în ţară străină". Şi
luând iarăşi în pântece, femeia a născut alt fiu şi i-a pus numele
Eliezer, pentru că şi-a zis: "Dumnezeul tatălui meu mi-a fost
ajutor şi m-a scăpat din mâna lui Faraon".
23. Apoi, după trecere de vreme multă, a murit regele Egiptului, de
care fugise Moise. Fiii lui Israel însă gemeau sub povara muncilor
şi strigau şi strigarea lor din muncă s-a suit până la
Dumnezeu.
24. Auzind suspinele lor, Dumnezeu Şi-a adus aminte de legământul
Său pe care îl făcuse cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov.
25. De aceea a căutat Dumnezeu spre fiii lui Israel şi S-a gândit
la ei.
CAPITOLUL 3
Chemarea lui Moise.
1. În vremea aceea, Moise păştea oile lui Ietro, preotul din
Madian, socrul său. Şi depărtându-se odată cu turma în pustie, a
ajuns până la muntele lui Dumnezeu, la Horeb;
2. Iar acolo i S-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, ce
ieşea dintr-un rug; şi a văzut că rugul ardea, dar nu se
mistuia.
3. Atunci Moise şi-a zis: "Mă duc să văd această arătare minunată:
că rugul nu se mistuieşte".
4. Iar dacă a văzut Domnul că se apropie să privească, a strigat la
el Domnul din rug şi a zis: "Moise! Moise!". Şi el a răspuns:
"Iată-mă, Doamne!"
5. Şi Domnul a zis: "Nu te apropia aici! Ci scoate-ţi încălţămintea
din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ
sfânt!"
6. Apoi i-a zis iarăşi: "Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul
lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov!" Şi şi-a
acoperit Moise faţa sa, că se temea să privească pe
Dumnezeu.
7. Zis-a Domnul către Moise: "Am văzut necazul poporului Meu în
Egipt şi strigarea lui de sub apăsători am auzit şi durerea lui o
ştiu.
8. M-am pogorât dar să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor, să-l scot
din tara aceasta şi să-l duc într-un pământ roditor şi larg, în
ţara unde curge miere şi lapte, în ţinutul Canaaneilor, al
Heteilor, al Amoreilor, al Ferezeilor, al Ghergheseilor, al
Heveilor şi al Iebuseilor.
9. Iată dar că strigarea fiilor lui Israel a ajuns acum până la
Mine şi am văzut chinurile lor, cu care-i pedepsesc
Egiptenii.
10. Vino dar să te trimit la Faraon, regele Egiptului, ca să scoţi
pe fiii lui Israel, poporul Meu, din ţara Egiptului!"
11. Atunci a zis Moise către Dumnezeu: "Cine sunt eu, ca să mă duc
la Faraon, regele Egiptului, şi să scot pe fiii lui Israel din ţara
Egiptului?"
12. Iar Dumnezeu i-a zis: "Eu voi fi cu tine şi acesta îţi va fi
semnul că te trimit Eu: când vei scoate pe poporul Meu din tara
Egiptului, vă veţi închina lui Dumnezeu în muntele
acesta!"
13. Zis-a iarăşi Moise către Dumnezeu: "Iată, eu mă voi duce la
fiii lui Israel şi le voi zice: Dumnezeul părinţilor voştri m-a
trimis la voi... Dar de-mi vor zice: Cum Îl cheamă, ce să le
spun?"
14. Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: "Eu sunt Cel ce sunt".
Apoi i-a zis: "Aşa să spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a
trimis la voi!"
15. Apoi a zis Dumnezeu iarăşi către Moise: "Aşa să spui fiilor lui
Israel: "Domnul Dumnezeul părinţilor noştri, Dumnezeul lui Avraam,
Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la voi.
Acesta este numele Meu pe veci; aceasta este pomenirea Mea din neam
în neam!"
16. Mergând dar, adună pe bătrânii fiilor lui Israel şi le spune:
"Domnul Dumnezeul părinţilor noştri, Dumnezeul lui Avraam,
Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov mi S-a arătat şi a zis:
V-am cercetat de aproape şi am văzut câte vi se întâmplă în
Egipt!"
17. Şi mi-a mai zis: "Vă voi scoate din împilarea Egiptului şi vă
voi duce în pământul Canaaneilor, al Heteilor, al Amoreilor, al
Ferezeilor, al Ghergheseilor, al Heveilor şi al Iebuseilor, în
pământul unde curge miere şi lapte".
18. Iar ei vor asculta glasul tău. Atunci vei intra tu şi bătrânii
lui Israel la Faraon, regele Egiptului, şi-i veţi zice: "Domnul
Dumnezeul Evreilor ne-a chemat. Lasă-ne dar să mergem în pustie,
cale de trei zile, ca să aducem jertfă Dumnezeului
nostru".
19. Eu însă ştiu că Faraon, regele Egiptului, nu are să vă lase să
plecaţi, până nu îl voi sili Eu cu mână tare.
20. Voi întinde deci mâna Mea şi voi lovi Egiptul cu toate
minunile, pe care le voi face în mijlocul lui, şi după aceea vă va
lăsa.
21. Voi da poporului acestuia trecere înaintea Egiptenilor şi când
veţi ieşi, nu veţi ieşi cu mâinile goale,
22. Ci fiecare femeie va cere la vecina sa şi de la cea care stă cu
ea în casă vase de argint, lucruri de aur şi haine şi veţi împodobi
cu ele pe fiii voştri şi pe fetele voastre şi veţi prăda pe
Egipteni".
CAPITOLUL 4
Minunile lui Moise
1. Şi răspunzând, Moise a zis: "Dar de nu mă vor crede şi nu vor
asculta de glasul meu, ci vor zice: "Nu ţi S-a arătat Domnul!", ce
să le spun?"
2. Zis-a Domnul către el: "Ce ai în mână?" Şi el a răspuns: "Un
toiag!"
3. "Aruncă-l jos!" îi zise Domnul. Şi a aruncat Moise toiagul jos
şi s-a făcut toiagul şarpe şi a fugit Moise de el.
4. Şi a zis Domnul către Moise: "Întinde mâna şi-l apucă de coadă!"
Şi şi-a întins Moise mâna şi l-a apucat de coadă şi s-a făcut toiag
în mâna lui.
5. Apoi a zis Domnul: "Aşa să faci înaintea lor, ca să te creadă că
ţi S-a arătat Dumnezeul părinţilor lor, Dumnezeul lui Avraam,
Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov!"
6. Zis-a Domnul iarăşi: "Bagă-ţi mâna în sân!" Şi când a scos-o din
sân, iată mâna lui era albă ca zăpada de lepră.
7. Şi i-a zis din nou Domnul: "Bagă-ţi iarăşi mina în sân!" Şi şi-a
băgat Moise mâna în sân; şi când a scos-o din sân, iată, era iar
curată, ca tot trupul său.
8. "Dacă nu te vor crede şi nu vor asculta glasul semnului întâi,
te vor crede la săvârşirea semnului al doilea.
9. Iar de nu te vor crede nici după amândouă semnele şi nu vor
asculta glasul tău, atunci să iei apă din fluviu şi s-o verşi pe
uscat; apa luată din râu se va face pe uscat: sânge".
10. Atunci Moise a zis către Domnul: "O, Doamne, eu nu sunt om
îndemânatic la vorbă, ci grăiesc cu anevoie şi sunt gângav; şi
aceasta nu de ieri de alaltăieri, nici de când ai început Tu a grăi
cu robul Tău; gura mea şi limba mea sunt anevoioase".
11. Dumnezeu însă a zis către Moise: "Cine a dat omului gură şi
cine face pe om mut, sau surd, sau cu vedere, sau orb? Oare nu Eu,
Domnul Dumnezeu?
12. Mergi dar: Eu voi deschide gura ta şi te voi învăţa ce să
grăieşti".
13. Zis-a Moise: "Rogu-mă, Doamne, trimite pe altul, pe care vei
vrea să-l trimiţi!"
14. Atunci, aprinzându-se mânia Domnului asupra lui Moise, a zis:
"Nu ai tu, oare, pe fratele tău Aaron levitul? Ştiu că el poate să
vorbească în locul tău. Iată el te va întâmpina şi, când te va
vedea, se va bucura în inima sa.
15. Tu-i vei grăi lui şi îi vei pune în gură cuvintele Mele, iar Eu
voi deschide gura ta şi gura lui şi vă voi învăţa ce să
faceţi.
16. Va grăi el poporului, în locul tău, vorbind pentru tine, iar tu
îi vei fi grăitor din partea lui Dumnezeu.
17. Toiagul acesta, care a fost prefăcut în şarpe, ia-l în mâna ta,
căci cu el ai să faci minuni".
18. Deci, a plecat Moise de acolo şi s-a întors la Ietro, socrul
său, şi a zis către el: "Mă duc înapoi la fraţii mei, care sunt în
Egipt, ca să văd de mai trăiesc". Iar Ietro i-a zis: "Mergi în
pace!"
19. După atât de multe zile a murit regele Egiptului care prigonise
pe Moise, şi Domnul a grăit aceasta lui Moise în pământul Madian:
"Scoală şi întoarce-te în Egipt, că au murit toţi cei ce căutau
sufletul tău!"
20. Luând atunci femeia şi copiii, Moise i-a pus pe asini şi s-a
întors în Egipt. Şi a luat Moise în mâna sa şi toiagul cel de la
Dumnezeu.
21. Şi a zis Domnul către Moise: "Când vei merge şi vei ajunge în
ţara Egiptului, caută să faci înaintea lui Faraon toate minunile ce
ţi-am poruncit. Eu însă voi învârtoşa inima lui şi nu va da drumul
poporului.
22. Dar tu să zici lui Faraon: Aşa zice Domnul Dumnezeul Evreilor:
Israel este fiul Meu, întâi-născutul Meu.
23. Îţi zic dar: Lasă pe fiul Meu să Mi se închine; iar de nu-l vei
lăsa, iată, îţi voi ucide pe fiul tău cel întâi-născut".
24. Însă, la un popas de noapte, pe cale, l-a întâmpinat îngerul
Domnului şi a încercat să-l omoare.
25. Dar Sefora, luând un cuţit de piatră, a tăiat împrejur pe fiul
său şi atingând picioarele lui Moise a zis; "Tu-mi eşti un soţ
crud!"
26. Şi S-a dus Domnul de la el; iar ea, din pricina acestei tăieri
împrejur, i-a zis lui Moise: "Soţ crud!"
27. Atunci a zis Domnul către Aaron: "Mergi în întâmpinarea lui
Moise în pustie!" Şi s-a dus acesta şi s-a întâlnit cu el în
muntele lui Dumnezeu şi s-au sărutat amândoi.
28. Atunci a spus Moise lui Aaron toate cuvintele Domnului, pe care
i le poruncise, şi toate semnele ce-i încredinţase să
facă.
29. După aceea s-au dus Moise şi Aaron şi au adunat pe toţi
bătrânii fiilor lui Israel
30. Şi le-a spus Aaron toate cuvintele pe care le grăise Domnul lui
Moise, şi a făcut Moise semne înaintea poporului;
31. Şi poporul a crezut şi s-a bucurat că a cercetat Domnul pe fiii
lui Israel şi a văzut necazurile lor şi, plecându-se, s-au
închinat.
CAPITOLUL 5
Moise la Faraon.
1. După aceea Moise şi Aaron au intrat la Faraon şi au zis către
dânsul: "Aşa grăieşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Lasă pe poporul
Meu, ca să-Mi facă sărbătoare în pustie!"
2. Faraon însă a zis: "Cine este acela Domnul, ca să-I ascult
glasul şi să dau drumul fiilor lui Israel? Nu-L cunosc pe Domnul şi
nu voi da drumul lui Israel!"
3. Zis-au ei către dânsul: "Dumnezeul Evreilor ne-a chemat; lasă-ne
să mergem în pustie cale de trei zile, ca să aducem jertfă Domnului
Dumnezeului nostru, ca să nu pierim de ciumă sau de
sabie!"
4. Iar regele Egiptului le-a zis: "Moise şi Aaron, pentru ce-mi
stingheriţi poporul de la lucru? Duceţi-vă fiecare din voi la
treburile voastre!"
5. Apoi Faraon a zis iar: "Iată acum s-a înmulţit poporul acesta în
ţară şi voi îl întrerupeţi de la lucru".
6. Şi chiar în ziua aceea a poruncit Faraon căpeteniilor şi
slujbaşilor poporului şi le-a zis:
7. "De acum înainte să nu mai daţi poporului paie pentru facerea
cărămizii, ca ieri şi ca alaltăieri, ci să se ducă ei să-şi adune
paie.
8. Dar cărămizi să facă tot atâtea câte făceau în fiecare zi; să-i
siliţi şi să nu le împuţinaţi munca; fiindcă sunt fără treabă şi de
aceea strigă şi zic: Haidem să aducem jertfă Dumnezeului
nostru!
9. Să fie dar împovăraţi de lucru oamenii aceştia şi să se
îndeletnicească cu acestea, iar nu să se îndeletnicească cu vorbe
mincinoase!"
10. Şi au ieşit căpeteniile lor şi slujbaşii poporului şi au zis
către popor: "Aşa zice Faraon: Nu vă mai dau paie.
11. Mergeţi voi înşivă şi vă adunaţi paie de unde veţi găsi, dar
din lucrul vostru nu vi se va scădea nimic!"
12. Atunci s-a risipit poporul în tot Egiptul, ca să strângă
trestie în loc de paie.
13. Iar slujbaşii îi sileau, zicând: "Împliniţi-vă lucrul dat
pentru fiecare zi, ca atunci când vi se dădea paie".
14. Iar pe slujbaşii puşi peste ei de căpeteniile lui Faraon îi
băteau, zicând: "Pentru ce n-aţi făcut şi astăzi numărul vostru de
cărămizi, ca ieri şi ca alaltăieri?"
15. Atunci s-au dus slujbaşii fiilor lui Israel şi au strigat către
Faraon, zicând: "Pentru ce faci aşa cu robii tăi?
16. Paie nu se dau robilor tăi, dar ne zic: Faceţi cărămidă. Şi
robii tăi sunt bătuţi şi poporul tău e mereu vinovat".
17. Iar el le-a zis: "Sunteţi leneşi şi de aceea ziceţi: Haidem să
aducem jertfă Dumnezeului nostru.
18. Acum duceţi-vă dar şi munciţi! Paie nu vi se vor da, dar
numărul de cărămizi rânduit să-l faceţi!"
19. Deci au văzut slujbaşii fiilor lui Israel pacostea căzută peste
ei, când le spunea: "Numărul de cărămizi lucrate pentru fiecare zi
nu vi se va împuţina".
20. Şi, ieşind de la Faraon, s-au întâlnit ei cu Moise şi cu Aaron,
care veneau înaintea lor
21. Şi au zis către ei: "Să vă vadă şi să vă judece Dumnezeu, că
ne-aţi făcut urâţi înaintea lui Faraon şi a slujitorilor lui şi
le-aţi dat sabie la mână, ca să ne omoare".
22. Atunci Moise s-a întors la Domnul şi a zis: "Doamne, pentru ce
ai adus necazul acesta asupra acestui popor şi la ce m-ai trimis pe
mine?
23. Căci de când am mers eu la Faraon şi i-am grăit în numele Tău,
el a început să necăjească şi mai rău pe poporul acesta, iar de
izbăvit Tu nu l-ai izbăvit pe poporul Tău".
CAPITOLUL 6
Moise trimis din nou la Faraon. Neamul său.
l. Atunci a zis Domnul către Moise: "Acum ai să vezi ce am să
fac lui Faraon, că sub lucrarea mâinii Mele celei tari el îi va
lăsa şi sub lucrarea braţului Meu celui puternic el îi va alunga
din pământul său".
2. Apoi a grăit Domnul cu Moise şi a zis către el: "Eu sunt
Domnul
3. Şi M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov ca Dumnezeu
Atotputernic, iar cu numele Meu de Domnul nu M-am făcut cunoscut
lor.
4. Mai mult: am făcut legământ cu ei, ca să le dau pământul Canaan,
pământul pribegiei lor, în care rătăceau ei.
5. Şi, în sfârşit, am auzit suspinul fiilor lui Israel, pe care îi
ţin Egiptenii în robie, şi Mi-am adus aminte de legământul Meu cu
voi.
6. Mergi dar de vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune: Eu sunt
Domnul şi am să vă scot de la munca cea grea a Egiptenilor şi am să
vă izbăvesc din robia lor; am să vă izbăvesc cu braţ înalt şi cu
pedepse mari;
7. Am să vă primesc să-Mi fiţi popor, iar Eu să vă fiu Dumnezeu şi
voi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Care v-a scos
din pământul Egiptului şi de sub munca apăsătoare a
Egiptenilor.
8. Apoi am să vă duc în pământul acela pentru care Mi-am ridicat
mâna să-l dau lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, şi pe care am
să-l dau vouă în stăpânire, căci Eu sunt Domnul!"
9. Şi a grăit Moise aşa fiilor lui Israel; dar ei n-au ascultat pe
Moise din pricina deznădejdii şi a greutăţii muncilor
lor.
10. Şi iarăşi a grăit Domnul cu Moise şi i-a zis:
11. "Intră şi spune lui Faraon, regele Egiptului, ca să lase pe
fiii lui Israel să iasă din ţara lui!"
12. Dar Moise a grăit înaintea Domnului şi a zis: "Iată, fiii lui
Israel nu mă ascultă. Cum, dar, mă va asculta Faraon? Şi apoi eu
sunt şi gângav".
13. Domnul însă a grăit lui Moise şi Aaron şi le-a poruncit să
spună lui Faraon, regele Egiptului, să dea drumul fiilor lui Israel
din ţara Egiptului.
14. Iată acum începătorii familiilor strămoşeşti: Fiii lui Ruben,
întâi-născutul lui Israel: Enoh şi Falu, Heţron şi Carmi. Acestea
sunt familiile lui Ruben.
15. Fiii lui Simeon: Iemuel şi Iamin, Ohad şi Iachin, Ţohar şi
Saul, fiii canaaneencii. Acestea sunt familiile lui
Simeon.
16. Iar numele fiilor lui Levi, înşiraţi cum s-au născut, sunt
acestea: Gherşon, Cahat şi Merari. Iar anii vieţii lui Levi au fost
o sută treizeci şi şapte.
17. Fiii lui Gherşon: Libni şi Şimei, cu familiile lor.
18. Fiii lui Cahat: Amram, Iţhar, Hebron şi Uziel. Iar anii vieţii
lui Cahat au fost o sută treizeci şi trei de ani.
19. Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi. Acesta este neamul lui Levi,
după familiile lui.
20. Amram însă a luat de femeie pe Iochebed, fata unchiului său, şi
aceasta i-a născut pe Aaron şi pe Moise, precum şi pe Mariam, sora
lor. Iar anii vieţii lui Amram au fost o sută treizeci şi şapte de
ani.
21. Fiii lui Iţhar: Core, Nefeg şi Zicri.
22. Fiii lui Uziel: Misael, Elţafan şi Sitri.
23. Iar Aaron şi-a luat de soţie pe Elisaveta, fata lui Aminadab şi
sora lui Naason; aceasta i-a născut pe Nadab şi pe Abiud, pe
Eleazar şi pe Itamar.
24. Fiii lui Core: Asir, Elcana şi Abiasaf. Acestea sunt familiile
lui Core.
25. Eleazar, fiul lui Aaron, şi-a luat de femeie pe una din fiicele
lui Putiel şi aceasta i-a născut pe Finees. Aceştia sunt
începătorii familiilor strămoşeşti ale leviţilor.
26. Acesta este acel Aaron şi acel Moise, cărora Dumnezeu le-a zis:
"Scoateţi pe fiii lui Israel din pământul Egiptului cu oştirea
lor!"
27. Şi aceştia au spus lui Faraon, regele Egiptului, să dea drumul
fiilor lui Israel din pământul Egiptului. Acesta este acel Aaron şi
acesta este acel Moise
28. Din timpul când a grăit Domnul cu Moise în ţara
Egiptului
29. Şi i-a zis lui: "Eu sunt Domnul!" Spune lui Faraon, regele
Egiptului, câte-ii vorbesc Eu
30. Iar Moise a răspuns Domnului: "Iată eu sunt greoi la vorbă. Cum
dar mă va asculta Faraon?"
CAPITOLUL 7
Plăgile Egiptului.
1. Răspuns-a Domnul lui Moise şi i-a zis: "Iată, Eu fac din tine
un dumnezeu pentru Faraon, iar Aaron, fratele tău, îţi va fi
prooroc.
2. Tu dar vei grăi lui Aaron toate câte îţi voi porunci, iar Aaron,
fratele tău, va spune lui Faraon, ca să lase pe fiii lui Israel să
iasă din pământul lui.
3. Eu însă voi învârtoşa inima lui Faraon şi voi arăta mulţimea
semnelor Mele şi a minunilor Mele în pământul Egiptului.
4. Faraon nu vă va asculta, dar Eu îmi voi pune mâna asupra
Egiptului şi voi scoate oştirile Mele, pe poporul Meu, pe fiii lui
Israel din pământul Egiptului, cu mare izbândă.
5. Când voi întinde mâna Mea asupra Egiptului şi voi scoate pe fiii
lui Israel din mijlocul lui, atunci vor cunoaşte toţi Egiptenii că
Eu sunt Domnul".
6. Moise şi Aaron s-au supus; cum le-a poruncit Domnul, aşa au
făcut.
7. Când au început a grăi lui Faraon, Moise era de optzeci de ani,
iar Aaron, fratele lui, de optzeci şi trei de ani.
8. Şi a grăit Domnul cu Moise şi cu Aaron şi a zis:
9. "Dacă Faraon vă va zice: Dă-ne vreun semn sau vreo minune,
atunci tu să zici fratelui tău Aaron: Ia toiagul şi-l aruncă jos
înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui, şi se va face
şarpe".
10. S-au dus deci Moise şi Aaron la Faraon şi la slujitorii lui şi
au făcut cum le poruncise Domnul: a aruncat Aaron toiagul său
înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui şi s-a făcut
şarpe.
11. Atunci a chemat şi Faraon pe înţelepţii Egiptului şi pe
vrăjitori şi au făcut şi vrăjitorii Egiptenilor asemenea lucru cu
vrăjile lor:
12. Fiecare din ei şi-a aruncat toiagul şi s-a făcut şarpe. Dar
toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor.
13. De aceea s-a învârtoşat inima lui Faraon şi nu i-a ascultat,
după cum spusese Domnul.
14. Zis-a Domnul către Moise: "Inima lui Faraon se îndărătniceşte
şi nu lasă poporul.
15. Du-te dar la Faraon dimineaţă; iată el are să iasă la apă, iar
tu să stai în calea lui, pe malul râului, şi toiagul acesta, care
s-a prefăcut în şarpe, să-l iei în mâna ta;
16. Şi să zici lui Faraon: Domnul, Dumnezeul Evreilor m-a trimis la
tine să-ii spun: Lasă pe poporul Meu să-Mi facă slujbă în pustie;
şi iată până acum nu M-ai ascultat.
17. Aşa zice Domnul: Din aceasta vei cunoaşte că Eu sunt Domnul:
iată, cu acest toiag, care e în mâna mea, voi lovi apa din râu şi
se va preface în sânge;
18. Peştele din râu va muri, râul se va împuţi şi Egiptenii nu vor
putea bea apă din râu".
19. Şi a mai zis Domnul către Moise: "Să zici lui Aaron, fratele
tău: Ia toiagul în mână şi întinde-ţi mâna asupra apelor Egiptului:
asupra râurilor lui, asupra lacurilor lui şi asupra oricărei
adunări de apă; şi se vor preface în sânge şi va fi sânge în toată
ţara Egiptului, în vasele de lemn şi în cele de piatră!"
20. Şi au făcut Moise şi Aaron cum le-a poruncit Domnul: a ridicat
Aaron toiagul său şi a lovit apa râului, înaintea ochilor lui
Faraon şi înaintea ochilor slujitorilor lui, şi toată apa din râu
s-a prefăcut în sânge.
21. Atunci peştele din râu a murit, râul s-a împuţit şi Egiptenii
nu puteau să bea apă din râu; şi era sânge în toată ţara
Egiptului.
22. Şi au făcut aşa şi magii Egipteni cu vrăjile lor. De aceea s-a
învârtoşat inima lui Faraon şi nu i-a ascultat, precum le spusese
Domnul.
23. Întorcându-se, Faraon a intrat în casa sa şi nu a pus la inimă
aceasta.
24. Atunci au săpat toţi Egiptenii în preajma râului, ca să
găsească să bea apă, căci din râu nu puteau să bea apă.
25. Se împliniseră şapte zile de când lovise Domnul apa.
CAPITOLUL 8
Alte trei plăgi asupra Egiptului: broaşte, ţânţari şi
tăuni.
l. Atunci a zis Domnul către Moise: "Intră la Faraon şi-i zi:
Aşa grăieşte Domnul: Lasă pe poporul Meu, ca să-Mi
slujească.
2. Iar de nu vei vrea să-l laşi, iată Eu voi lovi toate ţinuturile
tale cu broaşte.
3. Râul va mişuna de broaşte şi, ieşind, acestea se vor sui în
casele tale, în dormitoarele tale, pe paturile tale, în casele
slujitorilor tăi şi ale poporului tău, în cuptoarele tale şi în
aluaturile tale;
4. Pe tine, pe poporul tău şi pe toate slugile tale se vor sui
broaşte".
5. Şi a mai zis Domnul către Moise: "Spune lui Aaron, fratele tău:
întinde toiagul cu mâna ta spre râuri, spre lacuri şi spre bălţi şi
fă să iasă broaşte în pământul Egiptului!"
6. Şi şi-a întins Aaron mâna sa asupra apelor Egiptului şi ele au
scos broaşte; şi au ieşit broaşte şi au acoperit pământul
Egiptului.
7. Dar au făcut asemenea şi vrăjitorii Egiptenilor cu vrăjile lor
şi au scos broaşte în pământul Egiptului.
8. Atunci a chemat Faraon pe Moise şi pe Aaron şi a zis: "Rugaţi-vă
pentru mine Domnului să depărteze broaştele de la mine şi de la
poporul meu şi voi lăsa poporul lui Israel să jertfească
Domnului!"
9. Moise însă a zis către Faraon: "Soroceşte-mi însuţi când să mă
rog pentru tine, pentru slugile tale şi pentru poporul tău, ca să
piară broaştele de la tine, de la poporul tău şi din casele voastre
şi să rămână numai în râu",
10. Iar el a zis: "Mâine". Zis-a Moise: "Va fi cum ai zis, ca să
ştii că nu este altul ca Domnul Dumnezeul nostru.
11. Se vor depărta broaştele de la tine, din casele tale, din
ţarine, de la slugile tale şi de la poporul tău şi numai în râu vor
rămâne".
12. Ieşind deci Moise şi Aaron de la Faraon, a strigat Moise către
Domnul ca să piară broaştele pe care le trimisese împotriva lui
Faraon.
13. Şi a făcut Domnul după cuvântul lui Moise şi au murit broaştele
de prin case, de prin curţi şi de prin ţarini;
14. Şi le-au adunat grămezi, grămezi, şi s-a împuţit
pământul.
15. Văzând însă că s-a făcut uşurare, Faraon şi-a învârtoşat inima
şi nu i-a ascultat, după cum spusese Domnul.
16. Atunci a zis Domnul către Moise: "Spune lui Aaron: Întinde-ţi
toiagul tău cu mâna şi loveşte ţărâna pământului şi vor fi ţânţari
pe oameni, pe vite, pe Faraon şi în casa lui şi pe slugile lui;
toată ţărâna pământului se va face ţânţari în tot pământul
Egiptului".
17. Şi au făcut ei aşa: Aaron şi-a întins toiagul cu mâna sa şi a
lovit ţărâna pământului şi s-au ivit ţânţari pe oameni şi pe vite.
Toată ţărâna pământului s-a făcut ţânţari în tot pământul
Egiptului.
18. Au încercat atunci şi magii cu vrăjile lor să facă ţânţari, dar
n-au putut. Şi au rămas ţânţari pe oameni şi pe vite.
19. Şi au zis magii către Faraon: "Acesta e degetul lui Dumnezeu!"
Dar inima lui Faraon s-a învârtoşat şi nu i-a ascultat, după cum
spusese Domnul.
20. Zis-a Domnul către Moise: "Scoală mâine de dimineaţă şi ieşi
înaintea lui Faraon în vremea când el are să iasă la apă, iar tu
să-i zici: Aşa grăieşte Domnul: Lasă pe poporul Meu ca să-Mi
slujească în pustie!
21. Dacă însă nu vei lăsa pe poporul Meu, iată Eu voi trimite
asupra ta, asupra slujitorilor tăi, asupra poporului tău şi asupra
caselor voastre tăuni şi se vor umple casele Egiptenilor de tăuni
şi pământul pe care trăiesc ei.
22. Şi voi osebi în ziua aceea pământul Goşen în care locuieşte
poporul Meu, că acolo nu vor fi tăuni ca să ştii că Eu sunt Domnul,
în mijlocul acestei ţări.
23. Voi face osebire între poporul Meu şi poporul tău şi chiar
mâine va fi semnul acesta pe pământ".
24. Şi a făcut Domnul aşa şi a venit mulţime de tăuni în casa lui
Faraon, în casele slujitorilor lui şi în tot pământul Egiptului,
încât s-a pustiit ţara de tăuni.
25. Atunci a chemat Faraon pe Moise şi pe Aaron şi a zis: "Mergeţi
şi aduceţi jertfă Domnului Dumnezeului vostru în ţară!"
26. Moise însă a zis: "Nu este cu putinţă să se facă aşa, pentru că
cele ce aducem noi jertfă Domnului Dumnezeului nostru sunt urâciune
înaintea Egiptenilor. Şi de vom jertfi noi înaintea Egiptenilor
cele ce sunt urâciune pentru ei, nu ne vor ucide, oare, cu
pietre?
27. De aceea ne vom duce în pustie cale de trei zile şi vom aduce
acolo jertfă Domnului Dumnezeului nostru, după cum ne va zice
Domnul".
28. Zis-a Faraon: "Eu vă voi lăsa să aduceţi jertfă Domnului
Dumnezeului vostru, în pustie, dar să nu vă duceţi departe.
Rugaţi-vă dar Domnului pentru mine!"
29. Iar Moise a zis: "Iată, cum voi ieşi de la tine, mă voi ruga
Domnului Dumnezeu şi mâine se vor îndepărta tăunii de la Faraon, de
la slujitorii lui şi de la poporul lui, dar Faraon să înceteze a
mai înşela, nedând drumul poporului să aducă jertfă
Domnului!"
30. Şi ieşind Moise de la Faraon, s-a rugat lui Dumnezeu.
31. Şi a făcut Domnul după cum zisese Moise: a îndepărtat tăunii de
la Faraon, de la slujitorii lui şi de la poporul lui şi n-a mai
rămas nici unul.
32. Dar Faraon şi-a învârtoşat inima şi de data aceasta şi n-a
lăsat poporul să se ducă.
CAPITOLUL 9
Alte trei plăgi asupra Egiptului: moarte mare în vite, bube pe
Egipteni şi grindină.
1. Atunci a zis Domnul către Moise: "Intră la Faraon şi-i spune:
Acestea zice Domnul Dumnezeul Evreilor: Lasă pe poporul Meu să-Mi
slujească!
2. Iar de nu vei vrea să laşi pe poporul Meu, ci-l vei mai
ţine,
3. Iată, mâna Domnului va fi peste vitele tale cele de la câmp:
peste cai, peste asini, peste cămile, peste boi şi oi şi va fi
moarte foarte mare.
4. Dar va face Domnul osebire în ziua aceea între vitele
Israeliţilor şi vitele Egiptenilor: din toate vitele fiilor lui
Israel nu va muri nici una".
5. Şi a pus Domnul soroc şi a zis: "Mâine va face Domnul aceasta în
ţara aceasta!"
6. Şi a doua zi a făcut Domnul aceasta şi au murit toate vitele
Egiptenilor, iar din vitele fiilor lui Israel n-a murit nici
una.
7. Atunci a trimis Faraon să afle şi iată din toate vitele fiilor
lui Israel nu murise nici una. Dar inima lui Faraon s-a învârtoşat
şi nu a lăsat poporul să se ducă.
8. Iarăşi a grăit Domnul cu Moise şi cu Aaron şi a zis: "Luaţi-vă
câte o mână plină de cenuşă din cuptor şi s-o arunce Moise spre cer
înaintea lui Faraon şi a slujitorilor lui.
9. Şi se va stârni pulbere în tot pământul Egiptului şi vor fi pe
oameni şi pe vite răni şi băşici usturătoare în toată ţara
Egiptului".
10. Deci, au luat ei cenuşă din cuptor, au mers înaintea lui
Faraon, a aruncat-o Moise spre cer şi s-au făcut bube cu puroi pe
oameni şi pe vite;
11. Şi magii n-au putut sta împotriva lui Moise din pricina
rănilor, pentru că erau bube pe ei şi în tot Egiptul.
12. Dar Domnul a învârtoşat inima lui Faraon şi nu i-a ascultat,
cum zisese Domnul lui Moise.
13. Zis-a Domnul către Moise: "Să te scoli mâine de dimineaţă, să
te înfăţişezi lui Faraon şi să-i zici: Aşa grăieşte Domnul
Dumnezeul Evreilor: Lasă pe poporul Meu ca să-Mi
slujească,
14. Fiindcă de data aceasta voi trimite toate pedepsele Mele
împotriva ta, a slugilor tale şi a poporului tău, ca să vezi că nu
este altul asemenea Mie în tot pământul.
15. De Mi-aş fi întins mâna şi te-aş fi lovit pe tine şi pe poporul
tău cu ciumă, tu ai fi fost şters de pe faţa pământului;
16. Dar te-am cruţat, ca să-Mi arăt puterea Mea şi ca să se
vestească numele Meu în tot pământul,
17. Şi tu tot te mai împotriveşti poporului Meu şi nu-l
laşi.
18. Iată, Eu voi ploua mâine, pe vremea asta, grindină foarte
multă, cum n-a mai fost în Egipt de la întemeierea lui şi până în
ziua aceasta.
19. Trimite dar acum să adune turmele tale şi toate câte ai la
câmp, că asupra tuturor oamenilor şi vitelor, care vor fi în ţarină
şi nu vor intra în casă, va cădea grindină şi vor muri".
20. Acei dintre robii lui Faraon, care s-au temut de Domnul, au
adunat în grabă pe oamenii şi turmele lor acasă,
21. Iar cei ce n-au luat aminte la cuvântul Domnului, aceia şi-au
lăsat slugile şi vitele lor în câmp.
22. Şi a zis Domnul către Moise: "Întinde mâna ta spre cer şi va
cădea grindină peste tot pământul Egiptului: peste oameni, peste
turme şi peste toată iarba câmpului din pământul
Egiptului!"
23. Atunci şi-a întins Moise mâna spre cer şi a slobozit Domnul
tunete, grindină şi foc pe pământ; şi a plouat Domnul grindină în
pământul Egiptului.
24. Aceasta a fost o grindină foarte mare şi printre grindină ardea
foc, cum nu mai fusese în tot pământul Egiptului, de când se
aşezaseră oamenii pe el.
25. Grindina aceasta a bătut în tot pământul Egiptului, tot ce era
pe câmp, oameni şi dobitoace; toată iarba câmpului a bătut-o
grindina şi toţi pomii de pe câmp i-a rupt grindina.
26. Numai în ţinutul Goşen, unde trăiau fiii lui Israel, n-a fost
grindină.
27. Atunci trimiţând, Faraon a chemat pe Moise şi pe Aaron şi a zis
către ei: "Acum văd că am păcătuit! Domnul este drept, iar eu şi
poporul meu suntem vinovaţi.
28. Rugaţi-vă Domnului pentru mine, să înceteze tunetele, grindina
şi focul pe pământ şi vă voi lăsa şi, mai mult, nu vă voi
împiedica!"
29. Iar Moise i-a zis: "Îndată ce voi ieşi din oraş, voi întinde
mâna mea spre cer, către Domnul, şi vor înceta tunetele; nu va mai
fi nici grindină, nici ploaie, ca să cunoşti că al Domnului este
pământul.
30. Dar ştiu că tu şi slujitorii tăi nu vă temeţi încă de Domnul
Dumnezeu".
31. Atunci inul şi orzul s-au stricat, pentru că orzul era înspicat
şi inul în floare.
32. Iar grâul şi ovăzul nu s-au stricat, pentru că acestea erau mai
târzii.
33. Ieşind deci Moise de la Faraon şi din cetate şi întinzându-şi
mâinile către Domnul, au încetat tunetele şi grindina şi s-a oprit
ploaia.
34. Văzând însă că au încetat ploaia, grindina şi tunetele,
păcătuit-a Faraon înainte şi şi-a învârtoşat inima şi el şi slugile
sale.
35. Şi învârtoşată fiind inima lui Faraon şi a slugilor lui, el n-a
lăsat pe fiii lui Israel să plece cum poruncise Dumnezeu prin mâna
lui Moise.
CAPITOLUL 10
Lăcuste şi întuneric în pământul Egiptului.
1. Atunci a grăit iarăşi Domnul cu Moise şi a zis: "Intră la
Faraon, că i-am învârtoşat inima lui şi a slugilor lui, ca să arăt
între ei pe rând aceste semne ale Mele;
2. Ca să istorisiţi în auzul fiilor voştri şi al fiilor fiilor
voştri câte am făcut în Egipt şi semnele Mele, pe care le-am arătat
într-însul, şi ca să cunoaşteţi că Eu sunt Domnul!"
3. Şi a intrat Moise şi Aaron la Faraon şi i-au zis: "Aşa grăieşte
Domnul Dumnezeul Evreilor: Până când nu vei vrea să te smereşti
înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu, ca să-Mi slujească!
4. Iar de nu vei lăsa pe poporul Meu, iată mâine, pe vremea asta,
voi aduce lăcuste multe în toate hotarele tale;
5. Şi vor acoperi ele faţa pământului, încât pământul nu se va
putea vedea, şi vor mânca tot ce a mai rămas la voi, pe pământ,
nestricat de grindină; toţi pomii ce cresc prin câmpiile
voastre;
6. Vor umplea casele tale, casele tuturor slugilor tale şi toate
casele în tot pământul Egiptenilor, cum n-au văzut părinţii tăi,
nici părinţii părinţilor tăi de când trăiesc ei pe pământ şi până
în ziua de astăzi". Apoi s-a întors Moise şi a ieşit de la
Faraon.
7. Atunci dregătorii lui Faraon au zis către acesta: "Oare mult are
să ne chinuiască omul acesta? Dă drumul oamenilor acestora, ca să
facă slujbă Dumnezeului lor! Sau vrei să vezi Egiptul
pierind?"
8. Şi ei au întors pe Moise şi pe Aaron la Faraon; iar Faraon a zis
către ei: "Duceţi-vă şi faceţi slujbă Domnului Dumnezeului vostru!
Dar cine sunt cei care trebuie să meargă?"
9. Răspuns-a Moise: "Vom merge cu cei tineri şi cu cei bătrâni ai
noştri, cu fiii noştri, cu fiicele noastre, cu oile noastre şi cu
boii noştri, căci e sărbătoarea Domnului Dumnezeului
nostru".
10. Faraon însă le-a zis: "Fie aşa! Dumnezeu cu voi! Eu sunt gata
să vă dau drumul. Dar la ce să vă duceţi cu copiii? Se vede că
aveţi gând rău.
11. Nu! Duceţi-vă numai bărbaţii şi faceţi slujbă Domnului, cum aţi
cerut!" Şi au fost daţi afară de la Faraon.
12. Atunci a zis Domnul către Moise: "Întinde-ţi mâna ta asupra
pământului Egiptului şi vor năvăli lăcustele asupra pământului
Egiptului şi vor mânca toată iarba pământului, toate roadele
pomilor şi tot ce a rămas nestricat de grindină".
13. Deci şi-a ridicat Moise toiagul său asupra pământului Egiptului
şi a adus Domnul asupra pământului acestuia vânt de la răsărit
toată ziua aceea şi toată noaptea şi, când s-a făcut ziuă, vântul
de la răsărit a adus lăcuste.
14. Şi au năvălit ele în tot pământul Egiptului, s-au aşezat în
toate ţinuturile Egiptului mulţime multă; asemenea lăcuste n-au mai
fost şi nu vor mai fi.
15. Şi au acoperit ele toată ţara, cât nu se mai vedea pământul; şi
au mâncat toată iarba pământului şi toate roadele pomilor, care nu
fuseseră stricate de grindină; şi n-a rămas nici un fir de
verdeaţă, nici în arbori, nici în iarba câmpului în tot pământul
Egiptului.
16. Atunci Faraon a chemat în grabă pe Moise şi pe Aaron şi le-a
zis: "Greşit-am înaintea Domnului Dumnezeului vostru şi înaintea
voastră!
17. Iertaţi-mi acum încă o dată greşeala mea şi vă rugaţi Domnului
Dumnezeului vostru să abată în orice chip de la mine prăpădul
acesta!"
18. Şi ieşind de la Faraon, Moise s-a rugat lui Dumnezeu,
19. Şi Domnul a stârnit vânt puternic de la apus şi acesta a dus
lăcustele şi le-a aruncat în Marea Roşie şi n-a rămas nici o
lăcustă în tot pământul Egiptului.
20. Dar Domnul a învârtoşat inima lui Faraon şi acesta n-a dat
drumul fiilor lui Israel.
21. Atunci a zis Domnul către Moise: "Întinde mâna ta spre cer şi
se va face întuneric în pământul Egiptului, încât să-l pipăi cu
mâna".
22. Şi şi-a întins Moise mâna sa spre cer şi s-a făcut întuneric
beznă trei zile în tot pământul Egiptului,
23. De nu se vedea om cu om, şi nimeni nu s-a urnit de la locul său
trei zile. Iar la fiii lui Israel a fost lumină peste tot în
locuinţele lor.
24. Atunci a chemat Faraon pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis:
"Duceţi-vă şi faceţi slujbă Domnului Dumnezeului vostru, dar să
rămână aici vitele voastre mărunte şi mari, iar copiii să meargă cu
voi".
25. Moise însă a zis: "Ba nu, ci dă-ne vite pentru jertfele şi
arderile de tot ce avem să aducem Domnului Dumnezeului
nostru.
26. Deci, să meargă cu noi şi turmele noastre şi să nu rămână nici
un picior, căci din ele avem să luăm ca să aducem jertfă Domnului
Dumnezeului nostru; dar, până nu vom ajunge acolo, nu ştim ce avem
să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru".
27. Domnul a învârtoşat inima lui Faraon şi el n-a vrut să le dea
drumul,
28. Ci a zis Faraon către Moise: "Du-te de aici! Dar bagă de seamă
să nu te mai arăţi în faţa mea, căci în ziua când vei vedea faţa
mea, vei muri".
29. Răspuns-a Moise: "Cum ai zis, aşa va fi. Mai mult nu voi mai
vedea faţa ta!"
CAPITOLUL 11
Vestirea plăgii a zecea.
1. După aceea a zis Domnul către Moise: "Încă o plagă voi mai
aduce asupra lui Faraon şi asupra Egiptului şi după aceea vă vor da
drumul de aici. Dar când vă vor da drumul, cu grăbire vă vor alunga
de aici.
2. Spune dar poporului în taină, ca fiecare bărbat de la vecinul
său şi fiecare femeie de la vecina ei să ceară împrumut vase de
argint şi vase de aur şi haine".
3. Şi a dat Domnul poporului Său trecere înaintea Egiptenilor şi
aceştia le-au împrumutat cele cerute. Dar şi Moise ajunsese mare
foarte în pământul Egiptului, înaintea lui Faraon şi a slujitorilor
lui Faraon şi a tot poporul.
4. Şi a zis Moise: "Aşa grăieşte Domnul: La miezul nopţii voi trece
prin Egipt
5. Şi va muri tot întâiul născut în pământul Egiptului, de la
întâiul născut al lui Faraon, care urmează să şadă pe tronul său,
până la întâiul născut al roabei de la râşniţă şi până la întâiul
născut al dobitoacelor.
6. Şi va fi plângere mare în tot pământul Egiptului, cum n-a mai
fost şi cum nu va mai fi.
7. Iar la toţi fiii lui Israel nici câine nu va lătra, nici la om,
nici la dobitoc, ca să cunoaşteţi ce osebire face Domnul între
Egipteni şi Israeliţi.
8. Şi se vor pogorî toţi aceşti slujitori ai tăi la mine şi,
închinându-se mie, vor zice: Ieşi împreună cu tot poporul tău, pe
care-l povăţuieşti tu. Şi după aceea voi şi ieşi". Şi a ieşit Moise
de la Faraon înfierbântat de mânie.
9. Apoi a zis Domnul către Moise: "Nu vă va asculta nici acum
Faraon, ca să se înmulţească semnele Mele şi minunile Mele în
pământul Egiptului!"
10. A făcut deci Moise şi Aaron toate semnele şi minunile acestea
înaintea lui Faraon. Dar Domnul a învârtoşat inima lui Faraon şi el
n-a ascultat să lase pe Israel să iasă din pământul său.
CAPITOLUL 12
Mielul pascal şi moartea întâilor născuţi ai
Egiptenilor.
l. Apoi a grăit Domnul cu Moise şi Aaron în pământul Egiptului
şi le-a zis:
2. "Luna aceasta să vă fie începutul lunilor, să vă fie întâia
între lunile anului.
3. Vorbeşte deci la toată obştea fiilor lui Israel şi le spune: În
ziua a zecea a lunii acesteia să-şi ia fiecare din capii de familie
un miel; câte un miel de familie să luaţi fiecare.
4. Iar dacă vor fi puţini în familie, încât să nu fie deajuns ca să
poată mânca mielul, să ia cu sine de la vecinul cel mai aproape de
dânsul un număr de suflete: număraţi-vă la un miel atâţia cât pot
să-l mănânce.
5. Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească şi fără meteahnă,
şi să luaţi sau un miel, sau un ied,
6. Să-l ţineţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia şi
atunci toată adunarea obştii fiilor lui Israel să-l junghie către
seară.
7. Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi uşorii şi pragul cel de
sus al uşii casei unde au să-l mănânce.
8. Şi să mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o
mănânce cu azimă şi cu ierburi amare.
9. Dar să nu-l mâncaţi nefript deajuns sau fiert în apă, ci să
mâncaţi totul fript bine pe foc, şi capul cu picioarele şi
măruntaiele.
10. Să nu lăsaţi din el pe a doua zi şi oasele lui să nu le
zdrobiţi. Ceea ce va rămâne pe a doua zi să ardeţi în
foc.
11. Să-l mâncaţi însă aşa: să aveţi coapsele încinse, încălţămintea
în picioare şi toiegele în mâinile voastre; şi să-l mâncaţi cu
grabă, căci este Paştile Domnului.
12. În noaptea aceea voi trece peste pământul Egiptului şi voi lovi
pe tot întâiul născut în pământul Egiptului, al oamenilor şi al
dobitoacelor, şi voi face judecată asupra tuturor dumnezeilor în
pământul Egiptului, căci Eu sunt Domnul.
13. Iar la voi sângele va fi semn pe casele în care vă veţi afla:
voi vedea sângele şi vă voi ocoli şi nu va fi între voi rană
omorâtoare, când voi lovi pământul Egiptului.
14. Ziua aceea să fie spre pomenire şi să prăznuiţi într-însa
sărbătoarea Domnului, din neam în neam; ca aşezare veşnică s-o
prăznuiţi.
15. Şapte zile să mâncaţi azime; din ziua întâi să depărtaţi din
casele voastre dospitura, căci cine va mânca dospit din ziua întâi
până în ziua a şaptea, sufletul aceluia se va stârpi din
Israel.
16. În ziua întâi să aveţi adunare sfântă, în ziua a şaptea iar
adunare sfântă; şi în acele zile să nu faceţi nici un fel de lucru
decât numai cele ce trebuie fiecăruia de mâncat, numai acelea să vi
le faceţi.
17. Păziţi sărbătoarea azimilor, că în ziua aceea am scos taberele
voastre din pământul Egiptului; păziţi ziua aceasta în neamul
vostru ca aşezământ veşnic.
18. Începând din seara zilei a paisprezecea a lunii întâi şi până
în seara zilei a douăzeci şi una a aceleiaşi luni, să mâncaţi pâine
nedospită.
19. Şapte zile să nu se afle dospitură în casele voastre; tot cel
care va mânca dospit, sufletul acela se va stârpi din obştea lui
Israel, fie străin sau băştinaş al pământului aceluia.
20. Tot ce e dospit să nu mâncaţi, ci în toate aşezările voastre să
mâncaţi azimă".
21. Apoi a chemat Moise pe toţi bătrânii fiilor lui Israel şi le-a
zis: "Mergeri şi vă luaţi miei după familiile voastre şi junghiaţi
Paştile.
22. După aceea să luaţi un mănunchi de isop şi, muindu-l în sângele
strâns de la miel într-un vas, să ungeţi pragul de sus şi amândoi
uşorii uşii cu sângele cel din vas, iar voi să nu ieşiţi nici
unul din casă până dimineaţa;
23. Căci are să treacă Domnul să lovească Egiptul; şi văzând
sângele de pe pragul de sus şi de pe cei doi uşori, Domnul va trece
pe lângă uşă şi nu va îngădui pierzătorului să intre în casele
voastre, ca să vă lovească.
24. Păziţi acestea ca un aşezământ veşnic pentru voi şi pentru
copiii voştri.
25. Iar după ce veţi intra în pământul pe care Domnul îl va da
vouă, cum a zis, să păziţi rânduiala aceasta.
26. Şi când vă vor zice copiii voştri: Ce înseamnă rânduiala
aceasta?
27. Să le spuneţi: Aceasta este jertfa ce o aducem de Paşti
Domnului, Care în Egipt a trecut pe lângă casele fiilor lui Israel,
când a lovit Egiptul, iar casele noastre le-a izbăvit". Şi s-a
plecat poporul şi s-a închinat.
28. Au mers deci fiii lui Israel şi au făcut toate cum poruncise
Domnul lui Moise şi Aaron; aşa au făcut.
29. Iar la miezul nopţii a lovit Domnul pe toţi întâi-născuţii în
pământul Egiptului, de la întâi-născutul lui Faraon, care şedea pe
tron, până la întâi-născutul robului, care sta în închisoare, şi pe
toţi întâi-născuţii dobitoacelor.
30. Şi s-a sculat noaptea Faraon însuşi, toate slugile lui şi toţi
Egiptenii, şi s-a făcut bocet mare în toată ţara Egiptului, căci nu
era casă unde să nu fie mort.
31. În aceeaşi noapte a chemat Faraon pe Moise şi pe Aaron şi le-a
zis: "Sculaţi-vă şi ieşiţi din pământul poporului meu! Şi voi şi
fiii lui Israel! Şi duceţi-vă de faceţi slujbă Domnului Dumnezeului
vostru, precum aţi zis.
32. Luaţi cu voi şi oile şi boii voştri, cum aţi cerut, şi vă
duceţi şi mă binecuvântaţi şi pe mine!"
33. Şi sileau Egiptenii pe poporul evreu să iasă degrabă din ţara
aceea, căci ziceau: "Pierim cu toţii!"
34. Atunci poporul a luat pe umeri aluatul său până a nu se dospi,
cu coveţile învelite în hainele lor.
35. Şi făcând fiii lui Israel cum le poruncise Moise, ei au cerut
de la Egipteni vase de argint şi de aur şi haine;
36. Iar Domnul a dat poporului Său trecere înaintea Egiptenilor, ca
să-i dea tot ce a cerut. Şi astfel au fost prădaţi
Egiptenii.
37. Fiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, ca fa şase
sute de mii de bărbaţi pedeştri, afară de copii.
38. Şi a mai ieşit împreună cu ei mulţime de oameni de felurite
neamuri, şi oi, şi boi, şi turme foarte mari.
39. Iar din aluatul ce l-au scos din Egipt au copt azime, că nu se
dospise încă, pentru că i-au scos Egiptenii şi nu putuseră zăbovi
nici măcar să-şi facă de mâncare pentru drum.
40. Timpul însă, cât fiii lui Israel şi părinţii lor au trăit în
Egipt şi în ţara Canaan, a fost de patru sute treizeci de
ani.
41. Iar după trecerea celor patru sute treizeci de ani a ieşit
toată oştirea Domnului din pământul Egiptului, noaptea.
42. Aceasta a fost noaptea de priveghere a Domnului pentru
scoaterea lor din ţara Egiptului şi pe această noapte de priveghere
pentru Domnul o vor păzi toţi fiii lui Israel din neam în
neam.
43. După aceea a zis Domnul către Moise şi Aaron: "Rânduiala
Paştelui este aceasta: Nimeni din cei de alt neam să nu mănânce din
el.
44. Dar tot robul cumpărat cu bani şi tăiat împrejur să mănânce din
el.
45. Străinul şi simbriaşul aşijderea să nu mănânce din
el.
46. Să se mănânce în aceeaşi casă; să nu lăsaţi pe a doua zi;
carnea să nu o scoateţi afară din casă şi oasele să nu le
zdrobiţi.
47. Să-l prăznuiască toată obştea fiilor lui Israel.
48. Iar de va veni la voi vreun străin să facă Paştile Domnului, să
tai împrejur pe toţi cei de parte bărbătească ai lui şi numai
atunci să-l săvârşească şi va fi ca şi locuitorul de baştină al
ţării; dar tot cel netăiat împrejur să nu mănânce din el.
49. O lege să fie şi pentru băştinaş şi pentru străinul ce se va
aşeza la voi!"
50. Şi au făcut fiii lui Israel cum poruncise Domnul lui Moise şi
Aaron; aşa au făcut.
51. Deci, în ziua aceea a scos Domnul pe fiii lui Israel din ţara
Egiptului, cu oştirea lor.
CAPITOLUL 13
Sfinţirea celor întâi-născuţi.
1. În vremea aceea a vorbit Domnul cu Moise şi i-a
zis:
2. "Să-Mi sfinţeşti pe tot întâiul născut, pe tot cel ce se naşte
întâi la fiii lui Israel, de la om până la dobitoc, că este al
Meu!"
3. Iar Moise a zis către popor: "Să vă aduceţi aminte de ziua
aceasta, în care aţi ieşit din pământul Egiptului, din casa robiei,
căci cu mână tare v-a scos Domnul de acolo şi să nu mâncaţi
dospit;
4. Că astăzi ieşiţi voi, în luna Aviv.
5. Iar când te va duce Domnul Dumnezeul tău în ţara Canaaneilor, a
Heteilor, a Amoreilor, a Heveilor, a Iebuseilor, a Ghergheseilor şi
a Ferezeilor, pentru care S-a jurat El părinţilor tăi să-ţi dea
ţara unde curge miere şi lapte, să faci slujba aceasta în această
lună.
6. Şapte zile să mănânci azime, iar în ziua a şaptea este
sărbătoarea Domnului:
7. Azime să mâncaţi şapte zile şi să nu se găsească la tine pâine
dospită, nici aluat dospit în toate hotarele tale.
8. În ziua aceea să spui fiului tău şi să zici: Acestea sunt pentru
cele ce a făcut Domnul cu mine, când am ieşit din Egipt.
9. Să fie acestea ca un semn pe mâna ta şi aducere aminte înaintea
ochilor tăi, pentru ca legea Domnului să fie în gura ta, căci cu
mână tare te-a scos Domnul Dumnezeu din Egipt.
10. Să păziţi dar legea aceasta din an în an, la vremea
hotărâtă.
11. Şi când te va duce Domnul Dumnezeul tău în ţara Canaanului, cum
S-a jurat ţie şi părinţilor tăi, şi ti-o va da ţie,
12. Atunci să osebeşti Domnului pe tot cel de parte bărbătească de
la oameni, care se naşte întâi; şi pe tot cel de parte bărbătească,
care se va naşte întâi din turmele sau de la vitele ce vei avea,
să-l închini Domnului.
13. Pe tot întâi-născutul de la asină să-l răscumperi cu un miel;
iar de nu-l vei răscumpăra, îi vei frânge gâtul; să răscumperi şi
pe tot întâi-născutul din oameni în neamul tău.
14. Când însă te va întreba după aceea fiul tău şi va zice: Ce
înseamnă aceasta?, să-i spui: Cu mână puternică ne-a scos Domnul
din pământul Egiptului, din casa robiei.
15. Că atunci când se îndărătnicea Faraon să ne dea drumul, Domnul
a omorât pe toţi întâi-născuţii în pământul Egiptului, de la
întâi-născutul oamenilor până la întâi-născutul dobitoacelor. De
aceea jertfesc eu Domnului pe tot întâi-născutul de parte
bărbătească şi pe tot întâi-născutul din fiii mei îl
răscumpăr.
16. Să fie dar aceasta ca un semn la mâna ta şi ca o tăbliţă
deasupra ochilor tăi, căci cu mână tare ne-a scos Domnul din
Egipt!"
17. Iar după ce Faraon a dat drumul poporului, Dumnezeu nu l-a dus
pe calea cea către pământul Filistenilor, care era mai scurtă; căci
a zis Dumnezeu: "Nu cumva poporul, văzând război, să-i pară rău şi
să se întoarcă în Egipt".
18. Ci a dus Dumnezeu poporul împrejur, pe calea pustiului, către
Marea Roşie. Şi fiii lui Israel au ieşit în bună rânduială din
pământul Egiptului.
19. Atunci a luat Moise cu sine oasele lui Iosif; căci Iosif legase
pe fiii lui Israel cu jurământ, zicând: "Are să vă cerceteze
Dumnezeu şi atunci să luaţi cu voi şi oasele mele de
aici!"
20. Fiii lui Israel au pornit apoi din Sucot şi şi-au aşezat tabăra
la Etam, la capătul pustiului.
21. Iar Domnul mergea înaintea lor: ziua în stâlp de nor,
arătându-le calea, iar noaptea în stâlp de foc, luminându-le,
ca să poată merge şi ziua şi noaptea.
22. Şi n-a lipsit stâlpul de nor ziua, nici stâlpul de foc noaptea
dinaintea poporului.
CAPITOLUL 14
Trecerea prin Marea Roşie.
l. Atunci a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
2. "Spune fiilor lui Israel să se întoarcă şi să-şi aşeze tabăra în
faţa Pi-Hahirotului, între Migdal şi mare, în preajma lui
Baal-Ţefon. Acolo, în preajma lui, lângă mare, să
tăbărâţi.
3. Că Faraon va zice către poporul său: Fiii aceştia ai lui Israel
s-au rătăcit în pământul acesta şi i-a închis pustiul.
4. Iar Eu voi învârtoşa inima lui Faraon şi va alerga după ei.
Şi-Mi voi arăta slava Mea asupra lui Faraon şi asupra a toată
oştirea lui; şi vor cunoaşte toţi Egiptenii că Eu sunt Domnul!" Şi
au făcut aşa.
5. Atunci s-a dat de ştire regelui Egiptului că poporul evreu a
fugit. şi s-a întors inima lui Faraon şi a slujitorilor lui asupra
poporului acestuia şi ei au zis: "Ce am făcut noi? Cum de am lăsat
pe fiii lui Israel să se ducă şi să nu ne mai robească
nouă?"
6. A înhămat deci Faraon carele sale de război şi a luat poporul
său cu sine:
7. A luat cu sine şase sute de căruţe alese şi toată călărimea
Egiptului şi căpeteniile lor.
8. Iar Domnul a învârtoşat inima lui Faraon, regele Egiptului, şi a
slujitorilor lui, şi a alergat acesta după fiii lui Israel; dar
fiii lui Israel ieşiseră sub mână înaltă.
9. Şi au alergat după ei Egiptenii cu toii caii şi carele lui
Faraon, cu călăreţii şi cu toată oştirea lui şi i-au ajuns când
poposiseră ei la mare, lângă Pi-Hahirot, în faţa lui
Baal-Ţefon.
10. Dar când s-a apropiat Faraon şi când s-au uitat fiii lui Israel
înapoi şi au văzut că Egiptenii vin după ei, s-au spăimântat foarte
tare fiii lui Israel şi au strigat către Domnul;
11. Şi au zis către Moise: "Oare nu erau morminte în ţara
Egiptului, de ce ne-ai adus să murim în pustie? Ce ai făcut tu cu
noi, scoţându-ne din Egipt?
12. Nu ţi-am spus noi, oare, de aceasta în Egipt, când ţi-am zis:
Lasă-ne să robim Egiptenilor, că e mai bine să fim robi Egiptenilor
decât să murim în pustia aceasta?"
13. Moise însă a zis către popor: "Nu vă temeţi! Staţi şi veţi
vedea minunea cea de la Domnul, pe care vă va face-o El astăzi,
căci pe Egiptenii pe care îi vedeţi astăzi nu-i veţi mai vedea
niciodată.
14. Domnul are să Se lupte pentru voi, iar voi fiţi
liniştiţi!"
15. Atunci a zis Domnul către Moise: "Ce strigi către Mine? Spune
fiilor lui Israel să pornească,
16. Iar tu ridică-n toiagul şi-ţi întinde mâna asupra mării şi o
desparte şi vor trece fiii lui Israel prin mijlocul mării, ca pe
uscat.
17. Iată, Eu voi învârtoşa inima lui Faraon şi a tuturor
Egiptenilor, ca să meargă pe urmele lor. Şi-Mi voi arăta slava Mea
asupra lui Faraon şi asupra a toată oştirea lui, asupra carelor lui
şi asupra călăreţilor lui.
18. Şi vor cunoaşte toţi Egiptenii că Eu sunt Domnul, când Îmi voi
arăta slava Mea asupra lui Faraon, asupra carelor lui şi asupra
călăreţilor lui".
19. Atunci s-a ridicat îngerul Domnului, care mergea înaintea
taberei fiilor lui Israel, şi s-a mutat în urma lor; şi s-a ridicat
stâlpul cel de nor dinaintea lor şi a stat în urma lor.
20. Astfel a trecut el şi a stat între tabăra Egiptenilor şi tabăra
fiilor lui Israel; şi era negură şi întuneric pentru unii, iar
pentru ceilalţi lumină, noaptea, şi toată noaptea nu s-au apropiat
unii de alţii.
21. Iar Moise şi-a întins mâna sa asupra mării şi a alungat Domnul
marea toată noaptea cu vânt puternic de la răsărit şi s-a făcut
marea uscat, că s-au despărţit apele.
22. Şi au intrat fiii lui Israel prin mijlocul mării, mergând ca pe
uscat, iar apele le erau perete, la dreapta şi la stânga
lor.
23. Iar Egiptenii urmărindu-i, au intrat după ei în mijlocul mării
toţi caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui.
24. Dar în straja dimineţii a căutat Domnul din stâlpul cel de foc
şi din nor spre tabăra Egiptenilor şi a umplut tabăra Egiptenilor
de spaimă.
25. Şi a făcut să sară roţile de la carele lor, încât cu anevoie
mergeau carele. Atunci au zis Egiptenii: "Să fugim de la faţa lui
Israel, că Domnul se luptă pentru ei cu Egiptenii!"
26. Iar Domnul a zis către Moise: "Întindeţi mâna asupra mării, ca
să se întoarcă apele asupra Egiptenilor, asupra carelor lor şi
asupra călăreţilor lor".
27. Şi şi-a întins Moise mâna asupra mării şi spre ziuă s-a întors
apa la locul ei, iar Egiptenii fugeau împotriva apei. Şi aşa a
înecat Dumnezeu pe Egipteni în mijlocul mării.
28. Iar apele s-au tras la loc şi au acoperit carele şi călăreţii
întregii oştiri a lui Faraon, care intrase după Israeliţi în mare,
şi nu a rămas nici unul dintre ei.
29. Fiii lui Israel însă au trecut prin mare ca pe uscat şi apa
le-a fost perete la dreapta şi stânga lor.
30. Aşa a izbăvit Domnul în ziua aceea pe Israeliţi din mâinile
Egiptenilor; şi au văzut fiii lui Israel pe Egipteni morţi pe
malurile mării.
31. Văzut-a Israel mâna cea tare pe care a întins-o Domnul asupra
Egiptenilor, şi s-a temut poporul de Domnul şi a crezut în Domnul
şi în Moise, sluga Lui.
CAPITOLUL 15
Cântarea lui Moise.
l. Atunci Moise şi fiii lui Israel au cântat Domnului cântarea
aceasta şi au zis: "Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a
preaslăvit! Pe cal şi pe călăreţ în mare i-a aruncat!
2. Tăria mea şi mărirea mea este Domnul, căci El m-a izbăvit.
Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi preaslăvi, Dumnezeul părintelui
meu şi-L voi preaînălţa!
3. Domnul este viteaz în luptă; Domnul este numele Lui.
4. Carele lui Faraon şi oştirea lui în mare le-a aruncat; Pe
căpeteniile cele de seamă ale lui, Marea Roşie le-a
înghiţit,
5. Adâncul le-a acoperit, În fundul mării ca o piatră s-au
pogorât.
6. Dreapta Ta, Doamne, şi-a arătat tăria. Mâna Ta cea dreaptă,
Doamne, pe vrăjmaşi i-a sfărâmat.
7. Cu mulţimea slavei Tale ai surpat pe cei potrivnici. Trimis-ai
mânia Ta Şi i-a mistuit ca pe nişte paie. 8. La suflarea nărilor
Tale s-a despărţit apa, Strânsu-s-au la un loc apele ca un perete
Şi s-au închegat valurile în inima mării.
9. Vrăjmaşul zicea: "Alerga-voi după ei şi-i voi ajunge; Pradă voi
împărţi şi-mi voi sătura sufletul de răzbunare; Voi scoate sabia şi
mâna mea îi va stârpi".
10. Dar ai trimis Tu duhul Tău Şi marea i-a înghiţit; Afundatu-s-au
ca plumbul În apele cele mari.
11. Doamne, cine este asemenea ţie între dumnezei? Cine este
asemenea ţie preaslăvit în sfinţenie, Minunat întru slavă Şi
făcător de minuni?
12. Întins-ai dreapta Ta Şi i-a înghiţit pământul!
13. Călăuzit-ai cu mila Ta acest popor şi l-ai izbăvit; Tu îl
povăţuieşti cu puterea Ta, Spre locaşul sfinţeniei Tale.
14. Auzit-au neamurile şi s-au cutremurat, Frică a cuprins pe cei
din Filisteia.
15. Atunci s-au spăimântat căpeteniile Edomului, Pe conducătorii
Moabului cutremur i-a cuprins; Şi toţi câţi trăiesc în Canaan şi-au
pierdut cumpătul.
16. Frică şi groază va cădea peste ei. Şi de măreţia braţului Tău,
Ca pietrele vor încremeni, Până va trece poporul Tău, Doamne, Până
va trece poporul Tău acesta, pe care l-ai câştigat Tu.
17. Tu îl vei duce şi-l vei sădi în muntele moştenirii Tale, În
locul ce ţi l-ai făcut sălăşluire, Doamne, În locaşul sfânt cel
zidit de mâinile Tale, Doamne!
18. Împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului.
19. Căci caii lui Faraon cu carele şi călăreţii lui au intrat în
mare. Întors-a Domnul asupra lor apele mării, Iar fiii lui Israel
au trecut prin mare, ca pe uscat!"
20. Atunci a luat Mariam proorociţa, sora lui Aaron, timpanul în
mâna sa, şi au ieşit după dânsa toate femeile cu timpane şi
dănţuind.
21. Şi răspundea Mariam înaintea lor: "Să cântăm Domnului, căci cu
slavă S-a preaslăvit! Pe cal şi pe călăreţ în mare i-a
aruncat!"
22. Apoi a ridicat Moise pe fiii lui Israel de la Marea Roşie şi
i-a dus în pustia Şur şi au mers trei zile prin pustie şi n-au
găsit apă.
23. Au ajuns apoi la Mara, dar n-au putut să bea apă nici din Mara,
că era amară, pentru care s-a şi numit locul acela Mara.
24. De aceea cârtea poporul împotriva lui Moise şi zicea: "Ce să
bem?"
25. Atunci Moise a strigat către Domnul şi Domnul i-a arătat un
lemn; şi l-a aruncat în apă şi s-a îndulcit apa. Acolo a pus Domnul
poporului Său rânduieli şi porunci şi acolo l-a încercat şi i-a
zis:
26. "De vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului Dumnezeului tău
şi vei face lucruri drepte înaintea Lui şi de vei lua aminte la
poruncile Lui şi vei păzi legile Lui, nu voi aduce asupra ta nici
una din bolile pe care le-am adus asupra Egiptenilor, că Eu sunt
Domnul Dumnezeul tău Care te vindecă".
27. Apoi au venit în Elim. Şi erau acolo douăsprezece izvoare de
apă şi şaptezeci de pomi de finic. Şi au tăbărât acolo lângă
apă.
CAPITOLUL 16
Mana.
1. Plecând apoi din Elim, a venit toată obştea fiilor lui Israel
în pustia Sin, care este între Elim şi între Sinai, în ziua a
cincisprezecea a lunii a doua, după ieşirea din Egipt.
2. În pustia aceasta toată obştea fiilor lui Israel a cârtit
împotriva lui Moise şi Aaron.
3. Şi au zis către ei fiii lui Israel: "Mai bine muream bătuţi de
Domnul în pământul Egiptului, când şedeam împrejurul căldărilor cu
carne şi mâncam pâine de ne săturam! Dar voi ne-aţi adus în pustia
aceasta, ca toată obştea aceasta să moară de foame".
4. Domnul însă a zis către Moise: "Iată Eu le voi ploua pâine din
cer. Să iasă dar poporul şi să adune în fiecare zi cât trebuie
pentru o zi, ca să-l încerc dacă va umbla sau nu după legea
Mea.
5. Iar în ziua a şasea să adune de două ori mai mult decât adunau
în celelalte zile, pentru o zi".
6. Atunci au zis Moise şi Aaron către toată adunarea fiilor lui
Israel: "Diseară veţi cunoaşte că Domnul v-a scos din pământul
Egiptului.
7. Şi dimineaţă veţi vedea slava Domnului, că El a auzit cârtirea
voastră împotriva lui Dumnezeu; iar noi ce suntem de cârtiţi
împotriva noastră?"
8. Şi a mai zis Moise: "Când Domnul vă va da diseară carne să
mâncaţi şi dimineaţă pâine să vă săturaţi, din aceea veţi afla că a
auzit Domnul cârtirea ce aţi ridicat asupra Lui. Căci noi ce
suntem? Cârtirea voastră nu este împotriva noastră, ci împotriva
lui Dumnezeu".
9. Apoi a zis Moise către Aaron: "Spune la toată adunarea fiilor
lui Israel: Apropiaţi-vă înaintea lui Dumnezeu, că a auzit cârtirea
voastră!"
10. Iar când vorbea Aaron către toată adunarea fiilor lui Israel,
au căutat ei spre pustie şi iată slava Domnului s-a arătat în
nor.
11. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
12. "Am auzit cârtirea fiilor lui Israel. Spune-le dar: Diseară
carne veţi mânca, iar dimineaţă vă veţi sătura de pâine şi veţi
cunoaşte că Eu, Domnul, sunt Dumnezeul vostru".
13. Iar, dacă s-a făcut seară, au venit prepeliţe şi au acoperit
tabăra, iar dimineaţa, după ce s-a luat roua dimprejurul
taberei,
14. Iată, se afla pe faţa pustiei ceva mărunt, ca nişte grăunţe, şi
albicios, ca grindina pe pământ.
15. Şi văzând fiii lui Israel, au zis unii către alţii: "Ce e
asta?" Că nu ştiau ce e. Iar Moise le-a zis: "Aceasta e pâinea pe
care v-o dă Dumnezeu să o mâncaţi.
16. Iată ce a poruncit Domnul: Adunaţi fiecare cât să vă ajungă de
mâncat; câte un omer de om, după numărul sufletelor voastre;
fiecare câţi are în cort, atâtea omere să adune!"
17. Şi au făcut aşa fiii lui Israel; au adunat unii mai mult, alţii
mai puţin;
18. Dar măsurând cu omerul, nici celui ce adunase mult n-a
prisosit, nici celui ce adunase puţin n-a lipsit, ci fiecare, cât
era deajuns la cei ce erau cu sine, atât a adunat.
19. Zis-a iarăşi Moise către ei: "Nimeni să nu lase din aceasta pe
a doua zi".
20. Dar ei n-au ascultat pe Moise, ci unii au lăsat din aceasta pe
a doua zi; dar a făcut viermi şi s-a stricat. Şi s-a mâniat pe ei
Moise.
21. Fiecare aduna mană dimineaţa cât îi trebuia pentru mâncat în
ziua aceea, căci, dacă se înfierbânta soarele, ceea ce rămânea se
topea.
22. Iar în ziua a şasea adunară de două ori mai multă: câte două
omere de fiecare. Şi au venit toate căpeteniile adunării să-l
înştiinţeze pe Moise.
23. Iar Moise le-a zis: "Iată ce a zis Domnul: Mâine e odihnă,
odihna cea sfântă în cinstea Domnului; ce trebuie copt coaceţi, ce
trebuie fiert, fierbeţi astăzi, şi ce va rămâne, păstraţi pe a doua
zi!"
24. Şi au lăsat din acestea până dimineaţa, după cum le poruncise
Moise, şi nu s-au stricat nici n-au făcut viermi.
25. Apoi a zis Moise: "Mâncaţi aceasta astăzi, că astăzi este
odihna în cinstea Domnului şi nu veţi găsi de aceasta astăzi pe
câmp.
26. Şase zile să adunaţi, iar ziua a şaptea este zi de odihnă şi nu
veţi afla din ea în această zi".
27. Dar unii din popor au ieşit să adune şi în ziua a şaptea şi
n-au găsit.
28. Atunci Domnul a zis către Moise: "Până când nu veţi voi să
ascultaţi de poruncile Mele şi de învăţăturile Mele?
29. Vedeţi că Domnul v-a dat ziua aceasta de odihnă şi de aceea vă
dă El în ziua a şasea şi pâine pentru două zile; rămâneţi fiecare
în casele voastre şi nimeni să nu iasă de la locul său în ziua a
şaptea".
30. Şi s-a odihnit poporul în ziua a şaptea.
31. Casa lui Israel i-a pus numele mană şi aceasta era albă, ca
sămânţa de coriandru, iar la gust ca turta cu miere.
32. După aceea Moise a zis: "Iată ce porunceşte Domnul: Umpleţi cu
mană un omer, ca să se păstreze în viitor urmaşilor voştri, ca să
vadă pâinea cu care v-am hrănit Eu în pustie, după ce v-am scos din
ţara Egiptului".
33. Iar către Aaron a zis Moise: "Ia un vas de aur şi toarnă în el
un omer plin cu mană şi pune-l înaintea Domnului, ca să se păstreze
în viitor pentru urmaşii voştri!"
34. Şi l-a pus Aaron înaintea chivotului mărturiei, ca să se
păstreze, cum poruncise Domnul lui Moise.
35. Iar fiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până ce au
ajuns în tară locuită; până ce au ajuns în hotarele pământului
Canaan au mâncat mană.
36. Iar omerul este a zecea parte dintr-o efă.
CAPITOLUL 17
Apă din piatră.
1. După aceea a plecat la drum toată obştea fiilor lui Israel
din pustia Sin, după porunca Domnului, şi a tăbărât la Rafidim,
unde poporul nu avea apă de băut.
2. Şi poporul căuta ceartă lui Moise, zicând: "Dă-ne apă să bem!"
Iar Moise le-a zis: "De ce mă bănuiţi şi de ce ispitiţi pe
Domnul?"
3. Atunci poporul, apăsat de sete, cârtea împotriva lui Moise şi
zicea: "Ce este aceasta? Ne-ai scos din Egipt ca să ne omori cu
sete pe noi, pe copiii noştri şi turmele noastre?"
4. Iar Moise a strigat către Domnul şi a zis: "Ce să fac cu poporul
acesta? Căci puţin lipseşte ca să mă ucidă cu pietre".
5. Zis-a Domnul către Moise: "Treci pe dinaintea poporului
acestuia, dar ia cu tine câţiva din bătrânii lui Israel; ia în mână
şi toiagul cu care ai lovit Nilul şi du-te.
6. Iată Eu voi sta înaintea ta acolo la stânca din Horeb, iar tu
vei lovi în stâncă şi va curge din ea apă şi va bea poporul". Şi a
făcut Moise aşa înaintea bătrânilor lui Israel.
7. De aceea s-a pus locului aceluia numele: Masa şi Meriba, pentru
că acolo cârtiseră fiii lui Israel şi pentru că ispitiseră pe
Domnul, zicând: "Este, oare, Domnul în mijlocul nostru sau
nu?"
8. Atunci au venit Amaleciţii să se bată cu Israeliţii la
Rafidim.
9. Iar Moise a zis către Iosua: "Alege-ţi bărbaţi voinici şi du-te
de te luptă cu Amaleciţii! Iar eu mă voi sui mâine în vârful
muntelui şi toiagul lui Dumnezeu va fi în mâna mea".
10. A făcut deci Iosua cum îi zisese Moise şi s-a dus să bată pe
Amaleciţi; iar Moise cu Aaron şi Or s-au suit în vârful
muntelui.
11. Când îşi ridica Moise mâinile, biruia Israel; iar când îşi lăsa
el mâinile, biruiau Amaleciţii.
12. Dar obosind mâinile lui Moise, au luat o piatră şi au pus-o
lângă el şi a şezut Moise pe piatră; iar Aaron şi Or îi sprijineau
mâinile, unul de o parte şi altul de altă parte. Şi au stat mâinile
lui ridicate până la asfinţitul soarelui.
13. Şi a zdrobit Iosua pe Amalec şi tot poporul lui cu ascuţişul
sabiei.
14. Atunci a zis Domnul către Moise: "Scrie acestea în carte spre
pomenire şi spune lui Iosua că voi şterge cu totul pomenirea lui
Amalec de sub cer!"
15. Atunci a făcut Moise un jertfelnic Domnului şi i-a pus numele:
"Domnul este scăparea mea!"
16. Căci zicea: "Pentru că mi-au fost mâinile ridicate spre scaunul
Domnului, de aceea va bate Domnul pe Amalec din neam în
neam!"
CAPITOLUL 18
Ietro la Moise.
1. Auzind însă Ietro, preotul din Madian, socrul lui Moise, de
toate câte făcuse Dumnezeu pentru Moise şi pentru Israel, poporul
Său, când a scos Domnul pe Israel din Egipt,
2. A luat Ietro, socrul lui Moise, pe Sefora, femeia lui Moise,
care fusese trimisă înainte de acesta acasă,
3. Şi pe cei doi fii ai ei, din care unul se chema Gherşom, pentru
că Moise îşi zisese: "Rătăcit sunt eu în pământ străin",
4. Iar pe altul îl chema Eliezer, pentru că-şi zisese el:
"Dumnezeul părinţilor mei mi-a fost ajutor şi m-a scăpat de sabia
lui Faraon!"
5. Şi a venit Ietro, socrul lui Moise, cu fiii acestuia şi cu
femeia lui, la Moise în pustie, unde-şi aşezase el tabăra, la
muntele lui Dumnezeu.
6. Atunci el a trimis vorbă lui Moise, zicând: "Iată, eu, Ietro,
socrul tău, şi femeia ta şi cei doi fii ai ei împreună cu ea venim
la tine".
7. Deci a ieşit Moise în întâmpinarea socrului său, s-a plecat
înaintea lui şi l-a sărutat. Iar după ce s-au binecuvântat unul pe
altul, au intrat în cort.
8. Apoi a povestit Moise socrului său toate câte a făcut Domnul cu
Faraon şi cu toţi Egiptenii pentru Israel, toate suferinţele ce
le-au întâlnit ei în cale şi cum i-a izbăvit Domnul din mâinile lui
Faraon şi din mâinile Egiptenilor.
9. Iar Ietro s-a bucurat de toate binefacerile ce a arătat Domnul
lui Israel, când l-a izbăvit din mâna Egiptenilor şi din mâna lui
Faraon.
10. şi a zis Ietro: "Binecuvântat este Domnul, Care v-a izbăvit din
mâinile Egiptenilor şi din mâna tui Faraon, Cel ce a izbăvit pe
poporul acesta din stăpânirea Egiptenilor.
11. Acum am cunoscut şi eu că Domnul este mare peste toţi
dumnezeii, pentru că a smerit pe aceştia".
12. Apoi Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu ardere de tot
şi jertfă. şi au venit Aaron şi toţi bătrânii lui Israel să mănânce
pâine cu socrul lui Moise înaintea lui Dumnezeu.
13. Iar a doua zi a şezut Moise să judece poporul şi a stat poporul
înaintea lui Moise de dimineaţă până seara.
14. Văzând Ietro, socrul lui Moise, tot ceea ce făcea el cu
poporul, i-a zis: "Ce faci tu cu poporul? De ce stai tu singur şi
tot poporul tău stă înaintea ta de dimineaţă până seara?"
15. Iar Moise a zis către socrul său: "Poporul vine la mine să
ceară judecată de la Dumnezeu.
16. Când se ivesc între ei neînţelegeri, vin la mine şi judec pe
fiecare şi-i învăţ poruncile lui Dumnezeu şi legile Lui".
17. Iar socrul lui Moise a zis către acesta: "Ceea ce faci, nu faci
bine.
18. Căci te vei prăpădi şi tu, şi poporul acesta, care este cu
tine. E grea pentru tine sarcina aceasta şi nu o vei putea împlini
singur.
19. Acum dar ascultă-mă pe mine: Am să-ţi dau un sfat şi Dumnezeu
să fie cu tine! Fii tu pentru popor mijlocitor înaintea lui
Dumnezeu şi înfăţişează la Dumnezeu nevoile lui.
20. Învaţă-i poruncile şi legile Lui; arată-le calea Lui, pe care
trebuie să meargă, şi faptele ce trebuie să facă.
21. Iar mai departe alege-ţi din tot poporul oameni drepţi şi cu
frica lui Dumnezeu; oameni drepţi, care urăsc lăcomia, şi-i pune
căpetenii peste mii, căpetenii peste sute, căpetenii peste
cincizeci, căpetenii peste zeci.
22. Aceştia să judece poporul în toată vremea: pricinile grele să
le aducă la tine, iar pe cele mici să le judece ei toate.
Uşurează-ţi povara şi ei să o poarte împreună cu tine!
23. De vei face lucrul acesta şi te va întări şi Dumnezeu cu
porunci, vei putea să faci faţă, şi tot poporul acesta va ajunge cu
pace la locul său".
24. Şi a ascultat Moise glasul socrului său şi a făcut toate câte
i-a zis.
25. A ales deci Moise din tot Israelul oameni destoinici şi i-a pus
căpetenii în popor: peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste
zeci.
26. Şi judecau aceştia poporul în toată vremea; toate pricinile
grele le aduceau la Moise, iar pe cele mai uşoare le judecau ei
toate.
27. După aceea a petrecut Moise pe socrul său şi acesta s-a dus în
ţara lui.
CAPITOLUL 19
Pregătirea pentru primirea legii.
1. Iar în luna a treia de la ieşirea fiilor lui Israel din
pământul Egiptului, chiar în ziua de lună plină, au ajuns în pustia
Sinai.
2. Plecase deci Israel de la Rafidim şi ajungând în pustia Sinai,
au tăbărât acolo în pustie, în faţa muntelui.
3. Apoi s-a suit Moise în munte, la Dumnezeu; şi l-a strigat Domnul
din vârful muntelui şi i-a zis: "Grăieşte casei lui Iacov şi
vesteşte fiilor lui Israel aşa:
4. "Aţi văzut ce am făcut Egiptenilor şi cum v-am luat pe aripi de
vultur şi v-am adus la Mine.
5. Deci, de veţi asculta glasul Meu şi de veţi păzi legământul Meu,
dintre toate neamurile Îmi veţi fi popor ales că al Meu este tot
pământul;
6. Îmi veţi fi împărăţie preoţească şi neam sfânt!" Acestea sunt
cuvintele pe care le vei spune fiilor lui Israel".
7. Şi venind, Moise a chemat pe bătrânii poporului şi le-a spus
toate cuvintele acestea pe care le poruncise Domnul.
8. Atunci tot poporul, răspunzând într-un glas, a zis: "Toate câte
a zis Domnul vom face şi vom fi ascultători!" Şi a dus Moise
cuvintele poporului la Domnul.
9. Iar Domnul a zis către Moise: "Iată voi veni la tine în stâlp de
nor des, ca să audă poporul că Eu grăiesc cu tine, şi să te creadă
pururea". Iar Moise a spus Domnului cuvintele poporului.
10. Zis-a Domnul către Moise: "Pogoară-te de grăieşte poporului să
se ţină curat astăzi şi mâine, şi să-şi spele hainele,
11. Ca să fie gata pentru poimâine, căci poimâine Se va pogorî
Domnul înaintea ochilor a tot poporul pe Muntele Sinai.
12. Să-i tragi poporului hotar împrejurul muntelui şi să-i spui:
Păziţi-vă de a vă sui în munte şi de a vă atinge de ceva din el, că
tot cel ce se va atinge de munte va muri.
13. Nici cu mâna să nu se atingă de el, că va fi ucis cu pietre sau
se va săgeta cu săgeata; nu va rămâne în viaţă, fie om, fie
dobitoc. Iar dacă se vor îndepărta tunetele şi trâmbiţele şi norul
de pe munte, se vor putea sui în munte".
14. Pogorându-se deci Moise din munte la popor, el a sfinţit
poporul şi, spălându-şi ei hainele,
15. Le-a zis Moise: "Să fiţi gata pentru poimâine şi de femei să nu
vă atingeţi!"
16. Iar a treia zi, când s-a făcut ziuă, erau tunete şi fulgere şi
nor des pe Muntele Sinai şi sunet de trâmbiţe foarte puternic. Şi
s-a cutremurat tot poporul în tabără.
17. Atunci a scos Moise poporul din tabără în întâmpinarea lui
Dumnezeu şi au stat la poalele muntelui.
18. Iar Muntele Sinai fumega tot, că Se pogorâse Dumnezeu pe el în
foc; şi se ridica de pe el fum, ca fumul dintr-un cuptor, şi tot
muntele se cutremura puternic.
19. De asemenea şi sunetul trâmbiţei se auzea din ce în ce mai
tare; şi Moise grăia, iar Dumnezeu îi răspundea cu glas.
20. Deci, fiind pogorât Domnul pe Muntele Sinai, pe vârful
muntelui, a chemat Domnul pe Moise în vârful muntelui şi s-a suit
Moise acolo.
21. Atunci a zis Domnul către Moise: "Pogoară-te şi opreşte
poporul, ca să nu năvălească spre Domnul, să vadă slava Lui, că vor
cădea mulţi dintre ei.
22. Iar preoţii, care se apropie de Domnul Dumnezeu, să se
sfinţească, ca nu cumva să-i lovească Domnul".
23. Zis-a Moise către Domnul: "Nu se poate ca poporul să se suie pe
Muntele Sinai, pentru că Tu ne-ai oprit din vreme, şi ai zis: Trage
hotar împrejurul muntelui şi-l sfinţeşte!"
24. Iar Domnul i-a răspuns: "Du-te şi te pogoară şi apoi te vei sui
împreună cu Aaron; iar preoţii şi poporul să nu îndrăznească a se
sui la Domnul, ca să nu-i lovească Domnul".
25. Şi s-a pogorât Moise la popor şi i-a spus toate.
CAPITOLUL 20
Cele zece porunci.
1. Atunci a rostit Domnul înaintea lui Moise toate cuvintele
acestea şi a zis:
2. "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul
Egiptului şi din casa robiei.
3. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!
4. Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici
unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ,
jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ!
5. Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul
Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii
pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi
al patrulea neam,
6. Şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc
şi păzesc poruncile Mele.
7. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va
lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui.
8. Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti.
9. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile
tale,
10. Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu
faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica
ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul
tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la
tine,
21. Că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, marea şi
toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit.
De aceea a binecuvântat Domnul ziua a şaptea şi a
sfinţit-o.
12. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să
trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va
da ţie.
13. Să nu ucizi!
14. Să nu fii desfrânat!
15. Să nu furi!
16. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău!
17. Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia
aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui,
nici boul lui, nici asinul lui şi nici unul din dobitoacele lui şi
nimic din câte are aproapele tău!"
18. Şi tot poporul a auzit fulgerele şi tunetele şi sunetul
trâmbiţelor, şi a văzut muntele fumegând; şi văzând, tot poporul
s-a dat înapoi şi a stat departe, temându-se.
19. Apoi a zis către Moise: "Vorbeşte tu cu noi şi vom asculta, dar
Dumnezeu să nu grăiască cu noi, ca să nu murim".
20. Zis-a Moise către popor: "Cutezaţi, că Dumnezeu a venit la voi,
să vă pună la încercare pentru ca frica Lui să fie în voi, ca să nu
greşiţi".
21. Şi a stat tot poporul departe, iar Moise s-a apropiat de
întunericul unde era Dumnezeu.
22. Atunci Domnul a zis către Moise: "Aşa să vorbeşti casei lui
Iacov şi aşa să vesteşti fiilor lui Israel: Aţi văzut că am grăit
cu voi din cer!
23. Să nu vă faceţi dumnezei de argint şi nici dumnezei de aur să
nu vă faceţi.
24. Să-Mi faci jertfelnic de pământ şi să aduci pe el arderile de
tot ale tale, jertfele de izbăvire, oile şi boii tăi. În tot locul
unde voi pune pomenirea numelui Meu, acolo voi veni la tine, ca să
te binecuvântez.
25. Iar de-Mi vei face jertfelnic de piatră, să nu-l faci de piatră
cioplită; că de vei pune dalta ta pe ea, o vei spurca.
26. Şi să nu te sui pe trepte la jertfelnicul Meu, ca să nu se
descopere acolo goliciunea ta!"
CAPITOLUL 21
Rânduieli pentru casnici şi pentru ucideri.
1. "Iată acum legiuirile pe care tu le vei pune în vedere
lor:
2. De vei cumpăra rob evreu, el să-ti lucreze şase ani, iar în anul
al şaptelea să iasă slobod, în dar.
3. Dacă acela a venit în casa ta singur, singur să iasă; iar de a
venit cu femeie, să iasă cu el şi femeia lui.
4. Dacă însă îi va fi dat stăpânul femeie şi aceasta va fi născut
fii sau fiice, atunci femeia şi copiii ei vor fi ai stăpânului lui,
iar el va ieşi singur.
5. Iar dacă robul va zice: Îmi iubesc stăpânul, femeia şi copiii şi
nu voi să mă liberez,
6. Atunci să-l aducă stăpânul lui la judecători şi, după ce l-a
apropiat de uşă sau la uşori, să-i găurească stăpânul urechea cu o
sulă, şi-l va robi în veci.
7. Dacă cineva îşi va vinde fiica roabă, ea nu va ieşi cum ies
roabele.
8. Dacă ea nu va plăcea stăpânului său, care şi-a ales-o, să-i
îngăduie a se răscumpăra, dar el nu va avea voie s-o vândă la
familie străină, după ce i-a fost necredincios.
9. Dacă a logodit-o cu fiul său, atunci să se poarte cu ea după
dreptul fiicelor.
10. Iar dacă va mai lua şi pe alta, atunci ea să nu fie lipsită de
hrană, de îmbrăcăminte şi de traiul cu bărbatul său.
11. Iar dacă el nu-i va face aceste trei lucruri, să iasă de la
dânsul în dar, fără răscumpărare.
12. De va lovi cineva pe un om şi acela va muri, să fie dat
morţii.
13. Iar de nu-l va fi lovit cu voinţă şi i-a căzut sub mână din
îngăduirea lui Dumnezeu, îţi voi hotărî un loc, unde să fugă
ucigaşul.
14. Dacă însă va ucide cineva pe aproapele său cu bună ştiinţă şi
cu vicleşug şi va fugi la altarul Meu, şi de la altarul Meu să-l
iei şi să-l omori.
15. Cel ce va bate pe tată sau pe mamă să fie omorât.
16. Cel ce va fura un om din fiii lui Israel şi, făcându-l rob, îl
va vinde, sau se va găsi în mâinile lui, acela să fie
omorât.
17. Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, acela să fie
omorât.
18. De se vor sfădi doi oameni şi unul va lovi pe celălalt cu o
piatră, sau cu pumnul, şi acela nu va muri, ci va cădea la
pat,
19. De se va scula şi va ieşi din casă cu ajutorul cârjei, cel ce
l-a lovit nu va fi vinovat de moarte, ci va plăti numai
împiedicarea aceluia de la muncă şi vindecarea lui.
20. Iar de va lovi cineva pe robul său sau pe slujnica sa cu
toiagul, şi ei vor muri sub mâna lui, aceia trebuie să fie
răzbunaţi;
21. Iar de vor mai trăi o zi sau două, ei nu trebuie răzbunaţi, că
sunt plătiţi cu argintul stăpânului lor.
22. De se vor bate doi oameni şi vor lovi o femeie însărcinată şi
aceasta va lepăda copilul său fără altă vătămare, să se supună cel
vinovat la despăgubirea ce o va cere bărbatul acelei femei şi el va
trebui să plătească potrivit cu hotărârea judecătorilor.
23. Iar de va fi şi altă vătămare, atunci să plătească suflet
pentru suflet,
24. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior
pentru picior,
25. Arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru
vânătaie.
26. Iar de va lovi cineva pe robul său în ochi iar pe slujnica sa o
va lovi în ochi şi ea îl va pierde, să-l lase liber ca despăgubire
pentru ochi.
27. Şi de va pricinui căderea unui dinte al robului său sau al
roabei sale, să le dea drumul pentru acel dinte.
28. Dacă un bou va împunge de moarte bărbat sau femeie, boul să fie
ucis cu pietre şi carnea lui să nu se mănânce, iar stăpânul boului
să fie nevinovat.
29. Iar dacă boul a fost împungător cu o zi sau cu două sau cu trei
înainte, şi stăpânul lui, fiind vestit despre aceasta, nu l-a
închis şi boul a ucis bărbat sau femeie, boul să fie ucis cu pietre
şi stăpânul lui să fie dat morţii.
30. Dacă însă i se va pune stăpânului preţ de răscumpărare, pentru
sufletul său, ce va fi pus asupra lui aceea va şi plăti.
31. Tot după această lege să se urmeze, de va împunge boul băiat
sau fată.
32. Iar de va împunge boul rob sau roabă, să se plătească
stăpânului acestora treizeci de sicli de argint, iar boul să fie
ucis cu pietre.
33. De va săpa cineva o fântână sau va descoperi o fântână şi nu o
va acoperi şi va cădea în ea un bou sau un asin,
34. Stăpânul fântânii trebuie să plătească argint stăpânului lor,
iar boul sau asinul să fie al lui.
35. Iar dacă boul cuiva va împunge boul altuia şi va muri, să se
vândă boul cel viu şi preţul să-l împartă pe din două; de asemenea
şi pe cel ucis să-l împartă pe din două.
36. Iar de s-a ştiut că boul a fost împungător de multă vreme, dar
stăpânul lui, fiind înştiinţat despre aceasta, nu l-a păzit, atunci
acesta trebuie să plătească bou pentru bou, iar cel ucis să fie al
lui".
CAPITOLUL 22
Pedeapsa pentru furt şi alte păcate.
1. "De va fura cineva un bou sau o oaie şi le va junghia, sau le
va vinde, să plătească cinci boi pentru un bou şi patru oi pentru
oaie!
2. Dacă furul va fi prins spărgând şi va fi lovit încât să moară,
cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de moartea lui.
3. Iar de se va face aceasta după ce a răsărit soarele, va fi
vinovat şi pentru ucidere va fi ucis. Cel ce a furat va trebui să
plătească tot şi de nu are cu ce, să fie vândut el pentru plata
celor furate.
4. Iar de se va prinde furul şi cele furate se vor găsi la el vii,
fie bou, oaie sau asin, să plătească îndoit.
5. De va pricinui cineva pagubă într-o ţarină sau vie, lăsând
vitele să pască, stricând ţarina altuia, să plătească din ţarina sa
potrivit cu stricăciunea; iar de a păscut toată ţarina, să
plătească despăgubire cu ce are mai bun în ţarina sa şi cu ce are
mai bun în via sa.
6. De va izbucni foc şi va cuprinde spini şi, întinzându-se, va
arde clăi, sau snopi, sau holdă, să plătească despăgubire îndoit
cel ce a aprins focul.
7. De va da cineva vecinului său argint sau lucruri să le păstreze
şi acelea vor fi furate din casa acestui om, de se va găsi furul,
să le plătească îndoit;
8. Iar de nu se va găsi furul, să vină stăpânul casei înaintea
judecătorilor şi să jure că nu şi-a întins mâna asupra lucrului
aproapelui său.
9. Pentru tot lucrul care s-ar putea fura: bou sau asin, oaie sau
haină, sau orice lucru pierdut, despre care va zice cineva: "Acesta
este al meu!" pricina amândurora trebuie să fie adusă înaintea
judecătorilor, şi cel ce va fi osândit de judecători să plătească
aproapelui său îndoit.
10. De va da cineva spre pază aproapelui său asin sau bou, sau
oaie, sau alt dobitoc şi va muri, sau va fi vătămat, sau luat fără
să ştie cineva,
11. Să facă amândoi jurământ înaintea Domnului, că cel ce a luat pe
seama sa nu şi-a întins mâna asupra lucrului aproapelui său, şi aşa
stăpânul trebuie să primească jurământul, iar celălalt nu va avea
să-l despăgubească;
12. Iar de se va fura de la el, să plătească stăpânului
despăgubire.
13. Dacă însă va fi sfâşiat de fiară, să-i aducă ceea ce a rămas ca
mărturie şi nu va plăti despăgubire pentru vita sfâşiată.
14. De va împrumuta cineva de la aproapele său vită şi aceea se va
vătăma sau va pieri, şi stăpânul ei nu va fi cu ea, să o
plătească;
15. Iar dacă stăpânul ei a fost cu ea, să nu o plătească. Iar dacă
a fost închiriată cu bani, se va socoti pentru chiria
aceea.
16. De va amăgi cineva o fată nelogodită şi se va culca cu ea, să o
înzestreze şi să o ia de soţie;
17. Iar dacă tatăl ei se va feri şi nu va voi să o dea lui de
femeie, atunci el să plătească tatălui fetei bani câţi se cer
pentru înzestrarea fetelor.
18. Pe vrăjitori să nu-i lăsaţi să trăiască!
19. Tot cel ce se împreună cu dobitoc să fie omorât.
20. Cel ce jertfeşte la alţi dumnezei, afară de Domnul, să se
piardă.
21. Pe străin să nu-l strâmtorezi, nici să-l apeşi, căci şi voi aţi
fost străini în pământul Egiptului.
22. La nici o văduvă şi la nici un orfan să nu le faceţi
rău!
23. Iar de le veţi face rău şi vor striga către Mine, voi auzi
plângerea lor,
24. Şi se va aprinde mânia Mea şi vă voi ucide cu sabia şi vor fi
femeile voastre văduve şi copiii voştri orfani.
25. De vei împrumuta bani fratelui sărac din poporul Meu, să nu-l
strâmtorezi şi să nu-i pui camătă.
26. De vei lua zălog haina aproapelui tău, să i-l întorci până la
asfinţitul soarelui,
27. Căci aceasta este învelitoarea lui, aceasta este singura
îmbrăcăminte pentru goliciunea sa. fn ce va dormi el? Deci de va
striga către Mine, îl voi auzi, pentru că sunt milostiv.
28. Pe judecători să nu-i grăieşti de rău şi pe căpetenia poporului
tău să nu o huleşti!
29. Nu întârzia a-Mi aduce pârga ariei tale şi a teascului tău; pe
cel întâi-născut din fiii tăi să Mi-l dai Mic!
30. Asemenea să faci cu boul tău, cu oaia ta şi cu asinul tău:
şapte zile să fie ei la mama lor, iar în ziua a opta să Mi le dai
Mie!
31. Să-Mi fiţi popor sfânt; să nu mâncaţi carnea dobitocului
sfâşiat de fiară în câmp, ci s-o aruncaţi la câini!"
CAPITOLUL 23
Despre sărbători.
l. "Să nu iei aminte la zvon deşert; să nu te uneşti cu cel
nedrept, ca să fii martor mincinos!
2. Să nu te iei după cei mai mulţi, ca să faci rău; şi la judecată
să nu urmezi celor mai mulţi, ca să te abaţi de la
dreptate;
3. Nici săracului să nu-i fii părtinitor la judecată!
4. De vei întâlni boul duşmanului tău sau asinul lui rătăcit, să-l
întorci şi să I-l duci!
5. De vei vedea asinul vrăjmaşului tău căzut sub povară, să nu-l
treci cu vederea, ci să-l ridici împreună cu el.
6. Să nu judeci strâmb pricina săracului tău!
7. De orice cuvânt mincinos să te fereşti; să nu ucizi pe cel
nevinovat şi drept, căci Eu nu voi ierta pe nelegiuit.
8. Daruri să nu primeşti, căci darurile orbesc ochii celor ce văd
şi strâmbă pricinile cele drepte.
9. Pe străin să nu-l obijduieşti, nici să nu-l strâmtorezi, căci
voi ştiţi cum e sufletul pribeagului, că şi voi aţi fost pribegi în
ţara Egiptului.
10. Şase ani să semeni ţarina ta şi să aduni roadele ei,
11. Iar în al şaptelea, las-o să se odihnească; şi se vor hrăni
săracii poporului tău, iar rămăşiţele le vor mânca fiarele
câmpului. Aşa să faci şi cu via ta şi cu măslinii tăi.
12. În şase zile să-ţi faci treburile tale, iar în ziua a şaptea să
te odihneşti, ca să se odihnească şi boul tău şi asinul tău şi ca
să răsufle fiul roabei tale şi străinul care e cu tine.
13. Păziţi toate câte v-am spus şi numele altor dumnezei să nu le
pomeniţi, nici să se audă ele din gura voastră.
14. De trei ori în an să-Mi prăznuieşti:
15. Să ţii sărbătoarea azimelor. şapte zile să mănânci azime în
timpul lunii lui Aviv cum ţi-am poruncit, "ci în acea lună ai ieşit
din Egipt; să nu te înfăţişezi înaintea Mea cu mâna
goală.
16. Să ţii apoi sărbătoarea secerişului şi a strângerii celor
dintâi roade ale tale, pe care le-ai semănat în ţarina ta, şi
sărbătoarea strângerii roadelor toamna, când aduni de pe câmp munca
ta.
17. De trei ori pe an să se înfăţişeze înaintea Domnului
Dumnezeului tău toţi cei de parte bărbătească ai tăi.
18. Când voi alunga neamurile de la faţa ta şi voi lărgi hotarele
tale, să nu torni sângele jertfei tale pe dospit, nici grăsimea de
la jertfa Mea cea de la sărbători să nu rămână pe a doua
zi.
19. Pârga. din roadele ţarinii tale să o aduci în casa Domnului
Dumnezeului tău! Să nu fierbi iedul în laptele mamei lui!
20. Iată Eu trimit înaintea ta pe îngerul Meu, ca să te păzească în
cale şi să te ducă la pământul acela pe care l-am pregătit pentru
tine.
21. Ia aminte la tine însuţi; să-l asculţi şi să nu-i fi
necredincios, că nu te va ierta, pentru că numele Meu este în
el.
22. De vei asculta cu luare aminte glasul său şi vei face toate
câte îţi poruncesc şi de vei păzi legământul Meu, Îmi veţi fi popor
ales dintre toate neamurile, că al Meu este tot pământul, iar voi
Înli veţi fi preoţie împărătească şi neam sfânt. Spune cuvintele
acestea fiilor lui Israel: De veţi asculta cu luare aminte glasul
îngerului Meu şi veţi împlini toate câte vă voi spune, voi fi
vrăjmaş vrăjmaşilor tăi şi potrivnicilor tăi le voi fi
potrivnic.
23. Când va merge înaintea ta îngerul Meu, povăţuitorul tău, şi te
va duce la Amorei, la Hetei, la Ferezei, ia Canaanei, la
Gherghesei, la Hevei şi la Iebusei, şi-i voi stârpi pe aceştia de
la faţa voastră,
24. Atunci să nu te închini la dumnezeii lor, nici să le slujeşti,
nici să faci după faptele acelora, ci să-i zdrobeşti de tot şi să
strici stâlpii lor.
25. Să slujeşti numai Domnului Dumnezeului tău şi El va binecuvânta
pâinea ta, vinul tău, apa ta şi voi abate bolile de la
voi.
26. În faţa ta nu va fi femeie care să nască înainte de vreme sau
stearpă; şi voi umple numărul zilelor tale.
27. Groază voi trimite înaintea ta şi voi îngrozi de tot pe poporul
asupra căruia veţi merge şi voi pune pe fugă pe toţi vrăjmaşii
tăi.
28. Trimite-voi înaintea ta viespi şi vor alunga de la faţa voastră
pe Amorei, pe Hevei, pe Iebusei, pe Canaanei şi pe Hetei.
29. Dar nu-i voi alunga de la faţa voastră într-un an, ca să nu se
pustiiască pământul şi ca să nu se înmulţească asupra ta fiarele
sălbatice;
30. Ci-i voi alunga încetul cu încetul, până ce vă veţi înmulţi şi
veţi lua în stăpânire pământul acela.
31. Întinde-voi hotarele tale de la Marea Roşie până la Marea
Filistenilor şi de la pustie până la râul cel mare al Eufratului,
căci voi da în mâinile voastre pe locuitorii pământului acestuia
şi-i voi alunga de la faţa ta.
32. Să nu vă amestecaţi şi să nu faceţi legământ cu ei, nici cu
dumnezeii lor.
33. Să nu locuiască ei în ţara voastră, ca să nu vă facă să
păcătuiţi împotriva Mea; că de veţi sluji dumnezeilor lor, aceştia
vor fi cursă pentru voi".
CAPITOLUL 24
Moise se suie a doua oară pe Muntele Sinai.
l. Apoi a zis Dumnezeu iarăşi către Moise: "Suie-te la Domnul,
tu şi Aaron, Nadab, Abiud şi şaptezeci dintre bătrânii lui Israel
şi vă închinaţi Domnului de departe.
2. Numai Moise singur să se apropie de Domnul, iar ceilalţi să nu
se apropie; poporul de asemenea să nu se suie cu el!"
3. A venit deci Moise şi a spus poporului toate cuvintele Domnului
şi legile. Atunci a răspuns tot poporul într-un glas şi a zis:
"Toate cuvintele pe care le-a grăit Domnul le vom face şi le vom
asculta!"
4. Iar Moise a scris toate cuvintele Domnului. Şi el, sculându-se
dis-de-dimineaţă, a zidit jertfelnic sub munte şi a pus doisprezece
stâlpi, după cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
5. A trimis apoi tineri dintre fiii lui Israel, de au adus aceştia
arderi de tot şi au jertfit vitei, ca jertfă de izbăvire Domnului
Dumnezeu.
6. Atunci Moise, luând jumătate din sânge, l-a turnat într-un vas,
iar cu cealaltă jumătate de sânge a stropit jertfelnicul.
7. După aceea, luând cartea legământului, a citit în auzul
poporului; iar ei au zis: "Toate câte a grăit Domnul le vom face şi
le vom asculta!"
8. După aceea, luând Moise sângele, a stropit poporul, zicând:
"Acesta este sângele legământului, pe care l-a încheiat Domnul cu
voi, după toate cuvintele acestea".
9. Apoi s-a suit Moise şi Aaron, Nadab, Abiud şi şaptezeci dintre
bătrânii lui Israel
10. Şi au văzut locul unde stătea Dumnezeul lui Israel; sub
picioarele Lui era ceva, ce semăna cu un lucru de safir, curat şi
limpede ca seninul cerului.
11. Dar El n-a întins mâna Sa împotriva aleşilor lui Israel, iar ei
au văzut pe Dumnezeu, apoi au mâncat şi au băut.
12. Şi a zis Domnul către Moise: "Suie-te la Mine în munte şi fii
acolo, că am să-ţi dau table de piatră, legea şi poruncile, pe care
le-am scris Eu pentru învăţătura lor!"
13. Atunci, sculându-se Moise împreună cu Iosua, slujitorul său,
s-a suit în muntele Domnului;
14. Iar bătrânilor le-a zis: "Rămâneţi aici până ne vom întoarce la
voi. Iată Aaron şi Or sunt cu voi; de va avea cineva pricină, să
vină la ei".
15. S-a suit deci Moise şi Iosua în munte şi un nor a acoperit
muntele.
16. Slava Domnului s-a pogorât pe Muntele Sinai şi l-a acoperit
norul şase zile, iar în ziua a şaptea a strigat Domnul pe Moise din
mijlocul norului.
17. Chipul slavei Domnului de pe vârful muntelui era în ochii
fiilor lui Israel, ca un foc mistuitor.
18. Şi s-a suit Moise pe munte şi a intrat în mijlocul norului; şi
a stat Moise pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de
nopţi.
CAPITOLUL 25
Rânduieli pentru cortul adunării.
1. Atunci a grăit Dumnezeu cu Moise şi a zis:
2. "Spune fiilor lui Israel să-Mi aducă prinoase: de la tot omul,
pe care-l lasă inima să dea, să primeşti prinoase pentru
Mine.
3. Iar prinoasele ce vei primi de la ei sunt acestea: aur, argint
şi aramă;
4. Mătase violetă, purpurie şi stacojie, în şi păr de
capră.
5. Piei de berbec vopsite roşu, piei de viţel de mare şi lemn de
salcâm;
6. Untdelemn pentru candele, aromate pentru mirul de uns şi pentru
miresmele de tămâiere;
7. Piatră de sardiu şi pietre de pus la efod şi la hoşen.
8. Din acestea să-Mi faci locaş sfânt şi voi locui în mijlocul
lor.
9. Cortul şi toate vasele şi obiectele lui să le faci după modelul
ce-ţi voi arăta Eu; aşa să le faci!
10. Chivotul legii să-l faci din lemn de salcâm: lung de doi coţi
şi jumătate, larg de un cot şi jumătate şi înalt de un cot şi
jumătate.
11. Să-l fereci cu aur curat, şi pe dinăuntru şi pe din afară. Sus,
împrejurul lui, să-i faci cunună împletită de aur.
12. Apoi să torni pentru el patru inele de aur şi să le prinzi în
cele patru colţuri de jos ale lui: două inele pe o latură şi două
inele pe cealaltă latură.
13. Să faci pârghii din lemn de salcâm şi să le îmbraci cu
aur.
14. Şi să vâri pârghiile prin inelele de pe laturile chivotului,
încât cu ajutorul lor să se poarte chivotul.
15. Pârghiile să fie necontenit în inelele chivotului.
16. Iar în chivot să pui legea, pe care ji-o voi da.
17. Să faci şi capac la chivot, de aur curat, lung de doi coţi şi
jumătate, şi lat de un cot şi jumătate.
18. Apoi să faci doi heruvimi de aur; şi să-i faci ca dintr-o
bucată, ca şi cum ar răsări din cele două capete ale
capacului;
19. Să pui un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt
al capacului.
20. şi heruvimii să-i faci ca şi cum ar ieşi din capac. Heruvimii
aceştia să fie cu aripile întinse pe deasupra capacului, acoperind
cu aripile lor capacul, iar feţele să şi le aibă unul spre altul;
spre capac să fie feţele heruvimilor.
21. Apoi să pui acest capac deasupra la chivot, iar în chivot să
pui legea ce îţi voi da.
22. Acolo, între cei doi heruvimi de deasupra chivotului legii, Mă
voi descoperi ţie şi îţi voi grăi de toate, câte am a porunci prin
tine fiilor lui Israel.
23. Să faci apoi masă din lemn de salcâm: lungă de doi coţi, lată
de un cot, înaltă de un cot şi jumătate.
24. S-o îmbraci cu aur curat şi să-i faci împrejur cunună de aur,
împletită.
25. Să mai faci împrejurul ei pervaz înalt de o palmă şi împrejurul
pervazului să faci cunună de aur.
26. Să mai faci patru inele de aur şi să prinzi cele patru inele
sub cunună, în cele patru colţuri de la picioarele mesei.
27. Inelele să fie în pervaz ca nişte torţi pentru pârghii, ca să
se poarte cu ele masa.
28. Iar pârghiile să le faci din lemn de salcâm, să le fereci cu
aur curat şi cu ele se va purta masa.
29. Apoi să faci pentru ea talere, cădelniţe, pahare şi cupe, ca să
torni cu ele; acestea să le faci din aur curat.
30. Iar pe masă să pui pâinile punerii înainte, care se vor afla
pururea înaintea Mea.
31. Să faci sfeşnic din aur curat. Sfeşnicul să-l faci bătut din
ciocan: fusul, braţele, cupele, nodurile şi florile lui să fie
dintr-o bucată.
32. Şase braţe să iasă pe cele două laturi ale lui: trei braţe ale
sfeşnicului să fie pe o latură a lui şi trei braţe ale sfeşnicului
să fie pe cealaltă latură.
33. El va avea la un braţ trei cupe în forma florii de migdal, cu
nodurile şi florile lor, şi la alt braţ va avea trei cupe în forma
florii de migdal, cu nodurile şi florile lor. Aşa vor avea toate
cele şase braţe, ce ies din fusul sfeşnicului.
34. Iar pe fusul sfeşnicului să fie patru cupe în forma florii de
migdal, cu nodurile şi florile lor:
35. Un nod sub două braţe, un alt nod sub alte două braţe şi un al
treilea nod sub cele din urmă două braţe, iar în vârful fusului
sfeşnicului să fie încă o cupă în forma florii de migdal cu nodul
şi floarea ei.
36. Nodurile şi ramurile acestea să fie dintr-o bucată cu
sfeşnicul. El trebuie să fie lucrat tot cu ciocanul, dintr-o
singură bucată de aur curat.
37. Să-i faci şapte candele şi să pui în el candelele acestea, ca
să lumineze latura din faţa lui.
38. Să-i faci mucări şi tăviţe de aur curat.
39. Dintr-un talant de aur curat să se facă toate obiectele
acestea.
40. Vezi să faci acestea toate după modelul ce ţi s-a arătat în
munte".
CAPITOLUL 26
Facerea cortului
1. "Cortul însă să-l faci din zece covoare de în răsucit şi de
mătase violetă, stacojie şi vişinie; în ţesătura lor să faci
chipuri de heruvimi alese cu iscusinţă.
2. Lungimea fiecărui covor să fie de douăzeci şi opt de coţi, şi
lăţimea fiecărui covor să fie de patru coţi: toate covoarele să
aibă aceeaşi măsură.
3. Cinci covoare se vor uni la un loc şi celelalte cinci iar se vor
uni la un loc.
4. Apoi să faci cheotori de mătase violetă, pe marginea covorului
din capătul jumătăţii întâi de acoperiş, şi tot asemenea cheotori
să faci pe marginea covorului din urmă de la cealaltă jumătate de
acoperiş.
5. Cincizeci de cheotori să faci la un covor şi pe marginea
covorului ce are a se uni cu el să faci tot cincizeci de cheotori.
Cheotorile acestea să răspundă unele cu altele.
6. Să faci cincizeci de copci din aur şi cu copcile acestea să
uneşti cele două jumătăţi de acoperiş, şi aşa va fi acoperişul
cortului o singură bucată.
7. Apoi să faci covoare din păr de capră, ca să acoperi cortul.
Unsprezece covoare de acestea să faci.
8. Lungimea unui covor să fie de treizeci de coţi, şi lăţimea unui
covor să fie de patru coţi; cele unsprezece covoare să aibă toate
aceeaşi măsură.
9. Să uneşti între ele cinci covoare şi celelalte şase covoare iar
să le uneşti între ele. Jumătatea din al şaselea covor să o îndoi
în partea de dinainte a cortului.
10. Să faci cincizeci de cheotori pe marginea covorului din capătul
unei jumătăţi, ca să se poată uni cu cealaltă jumătate; şi alte
cincizeci de cheotori să faci la marginea celeilalte jumătăţi de
acoperiş, care trebuie unită cu cea dintâi.
11. Să faci apoi cincizeci de copci din aramă şi să vâri copcile
acestea în cheotori şi să uneşti cele două jumătăţi de acoperiş, ca
să fie unul singur.
12. Iar prisosul de acoperiş, o jumătate de covor, care prisoseşte
de la acoperişul cortului, să atârne în partea dindărăt a
cortului.
13. Partea însă din lungimea acoperişului, care prisoseşte de o
parte şi de alta a cortului, să atârne peste pereţii cortului, de o
parte un cot şi de alta un cot, ca să-i apere.
14. După aceea să faci cortului un acoperiş de piei roşii de berbec
şi încă un acoperiş de piei de viţel de mare pe deasupra.
15. Să faci apoi pentru cort scânduri din lemn de salcâm, ca să
stea în picioare.
16. Fiecare scândură să o faci lungă de zece coţi şi lată de un cot
şi jumătate să fie fiecare scândură.
17. O scândură să aibă două cepuri la capăt, unul în dreptul
altuia. Aşa să faci la toate scândurile cortului.
18. Şi scânduri de acestea pentru cort să faci douăzeci, pentru
latura dinspre miazăzi.
19. Sub aceste douăzeci de scânduri să faci patruzeci de postamente
de argint: câte două postamente sub o scândură, pentru cele două
cepuri ale ei şi două postamente pentru altă scândură, pentru cele
două cepuri ale ei.
20. Douăzeci de scânduri să faci pentru cealaltă latură, dinspre
miazănoapte.
21. Şi pentru acestea să faci patruzeci de postamente de argint,
câte două postamente sub o scândură şi două postamente pentru altă
scândură;
22. Iar pentru partea dindărăt a cortului, care vine spre asfinţit,
să faci şase scânduri.
23. Şi două scânduri să faci pentru unghiurile cortului din partea
dindărăt a lui.
24. Acestea să fie de două ori mai groase şi sus unite prin câte un
inel. Aşa trebuie să fie amândouă la fel pentru amândouă
unghiurile.
25. Şi aşa vor fi opt scânduri în partea dindărăt a cortului şi
pentru cele şaisprezece postamente de argint, câte două postamente
sub fiecare scândură, pentru cele două cepuri ale ei.
26. Să faci apoi pârghii din lemn de salcâm: cinci pârghii pentru
scândurile de pe o latură a cortului,
27. Cinci pârghii pentru scândurile de pe cealaltă latură a
cortului şi cinci pârghii pentru scândurile din partea de la fundul
cortului, care vine spre asfinţit.
28. Iar pârghia din mijloc va trece prin scânduri de la un capăt la
celălalt al cortului.
29. Scândurile să le îmbraci cu aur; inelele, prin care se vâră
pârghiile, să le faci de aur şi să îmbraci cu aur şi
pârghiile.
30. Şi aşa să înjghebezi cortul după modelul care ti s-a arătat în
acest munte.
31. Să faci o perdea de în răsucit şi de mătase violetă, stacojie
şi vişinie, răsucită, iar în ţesătura ei să aibă chipuri de
heruvimi alese cu iscusinţă;
32. Şi s-o atârni cu verigi de aur pe patru stâlpi din lemn de
salcâm, îmbrăcaţi cu aur şi aşezaţi pe patru postamente de
argint.
33. După ce vei prinde perdeaua în copci, să aduci acolo după
perdea chivotul legii şi perdeaua vă va despărţi astfel sfânta de
sfânta sfintelor.
34. La chivotul legii din sfânta sfintelor să pui
capacul.
35. Iar dincoace, în afară de perdea, să pui masa şi în faţa mesei
să pui sfeşnicul; în partea de miazăzi a cortului să-l pui. Masa
însă s-o pui în partea de miazănoapte a cortului.
36. Apoi să faci o perdea la uşa cortului, de mătase violetă,
stacojie şi vişinie, răsucită şi de în răsucit, cu flori alese în
ţesătura ei.
37. Pentru perdeaua aceasta să faci cinci stâlpi din lemn de salcâm
şi să-i îmbraci cu aur. La ei să faci verigi de aur şi să torni
pentru ei cinci postamente de aramă".
CAPITOLUL 27
Altarul jertfelor şi împrejmuirea cortului.
l. "Să faci un jertfelnic din lemn de salcâm, lung de cinci
coţi, lat de cinci coţi. Jertfelnicul să fie în patru colţuri şi
înălţimea lui de trei coţi.
2. În cele patru colţuri ale lui să faci coarne. Coarnele să fie ca
răsărite din el şi să-l îmbraci cu aramă.
3. Apoi să-i faci căldări pentru pus cenuşa, lopăţele, lighene,
furculiţe şi cleşte. Toate uneltele acestea să le faci de
aramă.
4. Să faci jertfelnicului o împletitură, un fel de cămaşă din sârmă
de aramă, şi la împletitura aceasta să faci, în cele patru colţuri
ale ei, patru inele de aramă.
5. Să îmbraci cu cămaşa aceasta partea de jos a jertfelnicului, ca
să fie împletitura până la jumătatea jertfelnicului.
6. Să faci pentru jertfelnic pârghii, din lemn de salcâm, şi să le
îmbraci cu aramă.
7. Drugii aceştia să-i vâri prin inele, pe o parte şi pe alta a
jertfelnicului, ca să poată fi purtat.
8. Iar jertfelnicul să-l faci de scânduri, gol înăuntru. După cum
ţi s-a arătat în munte, aşa să-l faci.
9. Cortului să-i faci curte. Pe partea dinspre miazăzi, perdelele
să fie de în răsucit, lungi de o sută de coti numai pe partea
aceasta.
10. Pentru ele să faci douăzeci de stâlpi şi pentru ei douăzeci de
postamente de aramă; cârligele la stâlpi şi verigile lor să fie de
argint.
11. Tot aşa şi pe latura dinspre miazănoapte să fie perdele de o
sută de coţi în lungime şi la ele douăzeci de stâlpi, iar sub ei
douăzeci de postamente de aramă; cârligele şi verigile stâlpilor să
fie de argint.
12. În latul curţii, pe partea dinspre asfinţit, să fie perdelele
lungi de cincizeci de coţi şi la ele zece stâlpi şi la stâlpi zece
postamente.
13. Tot de cincizeci de coţi să fie perdelele din latul curţii în
partea dinainte, cea dinspre răsărit; şi la ele zece stâlpi şi sub
ei zece postamente.
14. Din aceştia, cincisprezece coţi la un capăt al laturii să fie
perdelele, cu trei stâlpi ai lor şi cu trei postamente,
15. Şi la celălalt capăt cincisprezece coţi să fie perdele la fel,
cu trei stâlpi ai lor şi cu trei postamente.
16. Iar la mijloc, poarta curţii, largă da douăzeci de coţi, să
aibă perdele de lână violetă, stacojie şi vişinie, răsucită şi de
în răsucit, cu patru stâlpi şi patru postamente.
17. Toţi stâlpii curţii împrejur să fie ferecaţi cu argint şi uniţi
cu legături de argint, iar postamentele lor să fie de
aramă.
18. Aşadar lungimea curţii să fie de o sută de coţi, lăţimea peste
tot de cincizeci de coţi, înălţimea de cinci coţi, perdelele să fie
de în răsucit, iar postamentele stâlpilor de aramă.
19. Toate lucrurile, toate uneltele şi toţi ţăruşii curţii să fie
de aramă.
20. Să porunceşti fiilor lui Israel să-ţi aducă untdelemn curat
pentru luminat, stors din măsline, ca să ardă sfeşnicul în toată
vremea, în cortul adunării, în faţa perdelei celei de dinaintea
chivotului legii.
21. Sfeşnicul îl va aprinde Aaron şi fiii lui, de seara până
dimineaţa, înaintea Domnului. Aceasta e lege veşnică pentru fiii
lui Israel din neam în neam".
CAPITOLUL 28
Veşmintele sfinţite.
1. "Să iei la tine pe Aaron, fratele tău, şi pe fiii lui, ca
dintre fiii lui Israel să-Mi fie preoţi Aaron şi fiii lui Aaron:
Nadab, Abiud, Eleazar şi Itamar.
2. Să faci lui Aaron, fratele tău, veşminte sfinţite, spre cinste
şi podoabă.
3. Să spui dar, la toţi cei iscusiţi, pe care i-am umplut de duhul
înţelepciunii şi al priceperii, să facă lui Aaron veşminte sfinţite
pentru ziua sfinţirii lui, cu care să-Mi slujească.
4. Iată dar veşmintele ce trebuie să facă: hoşen, efod, meil,
hiton, chidar şi cingătoare. Acestea sunt veşmintele sfinţite, ce
trebuie să facă ei lui Aaron, fratele tău, şi fiilor lui, ca să-Mi
slujească ei ca preoţi.
S. Pentru acestea vor lua aur curat şi mătăsuri violete, purpurii
şi stacojii şi în subţire
6. Şi vor face efod lucrat cu iscusinţă din fire de aur, de mătase
violetă, stacojie şi vişinie, răsucită şi de în răsucit.
7. Acesta va fi din două bucăţi: una pe piept şi alta pe spate,
unite pe umeri cu două încheietori.
8. Cingătoarea efodului, care vine peste el, să fie lucrată la fel
cu el, din fire de aur curat, de mătase violetă, stacojie şi
vişinie, răsucită şi de în răsucit
9. Apoi să iei două pietre, amândouă pietrele să fie de smarald, şi
să sapi pe ele numele fiilor lui Israel:
10. Şase nume pe o piatră şi celelalte şase nume pe cealaltă
piatră, după rânduiala în care s-au născut ei.
11. Cum fac săpătorii în piatră, care sapă peceţi, aşa să fie
săpătura pe cele două pietre cu numele fiilor lui Israel şi să
aşezi pietrele în cuibuleţe de aur curat.
12. Aceste două pietre să le pui încheietori la efod. Pietrele
acestea vor fi spre pomenirea fiilor lui Israel şi Aaron va purta
numele fiilor lui Israel, spre pomenire înaintea Domnului, pe
amândoi umerii săi.
13. Să faci cuibuleţe de aur curat.
14. Apoi să faci două lănţişoare tot de aur curat; acestea să le
faci, răsucite ca sfoara; şi să prinzi lănţişoarele cele răsucite
de cuibuleţele de la încheietorile efodului, în partea de
dinainte.
15. Să faci hoşenul judecăţii, lucrat cu iscusinţă, la fel cu
efodul: din fire de aur, de mătase violetă, stacojie, vişinie şi de
în răsucit.
16. Acesta să fie îndoit, în patru colţuri, lung de o palmă şi lat
de o palmă.
17. Pe el să aşezi o înfloritură de pietre scumpe, înşirate în
patru rânduri. Un rând de pietre să fie: un sardeon, un topaz şi un
smarald; acesta e rândul întâi.
18. În rândul al doilea: un rubin, un safir şi un
diamant;
19. În rândul al treilea: un opal, o agată şi un ametist;
20. Şi în rândul al patrulea: un hrisolit, un onix şi un iaspis.
Acestea trebuie să fie aşezate după rânduiala lor în cuibuleţe de
aur.
21. Pietrele acestea trebuie să fie în număr de douăsprezece, după
numărul numelor celor doisprezece fii ai lui Israel, înşirate pe
cele două pietre de pe umeri, după numele lor şi după rânduiala în
care s au născut ei. Pe fiecare trebuie să sapi, ca pe pecete, câte
un nume din numărul celor douăsprezece seminţii.
22. Apoi să faci pentru hoşen lănţişoare de aur curat, lucrat
răsucit, ca sfoara.
23. Să mai faci pentru hoşen două verigi de aur şi aceste două
verigi de aur să le prinzi de cele două colţuri de sus ale
hoşenului;
24. Să introduci cele două lănţişoare împletite de aur în cele două
verigi din cele două colţuri ale hoşenului
25. Şi să prinzi celelalte două capete ale lănţişoarelor de
cuibuleţele efodului de pe umeri, în partea de dinainte.
26. Şi să mai faci două verigi de aur şi să le prinzi de colţurile
de jos ale hoşenului, care cad pe cingătoarea efodului.
27. Apoi să mai faci încă două verigi de aur şi să le prinzi de
cele două margini de jos ale efodului, pe partea de dinainte,
deasupra cingătorii efodului
28. Şi să prinzi verigile hoşenului de verigile efodului cu un şnur
de mătase albastră, ca să stea peste cingătoarea efodului şi ca
hoşenul să nu se mişte de pe efod.
29. Şi va purta Aaron, când va intra în cortul adunării, numele
fiilor lui Israel pe hoşenul judecăţii, la inima sa, spre veşnică
pomenire înaintea Domnului.
30. În hoşenul judecăţii să pui Urim şi Tumim; şi vor fi acestea la
inima lui Aaron, când va intra el în cortul adunării să se
înfăţişeze înaintea Domnului. Astfel va purta Aaron pururea la
inima sa judecata fiilor lui Israel, înaintea Domnului.
31. Să faci apoi meilul de sub efod tot de mătase
vişinie.
32. Acesta va avea la mijloc, sus, o deschizătură pentru cap şi
deschizătura să aibă împrejur un guler ţesut ca platoşa, ca să nu
se rupă.
33. Iar pe la poale îi vei face de jur împrejur ciucuri tot de
mătase violetă, stacojie, vişinie şi de în răsucit;
34. Şi printre ciucuri vei pune clopoţei de aur de jur împrejur
aşa: un ciucure şi un clopoţel de aur, un ciucure şi un clopoţel de
aur.
35. Şi acesta va fi pe Aaron în timpul slujbei, când va intra în
cortul sfânt, înaintea Domnului, şi când va ieşi, ca să se audă
sunetul clopoţeilor şi să nu moară.
36. Să faci după aceea o tăbliţă şlefuită, de aur curat, şi să sapi
pe ea, cum se sapă pe pecete, cuvintele: "Sfinţenia
Domnului",
37. Şi s-o prinzi cu şnur de mătase violetă de chidar, aşa ca să
vină în partea de dinainte a chidarului.
38. Aceasta va fi pe fruntea lui Aaron şi Aaron va purta pe fruntea
sa neajunsurile prinoaselor afierosite de fiii lui Israel şi ale
tuturor darurilor aduse de ei; ea va fi pururea pe fruntea lui,
pentru a atrage bunăvoinţa Domnului spre ei.
39. Hitonul să-l faci de în şi tot de în să faci şi mitra, iar
cingătoarea să o faci brodată cu mătase de felurite
culori.
40. Să faci de asemenea şi fiilor lui Aaron hitoane şi cingători;
şi să le faci şi turbane pentru cinste şi podoabă.
41. Să îmbraci cu acestea pe fratele tău Aaron şi împreună cu el şi
pe fiii lui, să-i ungi, să-i întăreşti în slujbele lor şi să-i
sfinţeşti, ca să-Mi fie preoţi.
42. Să le faci pantaloni de în, de la brâu până sub genunchi, ca
să-şi acopere goliciunea trupului lor;
43. Aaron şi fiii lui să se îmbrace când vor intra în cortul
adunării sau când se vor apropia de jertfelnic, în sfânta, ca să
slujească, pentru a nu-şi atrage păcat asupra lor şi să moară.
Aceasta să fie lege veşnică pentru el şi pentru urmaşii lui
e
CAPITOLUL 29
Sfinţirea preoţilor.
l. "Iată ce trebuie să săvârşeşti asupra lor, când îi vei sfinţi
să-Mi fie preoţi: să iei un viţel din cireadă, doi berbeci fără
meteahnă,
2. Pâini nedospite, azime frământate cu untdelemn şi turte
nedospite, unse cu untdelemn. Acestea să le faci din făină de grâu
aleasă.
3. Să le pui într-un paner şi să le aduci în paner la cortul
adunării o dată cu viţelul şi cu berbecii.
4. Apoi să aduci pe Aaron şi pe fiii lui la intrarea cortului
adunării şi să-i speli cu apă.
5. Şi, luând veşmintele sfinte, să îmbraci pe Aaron, fratele tău,
cu hitonul şi cu meilul, cu efodul şi cu hoşenul, şi să-l încingi
peste efod;
6. Să-i pui pe cap mitra, iar la mitră să prinzi diadema
sfinţeniei.
7. Apoi să iei untdelemn de ungere şi să-i torni pe cap şi să-l
ungi.
8. După aceea să aduci şi pe fiii lui şi să-i îmbraci cu
hitoane;
9. Să-i încingi cu brâie şi să le pui turbanele; şi-Mi vor fi
preoţi în veac. Aşa vei sfinţi tu pe Aaron şi pe fiii
lui.
10. Să aduci apoi viţelul înaintea cortului adunării şi să-şi pună
Aaron şi fiii lui mâinile pe capul viţelului, înaintea Domnului, la
uşa cortului adunării.
11. Să junghii viţelul înaintea Domnului, la uşa cortului
adunării.
12. Să iei din sângele viţelului şi să pui cu degetul tău pe
coarnele jertfelnicului, iar celălalt sânge să-l torni tot la
temelia jertfelnicului.
13. Apoi să iei toată grăsimea cea de pe măruntaie, seul de pe
ficat, amândoi rărunchii şi grăsimea de pe ei şi să le arzi pe
jertfelnic.
14. Iar carnea viţelului, pielea lui şi necurăţeniile lui să le
arzi cu foc afară din tabără. Căci e jertfă pentru păcat.
15. După aceea să iei un berbec şi să-şi pună Aaron şi fiii lui
mâinile pe capul berbecului;
16. Să junghii berbecul şi, luând sângele lui, să stropeşti
jertfelnicul de jur împrejur.
17. Să tai apoi berbecul în bucăţi, să speli cu apă măruntaiele şi
picioarele şi să le pui pe bucăţi lângă căpăţâna lui.
18. Şi să arzi berbecul tot pe jertfelnic. Aceasta este ardere de
tot Domnului, jertfă Domnului, mireasmă plăcută înaintea
Lui.
19. Să iei şi celălalt berbec, să-şi pună Aaron şi fiii lui mâinile
pe capul berbecului şi să-l junghii;
20. Să iei din sângele lui şi să pui pe vârful urechii drepte a lui
Aaron, pe vârful degetului mare al mâinii drepte, pe vârful
degetului mare al piciorului drept şi pe vârful urechilor drepte
ale fiilor lui şi pe vârful degetelor mari ale mâinilor drepte ale
lor şi pe vârful degetelor mari ale picioarelor drepte ale lor. Şi
să stropeşti cu sânge jertfelnicul pe toate părţile.
21. Să iei din sângele de pe jertfelnic şi din untdelemnul de
ungere şi să stropeşti asupra lui Aaron şi asupra veşmintelor lui,
asupra fiilor lui şi asupra veşmintelor fiilor lui, şi se va sfinţi
el şi veşmintele lui, fiii lui şi veşmintele fiilor lui. Iar
celălalt sânge al berbecului să-l torni lângă altar
împrejur.
22. Apoi să iei din berbec grăsimea şi coada lui, grăsimea ce
acoperă măruntaiele, seul de pe ficat, amândoi rărunchii şi
grăsimea de pe ei şi şoldul drept; pentru că acesta este berbecul
pentru sfinţirea în preot;
23. Să mai iei o pâine, din cele cu untdelemn, o turtă cu untdelemn
şi o azimă din panerul ce este pus înaintea Domnului;
24. Să le pui toate pe braţele lui Aaron şi pe braţele fiilor lui,
ca să le aducă, legănându-le, înaintea Domnului.
25. Apoi să iei acestea din mâinile lor şi să le arzi pe
jertfelnic, ardere de tot, spre bună mireasmă înaintea Domnului;
aceasta este jertfă Domnului.
26. Să iei pieptul berbecului, care este pentru sfinţirea lui
Aaron, şi să-l duci înaintea Domnului legănându-l; aceasta va fi
partea ta.
27. Să sfinţeşti pieptul legănat şi spata legănată, care au fost
ridicate înaintea Domnului, din berbecul cel pentru sfinţirea lui
Aaron şi a fiilor lui.
28. Şi acestea să fie prin lege veşnică pentru Aaron şi fiii lui
din cele ce aduc fiii lui Israel, căci acesta e dar ridicat din
cele ce vor aduce fiii lui Israel ca jertfă de pace, darul ridicat
Domnului.
29. Veşmintele sfinte cele pentru Aaron să fie, după el, ale fiilor
săi, şi să fie unşi şi sfinţiţi, îmbrăcaţi cu ele.
30. Marele preot dintre fiii lui, care-i va urma şi care va intra
în cortul adunării, ca să slujească în locul cel sfânt, se va
îmbrăca cu ele şapte zile.
31. Să iei apoi berbecul cel pentru sfinţire şi să fierbi carnea
lui în locul cel sfânt;
32. Şi să mănânce Aaron şi fiii lui carnea berbecului acestuia şi
pâinile cele din paner, la uşa cortului adunării,
33. Că prin aceasta s-a făcut curăţirea lor pentru a fi sfinţiţi şi
pentru a li se încredinţa preoţia; nimeni altul să nu mănânce, că
sunt sfinţite.
34. Iar de va rămâne din această carne de sfinţire şi din pâini pe
a doua zi, să arzi rămăşiţele cu foc şi să nu se mănânce, că este
lucru sfinţit.
35. Deci aşa să faci cu Aaron şi cu fiii lui, după cum ti-am
poruncit: şapte zile să tină sfinţirea lor.
36. Viţelul cel de jertfă pentru păcat să-l aduci în fiecare zi
pentru curăţire; jertfa pentru păcat s-o săvârşeşti pe jertfelnic
pentru curăţirea lui şi să-l ungi pentru sfinţirea lui.
37. Şapte zile să cureţi astfel jertfelnicul şi să-l sfinţeşti şi
va fi jertfelnicul sfinţenie mare; tot ce se va atinge de el se va
sfinţi.
38. Iată ce vei aduce tu pe jertfelnic: doi miei de un an fără
meteahnă vei aduce în fiecare zi, jertfă necontenită:
39. Un miel să-l aduci dimineaţa şi celălalt miel să-l aduci
seara.
40. A zecea parte dintr-o efă de făină de grâu, frământată cu a
patra parte dintr-un hin de untdelemn curat, iar pentru turnare, a
patra parte de hin de vin, pentru un miel.
41. Al doilea miel să-l aduci seara cu dar de făină, ca şi pe cel
de dimineaţă, şi cu aceeaşi turnare de vin; să-l aduci jertfă
Domnului întru miros cu bună mireasmă.
42. Aceasta va fi jertfă necontenită în neamul vostru, la uşile
cortului mărturiei, unde Mă voi arăta pe Mine Însumi vouă ca să
grăiesc cu tine.
43. Acolo Mă voi pogorî Eu Însumi la fiii lui Israel şi se va
sfinţi locul acesta de slava Mea.
44. Voi sfinţi cortul adunării şi jertfelnicul; pe Aaron şi pe fiii
lui de asemenea îi voi sfinţi, ca să-Mi fie preoţi.
45. Şi voi locui în mijlocul fiilor lui Israel şi le voi fi
Dumnezeu;
46. Şi vor cunoaşte că Eu, Domnul, sunt Dumnezeul lor, Cel ce i-am
scos din pământul Egiptului, ca să locuiesc în mijlocul lor şi să
le fiu Dumnezeu!"
CAPITOLUL 30
Altarul tămâierii.
1. "Să faci de asemenea un jertfelnic de tămâiere, din lemn de
salcâm.
2. Dar să-l faci pătrat, lung de un cot şi lat de un cot şi înalt
de doi coli; coarnele lui să fie din el.
3. Să îmbraci cu aur curat partea lui de sus, pereţii împrejur şi
coarnele lui; şi să-i faci împrejur o cunună de aur
împletită.
4. Sub cununa lui împletită să-i faci două inele de aur curat şi să
le pui la două colţuri pe două laturi ale lui. Acestea să fie de
băgat pârghiile pentru a-l purta cu ele.
5. Pârghiile să i le faci din lemn de salcâm şi să le îmbraci cu
aur.
6. Jertfelnicul să-l aşezi în faţa perdelei, care este dinaintea
chivotului legii, unde am să Mă arăt Eu ţie.
7. Pe el Aaron va arde tămâie mirositoare în fiecare dimineaţă,
când pregăteşte candelele.
8. Când va aprinde Aaron seara candelele, iar va arde miresme.
Această tămâiere neîntreruptă se va face pururea înaintea Domnului
din neam în neam.
9. Să nu aduceţi pe el nici o ardere de tămâie străină, nici ardere
de tot, nici dar de pâine, nici turnare să nu turnaţi pe
el.
10. Aaron va săvârşi jertfa de curăţire peste coarnele lui o dată
pe an; cu sânge din jertfa de curăţire cea pentru păcat îl va
curăţi el o dată pe an; în neamul vostru aceasta este mare
sfinţenie înaintea Domnului".
11. Apoi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
12. "Când vei face numărătoarea fiilor lui Israel, la cercetarea
lor, să dea fiecare Domnului răscumpărare ca să nu vină nici o
nenorocire asupra lor în timpul număratului.
13. Cel ce intră la numărătoare să dea jumătate de siclu, după
siclul sfânt, care are douăzeci de ghere; deci darul Domnului va fi
o jumătate de siclu.
14. Tot cel ce intră la numărătoare, de la douăzeci de ani în sus,
să aducă această dare Domnului.
15. Să nu dea bogatul mai mult, nici săracul mai puţin de jumătate
de siclu dar Domnului, pentru răscumpărarea sufletului.
16. Să iei argintul de răscumpărare de la fiii lui Israel şi să-l
dai la trebuinţele cortului adunării şi va fi pentru fiii lui
Israel spre pomenire înaintea Domnului, ca să cruţe sufletele
voastre".
17. Şi iarăşi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
18. "Să faci o baie de aramă, cu postament de aramă, pentru spălat;
s-o pui între cortul adunării şi jertfelnic şi să torni într-însa
apă.
19. Aaron şi fiii lui îşi vor spăla în ea mâinile şi picioarele lor
cu apă.
20. Când trebuie să intre ei în cortul mărturiei, să se spele cu
apă de aceasta, ca să nu moară; şi când trebuie să se apropie de
jertfelnic, ca să slujească şi ca să aducă ardere de tot Domnului,
să-şi spele mâinile lor şi picioarele lor cu apă, ca să nu
moară.
21. Şi va fi aceasta rânduială veşnică pentru el şi pentru urmaşii
lui, din neam în neam".
22. Apoi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
23. "Să iei din cele mai bune mirodenii: cinci sute sicli de smirnă
aleasă; jumătate din aceasta, adică două sute cincizeci sicli de
scorţişoară mirositoare; două sute cincizeci sicli trestie
mirositoare;
24. Cinci sute sicli casie, după siclul sfânt, şi untdelemn de
măsline un hin,
25. Şi să faci din acestea mir pentru ungerea sfântă, mir alcătuit
după meşteşugul făcătorilor de aromate; acesta va fi mirul pentru
sfânta ungere.
26. Să ungi cu el cortul adunării, chivotul legii şi toate
lucrurile din cort,
27. Masa şi toate cele de pe ea, sfeşnicul şi toate lucrurile lui,
jertfelnicul tămâierii,
28. Jertfelnicul arderii de tot şi toate lucrurile lui şi baia şi
postamentul ei.
29. Şi să le sfinţeşti pe acestea şi va fi sfinţenie mare; tot ce
se va atinge de ele se va sfinţi.
30. Să ungi de asemenea şi pe Aaron şi pe fiii lui şi să-i
sfinţeşti, ca să-Mi fie preoţi.
31. Iar fiilor lui Israel să le spui: Acesta va fi pentru voi mirul
sfintei ungeri, în numele Meu, în neamul vostru.
32. Trupurile celorlalţi oameni să nu le ungi cu el şi după chipul
alcătuirii lui să nu vă faceţi pentru voi mir la fel. Acesta este
lucru sfânt şi sfânt trebuie să fie şi pentru voi.
33. Cine îşi va face ceva asemănător lui, sau cine se va unge cu el
din cei ce nu trebuie să se ungă, acela se va stârpi din poporul
său".
34. Apoi a zis Domnul către Moise: "Ia-ţi mirodenii: stacte, oniha,
halvan mirositor şi tămâie curată, din toate aceeaşi
măsură,
35. Şi fă din ele, cu ajutorul meşteşugului făcătorilor de aromate,
un amestec de tămâiat, cu adaos de sare, curat şi sfânt;
36. Pisează-l mărunt şi-l pune înaintea chivotului legii, în cortul
adunării, unde am să Mă arăt ţie. Aceasta va fi pentru voi
sfinţenie mare.
37. Tămâie, alcătuită în felul acesta, să nu vă faceţi pentru voi:
sfinţenie să vă fie ea pentru Domnul.
38. Cine îşi va face asemenea amestec, ca să afume cu el, sufletul
acela se va stârpi din poporul său".
CAPITOLUL 31
Meşterii cortului. Serbarea zilei de odihnă şi tablele
legii.
1. După aceea a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
2. "Iată, Eu am rânduit anume pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui
Or, din seminţia lui Iuda,
3. Şi l-am umplut de duh dumnezeiesc, de înţelepciune, de
pricepere, de ştiinţă şi de iscusinţă la tot lucrul,
4. Ca să facă lucruri de aur, de argint şi de aramă, de mătase
violetă, stacojie şi vişinie, şi de în răsucit,
5. Să şlefuiască pietre scumpe pentru podoabe şi să sape în lemn
tot felul de lucruri.
6. Şi iată, i-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din
seminţia lui Dan, şi am pus înţelepciune în mintea oricărui om
iscusit, ca să facă toate câte ţi-am poruncit:
7. Cortul adunării, chivotul legii, capacul cel de deasupra lui şi
toate lucrurile cortului;
8. Masa şi toate vasele ei; sfeşnicul cel de aur curat cu toate
obiectele lui şi jertfelnicul tămâierii;
9. Jertfelnicul pentru arderile de tot cu toate obiectele lui; baia
şi postamentul ei;
10. ţesăturile pentru înveliş, veşmintele sfinţite pentru Aaron
preotul şi veşmintele de slujbă pentru fiii lui;
11. Mirul pentru ungere şi aromatele mirositoare pentru locaşul cel
sfânt; toate le vor face ei aşa, cum ti-am poruncit Eu
ţie".
12. Şi a mai vorbit Domnul cu Moise şi a zis:
13. "Spune fiilor lui Israel aşa: Băgaţi de seamă să păziţi zilele
Mele de odihnă, căci acestea sunt semn între Mine şi voi din neam
în neam, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Cel ce vă
sfinţeşte.
14. Păziţi deci ziua de odihnă, căci ea este sfântă pentru voi. Cel
ce o va întina, acela va fi omorât; tot cel ce va face într-însa
vreo lucrare, sufletul acela va fi stârpit din poporul
Meu;
15. Şase zile să lucreze, iar ziua a şaptea este zi de odihnă,
închinată Domnului; tot cel ce va munci în ziua odihnei va fi
omorât.
16. Să păzească deci fiii lui Israel ziua odihnei, prăznuind ziua
odihnei din neam în neam, ca un legământ veşnic.
17. Acesta este semn veşnic între Mine şi fiii lui Israel, pentru
că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, iar în ziua a
şaptea a încetat şi S-a odihnit".
18. După ce a încetat Dumnezeu de a grăi cu Moise, pe Muntele
Sinai, i-a dat cele două table ale legii, table de piatră, scrise
cu degetul lui Dumnezeu.
CAPITOLUL 32
Viţelul de aur.
1. Văzând însă poporul că Moise întârzie a se pogorî din munte,
s-a adunat la Aaron şi i-a zis: "Scoală şi ne fă dumnezei, care să
meargă înaintea noastră, căci cu omul acesta, cu Moise, care ne-a
scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a întâmplat".
2. Iar Aaron le-a zis: "Scoateţi cerceii de aur din urechile
femeilor voastre, ale feciorilor voştri şi ale fetelor voastre şi-i
aduceţi la mine".
3. Atunci tot poporul a scos cerceii cei de aur din urechile alor
săi şi i-a adus la Aaron.
4. Luându-i din mâinile lor, i-a turnat în tipar şi a făcut din ei
un viţel turnat şi l-a cioplit cu dalta. Iar ei au zis: "Iată,
Israele, dumnezeul tău, care te-a scos din ţara
Egiptului!
5. Văzând aceasta, Aaron a zidit înaintea lui un jertfelnic; şi a
strigat Aaron şi a zis: "Mâine este sărbătoarea
Domnului!"
6. A doua zi s-au sculat ei de dimineaţă şi au adus arderi de tot
şi jertfe de pace; apoi a şezut poporul de a mâncat şi a băut şi pe
urmă s-a sculat şi a jucat.
7. Atunci a zis Domnul către Moise: "Grăbeşte de te pogoară de
aici, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a
răzvrătit.
8. Curând s-au abătut de la calea pe care le-am poruncit-o, şi-au
făcut un viţel turnat şi s-au închinat la el, aducându-i jertfe şi
zicând: "Iată, Israele, dumnezeul tău, care te-a scos din ţara
Egiptului!"
9. Şi a mai zis Domnul către Moise: "Eu Mă uit la poporul acesta şi
văd că este popor tare de cerbice;
10. Lasă-Mă dar acum să se aprindă mânia Mea asupra lor, să-i pierd
şi să fac din tine un popor mare!"
11. Moise însă a rugat pe Domnul Dumnezeul său şi a zis: "Să nu se
aprindă, Doamne, mânia Ta asupra poporului Tău, pe care l-ai scos
din ţara Egiptului cu putere mare şi cu braţul Tău cel
înalt,
12. Ca nu cumva să zică Egiptenii: I-a dus la pieire, ca să-i ucidă
în munţi şi să-i şteargă de pe fala pământului. Întoarce-Ţi iuţimea
mâniei Tale, milostiveşte-Te şi nu căuta la răutatea poporului
Tău.
13. Adu-ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Iacov, robii Tăi,
cărora Te-ai jurat Tu pe Tine Însuţi, zicând: Voi înmulţi foarte
tare neamul vostru, ca stelele cerului; şi tot pământul acesta, de
care v-am vorbit, îl voi da urmaşilor voştri şi-l vor stăpâni în
veci!"
14. Atunci a abătut Domnul pieirea ce zisese s-o aducă asupra
poporului Său.
15. După aceea Moise, întorcându-se; s-a pogorât din munte, cu cele
două table ale legii în mână, scrise pe amândouă părţile lor - pe o
parte şi pe alta erau scrise.
16. Tablele acestea erau lucrul lui Dumnezeu şi scrierea era
scrierea lui Dumnezeu, săpată pe table.
17. Atunci, auzind Iosua glasul poporului răsunând, a zis către
Moise: "În tabără se aud strigăte de război".
18. Iar Moise a zis: "Acesta nu este glas de biruitori, nici glas
de biruiţi; ci eu aud glas de oameni beli".
19. Iar după ce s-a apropiat de tabără, el a văzut viţelul şi
jocurile şi, aprinzându-se de mânie, a aruncat din mâinile sale
cele două table şi le-a sfărâmat sub munte.
20. Apoi luând viţelul, pe care-l făcuseră ei, l-a ars în foc, l-a
făcut pulbere şi, presărându-l în apă, a dat-o să o bea fiii lui
Israel.
21. După aceea a zis către Aaron: "Ce ti-a făcut poporul acesta, de
l-ai vârât într-un păcat aşa de mare?"
22. Iar Aaron a răspuns lui Moise: "Să nu se aprindă mânia domnului
meu! Tu ştii pe poporul acesta că e răzvrătitor.
23. Căci ei mi-au zis: Fă-ne dumnezei, care să meargă înaintea
noastră, căci cu omul acesta, cu Moise, care ne-a scos din ţara
Egiptului, nu ştim ce s-a întâmplat.
24. Atunci eu le-am zis: Cine are aur să-l scoată. Şi ei l-au scos
şi mi l-au dat mie şi eu l-am aruncat în foc şi a ieşit acest
viţel".
25. Moise, văzând că poporul acesta e neînfrânat, căci Aaron
îngăduise să ajungă neînfrânat şi de râs înaintea duşmanilor
lui,
26. A stat la intrarea taberei şi a zis: "Cine este pentru Domnul
să vină la mine!" Şi s-au adunat la el toţi fiii lui
Levi.
27. Iar Moise le-a zis: "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel:
Să-şi încingă fiecare din voi sabia sa la şold şi străbătând tabăra
de la o intrare până la cealaltă, înainte şi înapoi, să ucidă
fiecare pe fratele său, pe prietenul său şi pe aproapele
său".
28. Şi au făcut fiii lui Levi după cuvântul lui Moise. În ziua
aceea au căzut din popor ca la trei mii de oameni.
29. Căci Moise le zisese fiilor lui Levi: "Afierosiţi-vă astăzi
mâinile voastre Domnului, fiecare prin fiul său sau prin fratele
său, ca să vă trimită El astăzi binecuvântare!"
30. Iar a doua zi a zis Moise către popor: "Aţi făcut păcat mare;
mă voi sui acum la Domnul să văd nu cumva voi şterge păcatul
vostru".
31. Şi s-a întors Moise la Domnul şi a zis: "O, Doamne, poporul
acesta a săvârşit păcat mare, făcându-şi dumnezeu de aur.
32. Rogu-mă acum, de vrei să le ierţi păcatul acesta, iartă-i; iar
de nu, şterge-mă şi pe mine din cartea Ta, în care m-ai
scris!"
33. Zis-a Domnul către Moise: "Pe acela care a greşit înaintea Mea
îl voi şterge din cartea Mea.
34. Iar acum mergi şi du poporul acesta la locul unde ţi-am zis.
Iată îngerul Meu va merge înaintea ta şi în ziua cercetării Mele
voi pedepsi păcatul lor".
35. Astfel a lovit Domnul poporul, pentru viţelul ce îşi făcuse, pe
care-l turnase Aaron.
CAPITOLUL 33
Moise se roagă pentru popor. Doreşte să vadă slava
Domnului.
1. Apoi a zis Domnul către Moise: "Du-te de aici tu şi poporul
tău, pe care l-ai scos din pământul Egiptului, şi suiţi-vă în
pământul, pentru care M-am jurat lui Avraam, lui Isaac şi lui
Iacov, zicând: Urmaşilor voştri îl voi da.
2. Eu voi trimite înaintea ta pe îngerul Meu şi va izgoni pe
Canaanei, pe Amorei, pe Hetei, pe Ferezei, pe Gherghesei, pe Hevei
şi pe Iebusei,
3. Şi te voi duce în ţara unde curge lapte şi miere. Dar Eu nu voi
merge în mijlocul vostru, ca să nu vă pierd pe cale, pentru că
sunteţi popor îndărătnic!
4. Auzind însă acest cuvânt grozav, poporul a plâns cu jale şi
nimeni n-a mai pus pe sine podoabele sale.
5. Căci Domnul zisese lui Moise: "Spune fiilor lui Israel: Voi
sunteţi popor îndărătnic. De voi merge Eu în mijlocul vostru,
într-o clipeală vă voi pierde. Dezbrăcaţi acum de pe voi hainele
voastre cele frumoase şi podoabele voastre şi voi vedea ce voi face
cu voi".
6. Atunci fiii lui Israel au dezbrăcat de pe ei podoabele lor şi
hainele cele frumoase când au plecat de la Muntele Horeb.
7. Iar Moise, luându-şi cortul, l-a întins afară din tabără,
departe de ea, şi-l numi cortul adunării; şi tot cel ce căuta pe
Domnul venea la cortul adunării, care se afla afară din
tabără.
8. Şi când se îndrepta Moise spre cort, tot poporul se scula şi sta
fiecare la uşa cortului său şi se uita după Moise, până ce intra el
în cort.
9. Iar după ce intra Moise în cort, se pogora un stâlp de nor şi se
oprea la intrarea cortului şi Domnul grăia cu Moise.
10. Şi vedea tot poporul stâlpul cel de nor, care stătea la uşa
cortului, şi se scula tot poporul şi se închina fiecare din uşa
cortului său.
11. Domnul însă grăia cu Moise faţă către faţă, cum ar grăi cineva
cu prietenul său. După aceea Moise se întorcea în tabără; iar
tânărul său slujitor Iosua, fiul lui Navi, nu părăsea
cortul.
12. Atunci a zis Moise către Domnul: "Iată, Tu îmi spui: Du pe
poporul acesta, dar nu mi-ai descoperit pe cine ai să trimiţi cu
mine, deşi mi-ai spus: Te cunosc pe nume şi ai aflat bunăvoinţă
înaintea ochilor Mei.
13. Deci, de am aflat bunăvoinţă în ochii Tăi, arată-Te să Te văd,
ca să cunosc şi să aflu bunăvoinţă în ochii Tăi şi că acest neam e
poporul Tău".
14. Şi a zis Domnul către el: "Eu Însumi voi merge înaintea Ta şi
Te voi duce la odihnă!"
15. Zis-a Moise către Domnul: "Dacă nu mergi Tu Însuţi cu noi,
atunci să nu ne scoţi de aici;
16. Căci prin ce se va cunoaşte cu adevărat că eu şi poporul Tău am
aflat bunăvoinţă înaintea Ta? Au nu prin aceea ca Tu să fii
însoţitorul nostru? Atunci eu şi poporul Tău vom fi cei mai slăviţi
dintre toate popoarele de pe pământ".
17. Şi a zis Domnul către Moise: "Voi face şi ceea ce zici tu,
pentru că tu ai aflat bunăvoinţă înaintea Mea şi te cunosc pe tine
mai mult decât pe toţi".
18. Şi Moise a zis: "Arată-mi slava Ta! "
19. Zis-a Domnul către Moise: "Eu voi trece pe dinaintea ta toată
slava Mea, voi rosti numele lui Iahve înaintea ta şi pe cel ce va
fi de miluit îl voi milui şi cine va fi vrednic de îndurare, de
acela Mă voi îndura".
20. Apoi a adăugat: "Faţa Mea însă nu vei putea s-o vezi, că nu
poate vedea omul faţa Mea şi să trăiască".
21. Şi iarăşi a zis Domnul: "Iată aici la Mine un loc: şezi pe
stânca aceasta;
22. Când va trece slava Mea, te voi ascunde în scobitura stâncii şi
voi pune mâna Mea peste tine până voi trece;
23. Iar când voi ridica mâna Mea, tu vei vedea spatele Meu, iar
faţa Mea nu o vei vedea!"
CAPITOLUL 34
Alte table ale legii
1. Zis-a Domnul către Moise: "Ciopleşte două table de piatră, ca
cele dintâi, şi suie-te la Mine în munte şi voi scrie pe aceste
table cuvintele care au fost scrise pe tablele cele dintâi, pe care
le-ai sfărâmat.
2. Să fii gata dis-de-dimineaţă şi dimineaţă să te sui în Muntele
Sinai şi să stai înaintea Mea acolo pe vârful muntelui.
3. Dar nimeni să nu se suie cu tine, nici să se arate în tot
muntele: nici oi, nici vite mari să nu pască împrejurul acestui
munte".
4. Deci a cioplit Moise două table de piatră, asemenea cu cele
dintâi, şi, sculându-se dis-de-dimineaţă, a luat Moise în mâini
cele două table de piatră şi s-a suit în Muntele Sinai, cum îi
poruncise Domnul.
5. Atunci S-a pogorât Domnul în nor, a stat acolo şi a rostit
numele lui Iahve.
6. Şi Domnul, trecând pe dinaintea lui, a zis: "Iahve, Iahve,
Dumnezeu, iubitor da oameni, milostiv, îndelung-răbdător, plin de
îndurare şi de dreptate,
7. Care păzeşte adevărul şi arată milă la mii de neamuri; Care
iartă vina şi răzvrătirea şi păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel
ce păcătuieşte; Care pentru păcatele părinţilor pedepseşte pe copii
şi pe copiii copiilor până la al treilea şi al patrulea
neam!"
8. Atunci a căzut Moise îndată la pământ şi s-a închinat lui
Dumnezeu,
9. Zicând: "De am aflat bunăvoinţă în ochii Tăi, Stăpâne, să meargă
Stăpânul în mijlocul nostru, căci poporul acesta e îndărătnic; dar,
iartă nelegiuirile noastre şi păcatele şi ne fă moştenirea
Ta!"
10. Domnul însă a zis către Moise: "Iată, Eu închei legământ
înaintea a tot poporul tău: Voi face lucruri slăvite, cum n-au fost
în tot pământul şi la toate popoarele; şi tot poporul în mijlocul
căruia te vei afla tu, va vedea lucrurile Domnului, căci
înfricoşător va fi ceea ce voi face pentru tine.
11. Păstrează ceea ce îţi poruncesc Eu acum: Iată Eu voi izgoni de
la faţa ta pe Amorei, pe Canaanei, pe Hetei, pe Ferezei, pe Hevei,
pe Gherghesei şi pe Iebusei.
12. Fereşte-te să intri în legătură cu locuitorii ţării aceleia, în
care ai să intri, ca să nu fie ei o cursă între voi.
13. Jertfelnicele lor să le stricaţi, stâlpii lor să-i sfărâmaţi;
să tăiaţi dumbrăvile lor cele sfinţite şi dumnezeii lor cei
ciopliţi să-i ardeţi în foc,
14. Căci tu nu trebuie să te închini la alt dumnezeu, fără numai
Domnului Dumnezeu, pentru că numele Lui este "Zelosul"; Dumnezeu
este zelos.
15. Nu cumva să intri în legătură cu locuitorii ţării aceleia,
pentru că ei, urmând după dumnezeii lor şi aducând jertfe
dumnezeilor lor, te vor pofti şi pe tine să guşti din jertfa
lor.
16. Şi vei lua fetele lor soţii pentru fiii tăi şi fetele tale le
vei mărita după feciorii lor; şi vor merge fetele tale după
dumnezeii lor şi fiii tăi vor merge după dumnezeii lor.
17. Să nu-ţi faci dumnezei turnaţi.
18. Sărbătoarea azimelor să o păzeşti: şapte zile, cum ţi-am
poruncit Eu, să mănânci azime, la vremea rânduită în luna Aviv,
căci în luna Aviv ai ieşit tu din Egipt.
19. Tot întâiul născut de parte bărbătească este al Meu; asemenea
şi tot întâiul născut al vacii şi tot întâiul născut al
oii.
20. Iar întâiul născut al asinei să-l răscumperi cu un miel, iar de
nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Toţi întâii născuţi din
fiii tăi să-i răscumperi şi nimeni să nu se înfăţişeze înaintea Mea
cu mâna goală.
21. Şase zile lucrează, iar în ziua a şaptea să te odihneşti; chiar
în vremea semănatului şi a secerişului să te odihneşti.
22. Să ţii şi sărbătoarea săptămânilor, sărbătoarea pârgei, la
secerişul grâului, şi sărbătoarea strângerii roadelor, la sfârşitul
toamnei.
23. De trei ori pe an să se înfăţişeze înaintea Domnului
Dumnezeului lui Israel toţi cei de parte bărbătească ai
tăi,
24. Căci când voi goni popoarele de la faţa ta şi voi lărgi
hotarele tale, nimeni nu va pofti ogorul tău, de te vei sui să te
înfăţişezi înaintea Domnului Dumnezeului tău de trei ori pe
an.
25. Să nu torni sângele jertfei Mele pe pâine dospită şi jertfa de
la sărbătoarea Paştilor să nu rămână până a doua zi.
26. Cele dintâi roade ale ţarinii tale să le aduci în casa Domnului
Dumnezeului tău. Să nu fierbi iedul în laptele mamei
sale".
27. Şi a mai zis Domnul către Moise: "Scrie-ţi cuvintele acestea,
căci pe cuvintele acestea închei Eu legământ cu tine şi cu
Israel!"
28. Moise a stat acolo la Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de
nopţi; şi nici pâine n-a mâncat, nici apă n-a băut. Şi a scris
Moise pe table cuvintele legământului: cele zece porunci.
29. Iar când se pogora Moise din Muntele Sinai, având în mâini cele
două table ale legii, el nu ştia că faţa sa strălucea, pentru că
grăise Dumnezeu cu el.
30. Deci Aaron şi toţi fiii lui Israel, văzând pe Moise că are faţa
strălucitoare, s-au temut să se apropie de el.
31. Atunci i-a chemat Moise şi au venit la el Aaron şi toate
căpeteniile obştei şi Moise a grăit cu ei.
32. După aceasta s-au apropiat de el toţi fiii lui Israel şi el
le-a poruncit tot ce-i grăise Domnul în Muntele Sinai.
33. Iar după ce a încetat de a grăi cu ei, Moise şi-a acoperit faţa
cu un văl.
34. Când însă intra el înaintea Domnului, ca să vorbească cu El,
atunci îşi ridica vălul până când ieşea; iar la ieşire spunea
fiilor lui Israel cele ce i se porunciseră de către
Domnul.
35. Şi vedeau fiii lui Israel că fata lui Moise strălucea şi Moise
îşi punea iar vălul peste faţa sa, până când intra din nou să
vorbească cu Domnul.
CAPITOLUL 35
Păzirea zilei de odihnă. Darea de bună voie. Chemarea
meşterilor.
1. Atunci a adunat Moise toată obştea fiilor lui Israel şi le-a
zis: "Iată ce a poruncit Domnul să faceţi:
2. şase zile să lucraţi, iar ziua a şaptea să fie sfântă pentru
voi, zi de odihnă, odihna Domnului; tot cel ce va lucra în ziua
aceea va fi omorât.
3. În ziua odihnei să nu faceţi foc în toate locaşurile voastre. Eu
sunt Domnul!"
4. Apoi a grăit Moise la toată obştea fiilor lui Israel şi a zis:
"Iată ce a mai poruncit Domnul să vă spun:
5. Aduceţi din ale voastre, daruri Domnului; fiecare să aducă
Domnului daruri cât îl lasă inima: aur, argint şi aramă;
6. Mătase violetă, stacojie şi vişinie, vison răsucit şi păr de
capră;
7. Piei de berbec vopsite roşu, piei de viţel de mare şi lemn de
salcâm;
8. Untdelemn pentru sfeşnic şi aromate pentru mirul de uns şi
pentru făcut miresme de tămâie,
9. Piatră de sardiu, pietre pentru prins la efod şi la
hoşen.
10. Tot cel cu minte înţeleaptă dintre voi să vină şi să facă toate
câte a poruncit Domnul:
11. Cortul şi acoperămintele lui, acoperişul lui cel de deasupra,
verigile şi scândurile lui, pârghiile, stâlpii şi postamentele
lor;
12. Chivotul legii şi pârghiile lui, capacul lui şi perdeaua
despărţitoare, pietre de smarald, tămâie şi mir de
ungere;
13. Masa cu pârghiile şi toate uneltele ei şi pâinile pentru
punerea înainte,
14. Sfeşnicul pentru luminat cu toate obiectele lui, candelele lui
şi untdelemnul de ars;
15. Jertfelnicul tămâierii şi pârghiile lui şi miresme pentru
tămâiere,
16. Jertfelnicul pentru arderile de tot, împletitura de sârmă
pentru el, pârghiile lui şi toate cele de trebuinţă pentru el; baia
şi postamentul ei,
17. Perdelele curţii, stâlpul ei cu postamentele lor şi perdeaua de
la intrarea în curte,
18. Ţăruşii cortului; ţăruşii curţii şi frânghiile lor,
19. Veşmintele sfinte pentru făcut slujba în locaşul sfânt;
veşminte sfinte pentru Aaron preotul şi veşminte pentru fiii lui,
pentru slujba preoţiei".
20. După aceea, plecând toată obştea fiilor lui Israel de la
Moise,
21. A adus fiecare cât l-a lăsat inima sa şi cât l-a îndemnat
cugetul să aducă dar Domnului, pentru facerea cortului adunării şi
a tuturor lucrurilor lui şi pentru toate veşmintele
sfinte.
22. Şi veneau bărbaţii cu femeile şi fiecare, după cum îl lăsa
inima, aducea verigi, cercei, inele, brăţări şi tot felul de
lucruri de aur; cum voia fiecare să aducă Domnului daruri de
aur.
23. Fiecare din cei ce aveau mătase violetă, stacojie şi vişinie,
în şi păr de capră, piei de berbec vopsite roşu şi vânăt, le
aducea.
24. Fiecare din cei ce puteau să aducă în dar argint sau aramă,
aducea din acestea Domnului; şi fiecare din cei ce aveau lemn de
salcâm, aducea pentru toate cele de trebuinţă;
25. Toate femeile cu minte iscusită torceau cu mâinile lor şi
aduceau tort, mătase violetă, stacojie şi vişinie şi în.
26. Toate femeile, pe care le trăgea inima şi ştiau să toarcă,
torceau păr de capră;
27. Iar căpeteniile aduceau pietre de smarald şi pietre scumpe de
pus la efod şi la hoşen,
28. Precum şi miresme, untdelemn pentru candelabru, mir de ungere
şi miresme de tămâiere.
29. Deci tot bărbatul şi femeia din fiii lui Israel, pe care i-a
tras inima să aducă pentru toate lucrurile ce poruncise Domnul prin
Moise să se facă, au adus dar de bună voie Domnului.
30. Apoi a zis Moise către fiii lui Israel: "Iată Domnul a chemat
anume pe Beţaleel, fiul lui Uri al lui Or, din seminţia lui
Iuda,
31. Şi l-a umplut de duhul dumnezeiesc al înţelepciunii, al
priceperii, al ştiinţei şi a toată iscusinţa,
32. Ca să lucreze ţesături iscusite, să facă lucruri de aur, de
argint şi de aramă;
33. Să cioplească pietrele scumpe pentru încrustat, să sape în lemn
şi să facă tot felul de lucruri iscusite.
34. Şi priceperea de a învăţa pe alţii a pus-o în inima lui, în a
lui şi a lui Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui
Dan.
35. A umplut inima acestora de înţelepciune, ca să facă pentru
locaşul sfânt orice lucru de săpător şi de ţesător iscusit, de
cusător pe pânză de mătase violetă, stacojie şi vişinie şi de în,
şi de ţesător în stare de a face orice lucru şi a născoci ţesături
iscusite".
CAPITOLUL 36
Alcătuirea cortului sfânt.
l. Şi Beţaleel, Oholiab şi toţi cei cu minte iscusită, cărora
Domnul le dăduse înţelepciune şi pricepere, ca să ştie să facă tot
felul de lucruri trebuitoare la locaşul cel sfânt, vor trebui să
facă după cum poruncise Domnul.
2. Iar Moise a chemat pe Beţaleel, pe Oholiab şi pe toţi cei cu
minte iscusită, cărora le dăduse Domnul iscusinţă şi pe toţi cei
ce-i trăgea inima să vină la lucru de bună voie, ca să ajute la
acestea.
3. Şi au luat ei de la Moise toate prinoasele, pe care le aduseseră
fiii lui Israel pentru toate cele trebuincioase locaşului sfânt, ca
să le lucreze. Atunci tot se mai aduceau încă la el daruri de bună
voie în fiecare dimineaţă.
4. Deci toţi cei cu minte iscusită, care împlineau tot felul de
lucrări la locaşul sfânt, au venit fiecare, de la lucru cu care se
îndeletnicea,
5. Şi ei au spus lui Moise, zicând: "Poporul aduce mult mai mult
decât trebuie pentru lucrurile ce a poruncit Domnul să se
facă".
6. Atunci a poruncit Moise şi s-a strigat în tabără, că nici
bărbat, nici femeie să nu mai facă nimic pentru dăruit la locaşul
sfânt. Şi a încetat poporul de a mai aduce.
7. Căci material adunat era destul pentru toate lucrurile ce
trebuiau făcute, ba mai şi prisosea.
8. Atunci toţi cei cu minte iscusită, care se îndeletniceau cu
facerea locaşului sfânt, au făcut pentru cort zece covoare de în
răsucit şi de mătase violetă, stacojie şi vişinie; şi în ţesătura
lor au făcut chipuri de heruvimi, alese cu iscusinţă.
9. Lungimea unui covor era de douăzeci şi opt de coţi şi lăţimea
unui covor era de patru coţi. Toate covoarele aveau aceeaşi
măsură.
10. Cinci covoare au fost prinse unul de altul şi celelalte cinci
iar au fost prinse unul de altul; şi aşa s-au făcut două jumătăţi
de acoperiş.
11. Apoi au făcut cheotori de mătase violetă pe marginea covorului
din marginea jumătăţii întâi de acoperiş, unde trebuia unită cu
jumătatea a doua; de asemenea au făcut şi pe marginea jumătăţii a
doua, unde aceasta trebuia unită cu cea dintâi;
12. Cincizeci de cheotori au făcut la o jumătate de acoperământ şi
cincizeci de cheotori au făcut la cealaltă şi cheotorile acestea
erau unele în dreptul altora.
13. După aceea au făcut cincizeci de copci de aur şi cu copcile
acestea au unit cele două jumătăţi de acoperiş una cu alta şi s-a
făcut un acoperiş întreg al cortului.
14. Apoi au făcut covoare de păr de capră pentru acoperit cortul
peste cele de mai sus. Unsprezece covoare de acestea au
făcut.
15. Lungimea unui covor era de treizeci de coti, iar lăţimea de
patru coti; şi cele unsprezece covoare aveau toate aceeaşi
măsură.
16. Şi au unit cinci covoare la un loc şi pe celelalte şase covoare
iar le-au unit la un loc.
17. Apoi au făcut cincizeci de cheotori pe marginea covorului celui
din marginea unei jumătăţi, unde aceasta trebuia să se unească cu
cealaltă jumătate, iar cincizeci de cheotori le-au făcut pe
marginea covorului din marginea celeilalte jumătăţi, care trebuia
să se unească cu cea dintâi.
18. Şi au făcut cincizeci de copci de aramă ca să unească covoarele
spre a se face un singur acoperiş de cort.
19. Apoi au mai făcut pentru cort un acoperiş de piei de berbec
vopsite în roşu şi un acoperiş, pe deasupra, de piei
vinete.
20. După aceea au făcut pentru cort scânduri din lemn de salcâm de
pus în picioare.
21. Fiecare scândură era lungă de zece coţi şi lată de un cot şi
jumătate.
22. Fiecare scândură avea două cepuri, aşezate unul în dreptul
celuilalt.
23. Aşa au făcut toate scândurile cortului şi anume: douăzeci de
scânduri pentru latura de miazăzi;
24. Şi sub aceste douăzeci de scânduri au făcut patruzeci de
postamente de argint, câte două postamente la fiecare scândură,
pentru cele două cepuri ale ei.
25. Pentru latura a doua, dinspre miazănoapte, au făcut alte
douăzeci de scânduri
26. Şi patruzeci de postamente de argint, câte două postamente de
fiecare scândură, pentru cele două cepuri ale ei;
27. Iar pentru partea dindărăt a cortului, dinspre asfinţit, au
făcut şase scânduri.
28. Au mai făcut două scânduri pentru unghiurile de la fundul
cortului.
29. Acestea erau prinse jos şi sus prin câte un inel.
30. şi aşa, cu cele două scânduri de la cele două colţuri erau la
partea dindărăt a cortului opt scânduri, iar postamente de argint
şaisprezece, câte două postamente sub fiecare scândură.
31. Apoi au făcut cinci pârghii din lemn de salcâm pentru
scândurile de pe o latură a cortului,
32. Şi cinci pârghii pentru scândurile de pe cealaltă
latură;
33. Iar pârghia din mijloc au făcut-o aşa, ca să treacă prin
scânduri, de la un capăt la celălalt al peretelui.
34. Scândurile le-au îmbrăcat cu aur; inelele, prin care se vârau
pârghiile, le-au făcut de aur şi tot cu aur au îmbrăcat şi
pârghiile.
35. După aceea au făcut o perdea de mătase violetă, stacojie şi
vişinie şi de în răsucit şi pe ea au făcut chipuri de heruvimi cu
iscusinţă alese, ca să o pună între sfânta şi sfânta
sfintelor.
36. Pentru ea au făcut patru stâlpi, din lemn de salcâm, i-au
îmbrăcat cu aur, le-au făcut cârlige de aur şi sub ei au turnat
patru postamente de argint.
37. Apoi la uşa cortului au făcut o perdea de mătase violetă,
stacojie şi vişinie şi de în răsucit, cu alesături.
38. Pentru ea au făcut cinci stâlpi cu cârligele lor şi i-au
îmbrăcat cu aur, turnând pentru ei cinci postamente de
aramă.
CAPITOLUL 37
Odoarele sfinte din cort.
l. După aceea Beţaleel a făcut chivotul din lemn de salcâm, lung
de doi coţi şi jumătate, larg de un cot şi jumătate şi înalt tot de
un cot şi jumătate;
2. L-a îmbrăcat cu aur curat pe dinăuntru şi pe din afară, iar
împrejur i-a făcut o cunună de aur.
3. A turnat pentru el patru inele de aur, pentru cele patru colţuri
de jos ale lui: două inele pe o latură şi două inele pe cealaltă
latură.
4. A făcut două pârghii de lemn de salcâm, le-a îmbrăcat cu
aur,
5. Şi le-a vârât prin inelele de pe laturile chivotului, ca să
poarte chivotul cu ele.
6. A făcut apoi capacul chivotului de aur curat: lung de doi coţi
şi jumătate şi lat de un cot şi jumătate.
7. A făcut de asemenea doi heruvimi de aur, lucraţi din ciocan,
pentru cele două capete ale capacului,
8. Şi i-a aşezat unul la un capăt şi altul la celălalt capăt al
capacului. Heruvimii aceştia erau făcuţi ca ieşind din capac la
cele două capete ale lui.
9. Cei doi heruvimi îşi întindeau aripile unul spre altul, umbrind
capacul, iar feţele lor erau îndreptate una către alta, privind
spre capac.
10. A făcut apoi masa din lemn de salcâm, lungă de doi coţi, lată
de un cot şi înaltă de un cot şi jumătate.
11. A îmbrăcat-o cu aur curat şi împrejur i-a făcut o cunună de
aur.
12. I-a făcut de asemenea un pervaz împrejur înalt de o palmă, iar
împrejurul pervazului a făcut cunună împletită de aur.
13. A turnat pentru ea patru inele de aur şi a prins aceste inele
în cele patru colţuri de la cele patru picioare ale ei.
14. Inelele erau prinse de pervaz şi prin ele se petreceau două
pârghii pentru purtat masa.
15. Pârghiile de purtat masa le-a făcut din lemn de salcâm şi le-a
îmbrăcat cu aur.
16. A făcut vase trebuitoare pentru masă: talere, cădelniţe,
linguri şi cupe pentru turnat, toate de aur curat.
17. După aceea a făcut un sfeşnic de aur curat şi sfeşnicul acesta
l-a lucrat din ciocan. Fusul lui, braţele lui, cupele lui, nodurile
lui şi florile lui erau toate dintr-o bucată.
18. Din laturile lui ieşeau şase braţe: trei braţe ale sfeşnicului
ieşeau dintr-o latură a lui şi trei braţe ale sfeşnicului ieşeau
din cealaltă latură a lui;
19. Un braţ avea trei cupe în forma florii de migdal, cu nodurile
şi florile lor; alt braţ avea trei cupe tot în forma florii de
migdal, cu nodurile şi florile lor; aşa aveau toate cele şase
braţe, care ieşeau din laturile sfeşnicului.
20. Iar pe fusul sfeşnicului erau patru cupe în forma florii de
migdal, cu nodurile şi florile lor.
21. Cele şase braţe, care ieşeau din el, aveau: un nod sub primele
două braţe, un nod sub alte două braţe şi un nod sub ultimele două
braţe.
22. Nodurile şi ramurile de pe ele erau una cu fusul. Sfeşnicul
întreg era lucrat din ciocan, dintr-o singură bucată de aur
curat.
23. Apoi i-a făcut şapte candele, mucări şi tăviţe de aur
curat.
24. Dintr-un talant de aur curat au făcut sfeşnicul cu toate cele
necesare lui.
25. A făcut apoi jertfelnicul tămâierii, din lemn de salcâm, lung
de un cot, lat de un cot, adică pătrat şi înalt de doi coţi;
coarnele lui erau din el;
26. Şi l-a îmbrăcat cu aur curat pe deasupra, pe laturile lui de
jur împrejur şi pe coarnele lui, iar împrejur i-a făcut cunună de
aur.
27. Sub pervazul lui, la două din colţurile lui, a prins două inele
de aur, şi le-a prins de o parte şi de alta a lui, ca să se
petreacă prin ele pârghiile de purtat.
28. Pârghiile le-au făcut din lemn de salcâm şi le-au îmbrăcat cu
aur.
29. A făcut de asemenea mir pentru sfânta ungere şi tămâie
mirositoare, curate şi cu iscusinţă alcătuite de pregătitorii de
aromate.
CAPITOLUL 38
Curtea cortului şi lucrurile din ea.
1. După aceea a făcut jertfelnicul pentru arderile de tot, din
lemn de salcâm, lung de cinci coţi, lat de cinci coţi, adică cu
faţa pătrată şi înalt de trei coţi.
2. I-a făcut patru coarne, ce ieşeau din el, în cele patru colţuri
ale lui, şi l-a îmbrăcat cu aramă.
3. A făcut apoi toate lucrurile trebuitoare jertfelnicului: oale,
lopăţele, cupe, furculiţe şi vase pentru cărbuni; toate obiectele
acestea le-a făcut din aramă.
4. A mai făcut pentru jertfelnic o cămaşă, un fel de împletitură de
aramă, care îmbrăca partea lui de jos până la jumătatea
lui.
5. A turnat apoi patru verigi de aramă pentru cele patru colţuri
ale împletiturii celei de aramă, pentru petrecut prin ele pârghiile
de purtat;
6. Iar pârghiile le-au făcut din lemn de salcâm şi le-a îmbrăcat cu
aramă.
7. Pârghiile se petreceau prin inelele din laturile jertfelnicului,
ca să poată fi purtat cu ajutorul lor. Jertfelnicul l-a făcut din
scânduri, gol înăuntru.
8. A făcut apoi baia de aramă şi postamentul ei tot de aramă, cu
chipuri iscusit lucrate care împodobeau intrarea cortului
adunării.
9. După aceea a făcut curtea. Spre miazăzi curtea avea perdele de
în răsucit, lungi de o sută de coti,
10. Şi la ele douăzeci de stâlpi cu douăzeci de postamente de aramă
sub ei şi cu cârligele şi legătorile lor de argint;
11. Pe latura de miazănoapte a făcut perdele lungi de o sută de
coţi şi la ele douăzeci de stâlpi, cu douăzeci de postamente de
aramă sub ei, cu cârligele şi legătorile lor de argint.
12. În partea dinspre asfinţit a făcut perdele lungi de cincizeci
de coţi şi pentru ele zece stâlpi, cu zece postamente de aramă şi
cu cârligele şi legăturile lor de argint;
13. Iar în partea de dinainte, dinspre răsărit, a făcut perdele
lungi de cincizeci de coţi,
14. Şi anume: de o parte a porţii curţii cincisprezece coţi de
perdele şi la ele trei stâlpi cu trei postamente de
aramă;
15. De cealaltă parte a porţii curţii cincisprezece coţi de perdele
şi la ele trei stâlpi cu trei postamente de aramă.
16. Toate perdelele pe toate laturile curţii erau de în
răsucit.
17. Iar stâlpii aveau postamentele de aramă, cârligele şi
legătorile lor de argint, vârfurile îmbrăcate în argint şi toţi
erau uniţi între ei prin legători de argint.
18. Iar perdeaua pentru poarta curţii a făcut-o din lână violetă,
stacojie şi vişinie şi din în răsucit, cu alesături, lungă de
douăzeci de coţi şi înaltă de cinci coţi, pe toată întinderea, ca
şi perdelele curţii.
19. Pentru ea a făcut patru stâlpi cu patru postamente de aramă sub
ei, cu cârligele şi legătorile de argint ş cu vârfurile îmbrăcate
în argint.
20. Toţi ţăruşii împrejurul cortului şi curţii erau de
aramă.
21. Iată acum şi socoteala lucrurilor ce s-au întrebuinţat la
cortul adunării, care s-a făcut după porunca lui Moise, prin
leviţi, sub supravegherea lui Itamar, fiul preotului
Aaron.
22. Toate însă, câte a poruncit Domnul lui Moise, s-au lucrat de
Beţaleel, fiul lui Uri al lui Or, din seminţia lui Iuda,
23. Ajutat de Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan,
săpător în piatră şi ţesător iscusit şi cusător pe pânze de în şi
de mătase violetă, stacojie şi vişinie.
24. Tot aurul întrebuinţat la cort şi la toate lucrurile lui a fost
douăzeci şi nouă de talanţi şi şapte sute treizeci sicli de aur, ce
s-au adus în dar, socotit după siclul sfânt.
25. Iar argintul, ce s-a adus dar de la cei număraţi ai obştei, a
fost o sută de talanţi şi o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de
sicli, socotit după siclul sfânt.
26. Argintul acesta s-a luat de la şase sute trei mii cinci sute
cincizeci de oameni, în vârstă de la douăzeci de ani în sus,
trecuţi prin numărătoare, câte o jumătate de siclu de cap, socotit
după siclul sfânt.
27. O sută de talanţi de argint s-au întrebuinţat la turnarea
postamentelor scândurilor cortului şi a postamentelor stâlpilor
perdelelor lui: o sută de postamente din o sută de talanţi, câte un
talant la postament;
28. Iar din o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de sicli au făcut
cârligele de la stâlpii curţii, au îmbrăcat vârfurile lor şi au
făcut pentru ei legători.
29. Aramă, adusă în dar, a fost: trei sute şaptezeci de talanţi şi
două mii patru sute de sicli.
30. Din ea au făcut postamente pentru stâlpii de la intrarea
cortului adunării, jertfelnicul cel de aramă, cămaşa de aramă a lui
şi toate uneltele jertfelnicului;
31. Postamentele pentru toţi stâlpii curţii, postamentele pentru
stâlpii de la intrarea curţii, toţi ţăruşii cortului şi toţi
ţăruşii dimprejurul curţii.
CAPITOLUL 39
Veşmintele preoţeşti.
l. Iar din mătase violetă, stacojie şi vişinie au făcut veşminte
de slujbă, pentru slujit în locaşul sfânt, şi au mai făcut veşminte
sfinte pentru Aaron, cum poruncise Domnul lui
Moise.
2. Au făcut efodul din fire de aur, din mătase violetă, stacojie şi
vişinie şi din în răsucit.
3. Şi anume: au desfăcut aurul în foi şi au tăiat fire, pe care
le-au ţesut cu iscusinţă printre firele de mătase violetă,
stacojie şi vişinie şi de in răsucit, lucru
iscusit.
4. I-au făcut încheietori de încheiat pe umeri şi au unit amândouă
părţile lui.
5. Brâul efodului, care vine peste el, la fel cu el, l-au făcut din
fire de aur, din mătase violetă, stacojie
şi vişinie şi din în răsucit, cum poruncise Domnul lui
Moise.
6. Au lucrat apoi două pietre de smarald, aşezându-le
în cuibuleţe de aur şi săpând pe ele numele fiilor lui Israel, cum
se sapă pe pecete,
7. Şi le-au pus la încheieturile efodului, pe umeri, întru
pomenirea fiilor lui Israel, cum poruncise Domnul lui
Moise.
8. Au făcut apoi hoşenul, lucrare iscusită, la fel cu efodul, din
fire de aur şi din mătase violetă, stacojie şi vişinie
şi din în răsucit.
9. Hoşenul l-au făcut dublu, în patru colţuri, lung de o palmă şi
lat de o palmă.
10. Şi au pus pe el pietre scumpe, aşezate în patru rânduri:
într-un rând un sardeon, un topaz şi un smarald - rândul
întâi;
11. În rândul al doilea: un rubin, un safir şi un
diamant;
12. În rândul al treilea: un opal, o agată şi un ametist;
13. Şi în rândul al patrulea: un hrisolit, un onix şi un iaspis.
Ele erau aşezate în cuibuleţe de aur.
14. Pietrele acestea erau în număr de douăsprezece, după numărul
fiilor lui Israel, şi pe fiecare din ele era săpat, ca pe pecete,
câte un nume, din cele ale celor douăsprezece seminţii.
15. La hoşen au făcut apoi lănţişoare groase de aur curat şi
lucrate răsucit, ca sfoara;
16. Au mai făcut două rozete şi două verigi de aur şi au prins cele
două verigi de cele două colţuri de sus ale hoşenului;
17. Şi au agăţat două capete ale lănţişoarelor de cele două verigi
din colturile hoşenului,
18. Iar celelalte două capete ale celor două lănţişoare le-au
agăţat de cele două rozete şi le-au prins pe acestea de
încheieturile efodului, pe faţa acestuia.
19. După aceea au mai făcut încă două verigi de aur şi le-au prins
de celelalte două colţuri ale hoşenului pe cealaltă parte dinspre
efod;
20. Şi au mai făcut şi alte două verigi de aur şi le-au prins de
cele două încheieturi ale efodului, dedesubt, pe faţa lui, unde se
unesc, mai sus de încingătoarea efodului.
21. Şi au legat hoşenul cu verigile lui de verigile efodului cu un
şnur de mătase violetă, ca să stea deasupra încingătorii efodului
şi ca să nu cadă hoşenul de pe efod, cum poruncise Domnul lui
Moise.
22. Iar meilul care vine sub efod, l-au făcut din purpură ţesută
violet.
23. Acesta avea în partea de sus o deschizătură şi împrejurul
acestei deschizături avea un guler, ţesut ca o platoşă, ca să nu se
rupă.
24. Meilului i-au făcut pe la poale ciucuri de mătase violetă,
stacojie şi vişinie şi de în răsucit;
25. I-au mai făcut şi clopoţei de aur curat şi au pus clopoţei
printre ciucurii de la poalele meilului de jur împrejur;
26. Şi i-au aşezat pe la poalele meilului de slujbă aşa: un
clopoţel şi un ciucure, un clopoţel şi un ciucure, cum poruncise
Domnul lui Moise.
27. Au făcut apoi pentru Aaron şi pentru fiii lui hitoane ţesute
din în,
28. Chidare de în, turbane tot de în şi pantaloni de în
răsucit;
29. Şi cingătoare din în răsucit şi de mătase violetă, stacojie şi
vişinie, ţesută cu alesături, cum poruncise Domnul lui
Moise.
30. După aceea au făcut o tăbliţă de aur curat, diadema sfinţeniei,
şi au săpat pe ea, ca pe pecete, cuvintele: "Sfinţenia
Domnului".
31. Şi au prins de ea un şnur de mătase violetă, ca s-o lege peste
chidar, cum poruncise Domnul lui Moise.
32. Aşa s-au sfârşit toate lucrările de la cortul adunării. Şi au
făcut fiii lui Israel toate; cum poruncise Domnul lui Moise aşa au
făcut.
33. Apoi au adus la Moise: cortul, acoperămintele şi toate cele de
trebuinţă ale lui, cârligele lui, scândurile lui, pârghiile lui,
stâlpii lui şi postamentele lui;
34. Acoperişurile cele cu piei roşii de berbec şi acoperişurile
cele de piei vinete şi perdeaua din mijloc;
35. Chivotul legii, capacul lui şi pârghiile;
36. Masa cu toate cele de trebuinţă pentru ea şi pâinile de pus
înainte;
37. Sfeşnicul cel de aur curat, candelele lui, candele puse în el
la locul lor, şi toate cele trebuincioase pentru el şi untdelemn de
ars;
38. Jertfelnicul cel de aur, mirul pentru ungere, miresme pentru
tămâiere şi perdeaua de la intrarea cortului;
39. Jertfelnicul cel de aramă, cămaşa lui cea de aramă, pârghiile
lui şi toate cele trebuitoare pentru el, baia şi postamentul
ei;
40. Perdelele curţii, stâlpii ei şi postamentele lor, perdelele de
la intrarea curţii, frânghiile, ţăruşii şi toate lucrurile
trebuitoare la slujbă în cortul adunării;
41. Veşmintele de slujit în cort, veşmintele sfinte ale preotului
Aaron şi veşmintele de slujbă pentru fiii lui.
42. Toate aceste lucruri le făcuseră fiii lui Israel aşa cum
poruncise Domnul lui Moise.
43. Şi privi Moise toată lucrarea şi iată ei o făcuseră aşa cum
poruncise Domnul şi Moise i-a binecuvântat.
CAPITOLUL 40
Sfinţirea cortului.
1. Apoi iarăşi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
2. "În ziua întâi a lunii întâi, să aşezi cortul
adunării.
3. Şi să pui într-însul chivotul legii şi dinaintea chivotului să
atârni perdeaua;
4. Apoi să aduci înăuntru masa şi să aşezi pe ea toate lucrurile
ei; şi sfeşnicul să-l duci înăuntru şi să aprinzi într-însul
candelele lui.
5. Să aşezi jertfelnicul cel de aur pentru tămâiere înaintea
chivotului legii şi să atârni perdeaua la intrare în cortul
adunării.
6. Apoi să aşezi jertfelnicul arderilor de tot înaintea intrării în
cortul adunării.
7. Iar între cortul adunării şi jertfelnic să aşezi baia şi să
torni în ea apă;
8. Şi împrejurul cortului să aşezi împrejmuirea curţii şi la
intrarea curţii să atârni perdeaua.
9. După aceea să iei mir de ungere şi să ungi cortul şi toate cele
din el şi să-l sfinţeşti pe el şi toate lucrurile lui şi va fi
sfânt;
10. Să ungi jertfelnicul arderilor de tot şi toate lucrurile lui şi
să sfinţeşti jertfelnicul şi va fi sfinţenie mare;
11. Să ungi apoi baia şi postamentul ei şi să o
sfinţeşti.
12. Apoi să aduci pe Aaron şi pe fiii lui la uşa cortului adunării
şi să-i speli cu apă;
13. Să îmbraci pe Aaron în sfintele veşminte şi să-l ungi şi să-l
sfinţeşti, ca să-mi fie preot.
14. Să aduci şi pe fiii lui, să-i îmbraci cu hitoane,
15. Şi să-i ungi, cum ai uns pe tatăl lor, ca să-Mi fie preoţi, şi
această ungere îi va sfinţi preoţi pentru totdeauna în neamul
lor!"
16. şi a făcut Moise tot; cum i-a poruncit Domnul aşa a
făcut:
17. În luna întâi a anului al doilea de la ieşirea lor din Egipt,
în ziua întâi a lunii a fost aşezat cortul.
18. Şi a aşezat Moise cortul, a pus postamentele lui, scândurile
lui, pârghiile lui şi stâlpii lui;
19. A întins deasupra cortului acoperămintele şi peste aceste
acoperăminte a pus acoperişul, cum poruncise Domnul lui
Moise.
20. Apoi a luat şi a pus legea în chivot, a petrecut pârghiile prin
inelele chivotului şi a pus deasupra, la chivot, capacul;
21. A dus apoi chivotul în cort, a atârnat perdeaua şi a închis
chivotul legii, precum poruncise Domnul lui Moise.
22. După aceea a pus masa în cortul adunării, în partea de
miazănoapte a cortului, în afară de perdea,
23. Şi a aşezat pe ea pâinile punerii înaintea Domnului, cum
poruncise Dumnezeu lui Moise.
24. Sfeşnicul l-a aşezat în cortul adunării, în fata mesei, în
partea de miazăzi a cortului,
25. Şi a aprins candelele lui înaintea Domnului, precum poruncise
Domnul lui Moise.
26. A aşezat jertfelnicul cel de aur în cortul adunării, înaintea
perdelei,
27. Şi a aprins pe el tămâie mirositoare, cum poruncise Domnul lui
Moise;
28. A atârnat perdeaua la uşa cortului;
29. Iar jertfelnicul arderilor de tot 1-a aşezat la intrarea în
cortul adunării şi a pus pe el arderi de tot şi prinoase de pâine,
cum poruncise Domnul lui Moise.
30. Apoi a aşezat baia între cortul adunării şi jertfelnic şi a
turnat în ea apă pentru spălat;
31. Moise, Aaron şi fiii lui trebuia să-şi spele din ea mâinile şi
picioarele;
32. Când intrau ei în cortul adunării sau când se apropiau de
jertfelnic ca să slujească, se spălau din ea cum poruncise Domnul
lui Moise.
33. După aceea au pus împrejmuirea curţii împrejurul cortului şi a
jertfelnicului şi a atârnat perdeaua la intrarea curţii. Şi aşa a
isprăvit Moise lucrările.
34. Atunci un nor a acoperit cortul adunării şi locaşul s-a umplut
de slava Domnului;
35. Şi Moise n-a putut să intre în cortul adunării, pentru că-l
cuprinsese pe acesta norul şi slava Domnului umpluse
locaşul.
36. În tot timpul călătoriei fiilor lui Israel, când se ridica
norul de pe cort, atunci plecau la drum,
37. Iar de nu se ridica norul, nici ei nu plecau la drum până nu se
ridica;
38. Pentru că în tot timpul călătoriei, ziua stătea peste cort
norul Domnului, iar noaptea se afla peste el foc, înaintea ochilor
întregii case a lui Israel.
|